Lucrare practică

Conţinutul: Calitatea, valorificarea şi protecţia mediului în

comuna/localitatea natală
1. Sistemul ecourban Chişinău este amplasat în partea centrală a RM. Limitele extreme ale sistemului
ecourbanistic posedă următoarele coordonate topografice: la nord - 47 004'47'' lat. N; la sud - 46055'14'' lat. N; la vest -
28044'42'' long. E; la est - 28058'18'' long. E. Suprafaţa teritoriului constitui aproximativ 220 km2.
Avantajele poziţiei geografice a oraşului Chişinău din punct de vedere al impactului asupra mediului pot include accesul
facil la surse de apă, care poate sprijini dezvoltarea industriei şi asigurarea apei potabile pentru locuitorii oraşului.
Dezavantajele poziţiei geografice a oraşului Chişinău din punct de vedere al impactului asupra mediului pot include
riscul de cutremure, datorită faptului că oraşul se află într-o zonă seismică. De asemenea, poziţia oraşului în apropierea
unor surse de poluare, cum ar fi râul Nistru, poate avea un impact negativ asupra calităţii aerului şi a apei din zonă. Este
important ca autorităţile să ia măsuri pentru a gestiona aceste dezavantaje şi a proteja mediul înconjurător.
2. Calitatea și valorificarea reliefului în Chișinău
Procesele geologice. În limitele mun. Chişinău şi în preajma lui sunt larg dezvoltate procesele de formare a
reliefului - procesele de erodare şi alunecări de teren ce aduc la complicarea construirii şi exploatării clădirilor şi
construcţiilor. Municipiul Chişinău ca şi tot teritoriul RM e aşezat în regiunea seismică Carpatică şi este supus
cutremurelor de pământ. Conform raionării seismice se găseşte în raionul cu seismicitate de 7 grade pe scara Richter.
Sistemul ecourban Chişinău, din punct de vedere geomorfologic, este amplasat în partea de est a Podişului Central
Moldavenesc (Codrii), care se referă părţii de sud-vest a masivului Cristalin Ucrainean, care la rândul său aparţine părţii
extreme de sud-est a Câmpiei Europei de Est. Suprafaţa teritoriul studiat este fragmentată în urma proceselor de
eroziune, care au dat naştere multiplelor forme de relief erozionale şi acumulative, cum sunt terasele, văile, vâlcele,
râpele. Altitudinea maximală pe cumpăna de apă în preajma teritoriului studiat constituie 243 m şi cu altitudinea 37-40
m în lunca r. Bâc. Aşa dar amplituda înălţimilor constituie mai mult de 200 m.
Fragmentarea reliefului este condiţionată de o activitate erozională a reţelei hidrografice. Bazinul comun de
eroziune (erodare) pentru partea centrală a Moldovei serveşte r. Nistru în care se revarsă r. Bâc ce curge prin mun.
Chişinău. Bazinele râurilor Bâc şi Işnovăţ sunt separate de cumpănă înaltă cu lăţime de la 10 până la 12 km pe care este
situată o parte considerabilă a oraşului. În majoritatea cazurilor cumpăna este dezmembrată de numeroase sisteme de
vâlcele şi râpi ale ambelor bazine şi în plan prezintă forma şerpuită a lanţului de dealuri. Cotele absolute a suprafeţelor
undulează între 200-240 m (pe cumpene) şi 40 m (în văile râurilor).
Activitatea erozională a râpelor şi vâlcelelor conduc la formarea intensă a alunecărilor de teren.
3. Calitatea, valorificarea şi protecţia aerului atmosferic în Chișinău
Sursele principale de poluare a aerului atmosferic în mun. Chişinău sunt prezentate de: producerea energiei
electrice la termocentrale, sistemele de încălzire a locuinţei, traficul auto şi activitatea industrială. Poluanţii cei mai
importanţi rezultă şi din aceste procese sunt: oxizii de carbon, sulf, azot, particulele în suspensie, formaldehidă,
benz(a)pirenul etc. Cea mai mare sursă de poluare atmosferică rămâne combustia. Prin impuritătile prezente în
combustibili, carburanţi, prin fum (arderea incompletă) sau prin oxizii de azot şi sulf aerul este poluat în proporţii
importante.
Sursele de poluare ale bazinului aerian din ecosistemul urban Chişinău includ: sursele mobile – peste 300 mii
unităţi de transport; sursele staţionare – 1002 întreprinderi industriale, 292 cazangerii, 111 staţii PECO, 7 baze petroliere
ş.a. Un caz aparte îl reprezintă Staţia de Epurare Biologică a apelor uzate, unde în rezultatul fermentării anaerobe a
nămolului în paturile de uscare şi lucrului suflantelor în bazinele de aerare emisiile de gaze nocive sunt semnificative.
În vederea diminuării emisiilor de poluanţi şi îmbunătăţirii calitătii aerului sunt benefice următoarele
realizări:
 Implementarea tehnologiilor nepoluante prin care să fie excluse emisiile toxice în aerul
atmosferic;
 Instalarea utilajului performant de purificare a gazelor evacuate la întreprinderile industriale cu
emisii nocive;
 Aducerea în concordanţă cu normele sanitare a fîşiilor de protecţie din jurul întreprinderilor
furnizatoare de emisii, dar şi menţinerea spaţiilor verzi din ariile locative în corespundere cu aceste norme;
 4. Calitatea, valorificarea şi protecţia resurselor acvatice în Chișinău
Apele de suprafaţă includ r. Bâc cu afluenţii săi – 9 la număr, 17 lacuri (V total - 3,5 mln. m3) şi
2 bazine de acumulare – Ghidighici (V=34 mln. m3) şi Ialoveni (V=21,7 mln. m3).
Monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă în ecosistemul urban Chişinău în ultimii 4 ani, au
evidenţiat gradul de poluare a acestora cu diverse substanţe toxice, inclusiv metale grele, elemente
biogene ş.a.
Resursele de apă suferă un impact considerabil datorită activităţilor agricole, folosirii
agrochimicalelor şi din cauza sectoruilui zootehnic cît public atît şi privat. Văile râurilor,
povârnişurile şi câmpiile riverane au fost cultivate în ultimii ani până la malurile râurilor, ce a adus
la distrugerea fâşiilor de protecţie. Ca rezultat, starea corpurilor de apă s-a deteriorat şi apele sunt
poluate cu îngrăşăminte şi reziduri de pesticide, deşi aplicarea acestora a scăzut substanţial în ultimii
câtiva ani. Mai mult chiar, prezenţa unui stoc de pesticide interzise sau cu termenul expirat, care nu
mai pot fi folosite constituie un motiv de îngrijorare majoră şi una din problemele prioritare
ecologică în municipiu.
Sectoarele industriale care prezintă o îngrijorare deosebită în privinţa poluării cu metalele
grele şi afectării stării biodiversităţii sunt ateliere de galvanizare. În municipiu au fost construite
staţii de epurare locale a apelor reziduale industriale, însa multe din ele nu funcţioneaza sau sunt
exploatate nesatisfăcător. Funcţionarea defectuoasă a sistemelor de tratare a apelor din atelierele de
galvanizare conduce la deversarea apelor reziduale neepurate parţial sau total. Astfel, metalele grele
pătrund în sistemul staţiilor urbane de epurare a apelor reziduale, afectînd treapta biologică de
epurare, ceea ce le cauzează disfuncţii. În plus, nămolul biologic provenit de la staţia de epurare are
un conţinut înalt de metale grele şi nu este bun pentru a fi folosit în agricultură.

