SANGELE

CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU

DISCIPLINA FIZIOLOGIE
 = varietate de tesut conjunctiv, tesut lichid de origine
mezenchimala

▪ tesutul sanguin = totalitatea celulelor circulante si a pre-

cursorilor acestora, localizati in organele hematoformatoare,
si a elementelor celulare sanguine prezente in tesuturi si
organe
• contine celule care isi mentin toata viata capacitatea de
diviziune → capacitate de reinnoire

• alcatuit din mai multe subsisteme sau compartimente

- compartiment tisular central
- compartiment circulant = sangele
- compartimentul tisular periferic
 Compartimentul tisular central
▪ alcatuit din - maduva osoasa rosie - pentru structurile eritro-
mieloice si megacariocitare
- localizare - canalele spongioasei oaselor
late si scurte
- epifizele oaselor lungi
- alcatuita din - fibre de reticulina
- celule reticulare nedife-
rentiate, active, in prolife-
rare mitotica si diferen-
tiere
- celula cap de serie = hemocitoblast
(celula intermediara) sau celula-matca
/ celula-tulpina / celula-stem)
- organe limfoide - pentru structurile limfocitare
suprafata externé

mñduvñ rp§ie

madu@ galbena
Compartimentul circulant = sangele
- lichid rosu, vascos, opac, indispensabil vietii
- are structura heterogena - suspensie de celule / elemente
figurate in substanta fundamentala lichida
- partea circulanta a mediului intern

Compartimentul tisular periferic

- totalitatea celulelor sanguine mature prezente in tesuturi
si organe
- important prin dimensiuni (la o celula circulanta exista 60
de celule sanguine in tesuturi) si prin faptul ca in tesuturi
celulele sanguine isi realizeaza majoritatea functiilor
 Functiile sangelui
 respiratorie = capacitatea sangelui de a transporta gazele
respiratorii, oxigen si dioxid de carbon, intre plamani si
tesuturi, in ambele directii

 circulatorie = prin volumul si proprietatile sale fizico-

chimice sangele contribuie la mentinerea si reglarea presiunii
sanguine

 nutritiva = capacitatea sangelui de a transporta substantele

energogenetice si plastice de la nivelul locului lor de absorbtie
pana la locul lor de utilizare

 excretorie = capacitatea sangelui de a transporta substantele

rezultate din catabolismul celular, de la nivelul tesuturilor la
nivelul organelor de excretie (unicul transportor de cataboliti)
 termoreglare = capacitatea sangelui de a participa la
mentinerea temperaturii constante a organismului sau
homeotermie prin procese de acumulare si disipare a energiei
termice

 mentinere a echilibrelor hidroelectrolitic si acido-

bazic - realizata prin mentinerea echilibrului dintre aportul in
sange, schimburile dintre sange si lichidul interstitial si
eliminarile hidroelectrolitice si acido-bazice

 aparare = capacitatea sangelui de a realiza o bariera in calea

agresiunii antigenice si de a inlatura din organism celulele
imbatranite sau lezate si constituentii proprii deveniti „straini”
organismului

 hemostazica = capacitatea sangelui de a realiza obstructia

plagii vasculare si oprirea hemoragiei

 coordonare si reglare - contribuie, alaturi de sistemul

nervos central, la integrarea functionala si la adaptarea mai
buna a organismului ca tot unitar
 Volumul sanguin
= 7,5 - 8% din greutatea corporala
= 66 ml/kg corp pentru femei si de 77 ml/kg corp pentru barbati
= 2,5 l/mp la femei si de 3,2 l/mp la barbati
= 5270 + 60 (T cm – 174) - raportat la talia subiectului

• in repaus - 55 - 60% din cantitatea totala de sange se afla efectiv

in circulatie = volum sanguin circulant sau volemie
- 40 - 45% din cantitatea totala de sange este
depozitat in anumite sectoare ale segmentului venos = volum
sanguin de rezerva
- ficat - 600 - 900 ml
- splina - 300 - 500 ml
- plexuri subpapilare - 1000 - 1200 ml
▪ raportul sange circulant / de rezerva - se modifica prin
cresterea solicitarilor → asigura irigatia functionala diferentiata
ex. cresterea nevoilor de sange la nivelul musculaturii
scheletice in timpul efortului fizic
▪ variatii fiziologice functie de
- sex - la barbati cu ~ 10% > femei
- varsta - la nou nascut volumul total raportat la greutate
este mai mare decat la adult, la varstnici tinde sa
scada liniar, raportat la greutate
- stari fiziologice - sarcina - creste cu 30 - 50% pe baza volu
mului plasmatic, incepand din luna a IIIa
si atinge valoarea maxima in luna a IXa
- digestie
- greutate corporala - in obezitate cantitatea de sange ra-
portata la greutate este mai mica
- conditiile de determinare - clinostatism sau ortostatism
- conditiile circumstantiale - activitate fizica, grad de antre-
nament, stari emotionale
- conditiile exogene – temperatura, presiune atmosferica
▪ ~ repartitie la nivelul arborelui circulator
- 85% in sistemul de presiune joasa reprezentat de
inima, venele mari, venule si capilarele marii circulatii
- 15% - in aorta si artere sau rezervorul de presiune
▪ variatii patologice
- hipervolemia - temporar dupa ingestii masive de apa si de
saruri minerale / transfuzii rapide
- cresterea volumului globular (policitemie
vera)
- cresterea volumului plasmatic (ciroza he-
patica sau hiperaldosteronism)
- cresterea ambelor componente (hiperti-
roidism sau leucemii)
- hipovolemia - scaderea volumului plasmatic (varsaturi,
diaree acuta, arsuri)
- scaderea volumului globular (anemii)
- scaderea ambelor componente (hemo-
ragii)
▪ reglarea volumului sanguin
- mecanisme care asigura reglarea echilibrului hidric
- componenta proteica a sangelui
- interventie homonala - ADH, h. natriuretic, sistem renina
- angiotensina - aldosteron
Compozitia sangelui
- suspensie de elemente celulare (hematii,
leucocite, trombocite) in solutie apoasa
ce contine substante organice si anorga-
nice numita plasma

- raportul volum plasmatic / volum celu-

lar = hematocrit (Ht) - se exprima
prin volumul celular relativ la 100 ml
sange
- Ht = 41 ± 5% pentru femei
46,5 ± 6% pentru barbati
~varsta, altitudine ( la persoanele
care traiesc la altitudini inalte)
Separarea celor doua componente se face prin centrifugare,
dupa tratarea sangelui cu anticoagulant
Plasma sanguina
= componenta lichida a sangelui
- lichid galbui, transparent, cu densitate de 1027
- reprezinta cca 4% din greutatea corporala
- contine 90% apa si 10% reziduu uscat

● reziduu uscat - substante organice ~ 9% din tot reziduul

uscat
- substante azotate proteice (8%) si neproteice -
cataboliti celulari ai proterinelor, si substante neazotate - lipide,
glucide si metaboliti ai acestora
- substante azotate proteice
= 7 - 8% - albumine, globuline, fibrinogen
- produse la nivelul ficatului (albumine, o
parte din globuline, factorii coagularii,
unele enzime), la nivelul sist. reticulo-
endotelial (Ac, imuno-globuline), la nivelul
glandelor endocrine (STH, insulina)
roluri - mentin presiunea coloid-osmotica sau oncotica
- reprezinta vehicul pentru numeroase substante din plasma
– vitamine, lipide, pigmenti biliari, hormoni
- intervin in procesele de coagulare si fibrinoliza
- rol de enzime (fosfataza alcalina, transaminazele TGO –
glutamic-oxalacetica si TGP - glutamic-oxalpiruvica)
- contribuie la realizarea fondului comun proteic al organis-
mului
- intervin in mentinerea echilibrului acido-bazic prin inter-
mediul sistemelor tampon
- rol hidrofilic, de mentinere a apei la nivelul patului vascular
- reprezinta precursorii unor enzime
- conditioneaza vascozitatea sangelui
- participa la procesele de aparare specifica prin Ac specifici
 - substante azotate neproteice
= 1%
- componentele alimentelor absorbite sau de
produsi de catabolism proteic

uree = 20 - 40 mg%
acid uric = 2 - 3 mg%
amoniac = 5 mg%
creatina = 0,6 - 20 mg%
creatinina = 3,75 mg%
- substante neazotate
- glucide, lipide si produsii lor de catabolism
glicemie = 80 - 120 mg%
lipemie = 600 - 700 mg%
colesterolemie = 150 - 200 mg%
lactacidemie (sportivi) = 5 - 20 mg%
 PROEINE PLA5hlATICE

transport de lipide
hormoni sterolici
LOBULIN transportii ioni,
SANGE hormoni, lipide, rot
INTEGRAL in imunitate
RINOGE rot in coagularea
anoel

PLASMA LECT
PROTEINE 7-8

'*

C
U
ELEM. rd
FIGURATE tr
p
RI RGANIC producere d
ATP, crep&
ITIdFltII¥9FB0 C
MIRIO

ureR, aw<
uric,
creatinina
amoniac
biJimbina
 - substante anorganice = 1%
- ioni (anioni / cationi) - rol in realizarea p. osmotice
Na - 0,30 - 0,35 g% → rol in mentinerea constanta a volemiei, a echili-
brului acido-bazic si in polarizarea membranelor
celulare
K - 19 - 21 mg% → rol in activitatea functionala normala a inimii, in
activitatea nervoasa si musculara si in polarizarea
membranelor celulare
Ca - 9 - 11 mg% → rol in activitatea functionala normala contractila a
muschiului, in excitabilitatea neuromusculara, in
procesele de coagulare si de osificare
Cl - 0,25 - 0,30 g% → rol in polarizarea membranelor celulare
Mg - 2 mg% → rol in activitatea unor enzime, impreuna cu Ca realizeaza
pompa de Ca-Mg
Cu - 120 gamma% → rol in sinteza hemoglobinei si diferite activitati
enzimatice
I - 9 - 11 gamma% → rol in sinteza hormonilor tiroidieni
Fe - constituentul fundamental al hemoglobinei
Zn - rol in activitatea unor sisteme enzimatice
 Elementele figurate
▪ componenta celulara a sangelui → descarcata in sange de
organe hematoformatoare (hematopoietice) – maduva osoasa
rosie si tesuturi limfoide
 Globule rosii (hematii
sau eritrocite)

reprezinta 2,3 - 2,5 l din cei 5 - 5,5 l

de sange din organism
▪ observate pentru prima data in anul 1674 de A. Leeuvenhoeck
▪ denumite hematii de catre Charles Robin de la cuvantul grecesc „haima” =
sange
• eritrocite (gr. erytros – rosu) - celule anucleate
- forma de disc biconcav / uniconcav (forma de biscuit
de sampanie (in continua schimbare)
→ avantaje functionale - echidistanta si suprafata de
schimb maxima raportata la volum – important
pentru fixarea si eliberarea oxigenului
▪ diametrul = de 7,5 - 8,3 µm
- mai mic in centru
- scade cu inaintarea in
varsta a celulei
- mai mare la nou-
nascut - 8 - 9,6 µm
▪ grosimea ≈ 2 µm
▪ suprafata = 120 – 140 µmp
▪ suprafata totala a hematiilor
circulante ≈ 2500 mp
▪ patologic - macrocite sau
microcite
▪ culoare - portocalie
▪ numar = 4,5 - 5 milioane / mmc sange
- variabil ~ sex, varsta, altitudine sau anumite
momente fiziologice
- = poliglobulie - la persoanele care traiesc la
altitudini mari (poliglobulie de altitudine), in
timpul efortului fizic, in emotii
-  = anemie - la persoane care muncesc in
conditii de presiune atmosferica crescuta
(hiperbarism), in conditii de hemodilutie (in-
gestie de cantitati exagerate de lichide)
- patologic - in bolile insotite de hipoxie tisu-
lara (insuficienta cardiaca sau
respiratorie)
-  in hemoragii, icter hemolitic,
anemii prin deficit de formare
▪ structura - celula adulta anucleata
- nu contine mitocondrii, ribozomi, are un aparat
Golgi foarte redus
- la exterior - membrana bistratificata, usor supradi-
mensionata (rol in posibilitatile de deformare ale
celulei)
- in interior - hemoglobina sub forma de particule
(99,95%)

▪ hemoglobina (Hb) - asigura transportul de gaze

- pigment ce confera culoarea rosie a
sangelui
≈ 15 g% ml → ~ 800 g
▪ Hb - 96% o componenta proteica
= globina - formata din 4
lanturi polipeptidice, alfa si
beta → structura globulara
compacta cu patru cavitati in
vecinatatea suprafetei exter-
ne = pungile hemului
- grupare prostetica = hem –
contine Fe bivalent capabil
sa lege o molecula de oxigen
→ fiecare molecula de Hb
poate lega in total 4 molecule
(8 atomi de oxigen)

▪ legarea oxigenului nu influenteaza

valenta fierului (oxigenarea Hb =
oxihemoglobina)
▪ mai multe tipuri de Hb - corelate cu modalitatile diferite de
preluare a oxigenului (din mediul lichidian in perioada embrio-
fetala sau din aerul alveolar, in perioada postnatala)
- Hb Gower in perioada embrionara
- Hb F in perioada fetala
- Hb A in perioada adult
▪ sinteza globinei - similar cu a altor proteine
▪ sinteza hemului - necesita un sistem enzimatic, vitamine, Cu,
Co, acid folic, glutation
▪ Fe = 4 - 5 g - diferente intersexuale (50 mg/kg corp la barbati
fata de 35 mg/kg corp la femei) si de varsta (la nou
nascut cantitatea de Fe este de circa 350 mg/kg corp
- metabolism in circuit inchis - eliminarea lui este compensata
de aport alimentar si de fierul provenit din liza hematiilor
imbatranite
- excretia ≈ 1 mg/zi (materii fecale)
- la femei - pierdere menstruala ≈ 2 mg/zi
Tipuri de Hb
▪ Fe - prezent in Hb
(65%), mioglobina
(4%), citocromi,
citocrom-oxidaza,
peroxidaze, catalaze
(1%) si stocat in ficat
(feritina - 30%)
▪ durata de viata intravasculara ≈ 120 de zile
▪ Ciclul eritrocitar
▪ fagocitarea /
dezintegrarea
hematiilor →
metabolizare =
eritroliza sau
hemoliza =
inlaturarea
hematiilor
batrane din
circulatie si
distrugerea lor
▪ producerea de hematii (eritrocite) = eritropoieza – in organe-
le hematoformatoare - maduva osoasa rosie hematogena
- pana la 4 ani - in toate cavitatile osoase
- pana la 18 ani - in vertebre, stern, coaste, oase
coxale, oasele craniului, epifize proximale ale femu-
rului, tibiei si humerusului
- peste 18 ani - dispare de nivelul oaselor craniene
▪ prin eritropoieza se formeaza zilnic 15 - 20 ml hematii (900
milioane/ora)
▪ reglarea eritropoiezei - declansata de scaderea ppO2 la nivel
tisular
- umorala - 90% tesut renal (90%) →
eritopoietina → poliglobulie dupa o
perioada de latenta de 3 - 5 zile
- nervoasa - centrii nervosi superiori din
hipotalamus → eritropoietina renala (nn. splanhnici)
 hipoxRmie
transpoa inadecvat de Oz)
cregterea
sensibilizare la
nivel he atie pi zenal
 Proprietatile fizico-chimice ale
hematiilor
▪ deformabilitatea eritrocitara = capacitatea hematiei de a-si
adapta forma la fortele de forfecare interne si externe care se
exercita asupra hematiei - datorata supradimensionarii
membranei celulare, a factorilor citoscheletali, a varstei
(deformabilitatea se pierde odata cu imbatranirea celulei), a
consumului energetic si a continutului in ATP si Ca
▪ agregarea eritrocitara (dispunere in fisicuri) = proprietatea
hematiilor de a se lipi intre ele formand fisicuri, forma sub care
se deplaseaza apoi la nivelul capilarelor sanguine cu diametrul
mai mare de 10 – 12 µm
▪ rezistenta globulara = capacitatea hematiilor de a rezista la
agresiunile la care sunt supuse, care pot fi de natura chimica,
osmotica sau traumatica → hematia nu este distrusa si nu
elibereaza in mediu hemoglobina
 Globule albe (leucocite)
▪ (gr. lefko - alb) - grup heterogen de celule nucleate circulante,
cu activitate metabolica intensa, unitati mobile ale sistemului de
aparare al organismului
▪ numar - 6000 - 8000 / mmc de sange (adult)
- variatii ~ varsta, sex, unele circumstante fiziologice,
circadiene (mobilizare din depozite)
- = leucocitoza - fiziologica - sarcina, in timpul mens-
truatiei, in timpul digestiei, in efort fizic, la frig si la altitudine,
in stari afectiv - emotionale (stari cu predominanta Sy)
-  = leucopenie - fiziologica - persoane varstnice
▪ repartitie neuniforma la nivelul arborelui circulator → predo-
mina in vasele din plamani, splina, ficat
▪ clasificare ~ aspectul nucleului si prezenta de granulatii
- polimorfonucleare sau granulocite
- mononucleare sau agranulocite
~ aspecte de dinamica si aspecte functionale
- fagocite – actiune nespecifica
- imunocite – actiune specifica (Ac)
 Leucocite polimorfonucleare (PMN sau
granulocite)

▪ ≈ 65 - 75 % din numarul total al leucocitelor

▪ nucleu polilobat
▪ iau nastere exclusiv la nivelul maduvei osoase hematogene =
granulopoieza – durata de cca 15 zile
▪ durata de viata = 6 - 11 zile (perioada in care raman in circu-
latie este de cateva ore)
▪ fac parte din categoria fagocitelor (neutrofile)
▪ functie de afinitatile tinctoriale ale granulatiilor
- neutrofile (62 - 65 %)
- acidofile sau eozinofile (1 - 2 %)
- bazofile (0,4 - 1 %)
Proprietati comune ale leuccitelor PMN
▪ marginatia leucocitara -
proprietatea leucocitelor
PMN de a se dispune la
periferia torentului sanguin,
datorita tropismului
leucocitelor pentru
endoteliul vascular,
manifestat in special la
nivelul vaselor mici

▪ mobilitatea - proprietatea
granulocitelor de a dezvolta
mai multe tipuri de miscari,
in principal prin emiterea de
pseudopode
▪ chimiotaxia (chemotaxie)
- sensibilitatea granulocitelor
la agenti chimici sau biologici,
care directioneaza apoi
deplasarea leucocitelor spre
sursa substantei stimulante
(chimiotaxie pozitiva) sau de
la sursa (chimiotaxie negativa
▪ are la origine mecanisme
fizice (atractie electrostatica
intre leucocite + si focar
inflamator -) si chimice (
mediatori chimiotaxici sau
citotaxine)
mediatorii chimiotaxici
pozitivi
mediatorii chimiotaxixi
negativi
▪ diapedeza - proprietatea
granulocitelor de a traversa
peretele capilar intact prin
spatiile interendoteliale (in
cazul limfocitelor traversarea
se face prin citoplasma
celulelor endoteliale) si are
loc in circa 2 - 8 minute
▪ facilitata de
- cresterea permeabili-
tatii peretelui sub actiunea
leucotaxinei
- capacitatea membranei
bazale de a se reface foarte
rapid
▪ iesite din circulatie leucoci-
tele nu se mai reintorc in
arborele circulator → se
deplaseaza catre focarul
inflamator
 PMN neutrofile

- diametrul = 10 - 15 µ
- nucleu segmentat in 2 - 5 lobi uniti
intre ei prin filamente subtiri de cromatina
- citoplasma de culoare roz pal cu
incluziuni de glicogen, lizozomi, granule cu afinitate
pentru coloranti acizi si bazici, fagocitina (activitate
bactericida – enzime hidrolitice)
- 3% din neutrofilele mature ale femeilor
contin o masa ovalara de cromatina densa, cu diametru
de 1 - 1,5 µ, atasata de unul dintre lobii nucleari printr-
un filament subtire = corpusul Barr (unul dintre cei
doi cromozomi X ai femeii)
- durata de viata ≈ 6 ore (de la 10 - 20
ore la 10 - 15 zile)
▪ Functiile neutrofilelor – legate de combaterea agentilor
antigenici patrunsi in organism
- acumulare focala - fenomen biologic datorita caruia
leucocitele se acumuleaza in tesuturile in care este cantonat
agentul agresor
- depinde de viabilitatea celulelor,
necesita energie si include aparatul locomotor al celulei
→ incetinirea circulatiei → se fixeaza
pe peretele capilar prin fenomenul de marginatie leucocitara →
emitere de pseudopode → diapedeza
- fagocitoza - mecanismul de aparare a organismului in
fata elementelor corpusculare si macromoleculare, influentat de
- suprafata particulei de fagocitat (rugoasa)
- incarcatura electrica a particulei de fagocitat (+)
- aciditatea mediului (favorizeaza)
- temperatura crescuta a mediului (intensifica)
- hormoni - tiroidieni si ovarieni (stimuleaza)
- existenta produsilor de inflamatie (stimuleaza)
- putere fagocitara = numarul de microbi
fagocitati de 100 de leucocite
▪ etapele fagocitozei (Levaditi si Muttermilch, 1911)
- aderarea elementului de fagocitat de receptorii
leucocitului - prin fixarea pseudopodelor leucocitare de
suprafata corpusculului de epurat, influentata de factori fizici
(rugozitatea si electronegativitatea corpusculului) si chimici
(modificarile locale ale membranei leucocitare)
- inglobarea (endocitoza) - se realizeaza prin includerea
corpusculului intr-o vezicula membranara, numita fagozom,
formata prin invaginarea membranei celulare → proemina in
citoplasma si apoi se detaseaza de membrana
- digestia corpusculului - are loc sub actiunea enzimelor
lizozomale (fosfataza alcalina, lizozim, bactoferina, etc), dupa
prealabila fuzionare a fagocitului cu fagozomul si formare a
fagolizozomului sau lizozom secundar → modificarea
permeabilitatii → liza membrane
- distrugerea leucocitelor - se produce atunci cand
microbul este foarte virulent sau granulocitul a fagocitat un
numar mai mare de microbi (uneori chiar peste 50)
= puroi = produsul rezultat in urma distrugerii
leucocitului
 PMN
eozinofi
le
(acidofil
haltera) e)

-
diametru
≈ 15 -16
µ
- nucleu
in
general
bilobat
(”in
desaga”
sau
 - citoplasma de culoare roz, cu
granulatii
sferoidale, egale ca dimensiuni, de culoare caramizie, cu conti-
nut bogat in proteine si enzime (oxidaze, peroxidaze, catalaze,
proteinaze, lipaze, fosfataza alcalina..)
- durata de viata = 4 - 12 ore (→ 3 zile) →
migreaza in tesuturi - traiesc probabil cateva zile
- functii - marginatie si motilitate
- migrare orientata pe baza fenome-
nului de eozinotaxie (paraziti, proteine alimentare, histamina -
mediator al reactiilor de tip alergic)
- bactericida mai slaba decat neutrofile
- de celula homeostatica in hipersensi-
bilitatea de tip imediat (reactii alergice declansate de anticorpi)
 PMN bazofile

- diametru ≈ 12 µ
- nucleu cu 2 - 3 lobi, cu lobare incompleta →
aspect neregulat
- citoplasma rosu deschis, cu granulatii de
culoare indigo inchis (continut de histamina, heparina, o
lipoproteina)
- durata de viata = 8 - 12 zile
- functii - intim legate de reactiile alergice locale -
patogenia reactiei de hipersensibitate intarziata → blocarea
fenomenelor de coagulare in tesuturile inflamate
- reactii vasculare locale si tisulare →
cauza manifestarilor alergice
- capacitate de fagocitare mai scazuta
decat la neutrofile si eozinofile
- intervin in procesul de clarificare a
plasmei
 Leucocitele mononucleare (agranulocite)
▪ ≈ 25 - 35% din numarul total de leucocite

Monocite

- in proportie de 3 - 8%
- diametru ≈ 16 - 24 µ
- nucleu reniform situat excentric
- citoplasma de culoare albastru cenusiu, cu
continut de lizozomi, vacuole de origine pinocitara si, posibil,
granulatii foarte fine
- forma ~ de starea functionala – triunghiulara
(monocite in miscare) sau aplatizata (monocite aderente pe o
suprafata)
- durata de viata - de la 8 ore la 5 - 75 de zile
– circula in sange 1 - 4 zile → patrund in tesuturi - se maturizea-
za definitiv si sunt stocate sub forma de macrofage libere
- exista si macrofage fixe, care impreuna cu
monocitele formeaza complexul monocite – macrofage
▪ functiile complexului monocit – macrofag
- fagocitara - monocitele si macrofagele libere, circulante –
chemotaxie → deplasare catre particula de fagocitat →
fagocitoza unor particule voluminoase, un numar mare de
microbi (peste 100), bacterii cu capsula protectoare (bacilii
tuberculozei, ai leprei, salmonelle, fungi, protozoare –
Plasmodium malariae)
- macrofage fixe sau tisulare din ficat,
ganglioni limfatici, splina → pseudopode sau deschiderea unor
vacuole de captare la suprafata
- secretorie (rhagiocrina) - asigura participarea la functia
de aparare locala si generala a organismului - enzime lizozo-
male, proteaze, componente ale sistemului complement,
proteine de transport, factori de reglare ai sintezei proteice, etc.
- imunitara - macrofagele interactioneaza complex cu
limfocitele in 2 etape – etapa de inducere a raspunsului imun si
etapa efectoare a imunitatii celulare
- metabolica - asigura participarea macrofagelor la
degradarea hemoglobinei si reciclarea fierului, la metabolismul
si sinteza lipidelor (steroizi, lipide aterogene)
- antitumorala - prin intermediul anticorpilor citofili sau
prin fagocitarea si distrugerea celulelor tumorale
 Limfocite

- 25 - 30% din totalul leucocite

- clasa neunitara morfologic si functional
→ limfocite mici - 80 - 90%
- diametru ≈ 4 - 10 µ
→ limfocite mari - 10 - 20%
- diametru ≈ 20 - 30 µ
- nucleu mare
- citoplasma redusa, ca un halou perinuclear,
cu continut redus de glicogen, putine vacuole, granule
lizozomale cu enzime - tripsina, amilaza, hidrolaze acide si
lipaze
- durata de viata - posibil toata viata
- dupa origine si functii
→ limfocite B, T si non B, non T (in proportie de 4 - 6%)
→ limfocitele T = timodependente - 60 - 80%
- iau nastere in maduva osoasa hematofor-
matoare → migreaza in timus (in viata fetala) – maturizare
imunologica
- durata de viata - 10 - 20 ani (toata viata)
- rol in imunitatea celulara imediata, fara
producere de anticorpi (imunoglobuline)
- pot pastra „memoria” imunologica →
transferata altor celule efectoare (limfocite ”de memorie”)
→ limfocitele B - 10 - 20%
- iau nastere in maduva osoasa hematofor-
matoare - limfocite bone marrow
- se maturizeaza in viata fetala la nivelul
tesuturilor limfoide, in splina si ficat
- isi pot modifica forma la contactul cu un
antigen → se transforma in celule efectoare sau plasmocite,
capabile sa produca anticorpi (IgG, IgA, IgE, IgM, IgD) -
responsabile de imunitatea umorala
 Trombocite (plachete sau
placute sanguine)
▪ cele mai mici elemente figurate
▪ fragmente celulare anucleate provenite dintr-o celula mare =
megacariocit
▪ numar = 150000 - 300000 / mmc de sange
- variatii -  - trombopenie - in sarcina, menstruatie, la
nou-nascut
- - trombocitoza - in timpul digestiei, efortu-
lui fizic, la altitudine
▪ diametru = 2 – 4 µm
▪ durata de viata = 8 - 10 zile
• iau nastere in maduva osoaa rosie din celula stem multipotenta
prin trombocitopoieza
• se distrug in procesul de hemostaza si mentinere a integritatii
vasculare (10 - 15%) si in ficat, plamani si splina
• au capacitatea de a adera la peretii vaselor sanguine lezate →
formeaza agregate celulare → rol major in hemostaza
▪ reglarea trombocitopoiezei - sub actiunea unei trombopoietine
activatoare produsa in ficat, splina, rinichi, muschi neted,
maduva osoasa si a unor hormoni (estrogeni, tiroidieni)
▪ roluri - in procesul de hemostaza
→ formarea dopului plachetar
→ eliberarea factorilor plachetari ai coagularii
- protejarea peretilor vasculari si mentinerea integritatii
endoteliului vascular
- mentinerea permeabilitatii vaselor
- transportul unor substante vasoactive (serotonina,
catecolamine)