Măsurile de menţinere a calităţii apelor în ecosistemul urban Chişinău pot fi efectuate în două
direcţii:
 Limitarea pătrunderii în bazinul acvatic a substanţelor poluante prin scurgeriiîle de
suprafaţa din bazinul de acumulare;
 Monitorizarea calităţii scurgerilor (pâraie, ape meteorice, ape uzate, ape freatice,
izvoare) şi elaborarea complexului de măsuri de reducerea volumului şi gradului de
poluare a acesteia.
 Amenajarea zonelor de protecţie a bazinelor care includ proceduri antierozionale,
hidrotehnice, spaţii verzi etc.
 Construcţia zonelor umede artificiale în preajma surselor de poluare.
 Elaborarea şi implementarea unui mecanism de dirijare a factorilor biotici şi abiotici
în bazinul acvatic în aşa mod încât procesele de autoepurare a apei să prevaleze
asupra proceselor de acumulare;
 Asigurarea unui regim hidrologic al r. Bâc în conexiune cu lac de acumulare
Ghidighici în aşa mod, încât volumul de apă al râului să fie suficient pentru diluarea
apelor din afluenţi conform cerinţelor normelor sanitare.
 5. Calitatea, valorificarea şi protecţia solului,florei și faunei în Chișinău
Solul. Procesele dăunătoare, ce duc la degradarea solului sunt acele procese ce condiţionează
schimbarea componenţei şi proprietăţilor solului (dehumificarea, reducerea conţinutului elementelor biofile),
precum şi procesele care reduc calitatea şi productivitatea solului (destructurarea, tasarea, poluarea -
mecanică, biologică, chimică, radiaţională), eroziunea prin apă şi eoliană, alunecările, salinizarea,
soloneţizarea (alcalizarea), irigarea iraţională, inundarea, supraumezirea, înmlăştinarea; transformarea
antropică etc.). Ca urmare a proceselor dăunătoare rezultă soluri degradate – soluri ale căror funcţii naturale
şi social utile sunt afectate.
Cauzele degradării solului datorate activităţii umane sunt: exploatările miniere, defrişările pădurilor,
desecările, aratul necorespunzător, exploatarea intensivă, folosirea excesivă a îngrăşămintelor şi pesticidelor,
păşunatul excesiv, turismul practicat necorespunzător. Un aspect major al degradării mediului înconjurător,
constă în folosirea neraţionala a solurilor, scoaterea unor suprafeţe întinse de terenuri de la producţia
vegetală.
 Pentru a proteja solurile şi a preveni degradarea acestora, autorităţile pot lua măsuri precum:
Implementarea unor reguli stricte privind utilizarea şi gestionarea solurilor, inclusiv
interzicerea aruncării ilegale a deşeurilor, limitarea eroziunii solului şi a altor forme de
degradare, precum şi protejarea terenurilor agricole şi forestiere.
 Monitorizarea calităţii solului, prin efectuarea periodică a analizelor de calitate şi luarea de
măsuri pentru remedierea situaţiilor în care calitatea solului este în pericol.
 Promovarea utilizării sustenabile a solurilor, prin implementarea de tehnici agricole