▪ Hemostaza = ansamblul mecanismelor prin care organismul

se apara impotriva hemoragiilor, consecutive lezarii peretilor
vaselor sanguine mici si medii
- reactie locala complexa, realizata cu participarea
concomitenta a unor procese mecanice, biochimice si fizico-
chimice, a unor mecanisme locale vasculare si a unor factori
sanguini, plasmatici si trombocitari, si tisulari, care asigura
oprirea unei hemoragii
Hemostaza fiziologica
▪ implica existenta unui echilibru intre doua procese opuse ce au
loc simultan, formarea cheagului sanguin si lizarea enzimatica a
cheagului sau fibrinoliza
▪ formarea cheagului - are loc in doua etape
- hemostaza primara (provizorie) - apare in 2 - 3 min de la
producerea leziunii
- formarea trombusului alb (dop plachetar)
- timp vascular → vasoconstrictie reflexa
- timp plachetar → formarea trombusului sau
dopului plachetar temporar
- hemostaza secundara sau coagularea → formarea trom-
busului rosu - inglobeaza hematii
- asigura oprirea definitiva a hemoragiei (hemo-
staza definitiva)
- consta dintr-o suita de reactii proteolitice des-
fasurate in cascada - intervin factori cu origine
plasmatica, trombocitara si tisulara
- prin transformarea fibrinogenului solubil in
fibrina insolubila (retea) → ”armatura”
viitorului cheag
- patru etape - formarea complexului protrombi-
nazic, formarea trombinei din protrombina sub
actiunea complexului protrombinazic, formarea
fibrinei din fibrinogen sub actiunea trombinei
si consolidarea retelei de fibrina
▪ reteaua de fibrina = retea de legaturi incrucisate, care cuprinde
in ochiurile sale hematii, plachete si, posibil, leucocite →
trombus rosu

▪ dupa refacerea peretelui vascular lezat – fibrinoliza =

inlaturarea cheagului fibrinos catalizat sub actiunea enzimatica
a plasminei (se activeaza in interiorul cheagului) →
repermeabilizarea vasului lezat si reluarea circulatiei
 Proprietati fizico-chimice
▪ Culoare - rosie - prezenta hemoglobinei eritrocitare
- variaza ~ saturatia in oxigen - sange arterial – rosu
aprins, sange venos - rosu violaceu

▪ Densitate = 1057 la femei si 1061 la barbati

- depinde de cantitatea si densitatea substantelor
solvite si de numarul de elemente figurate
- variatii fiziologice in cursul ingestiei sau pierderii
de lichide

▪ Temperatura ~ functie de teritoriul vascular si intensitatea

proceselor metabolice locale
- valori medii - intre un minim de 35°C pe scrot
si la nivelul vaselor cutanate, 36°C in terito-
riile pulmonar si cerebral si un maxim de 40
- 41°C la nivelul ficatului
▪ Vascozitate - valoare medie in jur de 4,5 (4,4 – 4,7), mai mare
la barbat (numar mai mare de hematii)
- depinde de factori plasmatici (concentratia
proteinelor totale) si de volumul si proprietatile
functionale ale elementelor figurate
- conditioneaza rezistenta periferica (T.A.)

▪ Presiune osmotica ~ concentratia substantelor difuzibile din

plasma (93% electroliti si 7% substante
organice nedisociabile – glucoza)
= 285 – 300 mOsm/l

▪ Presiune coloidosmotica sau oncotica = presiunea deter-

minata de proteinele din plasma
= 300 - 400 mm apa sau 25 – 28
mmHg
▪ ph-ul sanguin sau reactia sangelui = logaritmul cu semn
schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen
= 7,30 - 7,42 (6,8 - 7,8)
- variatii fiziologice ~ varsta, ritm nictemeral,
perioade digestive, efort muscular, etc.
 = sisteme de caracterizare a indivizilor in functie de anumite
caracteristici antigenice ale elementelor figurate si de prezenta
unor anticorpi in sange
- pot fi legate de oricare din grupele de elemente figurate -
eritrocite, leucocite, trombocite
- 1901 - Karl Landsteiner (1868 - 1943) desco-
pera existenta a doua Ag - A si B, si
descrie primele trei grupe din sistemul
ABO
- 1902 - Alfred von Decastello si Adriano Sturli
decopera grupa sanguina AB
- 1940 - Karl Landsteiner si Alexander
Solomon Wiener (1907 - 1976) desco-
pera factorul Rh
- identificare 16 sisteme antigenice eritrocitare importante
- sunt caractere individuale determinate genetic → transmise pe
baza legilor mendeliene
- Ag de grup sanguin apar in primele saptamani de viata intra-
uterina si se mentin nemodificate toata viata
▪ importanta grupelor sanguine eritrocitare
- stabilirea compatibilitatii transfuzionale ( accidente de
hemoliza acuta intravasculara)
- evitarea fenomenelor de sensibilizare sau de izoimunizare
a primitorului (accidente aparute in cazul repetarii trans-
fuziilor)
- in practica medico-legala - stabilirea paternitatii sau in
scopuri criminalistice
- stabilirea incompatibilitatii materno-fetale de grup
sanguin
 Sistemul ABO
▪ prezenta in sange a unor substante specifice de grup
- izoaglutinogene (antigene - AG) - prezente pe hematii
- izoaglutinine (anticorpi - Ac) - prezente in ser

Antigenele (Ag) - prezente pe membrana / stroma hematiilor

- de natura mucopolizaharidica
- se dezvolta precoce in viata embrionara si sunt
bine reprezentate la nou nascut
- aglutineaza hematiile la contactul cu anticorpii
omologi din plasma
- sunt prezente si pe suprafata altor celule din
organism sau in diferite lichide biologice
(saliva sau alte umori) => ”secretori”(80%)
- trei Ag - A, B si H
 GRUP A GRUP B GRUP GRUP O

hematii

Ac

anti B anti A anti A li anti

Ag
A si B
Anticorpii (Ac) - pot fi de tip natural = reglatori (la persoanele
la care lipseste Ag omolog) sau de tip imun =
iregulari (apar secundar imunizarii)
- Ac anti-A = alfa si anti-B = beta
- reprezentati de 3 tipuri de imunoglobuline –
IgM, IgA si IgG

▪ in sangele unei persoane nu pot coexista niciodata aglutinogenii

si aglutininele corespunzatoare – legea excluderii reciproce
(Landsteiner in 1900)

▪ ~ prezenta Ag si Ac si a modului lor de asociere => patru grupe

sanguine - O, A, B si AB sau, grupele O(I), A(II), B(III) si
AB(IV) (clasificarea lui Janski)
 Incidenta grupelor sanguine ABO in
populatia Romaniei si a globului
GRUPA % IN POPULATIA % IN POPULATIA
SANGUINA GLOBULUI ROMANIEI

0I 47 % 32 %

A II 42 % 43 %

B III 8% 16,5 %

AB IV 3% 7,7 %
Incidenta grupelor sanguine ABO in populatia globului -
variatii zonale – grup O
Incidenta grupelor sanguine ABO in populatia globului -
variatii zonale – grup A
Incidenta grupelor sanguine ABO in populatia globului -
variatii zonale – grup B
 Transmiterea caracterelor de grup sanguin
▪ conform legilor lui Mendel
▪ prin intermediul a trei gene alele, A, B si O => sase genotipuri –
AA, BB, AB, AO, BO si OO si patru fenotipuri sau grupe
sanguine
▪ reguli dupa care se pot deduce fenotipurile posibile ale copiilor
- Ag A sau B nu pot fi prezente in sangele unui copil daca nu
se gasesc si in sangele unuia sau ambilor parinti
- un parinte de grup AB transmite cu obligativitate copiilor
sai fie Ag A, fie Ag B → nu poate fi parintele unui copil cu
grup sanguin O
- o persoana de grup O nu poate fi parintele unui copil cu
grup AB
- Ag A1 sau A2 pot apare la un copil numai in cazul in care
ele sunt prezente cel putin la unul dintre parinti
▪ excluderea paternitatii prin determinarea grupei sanguine =
18,5% prin sistemul ABO si 25% prin sistemul Rh
@ gene A @ B
gene B O
@ gene O - recesive

BO

OO
grup A grup grup B grup O
 Transfuzia

▪ in sangele primitorului sa nu existe aglutinine care sa

lizeze hematiile transfuzate
- grupa O - poate dona tuturor grupe-
lor si poate primi numai de la O =
donator universal
- grupa A - poate dona numai grupei A
si poate primi de la grupele A si O
- grupa B - poate dona numai grupei B
si poate primi de la grupele B si O
- grupa AB - poate dona numai grupei
AB si poate primi de la toate grupele
= primitor universal
 Sistemul Rh
▪ denumire data prin analogie cu factorul gasit la maimuta Maccacus Rhessus
▪ Antigene - numar de sase - D, C, E, d, c si e
- lipoproteine integrate in stratul lipidic de la suprafata hematiilor
- cel mai important si cel mai imunogen - factorul D → 85% la
populatia alba = persoane Rh pozitive
- persoanele Rh negative se pot imuniza prin incompatibilitate
transfuzionala sau prin sarcina

- caracterul de grup Rh se mosteneste numai pe linie paterna

▪ Anticorpi - lipsesc in mod natural → se formeaza prin mecanism de
izoimunizare (transfuzie, sarcina incompatibila) si
autoimunizare (deficiente imunologice)
- de tip incomplet (IgG)
▪ Ac din sistemul Rh → reactii hemolitice puternice in transfuzie
incompatibila si boala hemolitica a noului-nascut in sarcina
 sarcinñ cu

hematiile

apar Ac
mama &h- yi t&ta Rb+
la sarcina
Rh+ ale anti-Rh wmhtoare
fatului ajung mamñ
in organismul
Rh- Ac anti-Rh
in circula{ia matern atacñ
FIZIOLOGIA SISTEMULUI
CARDIOVASCULAR

CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU

DISCIPLINA FIZIOLOGIE
 = totalitatea structurilor care asigura miscarea
continua a sangelui in vederea asigurarii aportului de
substante necesare functiilor celulare, prelucrarii si
transportului produsilor rezultati din metabolismul
celular spre organele de excretie → rol in mentinerea
homeostaziei

▪ functional
- sistem arterial - sistem circulator de presiune inalta, com-
ponenta cu rezistenta la curgere, cu functie
pur hemodinamica
- sistem venos - sistem circulator de presiune joasa sau
sistemul de capacitanta
- inima - pompa situata in centrul celor doua sisteme circu-
latorii, alcatuita din doua componente, una stanga
sau de presiune si una dreapta sau de volum
- arteriole si capilare - sistem de ”consumatori” ai energiei
de presiune, constituie teritoriul de
schimb
 dJstzIbu]le

rinichi (P096)
▪ roluri in hemodinamica
- pompa cardiaca → forta majora de propulsie a
sangelui in sistemul circulator (contractie ventriculara)
- sistemul arterial de distributie → redistribuirea
sangelui dintr-un teritoriu in altul prin modificari ale
rezistentei regionale, fara modificarea semnificativa a
presiunilor medii in aorta
- microcirculatia → realizarea schimburilor de
gaze, substante si apa intre sange si lichidele
interstitiale
- sistemul venos → reintoarcerea sangelui catre
pompa centrala
 = pompa aspiro-respinga-
Fiziologia inimii toare asezata in centrul
celor doua circulatii, cu
rolul de a asigura un flux
circulator continuu spre
si de la tesuturi
▪ greutate ≈ 300 g (adult)
▪ capacitate  500 - 600 ml

▪ ”motopompa biologica” in
care motorul se afla in peretii
pompei, sursa de energie este
reprezentata de metabolis-
mul energetic al miocardului,
iar sistemul de aprindere al
pompei este automatismul
cardiac
▪ are capacitatea de a lucra cu
volume cuprinse intre 3 si 30
l / min, la un regim presional
de pana la 300 mmHg
▪ localizare - in mediastinul anterior
▪ dimensiuni – aprox dimensiunea pumnului drept
▪ organ musculo-cavitar alcatuit din patru cavitati dispuse pe un
schelet fibros (4 inele de tesut conjunctiv), care separa atriile,
plasate superior, de ventricule, plasate inferior
▪ structura peretelui inimii - trei invelisuri suprapuse (ext → int)
epicard, miocard, endocard
 Pericard
▪ invelisul extern - sac fibros in forma de trunchi de con
▪ alcatuit din doua straturi
- extern fibros - rezistent la presiune si tractiune
- rol de fixare a inimii si protejare
mecanica a acesteia si a vaselor mari
- intern seros - foita parietala - captuseste suprafata interna
a pericardului fibros
- foita viscerala = epicard - adera intim la
peretele ventriculilor, atriilor si se prelun-
geste 1 - 3 cm pe originea vaselor mari
- intre foite - cavitate pericardica - cativa cm³
de lichid pericardic seros → rol de lubrefiere
si limitare a expansiunii cordului in timpul
umplerii diastolice
 Miocard
▪ stratul mijlociu, cel mai gros, al peretelui cardiac
▪ tesut muscular striat de tip special, sincitial
- fibre musculare cu nucleu unic plasat central
- fibre musculare asezate in straturi suprapuse si ancorate
de scheletul fibros al inimii
▪ miocard atrial - mai subtire decat cel ventricular
- alcatuit din doua lame de tesut muscular
- o lama superficiala dispusa transversal si comuna atriilor
- o lama profunda dispusa in plan antero-posterior, separata
pentru fiecare atriu
- fibre musculare circulare cu rol de sfincter la
nivelul ostiilor venelor pulmonare
- fibre musculare in forma de ansa la nivelul
ostiilor venelor cave
▪ miocard ventricular - alcatuit din trei lame de tesut muscular
dispuse in spirala de la baza spre apex
- lama superficiala - dispozitie oblic-spiralata spre stanga →
la apex fibrele se rasucesc => vartejul inimii (vortex cordis)
- lama mijlocie - dispozitie circulara
- lama profunda - dispozitie spiralata → participa la forma-
rea muschilor papilari si trabeculelor carnoase

▪ ventricul stang - elementul anatomic cel mai important

- perete mai bine reprezentat decat cel drept
- cavitate cilindrica → devine conica in partea sa
inferioara

▪ ventricul drept - puternic fixat de partea anterolaterala a ventri-

culului stang
▪ la nivelul suprafetei endocavitare - fibrele musculare ventricu-
lare formeaza muschii papilari (2 in ventriculul stang, 3 in
ventriculul drept) → cordaje tendinoase → insertie pe aparatul
valvular atrioventricular
= rol de asigurarea etanseitatii valvelor atrioventriculare
in sistola
 cordaje
tendinoase
mm. papilari
trabeéule
carnoase
▪ fibre musculare cardiace - strans lipite intre ele – sarco-
leme fuzionate in anumite puncte de contact = jonctiuni de
”comunicare” (jonctiuni gap) → foarte permeabile → difuziunea
relativ libera a ionilor → propagarea potentialului de actiune de
la o fibra la alta → o celula excitata propaga potentialul toate
celelalte celule
- fibre miocardice de lucru - structura asemanatoare
fibrelor musculare scheletice
- fibre miocardice de tip embrionar – in structura te-
sutului excito-conductor nodal - legatura dintre
miocardul atrial si cel ventricular
 Tesutul excito-conductor nodal
sau sistemul de conducere specializat al inimii
▪ constituit tot din tesut miocardic de tip embrionar - contine
celule musculare modificate → autogenerare si conducere a
potentialelor de actiune
▪ componente
- nodulul sinusal sau sino-atrial Keith - Flack
- in peretele supero-lateral al atriului drept
- aderent la epicard
- contine celule nodale P (pacemaker) si celule de
tranzitie sau celule T
- lipsit aproape complet de celule cu rol contractil
- are continuitate cu miocardul atrial contractil →
potentialul de actiune se raspandeste imediat in
masa miocardica
- este pacemakerul fiziologic al inimii
- are dominanta asupra celorlalti pacemakeri latenti
- stabileste frecventa cardiaca sau ritmul sinusal
 fasciculul Bachmann
nodul sinoa

ram stan

tract internodal’ ant.

II‘BCt
internodal mijl. tract
internodal
atrioventricular
ret
ur

nodul atrioventriclll ram

drept
fascicul His

fibre Purl0nje
- nodulul atrio-vetricular Aschoff - Tawara
- subendocardic in partea posterioara dreapta a
marginii inferioare a septului interatrial, in apro-
pierea orificiului sinusului coronar, inapoia valvei
tricuspide
- contine celule P cu functie de pacemaker si celule T
- descarca cu frecventa mai mica ≈ 40 - 50 /min
- predomina celulele T → viteza mai lenta de condu-
cere → intarzierea transmiterii stimulului de exci-
tatie cu cca 0,12 sec (intarziere fiziologica) → sistola
atriala sa o preceada pe cea ventriculara
- singura legatura structurala dintre atrii si ventriculi
- poate prelua functia de pacemaker al inimii
- protejeaza ventriculii de stimulii prea rapizi ce ar
putea proveni din centrii ectopici
- cai preferentiale internodale
- viteza de conducere mare
- contin fibre Purkinje asemanatoare cu cele din ventriculi
- numar de trei - anterioara (superioara), mijlocie
Wenckebach si posterioara (inferioara) Thorel

- cai preferentiale interatriale - fasciculul Bachmann – leaga

nodulul sinusal de miocardul atriului stang

- fasciculul His
- o portiune initiala tronculara - pe creasta portiunii musculare
a septului interventricular
- doua ramuri, dreapta si stanga
- poate prelua functia de pacemaker al inimii - ritm de
descarcare de 35 - 40 /min

- reteaua Purkinje
- retea subendocardica de fibre
- ramurile terminale patrund in miocard → se distribuie intai
apexului apoi catre baza inimii
 Scheletul fibros

▪ patru inele de tesut conjunctiv dens (fibro-cartilaginoase)

plasate la nivelul ostiilor atrio-ventriculare si arteriale – locul
de insertie a cuspidelor valvulare
▪ trigoanele fibroase drept si stang
- trigon drept - intre inelul aortic si cel tricuspid
- trigon stang - intre inelul fibros aortic si cel mitral
▪ portiunile membranoase ale septurilor interatrial, interventri-
cular si atrioventricular
 crosa aortei

a. puLmonare

fibrocaxtilaginoaae

sept membra
interatr1

tx1gon
Gbros dr.

inel fibroa stg. (valva

bicuspid$)
inel f

(valva tricuspid8)
 Aparatul valvular
▪ doua tipuri de valve - semilunare arteriale - aortica / pulmonara
- cuspide atrioventriculare - dreapta =
tricuspida / stanga = bicuspida (mitrala)
▪ valve semilunare - identice
- alcatuite din trei cuspide dispuse in „cuib
de randunica” → etanseitatea perfecta a orificiului vascular si
deschiderea completa in timpul ejectiei sistolice
valva aortica

valva pulmonara
▪ valve atrioventriculare - alcatuite tot din cuspide
- doua inegale → valva bicuspida sau mitrala
- trei egale → valva tricuspida
- suprafata valvelor este dubla fata de
cea a orificiului corespunzator →
etanseizarea planseului atrioventri-
cular
- marginea libera a cuspidelor –
prevazuta cu cordaje tendinoase →
ancorate de muschii papilari ventri-
culari

▪ rol - prevenirea regurgitarii sangelui

- curgerea unidirectionala a sangelui
valva bicuspida
valva tricuspida
▪ valvele cardiace – disfunctii
- insuficienta valvulara = imposibilitatea inchiderii
complete a valvelor → refluarea
(regurgitarea) sangelui

- stenoza valvulara = imposibilitatea deschiderii complete a

valvelor sau deschiderea cu greutate a
acestora → hipertrofia miocardica
 Proprietatile miocardului
Excitabilitatea sau functia batmotropa

▪ proprietatea miocardului de a raspunde la excitanti

intrinseci (fizici, chimici, mecanici, hormonali,
nervosi) sau extrinseci printr-o depolarizare, urmata
de contractie

▪ are la baza polarizarea electrica a membranelor

▪ in repaus (diastola) - potential membranar de repaus ~ – 90 mV
→ stimuli prag → depolarizare → potential de actiune ~ 180 mV
→ repolarizare rapida si revenirea la starea de repaus
▪ excitant - valoare prag (liminara)
- durata minima
▪ miocardul - excitabil in faza de relaxare (potential de repaus)
- inexcitabil = refractar pe durata contractiei (poten-
tial de actiune) = intervalul de timp in care un
impuls normal nu poate reexcita o arie miocardica
deja excitata
- legea inexcitabilitatii periodice a inimii (legea Marey)
- perioada refractara absoluta - pe perioada depola-
rizarii si prima faza a repolarizarii
= 0,25 - 0,30 sec
- face ca miocardul sa
nu se tetanizeze
- perioada refractara relativa (faza vulnerabila) - spre
finalul repolarizarii si in perioada postpotentialelor →
contractie precoce = extrasistola (focare
ectopice atriale sau ventriculare)
= 0,05 sec
 PRA - perioada refractara absoluta
PRR - perioada refractara relativa
PNE - perioada de normoexcitabilitate
▪ influentata de
- SNV - SY - creste permeabilitatea membranara pentru Na
si Ca → efect batmotrop pozitiv → hiperexcitabilitate
- PSy - creste permeabilitatea membranara pentru K
→ efect batmotrop negativ → hiperpolarizare
urmata de scaderea excitabilitatii
- temperatura - → efect batmotrop pozitiv
- factori mecanici
- factori metabolici (hipoxie, hipertiroidism, hiperfunctie
MSR, scaderea pH-ului → efect batmotrop pozitiv
Conductibilitatea sau functia dromotropa
▪ proprietatea miocardului de a transmite unda de
excitatie dintr-un anumit punct (focar) in toata masa
sa

▪ se face - nespecific, din aproape in aproape, cu viteza de 0,1 -

0,3 m/sec (fibre miocardice de lucru = conducere efaptica)
- specific, cu viteza mare de 1 - 4 m/sec (tesutul excito-
conductor)
▪ potentialul de actiune - origine in nodulul sinusal (sino-atrial)
→ se propaga in toate directiile la nivelul atriilor
- cai nespecifice
- cai specifice internodale - trei cai preferentiale – ante-
rioara, mijlocie Wenckebach si posterioara Thorel
- cale specifica intre atrii = fasciculul Bachmann
▪ in nodulul atrio-ventricular - intarzierea propagarii excitatiei cu
0,1 sec → asigurarea golirii atriului si umplerii complete a
ventriculului (marea sinapsa transversala a inimii)
sinusal gi dabutgl acllv$rii
iulu

eaB condus apra mugchii

lari n@cut lui d
2. r0spandirea Ump scue = 175 mwc
sémulului Tn paa]ii
atriali. Stimulul

van\ncu S. im§Ul6uI Pte

Iar tlm diabibuit miocardului
contractil din

IeB
Tncepe en¥actia wntd-
3. Tn4rziere de
100 mse Emp wurs = 225 msec

finn
atroventl1c
 ▪ in fasciculul His, ramurile sale si reteaua Purkinje - viteza de
conducere este de 2 - 4 m/sec
▪ in musculatura ventriculara - viteza de conducere de ~ 1 m/sec
- depolarizarea se face rapid de la
varf catre baza incepand cu ventriculul drept → contractia sin-
crona a fibrelor miocardice ventriculare → golirea ventriculilor

▪ influentata de
- SNV - Sy - efecte dromotrop pozitive
- PSy - efecte dromotrop negative
- factori metabolici - hormonii tiroidieni stimuleaza
conductibilitatea
- factori fizici - temperatura crescuta are efect dromotrop
pozitiv, in timp ce temperatura scazuta are efect negativ

▪ tulburari - incetinirea sau chiar oprirea conducerii = blocuri

(sinoatrial, atrioventricular, de ramura dreapta sau stanga
- accelerarea conducerii - are ca suport existenta
fasciculelor aberante de conducere (Palladino-Kent, James si
Mahaim) - sindrom Wolf-Parkinson-White (WPW)
 Contractilitatea sau functia inotropa
▪ proprietatea miocardului de a raspunde la actiunea
unui excitant printr-o contractie sau scurtare a
fibrelor sale

▪ veriga de legatura dintre depolarizarea membranara si

contractie este reprezentata de ionii de Ca2+
▪ etapele succesive ale mecanismului molecular al contractiei in
fibra mio-cardica sunt aceleasi ca si in cazul fibrei musculare
scheletice - depolarizarea membranara si conducerea undei de
la o celula la alta, cuplarea excitatiei cu contractia, contractia
propriu-zisa prin interactiunea actinei cu miozina
▪ diferenta dintre cele doua tipuri de contractie - aport suplimen-
tar de ioni de Ca2+ → forta de contractie  a miocardului
▪ miocardul incepe sa se contracte la cateva milisecunde de la
debutul potentialului de actiune si continua sa se contracte
cateva milisecunde dupa incetarea acestuia
▪ durata contractiei miocardice ~ durata potentialului de actiune
(cca 0,2 sec la miocardul atrial si 0,3 sec la cel ventricular)
▪ contractia are loc conform legii Frank si Starling sau ”legea
inimii” = forta de contractie a miocardului este direct
proportionala cu lungimea initiala a fibrelor, produsa de
umplerea diastolica

▪ fibrele miocardice se alungesc prin dilatatie tonogena si sunt

capabile sa dezvolte o forta de contractie mai mare in timpul
sistolei → debit sau volum sistolic crescut

▪ relatia dintre forta de contractie a miocardului si lungimea

initiala a fibrelor se pastreaza pana la o alungire de 120 - 130%
din lungimea initiala

▪ in efort actiunea legii inimii este estompata de mecanismele de

reglare (mai ales la antrenat)

▪  fortei de contractie a miocardului →  sangelui expulzat →

acumularea sangelui in inima → dilatarea cavitatilor cardiace =
dilatare miogena (pierderea elasticitatii fibrelor si cresterea
timpului de relaxare) → dispare adaptarea inimii la efort
 Automatismul
▪ proprietatea specifica anumitor structuri, printre care
si miocardul, de a genera spontan si ritmic stimuli de
contractie in interiorul structurilor sale

▪ apare la nivelul celulelor specializate ce apartin sistemului

excito-conductor nodal = ”sistemul de aprindere” al inimii
▪ bazat pe imposibilitatea celulelor de a mentine un potential
membranar de repaus constant (potential diastolic maximal)
▪ mecanism dependent de deficitul energetic progresiv ce
determina activitatile spontane periodice ale celulelor
pacemaker
▪ frecventa de generare depinde de
– relatia dintre valoarea potentialului de repaus (diastolic
maximal) si a potentialului prag – cu cat diferenta dintre cele
doua potentiale este mai mare, cu atat structura se va
depolariza mai lent (frecventa scazuta)
– rapiditatea, bruschetea pantei de autodepolarizare lenta
diastolica
▪ ierarhizarea centrilor de automatism ~ frecventa de descarcare
a stimulilor
- nodul sinusal - ritm de depolarizare de 60 - 80 /min ~
influenta SNPSY (n.vag) in repaus (in absenta tonusului
vagal → 100 – 110/min)
- nodul atrioventricular - ritm de depolarizare de 40 – 50
/min
- fascicul His - ritm de depolarizare de 35 - 40 /min
- retea Purkinje - ritmul de depolarizare de 20 - 25 /min

▪ pacemakerul fiziologic activ este nodulul sinusal, ceilalti au rol

de pacemakeri latenti (devin activi numai prin suprimarea
structurilor ierarhic superioare)

▪ pacemakeri ectopici - celule cu raspuns rapid – actioneaza in

conditii patologice (ischemie)
→ tulburari de ritm sporadice = extrasis-
tole sau permanente = tahicardie paroxistica
 Ritmicitatea sau functia cronotropa
• proprietatea miocardului de a se contracta si relaxa
ritmic si alternativ la nivelul atriilor si ventriculelor
- ritm sinusal - imprimat de nodulul sinusal
- ritmicitatea de repaus
= 60 - 70 / min
- ritm nodal - nodul sinusal este distrus sau inactivat
- imprimat de nodulul atrio-ventricular
= 40 - 60 /min
- ritm idioventricular - imprimat de fasciculul His
= 25 - 35 /min
▪ frecventa de descarcare ritmica sau aritmica (patologica)
▪ aritmia fiziologica legata de fazele respiratiei - accelerare pe
inspir si moderare pe expir (aritmie respiratorie)
▪ influentata de - factori de mediu (temperatura), stari fiziologice
(sarcina), efort fizic, stress
▪  = bradicardie
▪ = tahicardie
 Tonicitatea sau functia tonotropa

▪ proprietatea miocardului de a se mentine in stare de

subcontractie si in perioada diastolei (relaxarii)

▪ starea functionala optima a miocardului

▪ depinde de conditiile intrinseci trofico-metabolice ale fibrelor
musculare si de elementele elastice care se opun fie umplerii
excesive, fie rezistentei aortice prea mari
▪ participa doua componente – intrinseca (tensiunea elementelor
contractile si elastice) si extrinseca (influentele nervoase vege-
tative Sy)
▪ corelata cu contractilitatea
▪ influenteaza performanta cardiaca
▪ persista si dupa denervare sau scoaterea inimii din organism
Activitatea cardiaca

▪ Manifestari mecanice

▪ Manifestari volumetrice

▪ Manifestari acustice

▪ Manifestari electrice
 Manifestarile mecanice ale
activitatii cardiace
= ciclul cardiac (revolutie cardiaca) = succesiunea ciclica
de contractii - sistole si relaxari - diastole, a caror
consecinte sunt reprezentate de variatiile presionale
ritmice din interiorul inimii
▪ rezultatul - deplasarea coloanei de sange intr-un singur sens –
cu participarea sistemului valvular al inimii si al vaselor mari
(nu permite reintoarcerea sangelui)
▪ descrise prima data de William Harvey (1628)

▪ la o FC = 70 b/min (FC de repaus) →

ciclul cardiac = 0,8 - 0,88 sec

▪ alcatuit din - sistola si diastola atriala

- sistola si diastola ventriculara
- diastola generala
▪ in sistola - evacuarea cavitatilor inimii
in diastola - umplerea cavitatilor inimii
▪ miscarea corecta a aparatului valvular
- in sistola - valvele atrioventriculare sunt inchise, cele
semilunare deschise
- in diastola - valvele atrioventriculare sunt deschise, cele
semilunare sunt inchise
▪ arhitectura peretilor cardiaci are rol in hemodinamica
- atrii - peretii subtiri (presiune joasa) → rol de stocare si
dirijare a sangelui catre cavitatile ventriculare
- golirea ~ gradientul de presiune existent la deschi-
derea valvelor atrioventriculare
~ contractie miocardica (rol redus)
- ventriculi - pereti grosi (fascicule musculare continui cu
origine pe scheletul fibros)
- stang – forma de cilindru cu un capat conic
(elipsoid) → adaptat rolului de pompa
de mare presiune
- drept – forma de punga triunghiulara (pe sec-
ctiune) sau segment de sfera → adaptat
rolului de pompa intr-un sistem de
joasa presiune

▪ diferentele de geometrie permit pastrarea unui volum sistolic

egal in conditiile in care activitatea contractila se face in regi-
muri presionale foarte diferite
▪ ciclul cardiac = 0,8 - 0,88 sec (la FC = 70 b/min)

- sistola atriala = 0,10 - 0,15 sec

- diastola atriala = 0,65 - 0,70 sec
- sistola ventriculara = 0,27 - 0,30 sec
- diastola ventriculara = 0,50 - 0,53 sec
- diastola generala = 0,4 sec
 Sistola atriala - debuteaza la sfarsitul diastolei generale
- orificiile atrioventriculare sunt deschise
- cavitatile - atrii si ventricule - sunt pline cu
sange
- presiunile fiind sensibil egale
- contractia atriului progreseaza de sus in jos
- sangele din atrii nu reflueaza in vene –
caracterul peristaltic al contractiei si inertia
sangelui
- contribuie cu circa 30% la volumul diastolic
ventricular final → nu este indispensabila
umplerii ventriculare – devine importanta
la in tahicardie si in stenoza valvulara
- previne cresterea excesiva a presiunii in
atriul stang

• la sfarsit miocardul atrial se relaxeaza → presiunea intraatriala scade sub

valoarea celei intraventriculare = sangele din ventriculi tinde sa se
reintoarca in atrii = ”inchiderea precoce” a valvelor atrioventriculare
Sistola ventriculara - incepe dupa terminarea
sistolei atriale (intarzierea
conducerii atrioventriculare in
nodulul atrioventricular)
- are loc de la varful inimii spre
baza
- este diferita pentru cei doi ven-
triculi – comcentrica in VS si
excentrica in VD
- include doua faze
- faza de contractie izometrica sau izovolumetrica
(punere in tensiune)
- durata de circa 0,05 sec
- debuteaza odata cu contractia ventriculara
- asigura cresterea presiunii intraventricu-
lare → inchiderea completa a valvelor
atrioventriculare
- se termina cand presiunea intraventricu-
lara depaseste presiunea din arterele mari
= deschiderea valvelor sigmoide si ejectia
sangelui
- faza de contractie izotonica sau de ejectie
- debuteaza cu deschiderea valvelor
semilunare arteriale
- dureaza 0,27 - 0,30 sec
- doua etape ~ variatiile presionale
variatiile fluxului sg.
- etapa de ejectie rapida
- durata foarte scurta
- presiunea intraventriculara scade
rapid odata cu cresterea celei din
artere
- asigura ≈ 70% din V.S.
- etapa de ejectie lenta
- durata mai mare
- presiunea intraventriculara
ajunge sub nivelul celei arteriale
- asigura ≈ 30% din V.S.
Diastola ventriculara - se suprapune peste diastola
generala
- mai multe momente sau faze
- protodiastola - inceputul relaxarii ventriculare
- scaderea presiunii intraventriculare
(relaxarea miocardului si scurgerea
sangelui in arterele mari)
- determina reflux retrograd al sangelui
→ inchiderea valvelor semilunare
- faza de relaxare izovolumetrica (izometrica)
- incepe cu inchiderea valvelor
semilunare
- asigura scaderea rapida a presiunii
intraventriculare
- in ventricul ramane o cantitate de
sange = 30 - 50 % din volumul total
- faza de relaxare izotonica
- incepe cu deschiderea valvelor atrio-
ventriculare → umplerea ventriculara
– 2 faze
- faza de umplere ventriculara rapida
- faza de umplere ventriculara lenta (diastasis)
NIV
SISTO EJECTIE
RAPIDA LENTA UMPLERE
EJECTIE UMPLERE
conIrac;i$ reiaxare RAPIDA LENTA
p reiaxae
V eiaxare i contran,ie reiaxae
vaive nv oesEhise inchise deslise
valve s incnise desEnise incnise
sistola A diastola A
sistola V

diastola V
▪ in umplerea ventriculara - cuspidele valvelor atrioventriculare
sunt semideschise si alcatuiesc o ”palnie”
▪ cresterea presiunii intraventriculare in sistola → valvele atrio-
ventriculare tind sa se rasfranga spre atrii
▪ datorita regimurilor presionale de functionare diferite a celor
doua circulatii valvele semilunare pulmonare se deschis primele
si se inchid ultimele, iar cele aortice se deschid ultimele si se
inchid primele
 Manifestarile volumetrice ale activitatii
cardiace
▪ apar ca si consecinte ale activitatii contractile ritmice ale
miocardului
▪ se materializeaza sub forma cantitatilor sau volumelor de sange
deplasate de inima
▪ volum sistolic (V.S.) sau volum bataie = cantitatea de
sange expulzata in circulatie prin sistola
ventriculara
= 60 - 80 ml de sange
~ varsta, sex, pozitia corpului, efort, grad
de antrenament
- in efort VS = 120 - 130 ml (neantrenati)
=  200 ml (antrenati)
▪ debit cardiac (D.C.) sau minut-volum = cantitatea de
sange impinsa in circulatie (sistemica sau
pulmonara) intr-un minut
≈ 5 litri

DC = VS x Fc = 70 x 70 = 4900 (5000) ml

▪ volum telediatolic (VTD) = capacitatea ventriculului in

ultima faza a diastolei
≈ 140 ml
▪ volum telesistolic (VTS) = cantitatea de sange ramasa in
ventricul la sfarsitul sistolei
- este rezerva functionala pe baza
careia creste VS in efort
VTS = VTD – VS = 140 – 70 = 70 ml
▪ fractia de ejectie (FE) = procentul de volum sanguin ejectat
de ventriculul stang la fiecare sistola
VS VTD - VTS
FE = ——— x 100 sau —————— x 100
VTD VTD
 50% (≈ 65%)
- indicator de apreciere a contractili-
tatii miocardului
▪ frecventa cardiaca = numarul de contractii cardiace intr-un
minut
= 60 - 80 b/min (neantrenati)
~ varsta, sex, pozitia corpului, diferite
stari fiziologice (somn, sarcina), factori
de mediu (temperatura, altitudine),
factori de stress (efort fizic, factori
afectiv - emotionali, etc), stare de
antrenament
- tahicardie - cresterea valorilor FC  90 b/min
- bradicardie - scaderea sub 60 b/min
- FcE (frecventa cardiaca efectiva) = valoarea optima
pana la care trebuie sa creasca Fc in efort

FcE = 220 - varsta (ani)

▪ indicele cardiac = raportarea debitului cardiac la suprafata
corporala

DC (l/min)
I.C. = ————— = 3 ± 0,5 l/min/mp
SC (mp)

▪ in efort - DC - creste proportional cu consumul de oxigen (5 - 6 l

de sange pentru fiecare litru de oxigen consumat
suplimentar)
- ajunge la 25 - 35 l/min in eforturi foarte intense
- Fc - eficienta pana la 200 - 220 b/min (FcE)
 Manifestarile acustice ale
activitatii cardiace
= zgomote generate in cursul activitatii mecanice a inimii = zgomote cardiace
▪ succesiunea zgomotelor → revolutie cardiaca stetacustica (clinica) (Ioan
Haulica)
▪ descrise prima data de William Harvey
▪ pot fi ascultate cu urechea plasata direct pe torace sau cu stetoscopul la
nivelul focarelor de auscultatie
▪ pot fi inregistrate grafic = fonocardiograma
▪ se caracterizeaza prin - intensitate (dB) ~ amplitudinea oscilatiei sonore
- frecventa sau tonalitate (Hz)
- durata
- timbru – depinde de undele armonice asociate
▪ sunt generate de activitatea complexului cardiovasculohemic (peretii inimii,
aparatul valvular, vasele mari, sange)

▪ doua zgomote principale, I si II

▪ doua zgomote auzite mai rar sau deloc la adult, III si IV
▪ perioade de liniste = pauze
 ilunar

semilunar

¿iiytline of
heart
▪ focarele de auscultatie cardiaca
- focarul mitral - spatiul V intercostal stang pe linia medio-
claviculara (usor inauntrul acestei linii)
- focarul tricuspidian - spatiul IV intercostal parasternal
drept sau mediosternal la baza
apendicelui xifoid
- focarul aortic - spatiul II parasternal drept
- focarul pulmonar - spatiul II parasternal stang

- focarul Erb - spatiul III intercostal parasternal stang

- cel mai aproape de proiectia pe torace a
orificiilor sigmoidiene aortic si pulmonar
- focarul mezocardiac - spatiul IV parasternal stang
- cel mai aproape de proiectia toracica
a orificiului mitral si a partii superi-
oare a septului interventricular
▪ zgomotul I - marcheaza inceputul sistolei
- durata = 0,08 - 0,12 sec
- frecventa mai mica decat a zgomotului II
- compus din trei grupe de vibratii – punerea in
tensiune a peretelui liber al ventriculului stang, al septului
interventricular, cordajelor tendinoase si valvei atrioventricu-
lare inchise, variatia vitezei de crestere a presiunii in ventriculul
stang si cresterea presiunii in artera aorta
- cea mai mare parte din zgomot este dat de
componenta valvulara atrioventriculara, in special mitrala
(80%)
▪ zgomotul II - marcheaza sfarsitul sistolei
- durata = 0,06 - 0,08 sec
- frecventa mai mare decat zgomotul I
- are doua componente, aortica si pulmonara
- este datorat decelerarii brutale a coloanei de
sange din artere dupa inchiderea valvelor semilunare corespun-
zatoare, vibratiilor valvelor inchise si ale peretilor arteriali
- cea mai mare parte - data de componenta
aortica

▪ pauza mica - intre zgomotul I si II = sistola mecanica a inimii

- durata = 0,2 sec
▪ pauza mare - intre zgomotul II si I = diastola cardiaca
- durata = de 0,4 sec
= marea tacere a inimii
▪ zgomotul III - apare la 0,12 - 0,18 sec dupa zgomotul II
- amplitudine mica si frecventa joasa
- durata = 0,04 - 0,06 sec
- apare in timpul umplerii rapide ventriculare (la
sfarsitul fazei de relaxare izovolumetrica)
- se aude si se inregistreaza la persoane tinere
(considerat fiziologic pana la varsta de 20 de ani)

▪ zgomotul IV = atrial - se produce in timpul sistolei atriale

- amplitudine mica si frecventa joasa
- durata ≈ 0,04 sec
- nu se aude in mod normal la adult
- poate fi inregistrat grafic
▪ zgomotele cardiace - pot fi accentuate, diminuate, dedublate sau
pot fi inregistrate fenomene sonore supraadaugate
▪ fenomene sonore supraadaugate - reprezentate de clicuri si
sufluri (patologice)
- clicuri = fenomene sonore cu durata de circa 0,04 sec
care se percep ca si componente distincte al
zgomotelor I sau II, produse de deschiderea
unor valve sclerozate
- sufluri = fenomene sonore cu durata de peste 0,12 sec ce
apar ca expresie a turbulentei curentului sanguin
- pot fi sistolice sau diastolice
 Manifestarile electrice ale
activitatii cardiace
▪ fenomenele electrice aparute in cursul activitatii cardiace preced in general
cu 0,02 sec fenomenele mecanice si le declanseaza
▪ inregistrarea - informatii privind geneza, propagarea si desfasurarea
activitatii cardiace
▪ inregistrarea grafica = electrocardiograma → inregistreaza diferentele de
potential electric existente in timpul activitatii inimii intre baza si varful
acesteia, in sensul axei anatomice
▪ electrozii – plasati in perechi = definesc derivatiile EKG - doua tipuri
- bipolare - cei doi electrozi, pozitiv (explorator) si negativ (de referinta)
detecteaza diferente de potential intre doua puncte ale campului electric
aflate in plan frontal si plasate echidistant fata de inima
- reprezentate de derivatiile standard ale membrelor - D I, D
II, D III
- unipolare - electrodul explorator (pozitiv) masoara diferenta dintre
potentialul punctului de culegere din campul electric cardiac si potentialul
electrodului de referinta (negativ), care este mentinut la o valoare stabila cat
mai aproape de zero
- reprezentate de derivatiile unipolare ale membrelor, notate
cu aVR, aVL aVF, si derivatiile unipolare precordiale, notate V1 - V6.
▪ electrocardiograma uzuala - inregistrari din 12 derivatii, sase
periferice (electrozi plasati pe membre) si sase precordiale
(electrozi plasati pe torace)
▪ elementele grafice ale traseului EKG
- unde sau deflexiuni = devierea potentialului inregistrat de
la linia izoelectrica
- se noteaza cu literele P, Q, R, S, T, U
- caracterizate prin sens, amplitudine
(mV), durata (sec), forma
- segmente = portiunile de linie izoelectrica dintre doua
unde consecutive
- intervale = duratele cumulate ale unor unde si segmente
 Energia de contractie
si randamentul inimii
▪ energia - provine din oxidarea acizilor grasi, glucozei, acidului lactic cu
consum mare de oxigen (350 ml/ora pentru 100 g miocard)
▪ depinde de - tensiunea miocardului in fiecare moment al contractiei
- perioada de timp cat aceasta tensiune este mentinuta
- rata de scurtare a miocardului in fiecare moment de mentinere
a tensiunii
▪ utilizata la producerea de lucru mecanic cinetic (imprima viteza sangelui) si
de rezistenta (desfasurat pentru expulzia sangelui - invingerea presiunii din
arterele mari)
▪ lucrul mecanic ventricular = 125 g.m. pentru fiecare sistola → 12000
kgm in 24 ore
▪ lucrul mecanic al ventriculului drept reprezinta 1,5 din cel al ventriculului
stang
▪ randamentul cardiac = raportul dintre lucrul mecanic si consumul de oxigen
- variaza, in repaus, intre 10 - 20%
- poate creste in efort fizic pana la 30 - 40%
Fiziologia sistemului vascular
▪ sistemul vascular = sistem
tubular inchis alcatuit din
artere, capilare si vene, care
asigura transportul sangelui
intre inima si periferie, in
ambele sensuri
▪ circulatia sangelui depinde in
principal de diferentele de
presiune intre extremitatile
arborelui circulator, diferente
care asigura sensul de
deplasare a sangelui
▪ vasele au calibru diferit si
structura adaptata functiilor
specifice fiecarui sector
▪ doua circuite vasculare
plasate in serie - circulatie
sistemica si circulatie
pulmonara
▪ Circulatia pulmonara
- deplasarea sangelui
intre inima si plamani
(ventricul drept → aa. pul-
monare → plamani →vv.
pulmonare → atriul stang
- realizeaza hematoza
pulmonara
- presiune si rezistenta
mici
▪ Circulatia sistemica
- transportul sangelui
oxigenat la tesuturi si a san-
gelui incarcat cu CO2 de la
tesuturi
- presiune si rezistenta
crescute
- mai multor circuite pa-
ralele
▪ structura si dimensiuni diferite
~ caracteristici functionale si
specific functional teritorial
▪ structura peretelui vascular
- tunica interna = intima
- tunica medie
- tunica externa = adventice

▪ tunica interna
- include endoteliul
vascular (un rand de celule
pavimentoase pe o membrana
bazala) + limitanta elastica
interna
▪ tunica medie
- contine fibre elastice, de
colagen si fibre musculare
netede
▪ tunica externa
- contine in special fibre de
colagen
- are rol de protectie si de
„ancorare” de structurile de
vecinatate
 Tipul de vas Dimensiuni Structura
medii – functionala
diametru E T.E. T.M. T.F.
(D) grosime
(G)
artere mari D = 1,5 cm
G = 1 mm

artere medii D = 6 mm
G = 1 mm
arteriole D = 37 µm
G = 6 µm
capilare D = 9 µm
G = 0,5 µm

venule D = 20 m
G = 1 µm

vene mari D = 5 mm
G = 0,5 mm
 ortere etas elastic
tullica ex1eimi% vene mom timica
tunica ,inter
rnedie 4 n£ tunica
rnedie
internii
endoteliupg tunica
• e de externñ
imensiun
tunica externav<>
timica ortere
muscuIore
tunica
extern
ñ
tunica
rnedie
rnedie ! tunica
interns endoteliu endo
nrferaole
 uenule . celule muvulare nefede

tunica externñ

eqdoteliu
capilare feriestv celule endoteliale
celule endoteliale ifiembranñ bazalñ
 Circulatia arteriala

▪ sistem de vase cu pereti grosi cu structura musculoelastica →

doua roluri majore ale arterelor
- de ”rezervor amortizor de contractie cardiaca” (acumulare
de energie potentiala in timpul sistolei cardiace)
- de conducere sau transport al sangelui de la inima
▪ deplasarea sangelui - pe baza diferentei de presiune dintre cele
doua extremitati ale vasului
- in functie de rezistenta la curgere opusa de
vase ~ diametrul si lungimea vasului si
vascozitatea sangelui
▪ curgere continua a sangelui pe baza prezentei tesutului elastic in
structura peretilor arterelor mari (a.aorta)
▪ curgere laminara si paralela cu axul vasului, cu inaintare
parabolica
▪ curgerea turbulenta - rezulta prin miscarea particulelor din
sange in mici curenti neregulati, care produc un amestec
continuu - in partea proximala a a.aorte si aa.pulmonare in
timpul perioadei de ejectie
▪ puls arterial - oscilatia peretilor arteriali determinata
de ejectia ritmica a sangelui in artere
- poate fi perceput prin comprimarea usoara a
oricarei artere plasate pe un plan dur
- viteza de propagare de circa 15 ori mai mare
decat viteza de curgere
= 60 - 80 b/min la adultul sanatos neantrenat
in repaus
~ varsta, sex, stare functionala a organismului,
actiunea factorilor de stress, stare de antrena-
ment
- inregistrarea undei pulsatile = sfigmograma –
permite aprecierea calitatilor pulsului (regula-
ritate perfecta a ritmului, viteza, amplitudine,
simetrie, tensiunea pulsului)
 a.temporalñ
a.facialé
a.carotidñ
comuna a.braliiaIñ
a .r ad

iala a

.femuralñ
a.poplitee

a.pedioasñ

a.tibialñ
pos
teri
oar
ñ
▪ viteza de circulatie ~ forta de contractie a miocardului
1/~ suprafata de sectiune a vasului
- scade progresiv dinspre aorta spre teri-
toriul capilar (de la 0,5 m/sec la 0,28
cm/sec in arteriole)
- variaza in functie de momentul activi-
tatii cardiace

▪ tensiunea (presiunea) arteriala = forta exercitata de

masa sanguina asupra peretilor arteriali, generata de
activitatea contractila ritmica a miocardului
- mai mare sistola si mai mica in diastola
= 100 - 140 mmHg / 50 - 90 mmHg
- reprezinta rezervorul permanent de presiune
hidrostatica in vederea asigurarii fortei necesare
de propulsie si deplasare continua a sangelui
- tensiune diferentiala = diferenta dintre tensiunea sis-
tolica si cea diastolica (ten-
siunea pulsului)
= 45 - 50 mmHg

- tensiunea medie sau efectiva - corespunde presiunii

cu care ar curge sangele in artere daca
circulatia ar avea un regim constant si
nu unul pulsatil
= 95 – 100 mmHg

T.A. sist - T.A. diast

T. A. medie = T.A. diast + ——————————
3

- T.A. - determinata de - forta de contractie a miocardului

- elasticitatea peretilor arteriali
- rezistenta periferica
- volumul de sange circulant
- vascozitatea sangelui
- masurare - metoda directa, intravasculara
- metoda indirecta, nesangeranda
- T.A. ~ varsta, sex, pozitia corpului, stari fiziologice, repaus
sau activitate, factori de mediu, etc
 Circulatia capilara sau
microcirculatia de schimb
▪ sectorul intermediar al arborelui circulator - intre artere si vene
▪ vase cu calibru foarte mic
▪ suprafata totala de sectiune = 6200 mp
▪ contine ≈ 5% din volumul total de sange
▪ densitatea capilarelor - depinde de intensitatea proceselor
metabolice ale tesutului
- ficat, plamani, creier, rinichi, glande endocrine  4000 /
mmp
- inima, maduva spinarii ≈ 3000 / mmp
- piele, muschi - intre 400 si 3000 / mmp

▪ variatiile de capilarizare repaus / activitate – deschiderea

intermitenta a sfincterului precapilar sub influenta unor factori
locali sau sistemici
▪ in paralel cu capilarele - legatura directa intre arteriola si
venula = sunturilor arterio-venoase - rol deosebit de
important in termoreglare
▪ proprietatile functionale ale capilarelor
- permeabilitate = proprietatea de a permite trecerea bidi-
rectionala a apei si substantelor solvite intre sange si tesuturi
prin procese de filtrare, difuziune si osmoza (la nivelul porilor
intercelulari si fenestratiilor)
- neuniforma - spre capatul venular
- motricitate = proprietatea de a-si modifica dimensiunile
lumenului in functie de activitatea metabolica tisulara (muscu-
latura neteda din peretii arteriolelor - sfincter precapilar)
roluri
- hemodinamic - capilarele implicate in deplasarea san-
gelui pe baza diferentelor de presiune
dintre extremitatile vasului
- devine mai evident in timpul efortului fizic
- parametrii - presiunea cu care circula sangele
= 35 - 40 mmHg → 12 - 15 mmHg
- asigura sensul deplasarii sange-
lui, apei si substantelor solvite
- viteza de circulatie ≈ 0,5 mm/sec
- 1/~ suprafata de sectiune
- tranzitul sanguin arteriola – ve-
nula ≈ 1 - 2 sec
- lipsa fluctuatiilor sistolo-diastolice de
presiune si debit
- nutritiv - schimburi de substante intre sange si tesuturi
(lichid interstitial)
- favorizat de - structura peretelui capilar
- lumenul foarte mic
- suprafata imensa de sectiune
- viteza foarte mica de circulatie
- pe baza gradientelor presionale
- mecanisme de filtrare, difuziune, osmoza si
transport vezicular
▪ reglarea fluxului sanguin - in functie de activitatea teritoriului
- mecanisme generale, nervoase si umorale
- mecanisme nervoase - prin fibre vegetative de
vecinatate (Sy) sau cu participarea cailor derivate
arterio-venoase
- mecanisme umorale - mecanismul de reglare
cel mai important - substante vasoactive cu efecte
vasoconstrictoare (angiotensina II, vasopresina,
ocitocina, catecolamine) sau cu efecte vasodilata-
toare (histamina, serotonina)
- mecanisme locale - actiune asupra sfincterului preca-
pilar
- predominant chimice (umorale)
- depind de intensitatea activitatii
metabolice tisulare
- efecte vasodilatatoare precapilare –
hipoxie, acumulare de CO2, scaderea
pH-ului in organele active
 Circulatia venoasa
▪ contine circa 75% din volumul sanguin total
▪ transporta sangele spre inima
▪ doua proprietati functionale
- extensibilitatea (distensibilitatea)
- de 6 - 10 ori mai mare decat a arterelor
→ rezervoare de sange (vase de capaci-
tanta)
- evidenta in teritoriile splenic, hepatic si
subcutanat
- permite depozitarea sangelui fara
variatii ale presiunii venoase
- motricitatea - proprietatea venelor de a-si schimba cali-
brul si de a rezista astfel in fata unor
presiuni hidrostatice mari
→ mobilizarea sangelui stagnant (efort fizic)
▪ presiunea venoasa - foarte mica
- scade de la capatul venular spre atriul
dr. - 12 mmHg → 0 mmHg (-1 mmHg)
- este egala in tot teritoriul – in decubit
dorsal
- mult in membrele inferioare - in
ortostatism (50 - 90 mmHg)