Flora. Ecosistemele urbane au o importanţă deosebită pentru protecţia mediului şi conservarea

biodiversităţii, impunându-se ca un component de valoare în crearea ambianţei dintre blocurile de
construcţii (spaţiu locativ) şi mediul înconjurător.
Suprafata totală a terenurilor silvice din mun. Chişinău în prezent constituie circa 7648.49 ha
(19 % din suprafata totală a municipiului). Spatiile verzi din intravilan ocupă circa 3623.49 ha (24 %
din suprafaţa totală a oraşului).
Există o varietate de surse care pot polua flora şi care pot avea un impact negativ asupra
sănătăţii plantelor şi a biodiversităţii. Unele dintre aceste surse de poluare a florei pot include:
Deşeurile menajere şi industriale care conţin substanţe chimice periculoase, cum ar fi detergenţii,
îngrăşămintele, pesticidele şi produsele chimice industriale, care pot afecta creşterea şi sănătatea
plantelor. Poluarea aerului, care poate conţine dioxid de carbon, ozon, monoxid de carbon şi alte
substanţe chimice nocive, care pot afecta procesele de fotosinteză şi creşterea plantelor. Poluarea
apei, care poate conţine substanţe chimice, metale grele, bacterii şi alte particule, care pot afecta
plantele prin înţepături, îmbolnăviri sau înăbuşire.
 Pentru a proteja flora şi a preveni poluarea, autorităţile pot lua măsuri precum:
 Implementarea unor reguli stricte privind gestionarea deşeurilor, inclusiv colectarea
separată a deşeurilor menajere şi industriale, depozitarea şi tratarea corespunzătoare a
acestora, precum şi interzicerea aruncării ilegale a deşeurilor.
 Controlul emisiilor poluante, prin implementarea unor reguli şi norme privind calitatea
aerului şi a apei, monitorizarea continuă a calităţii acestora, precum şi aplicarea unor
sancţiuni pentru nerespectarea acestor reguli.
 Crearea şi întreţinerea de zone verzi şi spaţii naturale protejate, care să ofere un habitat
sigur şi adecvat pentru plantele şi animalele din zonă.
 Educarea publicului despre importanţa protejării florei şi a mediului înconjurător, prin
organizarea de campanii de informare şi conştientizare, precum şi prin implicarea
 comunităţii în activităţi de protecţie a florei.