▪ viteza de circulatie - crestere progresiva dinspre periferie

spre centru (0,5 mm/sec → 20 cm /sec)
- mai mica decat in artere – suprafata de
sectiune de trei ori mai mare

▪ rezistenta la curgere - mica

▪ factorii intoarcerii venoase
- aspiratie toracica - exercitata frontal asupra coloanei de
sange (vis a fronte)
- produsa de presiunea negativa intrato-
racica din timpul inspirului (- 4 mmHg)
- se asociaza cu miscarea de coborare a
diafragmului in inspir
- manevra Valsalva (expir fortat cu glota
inchisa) = presiune intratotacica pozi-
tiva → ingreunarea circulatiei venoase
- aspiratie cardiaca - scaderea presiunii din atrii in diastola
(efect vis a fronte)
- restul de presiune din capilare (12 - 15 mmHg) – ramasa
din forta de contractie a
miocardului ventricular
- pulsatiile arterelor - efect de ”teaca”
- contractiile intermitente ale musculaturii scheletice – la
nivelul membrelor inferioare (pompa musculara)
- prezenta sistemului de valvule ”in cuib de randunica” din
structura peretilor venosi → segmentarea coloa-
nei sanguine

- forta gravitationala – efect pozitiv in teritoriile venoase

situate deasupra cordului
▪ in efortul fizic - unii factori devin frenatori
- efort izometric intens → presiunii intracraniene
presiunii intratoracice
→  intoarcerii venoase →  D.C., T.A + hipoxie
cerebrala = fenomene de vertij / lipotimie,
hemoragii nazale (epistaxis)
- efort izotonic - intreruperea brusca = socul de gravitatie
- desfiintarea pompei musculare
- favorizarea retentiei de sange in muschi
→  D.C.
 irigatiei cerebrale → hipoxie cerebrala acuta
Fiziologia sistemului limfatic
▪ cale derivata de drenaj a lichidului
interstitial
▪ in relatie de schimb cu plasma la ni-
velul capilarelor sanguine prin
- difuziune
- procese in masa - conform echi-
librului Starling (cantitatea de lichid
filtrata la nivelul capatului arterial ca-
pilar este aproape egala cu volumul de
lichid reabsorbit la nivelul venos
▪ circulatie de tip secundar → ajunge in
sistemul venos
▪ rol in - transportul / distributia Ag, Ac
si celulelor imunocompetente
- diseminarea celulelor tumorale
▪ format din
- vase limfatice - capilare
si colectoare limfatice –
”vene modificate”
- limfa
- structuri si organe limfa-
tice - ganglioni limfatici,
timus, splina, etc
▪ Limfa - se formeaza din lichidul interstitial la nivelul capilare-
lor limfatice
- reprezinta ~ 1/10 din cantitatea de ultrafiltrat
- asemanatoare plasmei - culoare galbuie transparenta
pe nemancare si lactescenta in
perioadele digestive
- densitate si vascozitate <
decat plasma
- debit de formare si curgere in repaus ≈ 120 ml / ora la
nivelul canalului toracic si de 3 - 4 ori mai mare dupa
masa
Vase limfatice
- capilare limfatice - in toate structurile organismului – exceptie -
regiuni cutanate superficiale (tes. epitelial), S.N.C., portiuni profunde ale
nervilor periferici, ochiului, endomissium, tesut osos si cartilaginos
- se termina „in fund de sac”
- structura - endoteliu unistratificat dispus pe o
membrana bazala discontinua
- celulele endoteliale au rol de valve → favorizeaza
intrarea si limiteaza limfei
 - fuzionarea capilarelor → vase cu calibru mai mare asemanatoare ve-
nelor - plasate superficial si prevazute cu valve bicuspide → trunchiuri lim-
fatice → doua canale limfatice –
- canalul limfatic drept - din membrul sup.dr. si jumatatea dr.
capului, gatului si, partial, toracelui → v.subclaviculara dr.
- canalul toracic - din restul corpului → v.subclaviculara stg.
Organe limfoide primare
- maduva osoasa rosie
- timus
- produc limfocite mature neangajate, care parasesc aceste
organe si ajung in organele limfoide secundare
Organe limfoide secundare
- ganglioni limfatici, splina, tesuturi limfoide organizate
asociate cu suprafetele mucoase (amigdale, placi Peyer,
tesut limfoid asociat mucoaselor gastrointestinale, respira-
torii, genitale)
- reprezinta suportul anatomic al raspunsului imun
- acumuleaza si prezinta Ag limfocitelor neangajate si de
memorie
Ggl. limfatic
▪ considerati bariere de aparare
▪ dimensiuni - de la cativa mm la 1 cm
▪ plasati in grupuri pe traseul vaselor limfatice
▪ rol de filtrare a limfei si epurare a componentelor non-self
▪ reprezinta suportul material al proliferarii limfocitelor si sintezei Ac dupa
stimularea antigenica
 Splina
▪ cel mai mare organ limfoid
secundar
▪ rol in producerea de limfocite activate - proliferarea si diferentierea acestora
la nivelul pulpei albe
▪ implicata in procesele de aparare nespecifica - prin intermediul macrofagelor
▪ functioneaza ca un filtru al sangelui, aflat pe o derivatie a marii circulatii
▪ Sistemul imunitar al mucoaselor (digestiva, respiratorie,
genitala, urinara)
- retea de tesuturi formate din celule specifice, celule limfo-
ide si molecule cu functie imunitara
- include amigdalele sau tonsilele (palatine si nazofaringie-
ne), apendicele vermiform, foliculii limfoizi asociati mu-
coasei intestinale (foliculi solitari sau agreagati = placile
Peyer)
- considerat ”zona de control” a organismului - rol de a
exclude Ag exogene inainte de patrunderea acestora in
mediul intern sau de a minimaliza / evita total expunerea
sistemului imunitar la antigene moleculare sau celulare
▪ Factorii circulatiei limfatice
- rata de formare a limfei din lichid interstitial
- rolul de pompa al capilarelor limfatice, prin cuplul func-
tional dintre fibrele mioendoteliale si dispozitia valvulara
(la cativa milimetri in vasele limfatice mari si la distante
mai apropiate in vasele limfatice mici)
- prezenta valvelor → unidirectionalitatea fluxului limfatic

Roluri
- drenajul apei si catabolitilor nepreluati de circulatia
venoasa (≈ 10%)
- recuperarea proteinelor remanente la nivel tisular
- absorbtia lipidelor (chilomicroni) la nivelul vilozitatilor
intestinale
- readucerea excesului de lichid din spatiul interstitial in
circulatie
- potentarea statusului imun, prin traversarea nodulilor
limfatici
 Insuficienta functionala a circulatiei limfatice → edem
- alb, moale, nedureros, generalizat
Reglarea hemodinamicii

▪ in scopul adaptarii
permanente la necesita-
tile variabile de irigatie
▪ mecanisme adaptative ce
actioneaza coordonat si
simultan asupra inimii si
vaselor sanguine
▪ mecanisme reglatoare - de natura neuro-vegetativa si umorala
- intervin prin feedback – baro- si chemo-
receptori din cord si vasele mari
- pot fi intrinseci si extrinseci

Mecanismele intrinseci cardiace sau mecanisme de

autoreglare
- asigura adaptarea cordului la incarcatura impusa in ab-
senta oricaror influente exterioare, nervoase / umorale
- pot fi heterometrice sau homeometrice – in functie de mo-
dificarile D.C. determinate de alungirea fibrelor miocardice
sau de alti factori (frecventa, temperatura)
- mecanismul heterometric - are la baza relatia
dintre lungimea initiala a fibrei miocardice si forta de
contractie → permite inimii sa isi creasca V.S. prin
cresterea presiunii de umplere ventriculara (PTD)
- mecanismele heterometrice - mecanisme care
intervin fara participarea lungimii fibrelor cardiace –
prin modificarile contractilitatii miocardului si a F.C.
Mecanismele intrinseci vasculare
- mecanisme prin care fluxul sanguin se mentine adecvat
necesitatilor metabolice locale, independent de modifica-
rile presiunii de perfuzie
- importante in teritoriile coronarian, cerebral
- includ autoreglarea miogena, metabolica si cea dependen-
ta de endoteliul vascular
- autoreglarea miogena - mecanismul prin care
mentinerea relativ constanta a fluxului circulator
este posibila datorita modificarilor rezistentei la
flux pe fondul unor variatii ale presiunii de perfuzie
(vasoconstrictie arteriolara aparuta ca urmare a
cresterii presiunii sanguine sau vasodilatatie
arteriolara ca urmare a scaderii presiunii)
in circulatia cerebrala → mentinerea constanta a
fluxului sanguin la variatii tensionale intre 60 - 180
mmHg
in rinichi → mentinerea constantei fluxului sanguin la
variatii tensionale de 100 - 180 mmHg
 ↑ presiunii sanguine
↓
intinderea membranelor fibrelor musculare
↓
deschiderea canalelor de Ca2+
↓
↑concentratiei intracelulare de Ca2+
↓
Vasoconstrictie

- autoreglarea metabolica - mecanismele care

adapteaza fluxul local circulator la necesarul de O2
al tesuturilor in functie de activitatea acestora si
este legata de acumularea locala a unor metaboliti
cu actiune vasodilatatoare – acid lactic, CO2, H+ →
fluxul circulator local = hiperemie activa
- autoreglarea dependenta de endoteliul
vascular - capacitatea endoteliului de a produce
substante cu rol vasomotor, atat vasodilatatoare,
cat si vasoconstrictoare
▪ Mecanismele extrinseci - nervoase sau umorale ↔
influenteaza concomitent si coordonat si activitatea cardiaca, si
activitatea vasomotorie
- reglarea nervoasa cardiovasculara - are la
baza reflexe vegetative Sy si PSy

- receptorii cardiovasculari – in
special in zonele reflexogene
„strategice” (sino-carotidiana,
cardio-aortica, vene mari,
etc) si pot fi baroreceptori
sau chemoreceptori
 - baroreceptorii arteriali - in crosa aortei,
emergenta arterelor subclaviculare si sinusul carotidian  sti-
mulati de distensia peretilor arteriali ( sau  TA sistemice)
- baroreceptorii atriali - subendocardic  sti-
mulati de cresterea presiunii venoase
- baroreceptorii ventriculari  stimulati de
distensia ventriculilor
- baroreceptorii din circulatia pulmonara 
stimulati de distensia patului vascular pulmonar
- chemoreceptorii – situati periferic sau
central (in nevrax)  stimulati de ppO2 / ppCO2 si pH sanguin
- receptori aflati in afara aparatului cardio-
vascular - (receptori alveolari, algoreceptori, proprioceptori,
receptori mezenterici)
- cai aferente - fibre nervoase vegetative PSy - ramuri
ale nervilor cranieni vagi (nervul Cyon-Ludwig) si
glosofaringieni (nervul Hering) sau fibre vegetative
Sy cu origine in ganglionii cervico-dorsali
- centrii nervosi cardio-
vasculari - la diferite ni-
vele ale sistemului ner-
vos central - bulbo-pon-
tini, medulari toraco-
lombari si suprapontini
(formatiunea reticulata
ponto-mezencefalica,
sistemul limbic, hipota-
lamus, talamus, cerebel,
cortex cerebral)
- caile eferente - sunt Sy si PSy
- Sy - originea in MS cervico-dorsala
→ nn. cardiaci sup., mijl. si inf.
=> plexul cardiac → nodul sinu-
sal si musculatura atriala si
ventriculara
- originea in MS toraco-lombara
→ ggl.Sy paravertebrali → nn.
splanhnici → ggl. celiac sau alti
ggl. abdominali → plexuri peri-
vasculare (arteriole, venule si
sfinctere precapilare)
- PSy – originea in ncl. dorsal al
vagului → n. vag (X) → nodulii
sinusal si atrioventriventricular
csrsbrala carotida n

hipoBlamus
bulbul
ahidian
n.vag (P
rod

maduva

I
• Reglarea umorala cardiovasculara – prelungeste si mo-
duleza efectele controlului nervos
- catecolamine - NOR, ADR, DOPA - prelungesc in timp
efectele Sy si moduleaza efectele stimularii
Sy
- sistemul renina - angiotensina (SRAA) – rol in reglare
prin controlul rezistentei vasculare peri-
ferice si a volumului sanguin circulant
- hormonul antidiuretic (ADH) sau vasopresina - are efect
vasoconstrictor numai la doze mai mari
decat cele normale
- hormonii tiroidieni - potenteaza efectele catecolaminelor
- hormonii mineralocorticoizi (aldosteronul) – efecte
inotrop pozitive si efecte
indirecte asupra peretilor vas-
culari (cresterea sensibilitatii
vasculare la stimuli vasocons-
trictori)
ac&derea lichidului exlracaiular
scédsraa tsnsiunii anarIa&

gl. CSR

sregle¥Ig@ TA

creg%ree TA
 hipotalarnus

¥'tItUfTIUt 9^” 9 *‘i’*

s»cn»yi»
DE ADH

reebsorb¿e
renal8 de ap8

segterea y
s*oIumuIui de
apd aceluiara
extr
feedbask
- hormonii pancreatici - insulina, are efecte inotrop pozi-
tive, si glucagonul are efecte de tip
simpatic
- substantele biologic active - reprezentate de histamina,
serotonina si kinine biogene
- produc vasodilatatie locala si
cresterea permeabilitatii vas-
culare
- peptidele natriuretice - au efecte directe asupra peretelui
vascular → vasodilatatie, cresterea
permeabilitatii vasculare
FIZIOLOGIA SISTEMULUI
RESPIRATOR
Respiratia = functia vegetativa prin care se asigura schimbul
permanent de gaze respiratorii intre organism si mediul
inconjurator - aport continuu si adecvat de oxigen
- eliminare a dioxidului de carbon

▪ se realizeaza la trei nivele

- pulmonar - realizeaza respiratia externa (pulmonara) =
schimbul de gaze respiratorii, oxigen si CO2
intre aer si sange
- sanguin - realizeaza transportul gazelor respiratorii
- tisular (celular) - realizeaza respiratia interna (celulara)
= schimburi gazoase, de sens invers
celor din plamani, si utilizarea O2, cu
formare de CO2, apa si energie
▪ functii nerespiratorii

- olfactie - (simtul mirosului) are rol in depistarea prezen-

tei in aer a unor substante mirositoare, eventual
nocive

- fonatie - producerea de sunete la trecerea aerului printre

corzile vocale

- mentinerea echilibrului acido-bazic - eliminarea excesului

de CO2 prin expiratie in functie de concentratia
acestuia in sange si LCR, prin ajustarea ventilatiei
pulmonare (reglarea pH-ului)
- aparare pulmonara - consta in ajustarea temperaturii si
umiditatii aerului ambiental la valo-
rile organismului inainte de a ajunge
la nivel alveolar
- detectarea substantelor cu potential toxic in aerul
atmosferic
- filtrarea si indepartarea particulelor inspirate
- distrugerea particulelor inhalate de catre macrofa-
gele alveolare

- mentinerea echilibrului fluido-coagulant - sinteza de acti-

vator tisular al plasminogenului si heparina la nive-
lul circulatiei pulmonare
- absorbtia medicamentelor - unele medicamente pot trece
cu usurinta prin membrana alveolo-capilara si
pot difuza rapid in circulatia sistemica → admi-
nistrare de gaze (halotan, oxid nitric)

- eliminarea partiala a unor substante volatile din sange -

alcool, compusi metabolici (amoniac, corpi
cetonici, etc.)
Structura functionala a aparatului
respirator
▪ doua componente - cai respiratorii si plamani
- cai respiratorii (aeriene) = totalitatea canalelor care
conduc aerul
- o componenta extrapulmonara care include cavita-
tea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhiile
- o componenta intrapulmonara care include arbo-
rele bronsic
- cai aeriene superioare - cavitate nazala, faringe
- cai aeriene inferioare - laringe, trahee, bronhii,
bronhiole
- nu participa la schimburile de gaze
- implicate in fonatie – corzile vocale si rezonanta
realizata de cavitatile nazala si bucala, sinusurile
paranazale, faringe si torace
- rol in umezirea, incalzirea si curatarea de impuri-
tati a aerului inspirat
Cavitatea nazala
Sinusurile paranazale
Regiunile faringelui
Laringele – cartilaje si ligamente
Laringe
Trahee
▪ celulele epiteliale traheale
- secreta mucus
- prezinta cili (~ 80%) → miscari sincrone in sens cranial →
antreneaza mucusul spre faringe (aparare)
▪ celule epiteliale bronsice - numar redus fata de trahee de celule
ciliate si secretoare de mucus
▪ celule secretoare de surfactant si celule cu secretie endocrina –
trahee si bronhii
▪ elasticitatea peretilor + prezenta structurilor cartilaginoase
= expansiune in inspir
impiedicarea aplatizarii in expir
→ mentinerea cailor aeriene deschise in conditiile variatiilor
de presiune din inspir si expir
Arborele bronsic
▪ alcatuit din tubi ramificati - diviziune dihotomica → bronhii
lobare, segmentare, interlobulare, bronhiole terminale si
respiratorii
▪ mai numerosi pe masura ce sunt plasati mai profund in plaman
▪ bronhii - structura si functii asemanatoare cu traheea
▪ bronhiole - incluse organic in structura tesutului pulmonar
- nu au inele cartilaginoase
- au perete muscular (musculatura circulara) → cons-
trictia → excluderea ventilatorie totala a teritoriului
alveolar
- nu poseda celule secretorii mucoase
- contin celule Clara - secreta proteine cu rol de pro-
tectie a epiteliului bronsic impotriva agentilor
oxidanti si a inflamatiei
Plamanii - tesutul pulmonar
▪ tesutul pulmonar propriu-zis
- incepe de la canalele alveolare (din diviziunea bronhiole-
lor respiratorii)
- acinul pulmonar = unitatea morfofunctionala a plamanu
lui
- deservit de o bronhiola terminala →
2 - 3 generatii de bronhiole respiratori
→ ductele alveolare → sacii alveolari
si alveolele pulmonare
- totalitatea acinilor => parenchimul pulmonar
- alveolele pulmonare - au loc schimburile de gaze
- suprafata de schimb = 70 - 100 mp
- pereti deformabili
- pori de comunicare → ventilatie
colaterala
- inconjurate de capilare sanguine
▪ peretele alveolelor - format din epiteliu alveolar plasat pe o
membrana bazala
- epiteliului alveolar este acoperit cu o lama
fina de lichid = surfactant (secretat de
pneumocitele de tip II) → reduce tensiunea
superficiala in zona lichid
- aer alveolar si mentine
forma alveolelor
Pleura
 Etapa pulmonara a respiratiei sau
respiratia externa

= realizeaza mobilizarea aerului din atmosfera in plamani si din

plamani in atmosfera, precum si schimburile gazoase dintre
aerul alveolar si sangele din capilarele pulmonare
▪ implica doua procese - ventilatia pulmonara
- difuziunea sau schimbul gazelor respira-
torii la nivel pulmonar

◼ Ventilatia pulmonara = totalitatea proceselor mecanice prin

care se asigura vehicularea aerului intre mediul exterior si
alveolele pulmonare - patrunderea O2 si eliminarea CO2
- rezultatul variatiilor de presiune intrapulmonara produse
de modificarile de volum ale cutiei toracice
- proces ciclic si ritmic
- cuprinde doua faze - inspiratie si expiratie
▪ Frecventa respiratorie (FR) - numarul de respiratii / min
= 12 - 18 / min
- factori de variatie - varsta - la nou nascut = 35 - 40 / min
- la 8 - 10 ani ~ 30 /min
- sex - la femei valoarea > decat la barbati
- stari fiziologice -  in somn, in sarcina sau in perioade
post-prandiale
- altitudine - la altitudini mari (scaderea presiunii atmo-
sferice)
- efort fizic - modifica atat in timpul efortului, cat si dupa
- poate creste pana la 40 - 45 /min
poate scadea pana la apnee (efort maximal)

- eupnee = valoare normala

- tahipnee > 20 resp/min
- bradipnee < 12 resp/min
- apnee = oprirea respiratiei
- polipnee = frecventei +  amplitudinii
▪ Mecanica respiratiei
- miscarile aerului - rezultatul modificarilor ciclice si ritmice
de volum ale sistemului toraco-pulmonar (plamani + cutie
toracica + pleura + diafragm)

- buna functionare a pompei ventilatorii este determinata de

contractia periodica a muschilor respiratori si de reculul
elastic al tesutului pulmonar si implica
- relatiile functionale ale sistemului mecanic toraco-
pleuro-pulmonar
- dinamica pompei pulmonare
- volumele pulmonare, capacitatile pulmonare statice
si pozitiile ventilatorii
- performantele pompei pulmonare
 Relatiile functionale ale sistemului mecanic tora-
co-pleuro-pulmonar
- cutia toracica = ”corpul” pompei toraco-pumonare
- componenta pasiva - formata din scheletul
osos
- coloana vertebrala - rol
de punct fix al miscarilor respiratorii. Prin
miscarile sale reduse de flexie-extensie inter-
vine numai in respiratia fortata
- coastele – elemente osoa-
se mobile pe vertebre prin doua articulatii
(artic. capului coastei si artic. costo-transver-
sa) → modificarea diametrelor toracice antero
posterior si transversal
- componenta activa - reprezentata de muschii
respiratori / tes.conjunctiv
- asigura mobilitatea
 - plamanii - structuri pasive → urmeaza miscarile
cutiei roracice
- pleura - asigura solidarizarea plamanilor cu pere-
tele toracic prin cele doua foite ale sale
- muschii inspiratori - diafragm, mm. intercostali
externi si mm. inspiratori accesori (sternocleido-
mastoidian, dintati, scaleni, romboid, trapez, mare
dorsal, pectorali)
- muschii expiratori - abdominali si intercostali
interni

▪ modificarile volumului cutiei toracice

- miscarea diafragmului → modificarea diametrului toracic
longitudinal
- miscarea coastelor → modificarea diametrelor toracice
antero-posterior si transvers
m. din\at
anterior

m. diafragm

mm. intercosiali
externi
mm. intercostali
interni
 stern
apendice xifoid
cartilaj
orificiul
centru
venei cave
tendinos

hiatus
esofagian

hiatus stalp stñng

aortic
coasta MI m.pñtrat
stñlp drept lombar
uedere infe Noara
▪ Inspiratia = introducerea aerului in plamani
- cresterea diametrelor → cresterea volumului cutiei tora-
cice → cresterea volumului pulmonar
- in repaus - activi mm. diafragm, intercostali externi si
mai putin scaleni
- m.diafragm - rol principal → diametrul longitu-
dinal cu 1,2 - 1,5 cm (1 cm => capaci-
tatii toracice cu ≈ 250 - 270 cm³
- se contracta aproape exclusiv portiunea
lombara = asigura realizarea a 25%
pana la 75% din volumul curent
 cavitatR
pleiir la

mni,scaleni - ridicd
_,Coastele 1 Ji z

contracJia diafragmului determinfi

mm,intercostdi externi - ridicñ coastele

m.diafragm - \pi
IIllE§Orea bolta

axar diafragmului det'erminâ

inferioaré a sternului
se dRplaseazñ
anterior

scaderea volurnului toracic

 - mm.intercostali externi - asigura miscarea pere-
chilor de coaste II – VI → orizontalizarea
coastelor in jurul unui ax paralel cu gatul
→ diametrul antero-posterior (in
jumatatea superioara a cutiei toracice)
- mm.scaleni - ridica primele 2 perechi de coaste →
diametrul antero-posterior
- diametrului transversal - prin miscarea de rotatie
a perechilor de coaste II – X + coborarea si aplati-
zarea diafragmului in inspir (presiune laterala pe
rebordurile costale)

- in inspiratia fortata - contractia mm.inspiratori acce-

sori – SCM, trapez, extensori ai
gatului si coloanei → diame-
trului antero-posterior cu  20%
fata de inspiratia de repaus
- deplasarea diafragmului > 10 cm
▪ exista o inegalitate a ventilatiei - zonele pulmonare apicale,
paravertebrale si paramediastinale (mai putin mobile) sunt mai
putin expansionate comparativ cu zonele periferice
▪ cresterea volumului cutiei toracice → cresterea volumului pul-
monar - favorizata de fibrele elastice din structura parenchi-
mului pulmonar si de aderenta functionala dintre cutia
toracica si plamani
→  p intrapulmonare cu 2 - 3 mmHg → patrunderea
aerului atmosferic

▪ contractia mm. inspiratori trebuie sa invinga fortele care se

opun patrunderii aerului
- forte elastice - forta de retractie elastica a plamanu-
lui si a cutiei toracice
- forte vascoase - generate prin frecarea moleculelor
de gaz intre ele si cu peretii arborelui bronsic
- forte inertiale - generate cu ocazia punerii in mis-
care a sistemului toraco-pulmonar
▪ Expiratia = revenirea cutiei toracice si plamanilor la volumul
initial
- proces pasiv in repaus - relaxarea m.diafragm
- retractia elastica a pere-
telui toracic, parenchi-
mului pulmonar si
expansiunea structurilor
abdominale → compresia
plamanilor
= presiunii intrapulmonare cu 2 - 4 mmHg
→ eliminarea aerului
- expiratia fortata - proces activ - contractia mm.
abdominali si intercostali interni
 m.tranever
mm.intercuat
lnternl
(cnboerii coastel

se deplaseaz$
re]axe
 - mm. abdominali →  diametrul toracic longitudinal
- mm. intercostali interni →  diametrelor toracice
antero-posterior si
transversal
- pot participa si mm. pectorali si sternocleidomas-
toidieni

▪ raportul normal inspir / expir = 2/3

▪ tipul respirator = caracteristica individuala a miscarilor res-
piratorii → implicare diferita a regiunilor
toracice in sustinerea respiratiei
- tip costal superior - mai frecvent la femei
- pe baza  antero-posterior si trans-
versal
- randament minim, efort maxim
- tip costal inferior - mai frecvent la barbati
- pe baza  antero-posterior, transver-
sal si, partial, longitudinal
- tip abdominal sau diafragmatic - la copii si sportivi
- pe baza  longitudinal
- cel mai economicos
 Volume si capacitati respiratorii (pulmonare)
= cantitatile de aer deplasate prin plamani in timpul
ventilatiei
▪ volum curent (VC sau VT - tidal volume) = cantitatea de
aer vehiculata prin plamani in timpul unei
respiratii de repaus
= 500 ml
- 16 - 18% din capacitatea vitala → 50% in
efort
- spatiul mort anatomic ≈ 150 ml
- spatiul mort fiziologic (alveolar)
▪ volum inspirator de rezerva (VIR sau aer complimentar)
= cantitatea maxima de aer ce poate fi
introdus printr-o inspirate fortata,
care urmeaza unei inspiratii normale
= 1500 - 3000 ml
- tinde sa scada cu varsta ( VR)

▪ volum expirator de rezerva (VER sau aer de rezerva)

= cantitatea de aer eliminata din
plamani printr-o expiratie fortata,
care urmeaza unei expiratii normale
= 1100 - 1200 ml

▪ volum rezidual (VR) = cantitatea de aer ramasa in plamani

dupa un expir fortat
= 1200 - 1400 ml
- creste cu varsta
▪ capacitate inspiratorie (CI) = cantitatea totala de aer ce
poata fi introdusa in plamani prin
inspiratie, normala si fortata
(VC + VIR)

▪ capacitate expiratorie (CE) = cantitatea de aer care poate fi

eliminata din plamani prin respiratie
fortata
(VC + VER)

▪ capacitate reziduala functionala (CRF) = cantitatea de

aer existenta in plamani dupa un expir
normal
(VER + VR)
- rol in echilibrarea oscilatiilor presio-
nale conditionate de ventilatie si in
mentinerea unei relative constante a
aerului alveolar
▪ capacitate vitala (CV) = cantitatea de aer vehiculata prin
plamani printr-o respiratie fortata
(CV = VC + VIR + VER)
= 3000 - 4000 ml - femei
4000 - 5000 ml - barbati
- 5% mai mici in decubit
- CV ideala = talia (cm) x 25 - barbati
talia (cm) x 20 - femei
- deviatia procentuala admisa a valorilor masurate
fata de standardul normal este de ± 8%
- sportivi de performanta - CV > cu cel putin 10% fata
de valorile standard (~ tipul de solicitare)
-  sub 80% din valoarea ”ideala” = patologica –
poate fi compensata prin cresterea F.R. (mentine
ventilatia maxima cu conditia unei bune permea-
bilitati bronsice
▪ capacitate pulmonara totala (CPT) = suma tuturor volu-
melor pulmonare
CPT = VC + VIR + VER + VR (CV + VR)
≈ 6000 ml (4500 -
6500 ml)
- CPT teoretica sau standard - in functie de talie
CPT = T³ x Y
unde Y = 1,23 - la subiectii intre 18 - 19 ani
1,30 - la subiectii intre 20 - 34 ani
1,32 - la subiectii intre 35 - 64 ani
pentru femei - 90% din valoarea calculata

▪ toate volumele si capacitatile pulmonare au valori cu aproxima-

tiv 25% mai mici la femei comparativ cu barbatii
▪ debit respirator (ventilator) = cantitatea de aer vehiculata
prin plamani timp de 1 min
(VS x FR)
≈ 8 l/min (la FR de 16 / min)
- in efort - 80 - 100 l/min

▪ debit ventilator maxim (Vmax) = cantitatea de aer ce poate

fi deplasata intr-un minut
printr-un efort respirator
maxim ca amplitudine
sau frecventa
= 100 - 170 l/min
- permite aprecierea rezer-
vei ventilatorii (RV)
- se realizeaza la FR = 40 –
50 /min si cu VC 50 - 60%
din CV
▪ volum expirator maxim pe secunda (VEMS) = cantita-
tea maxima de aer eliminata in prima
secunda a unei expiratii fortate, ce
urmeaza unei inspiratii maxime
= 2500 - 4000 ml
≈ 80% din CV la persoane tinere
75% din CV la persoane > 60 de ani

▪ ventilatie alveolara = aportul efectiv de aer in timpul respi-

ratiei de repaus (VC
- 150) x FR

▪ coeficient de ventilatie = raportul dintre volumul de aer

patruns in spatiul de schimb alveo-
lar la fiecare respiratie si aerul
folosit
◼ Schimburile de gaze la nivel pulmonar = transferul O2 si
CO2 prin membrana alveolo-capilara
- realizate permanent prin difuziune (legi fizice)
- au loc intre un mediu gazos (aerul alveolar) si un mediu
lichidian (sangele capilar pulmonar)
- favorizate de particularitatile membranei alveolo-capilare
= oxigenarea sangelui venos pulmonar prin procesul de
hematoza
- pe baza diferentelor de presiune partiala a gazelor respira-
torii intre aerul alveolar si sangele capilar
 - difuziunea CO2 are loc cu o viteza de 25 de ori mai mare
decat a O2 (instantaneu)
- CO2 are solubilitate mai mare decat O2

▪ influentate de - calitatile barierei alveolo-capilare (structura

membranei alveolo-capilare)
- dimensiunile suprafetei de schimb
- capacitatea de difuziune a gazelor
- coeficientul de solubilitate al gazelor
- timpul de contact intre cele doua medii
- volumul de sange expus contactului cu aerul
alveolar
● Membrana alveolo-capilara = totalitatea structuri-
lor care separa aerul alveolar de sangele din
capilarele pulmonare
- grosime - 0,2 - 0,6 µ
- alcatuita din 6 straturi
- suprafata de schimb de circa 70 mp (50 - 100 mp)
- alcatuita (lumen alveolar → sange) din
- surfactant alveolar
- epiteliul alveolar
- membrana bazala alveolara
- spatiul interstitial
- membrana bazala capilara
- endoteliul capilar
- deplasarea spre sau dinspre hematii - de traversat
si stratul fin de plasma care separa endoteliul de
hematie si membrana hematiei
 macrofag
aer alveolar {

en
he

lichid alveolar (cu

surfactant)
epiteliu alveolar
rie»ibranii bazalh
alveolard
ntersti\ial
»iembranii bazalh
capilarh endoteliu membrana
capilar difuziunRa respiratorie
oxigenului
difuziunea dioxidului de
carbon
hemaGe
▪ surfactantul - substanta de tip tensioactiv secretata de pneu-
mocitele de tip II
- structura complexa fosfolipidica → favorizeaza
difuziunea gazelor (foarte solubile in lipide)
- numarul moleculelor de surfactant este relativ
egal in fiecare alveola → tensiune superficiala
egala pentru toate alveolele
- roluri - stabilizeaza alveolele cu raza mica
- scade reculul elastic pulmonar la volu-
me mici
- scade travaliul musculaturii respiratorii
- favorizeaza expirul
- se opune formarii edemului pulmonar
- secretia incepe in luna a 5-a a vietii intrauterine
→ pneumocitele de tip II devin complet mature
din punct de vedere secretor la noul nascut la
termen => la prematur – risc de instalare a
detresei respiratorii = boala membranelor hialine
msmbrana bazaB

surfactantul redute tensiunea superficiala

predominant in alveolele colabate
▪ rata difuziunii ~ suprafata functionala a membranei (suprafata
de schimb)
1/~ grosimea membranei
▪ capacitate de difuziune = volumul de gaz (ml) care difuzea-
za prin membrana alveolo-capilara in fiecare minut, la o dife-
renta depresiune de 1 mmHg (0,133 kPa)
- pentru O2 - 21 ml/min/mmHg in repaus
- poate creste de 2 - 3 ori (pana la 65 ml/min
/mmHg) in efort
- pentru CO2 - 450 ml/min/mmHg in repaus (coeficient de
difuziune de 20 de ori mai mare ca al O2)
- poate creste la 1200 ml/min/mmHg in efort
▪ difuziunea gazelor ~ rata ventilarii alveolare cu aer atmosferic
rata perfuzarii alveolare cu sange

= relatia ventilatie – perfuzie V / Q = 4/5 sau 0,8 (valoare

ideala)
(4 l aer ventilat / 5 l/min DC)

- in ortostatism - perfuzia in regiunile bazale pulmonare

-  perfuzia in regiunile apicale pulmonare
= raportul V / Q ≈ 3,3 in zonele apicale
0,63 in cele bazale
- inegalitatea raportului V / Q nu influenteaza schimburile
respiratorii - mecanisme compensatorii
- reducerea perfuziei unui teritoriu bine ventilat →
 CO2 din alveolele si caile aeriene adiacente →
contractia musculaturii circulare a cailor aeriene
→  ventilatia
- hipoventilatia unui teritoriu bine perfuzat scade
pO2 → vasoconstrictie si  perfuziei
 Ett2i7
sange venos sñnge arterial

perfuzie f”arñ
ventila$ie
 Etapa sanguina a respiratiei sau
transportul gazelor respiratorii
= asigurarea vehicularii oxigenului si dioxidului de carbon de la
plamani la celule si invers prin intermediul sangelui
▪ hemoglobina eritrocitara - transportator ideal
- reprezinta 80 - 90% din reziduul
uscat al globulului rosu
▪ Transportul oxigenului
- doua forme - dizolvat fizic in plasma
- combinat cu hemoglobina

◼ forma dizolvata fizic ≈ 1% din cantitatea de O2

- asigura schimburile directe cu
lichidul intrestitial → celule
~ presiunea partiala (pO2) a
oxigenului
sange arterial - pO2 = 100 mmHg
- O2 dizolvat = 0,30 ml%
sange venos - pO2 = 40 mmHg
- O2 dizolvat = 0,12 ml%
◼ forma combinata cu hemoglobina
≈ 97,5% din cantitatea totala de O2 in repaus →
99% in conditii de efort fizic
= oxihemoglobina (HbO2) – compus labil
- fiecare atom de Fe2+ poate fixa, succesiv, o mole-
cula de O2 (reactii de oxigenare)
Hb4 + O2 → Hb4O2 (25%)
Hb4O2+ O2 → Hb4O4 (50%)
Hb4O4+ O2 → Hb4O6 (75%)
Hb4O6+ O2 → Hb4O8 (97%)
- saturatia in oxigen a hemoglobinei (SO2) = 97,5%
pentru sangele arterial si 75% pentru sangele venos
= % de
oxihemoglobina fata de hemoglobina totala
- consumul de oxigen = 250 ml O2/min in repaus
= cantitatea de O2 furnizata la
tesuturi (1/5 din cantitatea
totala)
▪ sensul reactiei de disociere a oxihemoglobinei la nivel tisular
este influentat pO2 (presiune partiala), temperatura mediului,
concentratia ionilor de H+ din mediu (pH-ul local) si
concentratia CO2
▪ afinitatea hemoglobinei pentru O2 depinde de tipul de Hb -
HbF (fetala) are afinitate mare → favorizeaza transferul de O2
de la mama la fat (pO2 este scazuta)
▪ Transportul dioxidului de carbon
- trei forme - dizolvat fizic in plasma
- legat pe hemoglobina
- bicarbonati

◼ forma dizolvata fizic = 8% din cantitatea de CO2

- partea difuzibila a CO2
- determina sensul si marimea
difuziunii

◼ forma combinata cu hemoglobina = 12%

= carbhemoglobina (HbCO2) -
combinatie labila cu gruparile
aminice
- fixarea O2 la nivel pulmonar
tinde sa elibereze CO2
- fixarea CO2 la nivel tisular tinde
sa elibereze O2
◼ forma de bicarbonati = 80%
- CO2 trece in lichidul intersti-
tial si in sange - se hidrateaza
spontan in plasma si sub actiu-
nea enzimatica a anhidrazei
carbonice in hematii
→ formare de acid carbonic (H2CO3)
→ disociaza rapid si spontan in H+ si
ion bicarbonic (HCO3-) → se
combina in continuare cu K+ in
hematii (10%) si cu Na+ in plasma
(70%) => bicarbonat de potasiu
(KHCO3) in hematii si de sodiu
(NaHCO3) in plasma = rezerva alca-
lina a sangelui
 Etapa tisulara (celulara) sau
respiratia interna

= (respiratia propriu-zisa a celulelor) ansamblul proceselor prin

care oxigenul sanguin este cedat celulelor si utilizat apoi in
procesele metabolice locale pentru producere de energie, iar
dioxidul de carbon rezultat din metabolism este trecut in sange

▪ implica doua procese - schimbul de gaze la nivel tisular

- respiratia celulara propriu-zisa
▪ Schimbul de gaze - intre sange si celule (lichid interstitial)
- prin procese de difuziune in sensul gra-
dientelor de presiune partiala
- depinde de aceeasi factori care conditio-
neaza difuziunea gazelor la nivel pulmonar
- O2 - adus in special sub forma de oxihemoglobina (HbO2)
saturata in proportie de 97,5%
- disocierea HbO2 la nivel celular se face pana la 50 - 70%
capilar si"ste mic hexñatie
▪ Respiratia celulara propriu-zisa = totalitatea proceselor
biochimice necesare eliberarii de energie necesara
diferitelor activitati celulare
- E  reactii de oxidoreducere cuplate cu reactii de fosfori-
lare oxidativa
- randamentul energetic maxim - asigurat de concentratia
optima de oxigen
- reactiile de oxidoreducere (metabolism aerob)
- lente
- au loc la nivel mitocondrial
- O2 este acceptor final de electroni si H+ → H2O si
CO2
- energia este stocata sub forma de ATP
- substratul energetic principal = glucoza
- raportul dintre CO2 eliberat (VCO2) si O2 consu-
mat (VO2) = coeficient respirator (QR)
= 0,85
- depinde de tipul principiului alimentar

0,70 in cazul metabolizarii exclusive de lipide

0,82 in cazul metabolizarii exclusive de proteine
1,00 in cazul metabolizarii exclusive de glucide
▪ necesarul de O2 pentru procesele de oxidare au repercusiuni
asupra ventilatiei pulmonare
▪ ~ afinitatile pentru oxigen (Guyton, 1985)
- celule tip A - sarace in mitocondrii
- metabolism preponderent anaerob (glicolitic)
- putin sensibile la hipoxie
- exemple - celule gliale, fibrele musculare
albe, celule ale tesutului nodal, hematii,
celule ale sistemului reticulo-endotelial
- celule tip B - bogate in mitocondrii
- metabolism preponderent aerob (oxidativ)
- sensibile la hipoxie
- exemple - neuroni, fibrele musculare rosii,
fibre miocardice contractile
- celule tip C - imbinare intre primele doua tipuri
- posibilitati de orientare metabolica
- exemple - fibrele musculare striate tip IIa
 Reglarea respiratiei
▪ schimburile de gaze organism - aer atmosferic → asigura
concentratia normala a O2 si CO2 din sangele arterial ~ control
si adaptare permanent[ a ventilatiei pulmonare pein
modificarea F.R. si amplitudinii respiratiei
▪ doua categorii de mecanisme
- nervoase - se adreseaza ventiletiei pulmonare – sub
control automat si voluntar
- umorale - declansata de modificarile pCO2, pO2, a
ionilor de H+
▪ mecanismele includ 3 compartimente - receptor, central si
efector

▪ Receptorii nervosi - pulmonari si extrapulmonari, periferici

si centrali - mecanoreceptori, barorecep
tori, proprioceptori sau exteroceptori
 cenhii
super1ori
untar
alte tipuri de mceptori (algoreceptori) qi sfimuli
emo{ionaIi (ac]ioneaza prin hipotalamus)

centrii
chemoreceptol
respirato
eriferici r1
bulbo-
ponfini
chemoreceptori
centrali

,- proprieceptori mecano
mcepto
ri
 pulmonari

receptori pt. subs@n]e iritante

 - mecanoreceptorii pulmonari - stimulati de
distensia plamanilor, in timpul inspirului → centrul
pneumotaxic - ii amplifica activitatea inhibitprie asupra
centrului inspirator → declanseaza expirul = reflexul de inflatie
Hering – Breuer - functional la copii sau in conditiile unor
volume curente de 800 - 1000 ml → dispare distensia (la
sfarsitul expirului) → inceteaza actiunea stimulilor → reluarea
activitatii centrului inspirator (reflexul de dezinflatie sau
Hering - Breuer inversat)
- baroreceptorii cardiovasculari - din sinusul
carotidian si crosa aortei - stimulati de cresterea presiunii
saunguine sau a tensiunii arteriale →  FR pana la apnee (
presiunii sanguine → tahipnee cu hiper-ventilatie)
- proprioceptorii - induc adaptarea ventilatiei in
perioada starii de start si sustin ventilatia crescuta in timpul
efortului fizic - reflexe proprioceptive cu rol in reglarea VC
- termoreceptorii cutanati / mucoase - excitantii reci
la nivelul pielii (dus rece) →  FR pana la apnee, temperaturi
crescute (dus cald) → FR
▪ Centrii nervosi - in formatiunea reticulata bulbo-pontina,
modulati de centrii din regiuni superioare ale SNC
(mezencefalici, diencefalici, limbici, scorticali)
- centrii respiratori bulbo-pontini - grupuri de neuroni
localizati biateral → comenzi ce mentin ritmicitatea, frecventa si
amplitudinea bazala a miscarilor respiratorii
- nu pot insa
asigura adaptarea adecvata a respiratiei la nevoile de moment
- centrii respiratori bulbari - esentiali
- 2 grupuri de
neuroni, inspiratori = grupul respirator dor-
sal (GRD) si expiratori = grupul neuronal
ventral (GRV)
GRD - dotat cu automatism
- asigura ritmul respirator de baza (FR de repaus) -
controleaza activitatea contractila a diafragmului
 GRV - contine neuroni inspiratori si expiratori
- aproape complet inactivi in timpul respiratiei de
repaus
- centrii respiratori pontini - rol secundar
- reprezentati de
centrul pneumotaxic si centrul apneustic
centrul pneumotaxic - controleaza FR, durata inspirului si
tipul respiratiei – inhiba centrul ins-
pirator si stimuleaza centrul expira-
tor ( FR si limiteaza durata inspi-
rului)
centrul apneustic - efecte stimulatoare tonice si permanen-
te asupra neuronilor inspiratori → pre-
lungirea inspirul (stimuleaza centrul
inspirator bulbar in conditiile suprimarii
influentei centrului pneumotaxic)

- centrii nervosi superiori – realizeaza adapta-

rea comportamentala si voluntara a respiratiei
 ¿coar\d cerbraI&

sistem limbic
hi

c.
bulb
emo- yi arorecep rahi
ni

nennrecapt
pulmonari

m tar al
.diaWi*a m
diafragm n.freni
 - centrii hipotalamici - modificarile respiratiei
legate de termoreglare - efecte sunt mai evidente in stari febrile
sau eforturi intense
- sistemul limbic - modularea respiratiei
legata de stari psiho-comportamentale - emotii pozitive / stari
de frica → ventilatiei, emotii negative (furie, groaza) → apnee
- scoarta cerebrala - influenteaza activitatea
ventilatorie automata si voluntara - arii motorii si premotorii →
fibre cortico-spinale → motoneuronii ce inerveaza muschii
respiratori => adaptarea respiratiei in activitati speciale (vorbit,
cantat vocal sau la instrumente de suflat, gimnastica yoga) sau
in realizarea unor reflexe conditionate respiratorii (hiperventi-
latia sportivilor inainte de start)

▪ conexiuni functionale ale centrilor respiratori cu alti centri

nervosi de vecinatate (centrii cardiovasomotori, masticatori,
deglutitie, voma)
▪ excitarea unor zone reflexogene → reflexe respiratorii cu
actiune tranzitorie, care nu sunt implicate in respiratia obisnui-
ta = reflexe cu rol de aparare
- excitarea mucoase nazale cu substante iritente / toxice →
apnee reflexa
- tusea - reflex de aparare pentru indepartarea substantelor
iritante de la nivelul cailor aeriene - inspir profund → inchide-
rea glotei si miscare de expiratie fortata, initial cu glota inchisa
→ mult presiunea intratoracica → contractia brusca a mm.
expiratori toracici si abdominali → expulzia violenta a aerului +
modificari hemodinamice in special in circulatia cerebrala
- iritarea foselor nazale (excitarea nn. V si I) → stranut →
eliminarea aerului din fosele nazale asemanator cu tusea
- sughitul - contractia spasmodica a diafragmului, cu o
inspiratie brusca in timpul careia glota se inchide brusc si
produce zgomotul caracteristic
- cascatul - reflex complex (sistem respirator, gl. salivare si
lacrimale, muschi ai fetei, sistem circulator) - cascatul nu poate
fi oprit in mod voluntar (asociat cu hipoxia cerebrala)
▪ Receptorii umorali - chemoreceptorii periferici - situati in
glomusul carotidian si crosa aortei
- stimulati
de scaderea pO2 din sangele arterial si,
mai putin, cresterea pCO2 si a ionilor
de H+(in special la nivelul chemorecep
torilor centrali)
→ aferente
catre neuronii inspiratori bulbari (nn.
IX si X)
- chemoreceptorii centrali - nu sunt in-
fluentati de hipoxie
- implicati in
mentinerea respiratiei in conditii de
repaus si in raspunsul de lunga durata
la inhalarea de CO2
▪ mecanism de reglare a bronhomotricitatii - se refera la influentele vegetative asupra
musculaturii netede din peretii bronhiolelor cu lumen mic - fibre adrenergice si
colinergice distribuite musculaturii netede arteriolare adiacente
 emis
fere
cere
brale
punte
LCR
bulb rahidiafi

c
e
n
t
r
i
i
m
s
p
i
r
a
t
o
r
 i stimulati r1e: indica
creyterea CO2 / nivelel
scéderea pH sanguin e
CO2

c
e
.diafragm muychi p
intercostali
t
o
ri
a
o
rt
i
c
i
pentru O2 ! 0
CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU
DISCIPLINA FIZIOLOGIE
FIZIOLOGIA SISTEMULUI
EXCRETOR
= epurarea organismului de produsii inutili si toxici rezultati in
urma proceselor metabolice, ca produsi intermediari sau finali,
contribuind astfel la mentinerea homeostaziei mediului intern
▪ indepartarea unor substante ajunse incidental sau accidental in
organism
▪ realizata la mai multe nivele functionale
- plamani → eliminarea CO2 rezultat din procesele
metabolice celulare si a unor substante
volatile (corpi cetonici)
- ficat → eliminarea unor produsi toxici exogeni sau endo-
geni (acizi sau baze) prin secretia de bila
- piele → eliminarea unor deseuri metabolice de tip uree,
acid uric, acid lactic prin secretie sudorala (glande
sudoripare)
- rinichi → principala cale de epurare a organismului
▪ Functiile rinichiului
- excretie - eliminarea rezidurilor organice rezultate din
metabolism
- mentinerea echilibrului acido-bazic - prin rinichi se elimi-
na excesul de ioni de hidrogen (acizi – ceto-
acizii si amoniacul) si se reabsorb ionii bicar-
bonici (baze) necesari realizarii sistemelor
tampon plasmatice
- mentinerea echilibrului hidroelectrolitic - participare la
controlul volumului si compozitiei lichidelor
organismului → rol in mentinerea stabilitatii
mediului intracelular
- reglarea tensiunii arteriale - prin eliminarea excesului de
apa si sodiu si secretia de substante
vasodilatatoare active
- endocrina - sinteza de eritropoietina, renina, PG, kinine
biogene
- mentinerea balantei calciului - reglarea productiei de vit D
- sinteza de glucoza - gluconeogeneza din aminoacizi (post)
 Sistemul excre¥or conkroleazd
-fiti»terr3uI excre\¥ar wofu m ul sanguin. 9n a celagi
‹xsrnpansoazti pigra» « ia tim p votumul yi jaresiun»a
ée ap& prin rran spirati» la s-a ng uin-iñ au rol In ^"”t-**tjj*
nivel tagurT+e1wt»sr. ag•ei yi eIectroIi\1Iar
Tmp-reund cu p&Isa are
rot Tn producerea vit.D G-isternul excretor c<anLroIewz%
Sistemele exxrekor qi votumul gi corT«poxi \i a
au ral Tn
lichidelor excacelulare.
men;inerea nivelului

Eliminarea ufinei 4in

La niveluI ni»temuI ui
v•azina u rinara aste
cxanuolaf€s 4e nfnzertr«7 excrator sunt compensate
wa Lzaczztaz («finnEwru I pierderile de la nivelul
sis&muIui 4igesL1v
entern vezi«aI)
frnpreuné cu Aisterz«ul
rof Tn ra glarea
re s pi ra1»ar par ti cip:iñ l a
producerii gi 6IImin6rii
conuolul jaH-uIui m»diuIui

fu nc¿iiIar SiSt6mulMi
parti c ip a l a rstgl a rea
La sexuI r¥+a»cuIin
exint% a aarie de
argane comune czi
nis1emul reprod
ucA€or.
La farnei compwn eeazé
IiuTs!aIu
pier4uL pfin
menstruage
 Structura functionala a sistemului excretor

▪ metabolism foarte activ mentinut pe baza unei irigatii extrem de

bogate - debit sanguin renal ≈ 25% din debitul cardiac (1200 –
1300 ml/min)
- consum de oxigen ≈ 18 ml O2/min

▪ sistemul excretor - alcatuit din rinichi si cai urinare

▪ Rinichiul - organ pereche plasat retroperitoneal in regiunea

lombara superioara
- protejat si fixat prin trei structuri conjunctive con-
centrice – capsula renala, tesutul adipos perirenal
si fascia renala
- greutate medie de 150 g
- dimensiuni - cca 10 - 12 cm lungime, 5,5 - 6 cm
latime si 3 cm grosime
dia6agm
g. suprarenalñ
a. renalh
v. renalh
ca@
aorta a $ o oinalñ
uretea•
creasta iliach
m. psoas

uter
remco

urefrA
 anterior

peritoneu

v.ren a.ren

vertebra
perete

posterio
▪ pe sectiune - trei zone distincte - corticala, medulara, pelvis
renal
▪ Corticala - zona externa in contact cu capsula renala
- inconjoara piramidele renale din structura medularei
- se insinueaza intre piramide → coloanele Bertin
- cca 1 milion de nefroni in fiecare rinichi
- nefroni corticali (85%) - plasati numai in corticala
- nefroni juxtamedulari (15%) - plasati in corticala si in
medulara
▪ Medulara - 8 - 12 piramide
renale Malpighi – structuri
de forma triunghiulara, cu
baza spre cortex si varful
spre interior
- aspect striat 
tubii uriniferi ai nefronilor

▪ Lob renal = o piramida

renala + portiunea de corti-
cala corespunzatoare
▪ Pelvisul renal - plasat spre regiunea mediala a rinichiului
- locul in care ajunge urina produsa in
piramidele renale

▪ Nefronul = unitatea morfofunctionala a rinichiului

- 1 - 1,5 milioane / rinichi
- format din - corpuscul renal Malpighi - glomerul
- capsula
- sistem tubular format din mai multe
segmente
▪ glomerul renal Malpighi = ghem de capilare (4-12 anse)
provenite din arteriola aferenta,
separate intre ele prin tesut
mesangial
- suprafata totala a endoteliului
capilarelor glomerulare = 1,5 mp
▪ capsula glomerulara Bowman - pereti dubli → delimitat
lumenul capsulei
- foita viscerala - formata din celule numite podocite
→ prelungiri = pedicele – fixare pe capilare
glomerulare (participa la procesul de filtrare
(formeaza stratul extern al membranei
filtrante glomerulare)
▪ tubul urinifer – lungime = 30 - 50 mm
- incepe de la glomerulul renal si se deschide
intr-un tub colector printr-o portiune scurta
de legatura
- in corticala - portiuni incolacite = tubi contorti
in medulara – portiuni drepte = tubi drepti
- lungime totala ≈ 80 km
- suprafata totala ≈ 6 mp
- trei segmente - proximal sau principal
– situat in cortex
– include tubul contort de ordinul I sau
tub contort proximal si tubul drept,
prima parte a ansei Henle
- celule epiteliale care au la polul lor
apical microvili => „margine in perie”
- intermediar sau subtire
- include portiunea subtire a ansei
Henle (descendenta si ascendenta)
- celule turtite fara „margine in perie”
- distal
- include o portiune dreapta (partea cea
mai larga a ramurii ascendente a
ansei Henle) si tubul contort de
ordinul II sau tub contort distal
- celule juxtaglomerulare in vecinatatea
arteriolei aferente
capsula Bowman ubpm

inceputul ansei
desrendente

ramura descendenta* a ansei rainwa

Genle ascendentii a
ansei Heole

aosa Hemle
cafFe vezica
winarñ
▪ corticala renala - alcatuita din corpusculii renali Malpighi, tubii
contorti si vase sanguine
medulara renala - contine piramidele renale Malpighi,
segmentele descendente si ascendente ale
anselor Henle, sistemul de canale colectoare
▪ numarul nefronilor - determinat genetic
- mentinerea functiei renale optime necesita
cel putin 1/3 din nefroni functionali