Fauna. Pe teritoriul municipiului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 75 specii de păsări

şi 14 specii de reptile şi amfibii. Dintre mamifere se întâlnesc mai des cârtiţe, arici, soareci-de-câmp,
lilieci, diferite rozătoare, veveriţe şi altele. Dintre animalele de pradă: nevastuici, dihori, jderi.
Cuibăresc circa 53 specii de păsări, altele sunt migratoare, altele rămân numai pe timpul iernii.
În ultimii ani a sporit considerabil numărul porumbeilor de pădure, 1ăstunilor, graurilor, vrăbiilor. S-
au format populaţii orăşenşti de grauri şi de ciori-de-câmp, care de la începutul anilor 60 iernează an
de an la Chişinău. Componenţa reptilelor şi amfibiilor nu este prea bogată. Cel mai des se întâlnesc
şopârlele, şerpii, broaştele, broaştele-de-râu.
În lacul Valea Morilor şi în cel de la Ghidighici sunt circa 20 specii de peşti. În rezervoarele de
apă din oraş vieţuiesc: băbuşca, plătica, soreanul, carasul, răspărul, bibanul, crapul, etc.
Urbanizarea teritoriului mun. Chişinău a schimbat din temelie aspectele lui naturale ducând la
înrăutăţirea calităţii tuturor factorilor de mediu.
 Pentru a proteja fauna şi a preveni degradarea mediului în care trăiesc animalele,
autorităţile pot lua măsuri precum:
 Implementarea unor reguli stricte privind vânătoarea şi pescuitul, inclusiv stabilirea
unor perioade de vânătoare şi pescuit şi interzicerea vânătorii şi pescuitului de specii
protejate.
 Protejarea habitatelor naturale, prin crearea şi întreţinerea de parcuri naţionale,
rezervaţii naturale şi alte zone protejate, unde animalele pot trăi în condiţii naturale şi
fără a fi perturbate de activităţile umane.

6. Arii naturale protejate

Actualmente suprafata totală a ariilor naturale protejate de stat din mun. Chişinău alcătuieşte
225.175 ha, ce constituie circa 0.56 % din teritoriu, pondere insuficientă pentru menţinerea
echilibrului ecologic. Conform Legii cu privire la fondul ariilor naturale protejate de stat, fondul
include următoarele obiecte ce sunt reprezentate în tabelul 8.1:

Tabelul 8.1 Ariile naturale si obiectele protejate de stat

Nr. Suprafața
Denumirea Numărul
d/o totală (ha)
1 Grădina Botanică 1 105
2 Grădina Zoologică 1 37.1
3 Grădina Dendrologica 1 83
4 Parcul Muzeului National de Etnografie şi Istorie Naturală 1 0.075
5 Arbori seculari, specii rare floristice 87 -
Obiectivele de bază ale prezentului capitol al Planului Local de Actiuni pentru Mediu în mun.
Chişinău sânt:
· valorificarea şi neutralizarea deşeurilor existente;
· minimizarea generării deşeurilor in procesele tehnologice;
· excluderea din utilizare a materiei prime cu conţinut de substanţe toxice;
· implementarea colectării separate a deşeurilor menajere;
· perfecţionarea cadrului legislativ şi aplicarea adecvată a prevederilor actelor legislative şi
normative în teritoriu;
· stimularea agenţilor economici care practică activitatea de colectare, reciclare şi neutralizare a
deşeurilor, aplicând mecanismele economice.