▪ aparatul juxtaglomerular - structura complexa neuromio-

epiteliala
- situat intre arteriola aferenta,
cea eferenta si glomerul
- alcatuit din celule mioepite-
liale, macula densa si lacis
- prezent numai la nefronii corticali
- realizeaza functia endocrine a rinichiului =>renina,
eritropoietina, vitamina D3, prostaglandine, etc
& la masa
▪ Formarea urinei - proces complex, rezultat al actiunii a trei
mecanisme principale – ultrafiltrare glo-
merulara, reabsorbtie si secretie tubulara
- incepe prin ultrafiltrarea plasmei din capilarele
glomerulare prin membrana filtranta =>
ultrafiltrat lipsit de proteine = urina primara =
180 l/24 h
→ trece prin segmentele ale tubului urinifer →
procese de reabsorbtie si secretie => urina
finala ~ starea de hidratare a organismului
- constituentii filtrati - reabsorbiti complet (glu-
coza, aminoacizi)
- reabsorbiti partial (uree,
NaCl, fosfatii)
- reabsorbiti initial in cea
mai mare parte si apoi
secretati (uree, ac. uric)
arterala

glomeru TCD

TCP
aferen@ capsula eowMAR

@ • FILTRARE
› REAB9ORBTIE
• 9ECRETIE
• EXCRETIE
ansa
spra vazica urinara
Ultrafiltrarea glomerulara - prin trecerea pasiva a plasmei din
capilarele glomerulare in spatiul capsulei Bowman
→ urina primara = plasma deproteinizata
~ membrana filtranta glomerulara
caracteristicile particulelor solvite in plasma
presiunea neta de filtrare
coeficientul de permeabilitate al capilarului glomerular

- membrana filtranta - epiteliul glomerular +

membrana bazala +
endoteliul capilar
- celulele epiteliale glomerular = podocite → prelungiri
(procese podocitare) → inconjoara capilarele (in contact
cu membrana bazala glomerulara) => spatiu cu calitati de
„burete submicroscopic”, traversat de plasma filtrata
- endoteliul capilar - fenestratii sau pori → favorizeaza
filtrarea
Structura epiteliului glomerular
Structura membranei filtrante
- suprafata membranei filtrante = 1,2 - 1,5 mp
~ numarul glomerulilor
activi
numarul capilarelor
functionale glomerulare
- lezarea membranei glomerulare → filtrarea de molecule
mai mari decat normal + scaderea permeabilitatii
- moleculele cu diametrul < 4 nm – se filtraza liber
moleculele cu diametrul > 8 nm - nu se filtreaza aproape
deloc
moleculele cu dinemesiuni intre aceste limite – filtrare
invers proportionala cu
diametrul moleculei
rata filtrarii glomerulare
~ presiunea hidrostatica intracapilara
presiunea coloidosmotica intracapilara
presiunea hidrostatica intratubulara
presiunea coloidosmotica intratubulara
dimensiunile si permeabilitatea patului capilar

ultrafiltrarea glomerulara - pe baza unor forte presionale antago-

niste = fortele Starling,
- presiunea hidrostatica intracapilara glomerulara
presiunea coloidosmotica capilara glomerulara
presiunea hidrostatica din capsula Bowman
• PRESIUNEA HIDROSTATICA GLOMERULARA – unica
forta care stimuleaza filtrarea (factor determinant) – 60 -65
mmHg
• PRESIUNEA INTRACAPSULARA – se opune filtrarii si are
valoare medie de 10 mmHg
• PRESIUNEA COLOIDOSMOTICA A SANGELUI –
exercitata de proteinele plasmatice, in special de albumine
(80%). Este principala forta care se opune filtrarii si are valoare
medie de 25 – 30 mmHg
• PRESIUNEA INTRAMURALA – aplicata peretilor
arteriolari (diferenta de presiune hidrostatica din interiorul si
exteriorul vaselor)

PRESIUNEA EFECTIVA DE FILTRARE = 35 - 40 mmHg

(T.A. = 100 - 200 mmHg) =
PRESIUNEA HIDROSTATICA GLOMERULARA +
PRESIUNEA INTRACAPILARA +
PRESIUNEA COLOIDOSMOTICA GLOMERULARA
 hld ccdot<Ioamoric8
sa ojszne fiD&1
{29 - 30 rtwiHg

presiunea hidr0StAtica
din capilarale glomemlaa -
muleaz8 RI
(80 - 85 mmHg) {10 - 18 mmHg)
PEF – presiune efectiva de filtrare; PC – presiune hidrostatica
intracapsulara;
PHG – presiune hidrostatica glomerulara; PCG – presiune
coloidosmotica glomerulara

- fiziologic – PEF se modifica in special ca urmare a variatiilor

presiunii hidrostatice din capilarele glomerulare, dependenta de
presiunea arteriala sistemica
Reabsorbtia tubulara - procesul de trecere a unor constituenti
din urina primara inapoi in sange, prin transport pasiv
si activ
=> recuperarea unor substante filtrate,
necesare metabolismului normal ↔ mentinerea
homeostaziei hidroelectrolitice si a altor constituenti
plasmatici
- 99% din urina primara
- selectiva - se realizeaza maximal
pentru fiecare substanta intr-un anumit segment tubular,
(mecanisme celulare specifice)
- la nivelul tubilor uriniferi
- cca 81%, - tubi contorti proximali
(reabsorbtie obligatorie)
- 19% - tubi distali (reabsorbtie
facultativa)
- epiteliu cu celule cu margine in perie
la polul apical → x 20 suprafata
absorbanta
 Na* Na*
HCOj‘
Ir art acliv
fifa*-+

Ir‹nn»paJ a
substa

SANGE
- proximal se reabsorb – 100% glucoza si cationii
- 99% aminoacizii si Cl
- 85% apa
- 80% ionul bicarbonic
- 70% Ca
- 65% K
- 60% ureea
=> reducerea cantitativa considerabila a urinei
primare => urina definitiva sau finala = 1,5 l
Secretia tubulara - procesul invers celui de reabsorbtie →
transporta anumite substante din capilarele
peritubulare in lumenul tubilor uriniferi
- eliminarea substantelor straine organismului
(medicamente si substante toxice)
- eliminarea substantelor prezente in mod
obisnuit in sange (K+, acid uric, uree, etc)
- in tubii contorti distali
- mecanisme active (H, K, creatinina, NH3,
medicamente) si pasive
▪ Rolul rinichiului in mentinerea echilibrului acido-
bazic
- rinichiul compenseaza excesul de acizi formati prin
excretarea acestora si recuperarea simultana a bazelor
- mecanisme - secretie tubulara a ionilor de H - pe toata
lungimea tubului urinifer
- reabsorbtie aproape completa a ionilor de
HCO3 (implica un schimb intre ionii de H
secretati de celulele tubulare si ionii de Na
din urina)
- acidifierea sarurilor fosfatice din sistemul
tampon fosfst disodic - fosfat monosodic
(cel mai important mecanism tampon)
- excretia de NH3
▪ Functia endocrina a rinichiului
- renina - produsa la nivelul celulelor juxtaglomerulare
- intervine in declansarea unei cascade de reactii
metabolice → vasoconstrictie (renina –
angiotensina – aldosteron)
- mentinerea balantei hidrosaline a organismului
→ asigurarea homeostaziei lichidiene

- eritropoietina - factorul stimulator al eritropoiezei

- se formeaza in tot parenchimul renal
- sintetiza continua (sub actiunea starii
de hipoxie relativa a tubilor renali)
 enzima de convertire a angiotensina II stimuleaza stimularea
angiotensinei reabsorbtiei secretia de aldosteron la de apa
yi Na
eliberare de renina
ntvelul gl. corticosuprarenale

eliberare de
" Tn sangele
angiotensinogen Na* H 20
 ot
c
0

ga
•2 6-
E“
- factorul vasodilatator renal sau medulina – secretata
de medulara renala
- efecte vasodilatatoare la nivel
gastro-intestinal, pulmonar,
genital, sistem nervos, sistem
endocrin

- kininele biogene – actioneaza asupra unor globuline

plasmatice → substante biologic
active de tipul bradikinina
- au efecte vasodilatatoare locale →
cresc permeabilitatea capilarelor →
proteinurie de efort la sportivi
• Reglarea activitatii renale
• Cantitatea si compozitia chimica a urinii variaza in functie de echilibrul homeostatic al
organismului. Reglarea producerii de urina este realizata prin prin mecanisme nervoase,
umorale si de autoreglare.
– reglarea nervoasa actioneaza mai ales la nivelul glomerulului renal si este realizata de actiunea
sistemului nervos vegetativ, rolul cel mai important revenind componentei simpatice.. Fibrele nervoase
se distribuie peretilor arteriolari, unde exercita efecte vasomotoare. In acest mod sistemul nervos
intervine indirect in controlul formarii urinii, prin influentarea con-ditiilor de irigatie renala. Stimularea
slaba a fibrelor simpatice produce vasocons-trictia arteriolelor eferente si creste presiunea efectiva de
filtrare, deci creste diureza, in timp ce o stimulare simpatica mai puternica produce vasoconstrictia
arteriolelor aferente si scade diureza. .
• Stimularea unor zone presoare din bulb, hipotalamus si scoarta cerebrala produce
vasoconstrictie si scaderea diurezei pana la anurie
– reglarea umorala are loc prin interventia directa sau indirecta a mecanismelor hormonale si este mult
mai evidenta. Ea se realizeaza sub actiunea mai multor hormoni.
• Hormonul antidiuretic (ADH) sau vasopresina actioneaza la nivelul segmentului distal al tubilor
uriniferi si stimuleaza reabsorbtia facultativa a apei, concomitent cu scaderea volumului urinar si
cresterea concentratiei urinei. Hormonul este eliberat in circulatie in functie de valoarea
presiunii osmotice sanguine
• Aldosteronul, hormon mineralocorticoid, stimuleaza reabsorbtia de Na+ si apa si eliminarea de
K+ si H+. Secretia lui este stimulata de cresterea producerii de renina la nivelul aparatului
juxtaglomerular renal, consecutiva scaderii debitului circulator renal. Renina actioneaza direct
asupra arteriolei aferente, pe care o dilata, dar actioneaza si indirect, prin stimularea sistemului
angiotensina -aldostern.
• Hormonul natriuretic atrial este un polipeptid secretat de celulele mio-cardice din atrii, care
stimuleaza excretia urinara de Na+ si astfel, stimuleaza diu-reza.
• Parathormonul intervine in mentinerea echilibrului fosfo-calcic al organismului prin cresterea
reabsorbtiei tubulare de Ca2+ si a eliminarii de K+ si fosfati.
• Hormonii catabolizanti, de exemplu hormonii tiroidieni, cresc producerea metabolica de apa si,
consecutiv, cresc diureza.
– mecanismele de autoreglare implica doua sisteme cu actiune antagonista, unul vasoconstrictor,
reprezentat de sistemul renina – angiotensina, si unul vasodilatator, reprezentat de prostaglandine si
kininele biogene.
▪ Compozitia urinei
- diureza = cantitatea de urina eliminata in 24 de ore
≈ 1,5 l la adult
- la copil - raportata la greutatea corporala
creste de 3 - 4 ori
- pH = 4,8 – 8 ~ de alimentatie
- culoare galbena (urobilinogen)
- miros caracteristic (amoniac, substante aromatice de tip
fenol, cresol, etc.)
- compozitie - 99% apa
- 1% substante dizolvate - anorganice (Na, K,
Ca, Mg, Cl, oxalati)
- organice (uree, acid
uric, creatinina,
amoniac)
Substanta Plasma sanguina Urina
(cantitate totala) (cantitate / zi
uree 4,8 g 25 g
ac. uric 0,15 g 0,8 g
creatinina 0,03 g 1,6 g
potasiu 0,5 g 2,0 g
clor 10,7 g 6,3 g
sodiu 9,7 g 4,6 g
proteine 200 g 0,1 g
HCO3 -
4,6 g 0g
glucoza 3g 0g
▪ Mictiunea = actul de evacuare a urinei din vezica urinara
- act reflex medular, sub control voluntar cortical
inhibitor / facilitator
- are loc discontinuu - 5 – 6 / zi
- urina - colectata de calicele renale → bazinet → uretere →
vezica urinara
- nu poate reflua din vezica in uretere (traiect oblic)
- acumularea de urina in vezica → relaxarea progresiva a
peretilor → marirea capacitatii
- 200 - 300 ml de urina fara
modificarea presiunii din interior
- peste → reflexul de mictiune → senzatie
constienta de necesitate
- la 100 – 150 ml - prima senzatie de
plenitudine
- la 150 – 200 ml - prima dorinta de mictiune
- la 250 – 400 ml - senzatia imperioasa de
mictiune
 - centrii nervosi sacrati → nn. pelvici → vezica urinara →
relaxarea sfincterului uretral intern (neted) si contractia
m. detrusor vezical
- in conditii ce nu permit mictiunea → contractia voluntara
a sfincterul uretral extern (striat) si relaxarea suplimentara
a m. detrusor → scaderea presiunii din vezica si sistarea
senzatiei de necesitate mictionala
- se pot acumula in vezica pana la 600 ml de urina → golire
reflexa, inconstienta
- participa si contractia musculaturii abdominale si a
diafragmului
 fibm
aferente

Ve =« et
urinara
sfincter neted
 colex cerebral

puntea lui
Varolio

maduva
spinarii
(toracic)
maduva
spinarii
(sacral)

fibre motorii
CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU
DISCIPLINA FIZIOLOGIE

FIZIOLOGIA
APARATULUI DIGESTIV
= totalitatea organelor la nivelul carora se realizeaza digestia si
absorbtia alimentelor ingerate si evacua- rea reziduurilor
neasimilate

▪ organismul uman necesita circa 40 de substante pentru a se

mentine in parametrii functionali normali - apa, substante
minerale, aminoacizi esentiali, lipide, vitamine, glucide, etc
▪ nutritia normala ~ procurarea alimentelor
~ digestia, absorbtia si transportul alimente de
la tubul digestiv catre statiile intermediare
~ sinteza structurilor self cu rol plastic si a
celor cu rol energetic
~ aprovizionarea constanta a celulelor si tesu-
turilor cu materiale plastico-energetice
necesare desfasurarii normale a functiilor
(nutritia celulara)
▪ prelucrarea substantelor nutritive
- inainte de ingestie = etapa ter-
mica, mecanica si / sau chimica
- inainte de absorbtie = etapa
chimio-enzimatica si mecanica
- inainte de depozitare sau utili-
zare = etapa care include metabo-
lismul intermediar si procesele de
detoxifiere a produselor toxice
rezultate din digestie si absorbtie
la nivelul colonului
▪ alimentatia = stiinta relatiilor biologico-medicale dintre produ-
sele alimentare si om
▪ ratia alimentara - sa contina toate trofinele esentiale in canti-
tate suficienta → balanta echilibrata

▪ necesarul energetic sau caloric al organismului - variabil

= 1 kcal/kg corp/ora → 1680 kcal/zi la un adult de 70 kg
= 36 - 55 cal/mp/ora (~ sex si varsta)
+ 250 - 350 kcal/zi - necesitati igienice zilnice
300 - 400 kcal/zi - deplasarea in afara locuintei
75 - 400 kcal/ora - solicitari fizice (cu 10 - 15% mai mic
la sexul feminin)
=> 2400 – 2500 kcal/zi - individ sedentar

+ minimum 500 kcal - munca de birou (8 ore)

400 - 700 kcal - munca fizica usoara (8 ore) 700
- 1000 kcal - munca fizica moderata (8 ore)
> 1100 kcal - munca fizica grea (8 ore)
▪ consumul energetic = cheltuielile energetice minime vitale, in
conditii de repaus (metabolism bazal) + cheltuielile energetice
in conditii de activitate (cheltuieli energetice variabile) +
energia consumata in timpul digestiei si absorbtiei (actiune
dinamica specifica a alimentelor)

C.E. = MB + CEV + ADS

ADS - + 10 % in medie (4 - 6% pentru lipide si glu-

cide, 30% pentru proteine)

▪ 7 grupe de substante nutritive - glucide, lipide, proteine,

vitamine, minerale, apa, celuloza

▪ constituentii alimentari nu sunt direct asimilabili → degradarea

alimentelor pana la compusi simpli, lipsiti de specificitate -
monozaharide, acizi grasi, aminoacizi
 Notiuni de anatomie functionala

▪ aparatul digestiv = tract sau tub digestiv + glande anexe

▪ tract digestiv = tub cu dimensiuni si structura variate, care

primeste, stocheaza si degradeaza alimentele ingerate →
deplasare aborala → absorbtie
- format din - cavitate bucala
- faringe
- esofag
- stomac
- intestin subtire (duoden, jejun, ileon)
- intestin gros (colon ascendent, trans-
vers, descendent, sigmoid, rect)
 cavitate bucald gl. parotidii
gl. sublinguala
lirnba gl. salivare
gL submandibulara

faringR

ficat vezicñ biliarii

inteslin duoden jejun ileon

sub re
intestin
gros
Cavitate bucala

▪ anterior - orificiul bucal

▪ posterior - comunica cu
faringele
▪ despartita de fosele nazale
prin bolta palatina
▪ 2 compartimente (arcade
dentare) - vestibul bucal
- cavitate bucala
propriu-zisa
▪ organe specializate cu rol in
masticatie, deglutitie, sensi-
bilitate gustativa, vorbire –
dinti si limba
palatul dur
cavitatea bucala limba

vesñbulul
bucal

trahee
 iglota
laringofaringR

laringe
▪ limba - organ musculo-
fibros acoperit de mucoa-
sa → papile fungiforme,
circumvalate, filiforme →
mugurii gustativi = recep-
torii analizatorului
gustativ
- inervatie motorie
- n. hipoglos (XII)
Faringe

▪ organ musculo-mem-
branos - incrucisarea
cailor respiratorie si
digestiva
▪ comunica
- superior – cavitate
bucala, fose nazale,
trompe Eustachio
- inferior - laringe,
esofag
ni»i. circulari ' •. . longitudinali
(conslrictori)
ridi@tort)

palatofaringi

iliferioz an fañngian
Esofag

▪ segment tubular cu lungime ≈

25 cm
▪ musculatura striata si neteda
▪ inervatie - fibre nervoase
somatice si vegetative ce
apartin n. vag (X)
▪ doua sfinctere - esofagian
superior striat si esofagian
inferior neted
Stomac
▪ organ abdominal - portiunea cea mai dilatata a tubului digestiv
▪ are forma literei „J” - portiune verticala - fundul stomacului sau
fornix si corpul stomacului
- portiune orizontala - antrul si canalul
piloric
▪ comunica - superior cu esofagul prin sfincterul cardia
- inferior cu duodenul prin sfincterul piloric
▪ prezinta doua margini sau curburi - marea si mica curbura
▪ mucoasa gastrica - glande gastrice → mucus (gl. cardiale si
pilorice)
→ HCl si pepsinogen (gl.fun-
dului si corpului)
→ gastrina
▪ inervatie - fibre simpatice din plexul celiac
- fibre parasimpatice din nervii vagi
- fibre de la plexurile din pereti (Meissner si Auerbach)
Intestin
subtire ▪ cel mai lung
segment al
tubului
digestiv (4 - 5
m)
▪ de la pilor la
valvula ileo-
cecala →
colon
▪ prezinta
- portiune fixa =
duoden
-
se des- chid
canalele
pancrea-
 tice si
coledoc
- portiune
mobila -
libera
-
a
n
s
e
- jejun –
orizonta
l
- ileon -
vertical
▪ mucoasa - prevazuta cu glande de tip intestinal
- prezinta vilozitati intestinale microscopice → maresc
suprafata de absorbtie
▪ inervatie - fibre vegetative cu origine in plexurile celiac si
mezenteric superior
- fibre nervoase din plexurile intinseci Meissner si
Auerbach
Intestin gros
▪ lungime = 1,7 - 2 m
▪ formeaza cadrul colic
▪ alcatuit din cec, colon (ascendent, transvers, descendent, sig-
moid) si rect
▪ prevazut - initial cu valva ileo-cecala
- terminal cu doua sfinctere anale - intern neted si
extern striat
▪ mucoasa - contine celule secretoare de mucus
Structura tubului digestiv
▪ cu adaptari regionale specifice, conditionate functional
▪ trei tunici suprapuse - mucoasa, submucoasa si musculara
+/- tunica peritoneala (seroasa)
- adaptate pentru masticatie, deglutitie,
digestie, absorbtie, expulzie
 Tunica mucoasa - acopera intreaga suprafata luminala
- rol in special in secretia de mucus
- in unele regiuni - invaginatii → formea-
za glande ce secreta sucuri digestive
- unele celule ale mucoasei intestinului
subtire – modificari structurale speci-
fice = marginea in perie
- formatiuni receptoare
- celule ale sistemului endocrin difuz
vilozitati intestinale
 Tunica musculara - cea mai mare parte din fibre muscu-
lare netede - exc. cavitate bucala
faringe
1/3 sup. esofag
sfincter anal extern
- musculatura neteda - doua planuri →
intern circular si extern longitudinal
- stratul longitudinal este discontinuu la
nivelul colonului → tenii
- la nivelul stomacului - trei planuri –
extern longitudinal, mijlociu circular,
intern oblic
contractia → miscari de segmentare (amestec)
miscari de propulsie (transport)
- sfinctere - esofagian, cardial, piloric,
ileocecal, anal (reglarea timpului de
stagnare)
Glande salivare
mari ▪ parotide,
sublinguale si
submandibular
e
▪ secreta saliva cu
compozitie chimica
conditionata de
proprietatile fizico-
chimice ale
alimentelor
introduse in gura
Pancreas

▪ organ retroperitoneal
▪ capul in potcoava duodenala
▪ rol de glanda mixta - exocrina → suc pancreatic alcalin → se
varsa in duoden prin canalele principal Wirsung si secundar
(accesor) Santorini
Ficat
▪ cea mai mare glanda exocrina
▪ secreta (hepatocite) bila = lichid alcalin lipsit de enzime diges-
tive - rol in digestia si absorbtia lipidelor
▪ interdigestiv - bila se acumuleaza in vezica biliara
▪ evacuarea bilei - in timpul meselor → canal cistic → canal
coledoc → duoden - impreuna cu canalul pancreatic principal la
nivelul ampulei Vater, prevazuta cu sfincterul lui Oddi
Digestia

= totalitatea fenomenelor mecanice, chimice si fizico-

chimice care asigura procurarea, transformarea,
transportul si absorbtia
substantelor alimentare in vederea preluarii
si asimilarii lor de catre organism

▪ realizeaza ingerarea, prelucrarea si dezintegrarea alimentelor

complexe in principii alimentare simple, pentru a putea fi
utilizate la nivelul tesuturilor si organelor in scop plastic,
energetic si functional
 Digestia bucala
= etapa buco-faringo-esofagiana a digestiei

▪ caracterizata prin modificari fizice suferite de alimente

▪ incepe cu prehensiune (constient) → masticatie + insalivatie =>
formarea bolului alimentar → deglutitie → stomac

▪ Activitatea secretorie → saliva

- lichid incolor, filant (mucina), usor opalescent, cu pH
usor acid (6 - 7)
- cantitate de 800 - 1500 ml / zi
- produsa de - gl parotide → saliva apoasa
- gl. sublinguale / submaxilare → saliva vas-
coasa (continut crescut de proteine)
- gl. salivare mici - diseminate in stratul sub-
mucos al mucoasei bucale (palat, limba,
obraji, buze)
- continut - 99,4% apa
- 0,6% reziduu uscat - 0,2% substante anorganice
- combinatii ale K, saruri de Na
(NaCl, NaHCO2, NaH2PO4)
- clorurile activeaza ptialina
- 0,4% substante organice –
epitelii, leucocite, proteine – mucina
si enzime
- se modifica ~ tipul alimentelor ingerate
abundenta si apoasa – alimente
uscate
abundenta - substante acide
bogata in mucus – carne
- mucina - rol in formarea bolului alimentar
- asigura masticatia, deglutitia si
vorbirea
- participa la sistemele tampon
salivar
- enzime - alfa-amilaza salivara = ptialina
- scindeaza amidonul copt sau fiert →
dextrine
- activata de ionii de clor
- ramane activa pana la pH de 4
- isi continua actiunea si in stomac
(inactivata de HCl)
- lipaza salivara
- prezenta la nou-nascut
- descompune tributirina din lapte
- lizozim - rol bactericid
- kalicreina - enzima proteolitica
- Ag de grup sanguin - prezente la persoanele secre-
toare (80%)
- IgA - anticorpi cu rol de aparare antibacteriana
- roluri - stimularea receptorilor gustativi → reflexe secre-
torii salivare, gastrice, pancreatice
- umectarea mucoasei bucale - favorizeaza vorbirea
- digestiv - inmuiere →, pregatirea alimentelor
pentru masticatie → formarea bolului alimentar →
deglutitie
- protectie - prin lubrefierea structurilor moi si dure
din cavitatea bucala
- prin formarea filmului de mucina de la
suprafata alimentelor si a structurilor buco-dentare
- excretor - metaboliti (uree, amoniac, acid uric),
substante toxice (Pb, Hg, alcool, cocaina, nicotina),
hormoni, virusuri (poliomielitic, urlian, rabic),
medicamente
- antibacterian - prin lizozim, tiocianat, Ig → menti-
nerea igienei buco-dentare
- mentinerea echilibrelor hidroelectrolitic si acido-
bazic
- reglarea secretiei salivare - exclusiv prin mecanisme ner-
voase neconditionate si conditionate
- mecanisme reflexe neconditionate
- innascuta
- reflexe declansate de la nivelul receptorilor
gustativi, tactili sau durerosi din cavitatea
bucala
- din portiunea anterioara a limbii → ncl.
salivator sup. din punte
- din portiunea posterioara a limbii → ncl.
salivator inf. din bulb
=> la gl. parotida prin n. glosofaringian (IX)
=> la gl. submaxilare si sublinguale prin
n. facial (VII)
 n
,
t
r
i punte
g
e
m
e
n
n.
faci
al -
rñ‹l
ñcin
ñ
mot
orie
n. facial
-
rñ‹lñcin
ñ
senzitiv
ñ
gI. sublingualfi

n. pietros mic

m. miohiisidian v=n.mam bular

gl.
subman‹libuIarñ

fibre PSy gl.inferior (IX)

o •
plexul timpanic
O

l.subrnan bear
- stimularea PSy → salivara abundenta, fluida, cu
continut sarac in amilaza salivara
- stimularea Sy → saliva redusa cantitativ, vascoasa,
bogata in enzime
- centrii salivatori bulbo-pontini – influentati de
centrii nervosi superiori din sistemul limbic (reactii
emotionale) si scoarta cerebrala (somn, reflexe con-
ditionate, dereglari psihice - scade in boli maniaco-
depresive si creste in schizofrenie
- factori umorali - aldosteron → stimuleaza reab-
sorbtia de Na/ eliminarea de K
- ADH → stimuleaza reabsorbtia
apei
- STH → actiune trofica asupra
acinilor glandulari
▪ Activitatea motorie = masticatie = proces partial voluntar,
dar si reflex, de prelucrare mecanica a alimentelor, realizat prin
miscarile mandibulei, limbii, buzelor, obrajilor si dintilor
+ insalivatie => bolul alimentar
- miscari de coborare si ridicare a mandibulei + miscari de
rotatie + miscari de retropulsie + miscari de lateralitate
- miscarile - in articulatia temporo-mandibulara
- de ridicare - mm. temporal si maseter
- de coborare - mm. suprahioidieni
- de lateralitate - mm. pterigoidieni

1. m.temporal
2. m.pterigoidian extern
3. m.maseter
4. mm.suprahioidieni
5. mm.subhioidieni
 arcada
Zl DIItR E

gl.parotid

m.maseter

mandibuIA
(sec{ionata‘)
 .temporal m.temporal os zigomatic
(rectionat) (see c iOnat)
lar
‹
m.pterigoid
ian m,buccina4or
lateral

m.rnaseter (seJiona4)

m.pterigoidian
medial
- participa si - mm. limbii → propulsia alimentelor pe
suprafata trituranta
- mm. oro-faciali → mentin saliva si alimen-
tele in cavitatea bucala
- eficacitatea masticatiei ~ suprafata articulara de contact a
dintilor mandibulari cu maxilarul superior si
fortele dezvoltate de muschii masticatori
- reglarea masticatiei - mecanisme nervoase reflexe necon-
ditionate (coborare/ridicare a man-
dibulei)
- mecanisme nervoase voluntare -
deschiderea gurii
- deschiderea gurii (contractia mm.
coboratori ai mandibulei) → intinderea fusurilor
neuromusculare din mm. ridicatori ai mandibulei →
reflex miotatic trigeminal = reflex masticator
- urmeaza coborarea mandibulei –
reflexa → nou reflex miotatic de ridicare
- centrii masticatori - in trunchiul cerebral
- stimulati si de centrii superiori – din
amigdala, hipotalamus ventro-medial
(centrul satietatii) si cortex cerebral
- roluri - pregateste alimentele pentru digestia chimica
- stimuleaza reflex secretia si motilitatea digestiva
- protejeaza mucoasa digestiva de escoriatii
- intervine in receptia olfactiva si gustativa
▪ Deglutitia = actul motor prin care bolul alimentar format in
cavitatea bucala este deplasat in stomac
- act reflex – 3 timpi – bucal, faringian si esofagian

Timpul bucal - partial voluntar

- debuteaza cu plasa-
rea alimentului masticat, insalivat si
adunat sub forma de bol pe fata post.
a limbii
- se termina cu trece-
rea bolului alimentar prin istmul
buco-faringian
≈ 0,3 sec
- se asociaza cu opri-
rea masticatiei si respiratiei
 Timpul faringian - voluntar
- incepe la con-
tactul bolului alimentar cu recep-
torii din jurul orificiului buco-farin-
gian
- se realizeaza
prin ridicarea valului palatin, con-
tractia mm. suprahioidieni, ridica-
tori ai laringelui si faringelui, inchi-
derea glotei si acoperirea ei cu
epiglota
≈ 1 sec

▪ progresia bolului are loc sub actiunea presiunii de impingere si

are aspect de unda peristaltica care ajunge in esofag prin
traversarea sfincterului esofagian superior
▪ in intervalele dintre deglutitii sfincterul este inchis (impiedica
patrunderea aerului in esofag si a continutului esofagian in
faringe)
 Timpul esofagian - involuntar
≈ 6 - 8 sec
- deplasarea bo-
lului alimentar prin unde peristal-
tice - primare - declansate de trece-
rea alimentelor din
faringe in esofag
- contractii succesive
cranio-caudale (X)
- secundare - produse prin
supradistensia
esofagului

▪ undele primare si secundare au rol propulsiv si sunt coordonate

de centrul deglutitei prin fibre nervoase vagale si fibre provenite
din plexurile nervoase intramurale (plexul Auerbach)
▪ propagarea bolului - viteza ~ dimensiune, vascozitate si tempe-
temperatura
~ tipul fibrelor musculare din struc-
tura peretelui
▪ trecerea bolului alimentar in stomac - prin traversarea sfincte-
relor esofagian inferior (previne refluxul gastric) si cardia
(inchis in perioadele interdigestive)
▪ reglarea deglutitiei - prin mecanisme nervoase
- coordonata de centrii bulbari - conectati
cu cei respiratori
- declansarea deglutitiei - reflex
- voluntar
- cai aferente – nn. glosofaringian, (IX),
trigemen (V) si vag (X)
- cai eferente – nn. trigemen (mm. ridica-
tori ai mandibulei si orbicular al gurii),
facial (mm. mimicii si orbicularul gurii),
glosofaringian (mm. faringelui), vag
(mm. esofagului) si hipoglos (mm. limbii)
- centrii deglutitiei intra succesiv in activi-
tate si coordoneaza astfel un anumit timp
al deglutitiei
 n. vag (X)
n. glosofaringian (IX)
n. trigemen (V)

e@u
ol
ali
me
nta
r

epigl
oté
u
n
d
e
p
e
r
i
e
t
a
l
t
i
c
e
▪ activitatea peristaltica esofa-
giana
- coordonata de n.vag
pentru 1/3 sup. si de
n.vag si plexul miente-
ric Auerbach, pentru
2/3 inf.
▪ sfincterul cardia
- PSy → relaxare
- Sy → contractie
 Digestia gastrica

▪ stomacul - depoziteaza temporar alimentele → prelucrare

chimica (suc gastric) => chim gastric → evacuare in duoden

▪ Activitatea secretorie - la nivelul glandelor din structura

tunicii mucoase
- gl. unicelulare → mucus
- gl. tubuloase cardiale → mucus
pilorice → mucus + pepsinogen
fundice (oxintice) → HCl +
factor intrinsec Castle +
pepsinogen
▪ suc gastric - lichid incolor, transparent sau usor opalescent
- pH = 0,9 - 1,5 (HCl)
= 1000 - 1500 ml/24 ore
- compozitie - 99% apa
- 1% reziduu uscat
- 0,6% substante anorganice - acid clorhidric
- 1,8 - 2,3 g%
- asigura aciditatea (cu acizii lactic, butiric,
carbonic)
- roluri - denatureaza proteinele alimentare si
le pregateste pentru actiunea proteo-
litica a pepsinei si catepsinei
- activeaza pepsinogenul la pepsina
- transforma Fe3+ in Fe2+ absorbabil
- stimuleaza evacuarea gastrica
- in contact cu mucoasa duodenala,
stimuleaza eliberarea de secretina
- impiedica procesele de fermentatie si
putrefactie
- 0,4% substante organice - enzime, mucoproteine, factor
intrinsec Castle
 pepsina - principala enzima proteolitica
- secretata sub forma inactiva = pepsi-
nogen de celulele principale ale gl.
fundice (activat spontan la pH sub 3,5
sub actiunea HCl)
- devine inactiva la pH de 5
- hidrolizeaza proteinele si le solubilizea-
za sub forma de acid - albumine →
albumoze si peptone

 catepsina - enzima proteolitica

- actioneaza in pH de 3 – 5
- este o fractiune a pepsinogenului
- are rol mai ales la sugar (suc gastric
slab acid)
 labferment = renina gastrica
- la sugari (absent la adult)
- actioneaza la pH de 4,5 - 5,5
- favorizeaza coagularea laptelui –
precipitarea cazeinogenului solubil
in paracazeina + ioni de Ca2+ =>
paracazeinat de Ca insolubil

 gelatinaza - enzima proteolitica

- rol in lichefierea gelatinei (compo-
nenta a tesutului conjunctiv)
- actiune de 400 de ori mai intensa
decat a pepsinei

 ureaza - produsa de celulele mucoasei gastrice si

de bacteriile care contamineaza sucul
gastric
- hidrolizeaza ureea → amoniac (cantitati
mici)
 lipaza gastrica - actioneaza asupra lipidelor
emulsionate din frisca, ou, lapte
- activa la pH de 4 – 5
- inactiva la pH puternic acid
- prezenta in special la sugar

 lizozim - enzima cu proprietati bactericide →

distruge mucopolizaharidele din peretii
bacteriilor
- actioneaza la pH optim de 5,3
 mucus - secretat de celulele epiteliale superfi-
ciale, celulele gl. cardiale, fundice, pilo-
rice
- lichid vascos alcalin
- secretia stimulata de factori mecanici si
n.vag si inhibata de SNSy
- roluri - protectia mucoasei gastrice fata
de actiunea enzimelor proteo-
litice (autodigestie)
- protectie mecanica

 factor intrinsec Castle - secretat de celulele

parietale (oxintice)
- glicoproteina cu rol in
favorizarea absorbtiei de vit.B12
(factor extrinsec)
- lipsa → anemie perni-
cioasa
▪ Reglarea secretiei gastrice - nervoasa si umorala
- conditionata de cantitatea si cali-
tatea alimentelor ingerate
- mecanisme nervoase
- PSy (n. vag) - mediate de acetilcolina
- secretia de HCl, pepsinogen, mucus
si histamina
- Sy (T5 - T10) - mediate de noradrenalina
-  secretia gastrica si secretia de
mucus
- mecanisme umorale - gastrina - secretata de mucoasa
antropilorica
- stimulata de distensia re-
giunii pilorice, contactul
mucoasei antrale cu ali-
mente proteice, alcool
- histamina - secretata de celulele
enterocromafine sti-
mulate de gastrina/PSy
- efectele fiziologice ale gastrinei
- secretiei de hidrogen-ioni si pepsina
- participa la stimularea secretiei enzimatice pan-
creatice (cu pancreozimin-colecistochinina)
- stimularea cresterii mucoasei gastrice, in special al
stratului secretor acid, prin accelerarea sintezei de
ARN, ADN si proteine
- cresterea usoara a factorului intrinsec
- implicare in reglarea eliberarii de insulina
- stimularea activitatii motorii digestive, in special la
nivel antral, cu accelerarea evacuarii gastrice
~ sediul de actiune a stimulului alimentar - trei faze partial
suprapuse
▪ Faza cefalica - incepe inainte ca alimentele sa ajunga in
stomac
- prin mecanisme nervoase reflexe neconditio-
nate si conditionate
- reflex neconditionat gastrosecretor - declansat de excita-
rea receptorilor gustativi si tactili la introduce-
rea alimentelor in cavitatea bucala
- centrul gastrosecre-
tor bulbar → n.vag → secretia gastrica
- sub influenta unor centrii hipota-
lamici si corticali – posibilitatea
elaborarii reflexelor conditionate
gastrosecretorii (mediate vagal) →
secretie gastrice la vederea, miro-
sul sau evocarea alimentelor
 importanta deoarece alimentele ajunse in stomac pot fi supuse
imediat actiunii sucului gastric → grabeste generarea de produsi
care stimuleaza mecanismele fazelor urmatoare
▪ Faza gastrica - incepe la distensia peretilor gastrici prin
patrunderea alimentelor in stomac
- asigura 2/3 din secretia gastrica
- dureaza in medie 3 - 4 ore
- prin mecanism dublu, nervos si umoral
- mecanism nervos - reflexe vago-vagale
- importanta secundara
- mecanisme umorale - declansate de contactul mucoasei
gastrice cu produsii de digestie
- descarcarea in circulatie a gastrinei
→ stimuleaza activitatea secretorie
 Oistetisie
plexurile
submucos pi «e,i«e pH e
mienteric intinde
ch
em
ore
ce
pto
ri
mucoa se mucns

nci
ce
 arietale
aelulii G

diserate
▪ Faza intestinala - determinata de patrunderea chimului
gastric in duoden (la 2- 3 ore dupa masa)
- partial suprapusa cu faza gastrica datorita
evacuarii intermitente a stomacului
- de mai mica importanta
- mecanisme nervoase si umorale
- mecanisme nervoase - declansate de distensia mecanica a
duodenului
- mecanisme umorale - declansate de contactul mucoasei
duodenale cu constituentii proteici
ai chimului gastric → secretie de
gastrina in mucoasa duodenala →
stimularea secretiei gastrice
 enterogast e
ric x
u
m
ie
circula{ie nt
er
i
ii
recepto rinciDaJ
ri de
intindere arietale

lipidelor qi
scitdere plC
▪ Activitatea motorie → depozitarea temporara a alimentelor
amestecarea si omogenizarea alimen-
telor cu sucul gastric => chim
gastric (amestec semifluid)
evacuarea lenta si fractionata in
duoden
- este continua - in perioade digestive si interdiges-
tive
- diferita ca intensitate la nivelul fornixului si corpu-
lui comparativ cu regiunea pilorica
- efectuata de musculatura neteda inervata extrinsec
de fibre vegetative Sy si PSy si intrinsec de fibre
provenite din plexul mienteric Auerbach
 exinnsec

fibre musculare

inteneuron

r»uscuJare
circu]are

lumenul tubului digestiv

- perioadele interdigestive - stomacul gol are activitate con-
tractila – coincide cu senzatia
de foame
- contractii tip I - slabe, izolate, aparute pe fond
tonic redus
- contractii tip II - neregulate, cu caracter peristaltic,
aparute pe fond tonic ridicat
- se succes la intervale scurte, in
salve de circa 15 min, urmate de
perioade de repaus
- durata de 12 - 25 sec
- contractii tip III - contractii „tetaniforme”
- durata de 1 - 5 minute
- dureroase
- intensitate ~ cu durata inanitiei
(apar la circa 10 - 14 ore de la
ultima ingestie de alimente =
contractii de foame)
- perioadele digestive - bol alimentar → deglutitie → sfinc-
ter esofagian inf – relaxare reflexa
→ relaxarea fundului si corpului
gastric → acumularea de cantitati
de alimente fara a creste presiunea
(relaxare receptiva)
- in stomac alimentele aluneca de-a
lungul micii curburi si se dispun in
straturi, incepand cu regiunea
apropiata de pereti si terminand cu
regiunea cardiala
- relaxarea receptiva - se mentine pana la cresterea
continutului gastric la 1500 ml → eliberarea de
mediatori chimici cu efect relaxant (NOR) la nivelul
- asigura stagnarea alimentelor
cel putin o ora → amestecare si evacuare a continu-
tului gastric (contractii tonice si peristaltice)
- contractiile cu functie de amestec - apar la circa 1 -
2 ore de la ingestie - incepe de la mijlocul stomacu-
lui si progreseaza spre pilor
- determinata de
activitatea pace-makerului gastric (in apropierea
cardiei - plexul mienteric) => 2 tipuri de contractii -
tonice sau peristolice si peristaltice
Contractiile tonice sau peristolice

- incep in apropierea cardiei → spre pilor

- intensitate mica
- intereseaza fibrele longitudinale
- contribuie la amestecarea alimentelor cu su-
cul gastric si la propulsarea straturilor peri-
ferice spre antrul piloric
Contractiile peristaltice

- apar pe fondul contractiilor tonice

- intereseaza ritmic fibrele circulare
- incep in jumatatea distala a corpului gastric
→ spre pilor → p in antrul piloric
→ nu poate invinge rezistenta → unda retropul-
siva care reintroduce continutul gastric in
antrul piloric
→ poate invinge rezistenta → propulsie catre
duoden a 1 - 3 ml de chim gastric → se inchide
pilorul si alimentele sunt regurgitate spre
regiunea fundica
▪ evacuarea stomacului este completa dupa 6 - 7 ore de
la ingestia alimentelor
▪ la trecerea unde peristaltice antrul piloric, pilorul si
bulbul duodenal functioneaza ca o unitate → relaxare
▪ Reglarea motilitatii gastrice - pe cale nervoasa si umorala
- conditionata de cantitatea si
calitatea alimentelor si de factori
extragastrici
- distensie moderata → stimularea motilitatii
- distensia exagerata → inhibarea motilitatii
- aciditatea crescuta a chimului (pH < 3,5) + canti-
tati crescute de lipide, produsi intermediari de
digestie proteica, glucide in concentratie exagerata,
lichide hipertone → inhiba motilitatea gastrica
- mecanisme nervoase - pe cai extrinseci si intrinseci
- extrinseca - vegetativa - nn. vagi
- fibre Sy din plexul celiac
- intrinseca - plexurile intramurale Meissner si
Auerbach → declansarea reflexelor
locale si segmentare
→ stabilesc conexiuni cu
inervatia extrinseca
- centrii nervosi superiori - in hipotalamus, sistemul
limbic, scoarta cerebrala
- mecanisme umorale - hormoni locali - gastrina, secre-
tina, colecistokinina, peptid gastro-
inhibitor - efecte inhibitoare
- motilina - efecte
stimulatoare
NOR ' n.
„ neuropeptide
golirea stomacului a AT

gre rna

hipoQicemie
hiperQicemie
Voma (varsatura)

= reactie reflexa complexa ce consta din evacuarea continutului

gastric, uneori si intestinal, prin cavitatea bucala, la exterior

▪ este precedata de greata, sialoree, transpiratii reci, paloare,

lacrimare, tulburari respiratorii, posibil hipotensiune arteriala
▪ declansare - de la nivel gastric - excese alimentare cantitative,
excese de alcool sau alimente
grase, consum de alimente
alterate
- de la nivelul unor viscere abdominale (colecist,
apendice, intestin subtire, cai urinare, uter) sau
toracice (inima, in infarctul de miocard)
- de iritatie meningeala, hipertensiunea intracra-
niana si iritatia labirintica
- de la nivel cortical - mirosuri dezagreabile sau
imagini neplacute
▪ voma  producerea coordonata a unor modificari dinamice
- incepe cu relaxarea portiunii superioare a corpului
si fundului stomacului + sfincterul cardia
- contractia regiunii antrale si sfincterului piloric
- senzatia de greata → inspir profund cu glota
inchisa → ridicarea valului palatin si faringelui +
contractia muschilor diafragm si abdominali => p
intraabdominale + comprimarea stomacului → eva-
cuarea continutului miscari antiperistaltice
- o parte a continutului gastric ramane in esofag
- la sfarsit - relaxarea diafragmului
- contractia muschilor expiratori toracici si
abdominali → p intrapulmonare (glota
inchisa) → comprimarea esofagului
→ golirea completa a esofagului
▪ poate determina dureri abdominale violente
 centrii nervoyi superiori
hipotalamici
cerebeloyi
vestibulari
walul palayti

varsatura tnchiderea glotei

relaxarea sfincterului
contractia m.diafragm, sofagian inf.
yi a mm.abdomin apnee

ñontractia st

ristaltic4 presiune*
abdominala
▪ Reglarea reflexului de voma - centru - in bulb (aproape de
centrii respirator, salivator, vasomotor
- aferente - de la zonele receptoare
ale tubului digestiv, peritoneu, cord, organe genitale si
de la chemoreceptorii de vecinatate / structurile ner-
voase plasate deasupra bulbului
- eferente - nn. trigemen (V),
facial (VII), glosofaringian (IX), vag (X) si hipoglos
(XII) + nn. spinali pentru diafragm si muschii abdo-
minali

▪ este reflex de aparare prin evacuarea substantelor nocive ajunse

in stomac
 Digestia intestinala
▪ ultima etapa a digestiei, in care se continua degradarea
enzimatica a substantelor alimentare inceputa in cavitatea
bucala si in stomac

▪ simultan procese de definitivare a digestiei (segment superior)

si absorbtie a produsilor rezultati din digestie (segment
inferior)
▪ sub actiunea combinata a produsilor de secretie pancreatica,
biliara si intestinala asupra chimului gastric

• Sucul pancreatic - secretia exocrina a pancreasului

= 1000 - 1500 ml/zi
- lichid clar, vascos, cu pH de 7 – 8
- excretat prin canalul Wirsung (se
deschide, impreuna cu canalul coledoc, in
ampula lui Vater, prevazuta cu sfincterul
Oddi)
 - compozitie chimica - apa, substante anorga-
nice si organice
- substante anorganice - cationi de Na+, K+, Mg2+,
Ca2+ si anioni de Cl-
- fosfati, sulfati, bicarbonati
- substante organice - enzime si mucus
 enzime proteolitice - hidrolizeaza proteinele pana la
oligopeptide
- secretate in forme inactive (protectia
pancreasului de autodigestie)
● tripsina - forma inactiva = tripsinogen → se
transforma spontan la 7 - 8 in tripsina
activa (enterokinaza - mucoasa duode-
nala)
- scindeaza legaturile legaturile peptidice
din lizina si arginina
- activeaza celelalte enzime proteolitice
● chimotripsina - forma inactiva = chimotripsino-
gen
- scindeaza legaturile peptidice
din fenilalanina, tirozina, trip-
tofan si metionina
- coaguleaza laptele
=> polipetide
● carboxipeptidaza - forma inactiva = procarboxi-
peptidaza
● ribonucleaza si dezoxiribonucleaza - hidro-

lizeaza acizii nucleici → nucleotide

● elastaza - forma inactiva = proelastaza
- hidrolizeaza legaturile peptidice din
alanina, serina, glicocol
● colagenaza - forma inactiva = procolagenaza
- scindeaza legaturile peptidice din
colagen
▪ protectia pancreasul de autodigestie - forma inactiva a protea-
zelor - produce o antienzima = antitripsina (inhibitorul tripsi-
nei) → previne activarea prematura a enzimelor in acinii glan-
dulari glandulari si in ductele pancreatice

 enzimele glicolitice = amilaza pancreatica - analoga

celei salivare
- actiune mai puternica decat ptialina
- descompune amidonul crud si pre-
parat pana la maltoza

 enzimele lipolitice
● lipaza pancreatica - cea mai activa esteraza
- actioneaza asupra grasimi-
lor emulsionate de sarurile
biliare → acizi grasi si gli-
cerol, mono- sau diglice-
ride
 ● colesterolesteraza - actioneaza in prezenta
sarurilor biliare
- scindeaza colesterolul ali-
mentar esterificat in coles-
terol liber si acid gras
● fosfolipaza A2 - descompune fosfolipidele in
acizi grasi

▪ Reglarea secretiei pancreatice - pe cale nervoasa, prin reflexe

initiate de ingestia de alimente, si pe cale umorala
- secretia de suc pancreatic apare
la ≈ 3 min dupa ingestia de alimente
- mecanisme nervoase - PSy (n. vag) - efecte stimulatoare
directe si prin cresterea secretiei
de gastrina
- Sy (nn. splanhnici) - efecte inhibi-
torii
- mecanisme umorale - mai multor hormoni secretati la
nivelul mucoasei duodenale,
gastrice sau in pancreas
HORMON LOC DE EFECTE
SINTEZA
Secretina mucoasa stimuleaza
duodenala si secretia de apa si
jejunala sup. ioni
Pancreozimina mucoasa stimuleaza
(colecistokinina) duodenala si secretia de enzime
jejunala sup.
Gastrina celule G din stimuleaza
regiunea antro- secretia de suc
pilorica si pancreatic
mucoasa
duodenala
Somatostatin pancreas scade secretia de
suc pancreatic
Glucagon pancreas scade secretia de
sub pancreatic
 scoar{a cerebralñ

stomac

n. vag Cr €i a

pancreas

duoden
▪ reglarea secretiei de suc pancreatic - trei faze
- cefalica - predominant nervoasa
- aceeasi stimuli ca in secretia gastrica
- n.vag → volum relativ redus de suc pancreatic,
cu continut enzimatic crescut
- gastrica - atat nervoasa, cat si umorala
- intervine gastrina - eliberata ca raspuns la dis-
tensia gastrica si la prezenta
peptidelor in regiunea
antrului gastric
- intestinala - nervoasa si umorala
- incepe odata cu patrunderea chimului gastric
in duoden
- se produce circa 80% din raspunsul secretor
pancreatic - adecvat gradului de aciditate si
constituentilor chimului gastric
- rol principal - controlul umoral - secretina si
pancreozimina (colecistokinina)
Rolul secretinei in tamponarea aciditatii chimului
gastric
 ▪ Secretia biliara - bila - produsul de secretie al heapatocitelor
- produsa continuu
= 800 - 1000 ml/zi
- varsata in canalele biliare → duoden
- se colecteaza in vezica biliara – se
concentreaza de 5 - 20 ori
- culoare si compozitie ~ hepatica si
veziculara
- pH de 7 - 8
- compozitie - 97 - 98% apa
- 2 - 3% reziduu uscat
- substante anorganice - cloruri, bicarbonati,
fosfati
- substante organice - acizi biliari, saruri
biliare, pigmenti biliari,
colesterol, lecitina,
acizi grasi, mucina
- nu contine enzime
● Acizii biliari - derivati hidrosolubili ai colesterolului
- ac. colic, dezoxicolic, chenodezoxicolic,
litocolic - conjugati cu glicocolul si tauri-
na (hepatocit) → ac. glicocolic si tauro-
colic → saruri biliare de Na si K (in
mediul alcalin biliar) → duoden
- ac. biliari primari - precursori ai saruri-
lor biliare
ac. biliari secundari - se formeaza in
colon sub actiunea
florei anaerobe
● Sarurile biliare - rol in digestie
- glicocolat si taurocolat de Na si K
- actiune de tip detergent - scad tensiu-
nea superficiala a particulelor lipi-
dice mari → fractionarea in particule
fine (pentru emulsionare) → favori-
zarea activitatii lipazei pancreatice si
absorbtia acizilor grasi si a monogli-
ceridelor
- transportul si absorbtia vitaminelor
liposolubile si colesterolului
- stimuleaza secretia biliara (efect
coleretic)
- 90% - 95% din sarurile biliare - resorbite prin mucoasa
ileonului distal impreuna cu lipidele → se separa →
sangele v. porte → reabsorbite in hepatocit → secretate in
bila = circuitul hepato-entero-hepatic al sarurilor biliare
- in lipsa - se pierd prin scaun circa 40% din lipide
● Pigmentii biliari - bilirubina si biliverdina
- distrugerea globulelor rosii (hemo-
liza) → bilirubina → in intestin –
actiunea enzimelor reducatoare bac-
teriene → urobilinogen – oxidare →
stercobilinogen – oxidare → sterco-
bilina → coloratia materiilor fecale
(partial)

● Colesterolul - cea mai mare cantitate in stare libera

- provine atat din surse exogene (colesterol
alimentar) si endogene (sinteza hepatica)
- in intestin - partial recuperat / partial
eliminat prin materiile fecale
(coprostanol)
- patologic - poate precipita → calculi
biliari
▪ Rolurile bilei in digestie
- emulsionarea grasimilor
- activarea indirecta a lipazei pancreatice – ii creste de 3 – 4
ori puterea lipolitica
- asigurarea absorbtiei vitaminelor liposolubile (A, D, E, K),
colesterolului, unele metale (Fe)
- actiune antiputrida asupra florei intestinale
- neutralizarea aciditatii sucului gastric la nivel intestinal
- actiune laxativa prin stimularea peristaltismului intestinal

▪ Reglarea secretiei biliare - nervoasa si umorala

- mecanisme nervoase - importanta redusa
- mecanisme umorale - secretia este stimulata de sarurile
biliare reabsorbite, produsii de digestie proteica si lipidi-
ca, secretina, gastrina, glucagon, histamina (coleretice)
▪ evacuarea bilei din colecist - in timpul digestiei → contractia
peretilor vezicali si relaxarea sfinc-
terului Oddi
- reglata nervos si umoral
- mecanisme nervoase - importanta secundara
- PSy (n. vag) - efecte stimulatoare
asupra contractiei vezicii si produce
relaxarea sficterului Oddi
- Sy - actiuni inverse
- mecanisme umorale - colecistokinina (mucoasa duode-
nala)
- substantele care stimuleaza evacuarea bilei = colagoge –
galbenus de ou, smantana, frisca, grasimi alimentare
▪ Sucul intestinal - produsul de secretie al glandelor din struc-
tura mucoasei I.S. - gl. Lieberkühn (suc
bogat in enzime) si gl. duodenale Brunner
(mucus si bicarbonat)
- lichid incolor, fluid
- pH de 7 - 8,3 - mai acid in prima portiune a intestinului
- cantitate de 2000 - 3000 ml/zi
- secretie continua cu calitate si cantitate permanent
adaptate la calitatile chimului
- contine - apa
- substante anorganice - NaCl si bicarbonati
- substante organice - enzime - bine reprezen-
tate in sucul intestinal
recoltat in timpul digestiei
→ ajung in tubul digestiv
odata cu celulele epiteliale
descuamate
 enterokinaza - enzima proteolitica → activarea
tripsinogenului si chimiotripsinogenului + actiune
asupra polipeptidelor
 proteaze = erepsina - amestec de enzime pro-
teolitice (tetra-, tri- si dipeptidaze) → actiune
asupra polipeptidelor → aminoacizi
 dizaharidaze = diastaze - enzime glicolitice →
hidrolizarea dizaharidelor in monozaharide
(maltaza, zaharaza, lactaza, sucraza)
 lipaza intestinala - enzima lipolitica → actiune
asupra trigliceridelor → acizi grasi si glicerol
▪ Reglarea secretiei intestinale - prin mecanisme nervoase,
intrinseci si extrinseci, si umorale
- reglarea nervoasa intrinseca - prin reflexe locale
- declansate de stimularea mecanica a receptorilor
din structura mucoasei (alimente nedigerate)
- centrii nervosi - plexurile Meissner si Auerbach
- reglarea nervoasa extrinseca - asigurata de S.N.V.
- PSy → influente excitosecretorii
- Sy → influente inhibitorii
- reglarea umorala - principalul mecanism de control
- hormonul entrocrinina → stimu-
larea secretiei intestinale
- hormonul secretina → stimularea
secretiei alcaline mucoase a glandelor
Brunner
▪ Digestia intestinala - proces complex  actionarea succesiva
si combinata a secretiilor biliare, pan-
creatice si enterice
- are loc in trei etape succesive
◼ Etapa (digestia) luminala

- in interiorul lumenului
- sub actiunea enzimelor enterocitare eliberate odata
cu distrugerea celulelor intestinale descuamate
- are importanta  din punct de vedere al participarii
sucului intestinal, actiunea majora fiind realizata de
secretiile bilio-pancreatice
◼ Etapa membranara (parietala) = digestie de contact

- la nivelul marginii ”in perie” a enterocitelor, sub

actiunea enzimelor enterocitare
- specificitate → substanta ↔ enzima specifica
◼ Etapa (digestia) intracelulara

- in interiorul enterocitului (enzime citoplasmatice)

▪ Activitatea motorie - bazata pe activitatea pacemaker-ului
situat in duoden, in apropierea
ampulei lui Vater
- patru tipuri de miscari + miscarile
muschiului vilozitatilor intestinale
Miscari tonice - contractii ale musculaturii longitudinale
- fara modificarea lungimii segmentului
- oscilatii intermitente, neperiodice, ale
tonusului bazal intestinal
- pe toata lungimea intestinului
- favorizeaza contactul dintre chim si
suprafata de absorbtie a mucoasei
Miscari pendulare - contractii izolate ale musculaturii
longitudinale
- parcurg un segment scurt in
ambele directii
- asigura alunecarea anselor intesti-
nale una peste alta (amestec)
Miscari segmentare - contractii stationare, izolate,
inelare
- intereseaza musculatura circu-
lara
- apar la intervale regulate, cu o
frecventa de 13 cicli/min in duo-
den si 8 - 9 cicli/min in ileon
- asigura divizarea intestinului in
segmente scurte (circa 1 cm)
- deplaseaza alternativ (”in
suveica”) continutul intestinal
(amestec → favorizeaza
absorbtia)
Miscari peristaltice - ale musculaturii circulare
- asigura inaintarea continutului
intestinal cu viteza 1 - 2 cm/sec
pe segmente scurte (unde lente)
si 10 cm/sec si pe distante mari
(unde rapide)
- formate din unda de contractie,
precedata de una de relaxare
 Miscari ale vilozitatilor intestinale - de scurtare (”pompa
vilozitara”)
- favorizeaza transpor-
tul particulelor alimentare → propulseaza
continutul vilozitatii in circulatia sanguina si
limfatica submucoasa

▪ Reglarea motilitatii intestinale - pe cale nervoasa extrinseca si

intrinseca, si pe cale umorala
. - reglarea nervoasa extrinseca - PSy (n.vag) → frecventa
si amplitudinea
- Sy (plex mezenteric sup)
→ inhiba tonusul / moti-
litatea
- reglarea nervoasa intrinseca - din plexul mienteric intes-
tinal Auerbach
- declansata de stimuli mecanici (distensie mecanica,
contractul mucoasei cu alimentele) sau chimici
- rol esential in coordonarea activitatii peristaltice
Reflexele intestinale - reflexe digestive lungi vago-vagale coor-
donate de plexurile intramurale

● reflexul entero-enteric - distensia unui segment al I.S.

determina inhibarea motili-
tatii deasupra distensiei si
stimularea motilitatii sub
zona de distensie => unda
peristaltica

● reflexul gastro-ileal - distensia gastrica declanseaza

cresterea motilitatii ileonului
terminal

● reflexul ileo-gastric inhibitor - distensia ileonului

determina inhibarea
motilitatii gastrice
▪ Reglarea umorala - hormoni digestivi
- prezenta in duoden a lipidelor si a solutiilor
hipertone (glucoza)
- motilina, gastrina, colecistokinina, serotonina →
stimuleaza motilitatea intestinala
- secretina, peptidul inhibitor vasoactiv (VIP),
oxidul nitric (NO) → inhiba motilitatea intestinala
- histamina, bradikinina (mediatori chimici ai inflama-
tiei) → creste peristaltica intestinala
- adrenalina → inhiba peristaltica intestinala

▪ dupa absorbtie => chil intestinal - consistenta lichida

- trece prin valvula ileo-cecala
spre colon
 Fiziologia intestinului gros

▪ functional - colon proximal (cec, colon ascendent, hemicolon

transvers dr) → functie absorbtiva
- colon distal (hemicolon transvers stg, colon descen-
dent, colon sigmoid, rect) → functie de depozitare si
evacuare
- absorbtia apei, electrolitilor, a unor vitamine
- activitatea microorganismelor intestinale
- depozitarea temporara a constituentilor inutilizabili
rezultati din digestie
▪ Activitatea secretorie - produs de secretie foarte vascos,
redus cantitativ, cu pH alcalin (8 - 8,4), lipsit de enzime
- lichidul de secretie contine mucus si
bicarbonat
- participa la formarea bolului fecal
prin facilitarea trecerii resturilor si aderarea acestora
- protejeaza mucoasa intestinala de
iritatii sau traumatisme mecanice si chimice

▪ colonul primeste zilnic 200 - 300 ml chil intestinal = resturi

alimentare nedigerabile sau nedigerate + lichide electrolitice
ingerate sau secretate de glandele digestive
▪ se formeaza materiile fecale prin absorbtia apei si a unor elec-
troliti (Na+, Cl-) + secretia de mucus
▪ Flora intestinala - aeroba de fermentatie (Bacillus lacti-
cus, Escherichia coli) - actioneaza asupra
monozaharidelor neabsorbite (colon
proximal) → CO2, gaz metan, ac.butiric,
ac.lactic, ac.acetic, ac.oleic, ac.palmitic
- anaeroba de putrefactie (Bacillus putri-
ficus, Aerobacter aerogenes) - actioneaza
asupra aminoacizilor neabsorbiti → decar-
boxilare / dezaminare→ produsi toxici cu
miros urat, fecaloid – hidrogen sulfurat,
amoniac, fenoli, indoli, scatoli, putresceina,
cadaverina, ornitina, etc → eliminati prin
materiile fecale
- sinteza si absorbtia vitaminelor hidrosolu-
bile (B1, B2, B12) si lipisolubile (K)
- deconjugarea bilirubinei glicuronoconjugate
si transformarea ei in stercobilina
- deconjugarea acizilor biliari si eliminarea
acidului dezoxicolic
- stimularea functiei de aparare prin influenta
cresterii sintezei de imunoglobuline A si E
de catre celulele limfoide ale peretelui
▪ materiile fecale - 90% resturi alimentare (celuloza, tesuturi
elastice, elemente minerale insolubile, fibre
musculare si vegetale)
- 10% mucus, epitelii descuamate, leucocite,
bacterii
≈ 150 g
- depozitate in colonul sigmoid

▪ Activitatea motorie - mai variata decat a intestinului subtire

- asigurata prin miscari de amestecare,
peristaltice si de transport in masa,
adaptate functiilor de reabsorbtie a
apei si de propulsare a continutului
- miscari segmentare - realizate de musculatura circulara
- caracter stationar
→ amestecarea continutului intesti-
nal, deplasarea lui pe distante scurte
in ambele sensuri, absorbtie
- se asociaza cu contractiile teniilor
- frecventa - 2 - 4 / minut
- miscari peristaltice - realizate de musculatura circulara
- alcatuite din unda de contractie
urmata de unda de relaxare (valuri)
- apar prin excitarea plexului
Auerbach de catre materiile fecale
- deplasare aboral si propulsarea con-
tinutul colic spre rect
- frecventa - 3 - 12 / min
- miscari de transport „in masa” - caracteristice colonului
- apar de 2 - 3 ori pe zi
- au aspect peristaltic
- produse prin stimularea
plexului Auerbach
→ presiunii intraluminale
- durata ≈ 30 sec
- urmate de perioade de
relaxare de 2 - 3 min
- dureaza in total de la 10
la 30 de min
- asigura propulsia mate-
riilor fecale in sens anal
- declansate de destinderea
stomacului (reflex gastro-
colic), duodenului (reflex
duodeno-colic), colonului,
excitanti conditionati,
stimuli emotionali
▪ colonul proximal → contractii segmentare, asimetrice, statio-
nare => reabsorbtia apei (colon de staza)
▪ colonul distal → contractii segmentare si peristaltice rare =>
efect propulsiv (colon de tranzit)
▪ colon descendent + sigmoid → contractii „in masa” rare,
puternice

▪ alimentele digerate ajung dupa ≈ 6 ore la unghiul colic drept, 9

ore la unghiul colic stang, 12 ore la colonul sigmoid
▪ eliminarea alimentelor - in proportie de 70% in primele 3 zile
- in totalitate dupa 5 - 7 zile
▪ Reglarea functiei motorii
- nervoasa - intrinseca - prin interventia plexului mienteric
Auerbach
- extrinseca - sistemului nervos PSy - efecte sti-
mulatoare (n.vag pentru colonul
proximal si PSy lombar pentru
colonul distal
- sistemul nervos Sy (n.splanhnici) -
efecte inhibitoare
- umorala - prin interventia unor hormoni - gastrina,
secretina, enteroglucagon, motilina – efecte
stimulatoare

▪ continutul de fibre vegetale din alimentatie - rol stimulator si

reglator al motilitatii + fixarea si eliminarea substantelor toxice,
cancerigene
Defecatia = act reflex complex, partial voluntar, care consta din eliminarea materiilor fecale din ampula rectala la exterior

- cantitatea medie de materii fecale/ zi = 30 g la sugar

= 150 g la adult
~ alimentatie
secretii digestive
gradul de absorbtie intestinala
- provine din ≈ 500 - 700 ml chil intestinal
- alimentatia vegetariana → volumul si
greutatea fecalelor
- alimentatia bogata in carne si intens prepa-
rata →  volumul si greutatea fecalelor
- continut - 75% apa
- 25% reziduu uscat - substante organice
- substante anorganice
 Substanta % din greutatea
totala
apa 75
reziduu uscat 25
% din reziduu
uscat
- celuloza si alte fibre variabil
nedigerate
- grasimi 5
- celule mucoase descuamate, variabil
mucus
- microbi 30
- substante anorganice (in
special clorura de Na si 15
fosfor)
- frecventa defecatiei - 1 - 3 ori / zi
- intervale > 48 de ore = constipatie
- intervale < = diaree
- nou-nascuti si persoane cu maduva
spinarii sectionata => golirea colonu-
lui fara controlul sfincterului extern

- rectul este gol in majoritatea timpului (contractii tonice

ale unui sfincter neted situat la 20 cm de anus, la jonctiu-
nea dintre colonul sigmoid si rect + existenta la acest
nivel a unui unghi)
- miscarile de transport in masa → imping continutul intes-
tinal in rect → reflexul de defecatie → impulsurile ajung
pe cai vegetative la centrii nervosi sacrati ai defecatiei (S2
- S4) si ascendent la cortex => senzatia necesitatii de
defecatie → relaxarea sfincterului anal intern neted + dis-
tensia colonului + actiunea sfincterului anal extern striat
(variabila ~ conditii)
 relaxare
ampula rectala- _

mucoase @,contracJi

fincterul anal int.

puborectali
fincterul anal ext.
corp spongios
venos
 u
r
t
a
r u
e
a u
j
«nus 1nch?s senz«{io ocuté dedefecafie defeca fie

vczica urinara -

os pubian — rcct

sfincter anal contractat

mm.puborectali
anus
contrBctati
- defecatia poate avea loc - relaxarea sfincterului anal
intern → contractii colice puternice → relaxarea
sfincterului anal extern (nn. rusinosi)
+ inspiratie profunda, coborarea diafrag-
mului, contractia mm. abdominali,
relaxarea mm. planseului pelvin, con-
tractia mm. ridicatori anali

- defecatia nu poate avea loc - inhibitia voluntara a

motricitatii recto-colice si recto-anale + contractia
sfincterul anal extern → impingerea continutului
rectal inapoi in colonul sigmoid prin miscari anti-
peristaltice → disparitia reflexului in cateva sec. →
reaparitia reflexului cand o noua cantitate de fecale
ajunge in rect
 Absorbtia intestinala
= procesul fiziologic prin care produsii de degradare a substantelor nutritive trec prin mucoasa digestiva, in mediul intern (sange sau limfa)

- are loc – peste 90% in intestinul subtire (ileon) - datorita

adaptarilor structurale si functionale ale mucoasei
- epiteliu unistratificat
- valvule conivente
- vilozitati intestinale
- microvili la polul celular apical
- irigatie sanguina si limfatica bogati
– in cavitatea bucala – alcool (partial), unele medica-
mente, substante toxice
– in stomac – apa, electrolitii, alcool, CO2
– in colon – apa, electroliti
- valvulele conivente - ocupa intre 1|2 si 2|3 din lumen intestinal
- maresc suprafata mucoasei intestinale de
circa trei ori (70 mp)
- apar in duoden si diminueaza spre ileonul
terminal

- vilozitatile intestinale - formatiuni digitiforme in numar de cca 5

milioane
- acoperite de epiteliu unistratificat cilin-
dric ciliat
- bine vascularizate - capilare si limfatice
 venfi tribularfii venei
parta ha patiC<s

celule
»o‹t›tive

¿' vilazitati intastinale

cripte intestinafe y,..

gJandg duodenal& -. ”t L,° tunica 9ubmucoasB

- enterocitele - margine „in perie” (platou striat) la polul apical
- suprafeta intestinala la circa 250 mp
- genereaza glicocalixul = strat subtire de lichid si
glicoproteine intre vilozitati si deasupra lor → rol
in digestia si absorbtia unor contituenti alimentari
- bogat echipament enzimatic → transportul si
digestia intracelulara a principiilor alimentare
(peptidaze, dizaharidaze, lipaza intestinala)
- mecanisme de transport al constituentilor din lumenul intesti-
nal in sange sau limfa
- transport pasiv - difuziune si osmoza
- in sensul gradientelor osmotice,
de concentratie sau electrice
- la nivelul porilor mebranari
- transport activ - cu consum de energie
- are caracter selectiv
- impotriva gradientului de concen-
tratie si de presiune
- transport prin vezicule de pinocitoza - la nivelul
membranei (rol in special la
sugar si copilul mic pentru trans-
proteinelor
Absorbtia glucidelor

- sub forma de monozaharide (pentoze, hexoze)

- la nivelul jejunului
- mecanisme pasive si active
- digestia glucidelor debuteaza in cavitatea bucala
sub actiunea amilazai salivare (ptialina) → se
continua actiunea in stomac pana la pH de 4 →
continuata pentru cca 1 ora sub actiunea amilazai
gastrice pana la maltoza si dextrine → continuata
in duoden sub actiunea amilazei pancreatice pana
la maltoza si dextrine → continuata la nivelul
marginii „in perie” sub actiunea dizaharidazelor
pana la monozaharide
- 80% produsul final al digestiei glucidelor este
glucoza → trece in sangele venos portal → ficat –
depozitare sub forma de glicogen
- o mica parte din amidonul ingerat (10%) → in
colon – substrat pentru actiunea florei de fermentatie
 celula epiteliala chiller

monozahañd

spre ficat
Absorbtia lipidelor

- in prima parte a intestinului subtire

- sub forma de acizi grasi si glicerol
- in lumenul intestinal - produsii de digestie ai
lipidelor + sarurile biliare => micelii (agregate
cilindrice cu continut lipidic diferit ) cu rol de a
solubiliza lipidelor si de a asigura transportul in
enterocite
- lipidele se desfac din micelii in microvilisi trec in
enterocite cu transportori specifici
- sarurile biliare se desfac din micelii, trec in ileon →
absorbtie → ficat (circuitul hepato-entero-hepatic
al sarurilor biliare)
- trigliceride/ colesterol esterificat + fosfolipide si
proteine hidrosolubile specifice (apo-proteine) =>
chilomicroni - eliberati prin exocitoza la polul bazal
al enterocitelor → limfa → sange - persista cca 6 h
- este totala la jumatatea jejunului
 celula epiteliala
intestinalQ
micelii in contact
cu membrana
plasmatic9 Tnvelig
triglioeñds pretel

ac.grayi /// difuziune

biliam

c
h
n

sistemul
limfatic
Absorbtia proteinelor

- sub forma de aminoacizi

- activ la polul luminal al enterocitelor (in prima
parte a intestinului subtire) si pasiv (difuziune) la
polul bazal (extern) al celulelor
- o mica cantitate de proteine ajung nedigerate in
colon (digerate sub actiunea florei micribiene de
putrefactie)
- la sugari - proteinele si Ac din laptele matern
(colostru) pot fi absorbite si nedigerate prin
pinocitoza → formare de Ac care pot determina
instalarea fenomenelor alergice
Absorbtia apei si ionilor
- apa - prin osmoza (98%)
- in 24 de ore - 9 l de apa (2 l aport, 7 l din
sucurile digestive) → se absorb aproximativ
7,5 l in intestinul subtire
- sodiu - activ pe toata lungime intestinului (subtire
si gros)
- antreneaza si absorbtia pasiva a clorului
- rata mare de absorbtie in jejun (transpor-
tor comun cu glucoza, galactoza, aa)
- potasiu - activ in jejun si ileon, posibil si in colon
- calciu - activ in duoden si jejun, cu transportor
proteic sintetizat in enterocit
- absorbtia este impiedicata de fosfati si
oxalati

- fier - activ in cea mai mare parte in duoden

Absorbtia vitaminelor
- in segmentele superioare ale intestinului subtire
- diferit in functie de solubilitatea lor – vit. hidroso-
lubile prin difuziune simpla sau facilitata
– vit. liposo-
lubile la fel ca lipidele, in prezenta sarurilor biliare
→ in limfa (chilomicroni)
FIZIOLOGIA
REPRODUCERII

CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU

DISCIPLINA FIZIOLOGIE
 Reproducerea = functia de perpetuare a
organismelor vii prin producerea de indivizi noi,
care poseda trasaturile fundamentale ale speciei
din care provin
▪ in perioada de maturitate sexuala prin acte reflexe si comporta-
mentale specifice sexului
▪ functie sexuata → consecinta unirii gametului masculin – sper-
matozoidul, cu cel feminin – ovulul => celula ou
▪ implica stabilitatea caracterelor, dar si evolutia lor sub actiunea
factorilor de mediu
▪ separare intre functia de reproducere si cea sexuala - in special
pentru sexul feminin
▪ Functia sexuala = totalitatea adaptarilor morfo-functionale
si comportamentale care permit reprodu-
cerea sexuata in perioada maturitatii
- are la baza diferentierea sexuala, determinata genetic
- rezultatul activitatii gonadelor → eliberarea gametilor
diferiti si a hormonilor sub actiunea carora se creeaza conditiile
morfologice, endocrino-metabolice si comportamentale optime
pentru unirea celor doi gameti
▪ Sexualizarea - determinata de prezenta unui cuplu de gonozomi
– XX sau XY (in celula ou) → definesc sexul
genetic
- include si dezvoltarea normala si exprimarea
sexuala adecvata fenotipica - necesare si sexul
gonadic, sexul gonoforic, sexul organelor genitale
externe si sexualizarea psiho-afectiva ↔ prezenta
hormonilor gonadici din stadii foarte precoce de
dezvoltare → tot cursul vietii
- in perioada embrio-fetala - sexualizarea organelor
genitale interne si externe → sexualizarea psiho-
logica din perioada primei copilarii = identifica-
rea individului cu un anumit sex
- sexualizarea psiho-afectiva - este bine stabilita la 18 -
30 de luni dupa nastere
- in perioada copilariei - cresterea si dezvoltarea
aromonioasa a organismului
- in perioadele pre-, intra- si postpubertara - pattern-
ul secretor de tip adult - secretie tonica
cu varfuri nesistematizate la sexul
masculin si secretia tonica si clonica
(ciclica) la sexul feminin + producere si
eliminare de gameti
- in perioada maturitatii – reproducerea
- in perioada de imbatranire - scaderea functiilor
exocrine si endocrine gonadale →
pierderea capacitatii reproductive, apoi
scaderea functiei sexuale
Sistemul reproducator masculin
- morfologic – gonade + cai de transport + glande + organe
accesorii + organe genitale externe
testicul - cai spermatice - glande anexe (prostata si vezicule
seminale) - penis
- functional – asigura spermatogeneza + desfasurarea
actului sexual + reglarea functiilor sexuale
masculine (hormoni caracteristici)
Sistemul reproducator feminin
- morgologic - gonade + cai de transport + glande + organe
accesorii + organe genitale externe nterne
ovare – cai genitale (trompe uterine, uter, vagin) – vulva –
glande anexe (glandele mamare)
- functional - asigura ovogeneza + reglarea fuctiilor sexuale
si a reproducerii (hormoni sexuali)
▪ Comportamentul reproducator = totalitatea raspunsurilor
organismului asociate cu reproducerea
- nehomeostazic
- alcatuit din componentele sexual si matern
- independente unul de celalalt – posibil
chiar contradictorii

Comportamentul sexual = complex de reactii somato-

vegetative si comportamentale legate de
stimularea organelor genitale si de copulatia
homo- sau heterosexuala
- are la baza o serie de acte reflexe, stereotipe
innascute, integrate la nivel medular si
modulate de factori psiho-sociali si de
experienta anterioara
- este premeditat, deliberat, constientizat intr-
o oarecare masura, cu participarea unor
factori de mediu sociali, psihologici si etici
- are la baza motivatia sexuala (impuls sau instinct sexual) =
libido – motivatia sexuala matura si directionata
- latura dinamogena, cu tendinta de perdectio-
nare pe masura acumularii experientei de
viata (innascuta)
- latura directionala - dobandita la om, in
in functie de stimulii declansatori si de ex-
erienta anterioara individuala
- manifesta dupa contactul cu excitanti
exogeni, prezenti sau imaginari, pe fondul
impregnarii hormonale, a formatiunilor
nervoase ajunse la maturitate si in functie
de ereditate
- mentinerea motivatiei sexuale – prin pro-
cese de reintarire pozitiva si negativa – trei
componente (St.Milcu) – satietatea,
maturizarea starii de motivatie si perfectio-
narea actului copulator propriu-zis
- comportamentul sexual - se invata
- dependent de conditiile de dezvol-
tare a individului (factori educationali,
culturali, alimentari, urbanizare)
- dependent de factori senzoriali (de
la nivelul zonelor cutanate a organe-
lor genitale, olfactivi, vizuali, auditivi)

Comportamentul matern = totalitatea manifestarilor

organismului femel, ce preced, se
desfasoara concomitent sau urmeaza
aparitiei urmasilor (progenilor)
▪ Fiziologia actului sexual = (ciclul sexual) momentul de
acuplare sau copulatie hetero- sau
homosexuala
- patru faze succesive
- faza de excitatie - produsa de stimuli fizici sau
psihici => cresterea tensiunii
sexuale

- faza de platou - apare prin mentinerea stimulului

- intensificarea tensiunii sexuale →
moment paroxistic al acrtului =
momentul orgasmic
- durata ~ eficacitatea excitatiei si
contributia partenerului
- faza orgasmica (climax) - momentul paroxistic
aparut la nivelul clitorisului, vagi-
nului, uterului, penisului, prostatei
si veziculelor seminale, cu partici-
parea totala a corpului
- faza de rezolutie - perioada regresiva a actului
sexual ( tensiunii sexuale)
la barbat - perioada total refractara
la femeie – perioada in care un nou
stimul sexual poate induce
un nou orgasm sau chiar
orgasme multiple
Starea de gestatie = totalitatea modificarilor biologice care
au loc la nivelul organismului feminin
datorita carora se realizeaza un
echilibru functional care asigura accep-
tarea, cresterea si dezvoltarea oului
- evolutia normala a sarcinii - conditionata de aparitia
celulei ou, de semnalizarea prezentei oului implantat
la nivelul organismului matern, de instalarea tole-
rantei imunologice fata de ou, si de instalarea unor
procese adaptative la nivelul organismului matern
necesare cresterii si dezvoltarii optime a fatului
▪ Fecundatia = unirea celor doi gameti, spermatozoid si ovul, in
vederea formarii celulei ou
- procesul fundamental al reproducerii sexuate
- interna - in regiunea ampulara a trompei uterine
- poate avea loc inca din primele 12 ore dupa ovulatie
- necesita minimum 2 ml de sperma pentru insemi-
nare vaginala la o ejaculare ≈ peste 2 milioane
spermatozoizi / ml, cu cel putin 40% mobili si 60%
normali morfologic
- la nivelul uterului si trompei uterine – procesul de
capacitatie a spermatozoizilor = devin capabili sa
traverseze invelisurile ovulare
- pentru fecundare - suficient un spermatozoid
- durata - aproximativ 30 de ore
- dezvoltarea oului - prin diviziuni repetate, rapide,
simultan cu transportul lui sediul implantarii
- perioada de viata tubara - aproximativ 5 zile →
pana la stadiul de 8 - 16 blastomere a oului
- nutritia oului este asigurata de secretiile celulelor
care captusesc trompa uterina
- este perioada de viata libera a oului
- la final se individualizeaza doua categorii celulare
distincte – unele dispuse periferic = trofoblast, iar
altele dispuse central = celule din care se va
dezvolta viitorul organism
▪ Implantatia = mecanismul prin care oul se orienteaza, adera
si se cuibareste pe sau in grosimea mucoasei
uterine, pregatita sub actiunea progesteronului
- este sfarsitul perioadei de viata libera a oului
- premisa asigurarii conditiilor necesare cresterii,
dezvoltarii si protectiei produsului de conceptie
- are loc dupa 2 - 5 zile (a saptea sau a opta zi dupa
ovulatie)
- este de tip interstitial - are loc in grosimea endome-
trului
- dupa patrunderea blastocistului endometru →
reepitelizarea solutiei de continuitate
- dupa implantare - celulele trofoblastice + endo-
metrul matern => placenta si membranele
caracteristice sarcinii
- blastocistul – semialogrefa (substante antigenice)
▪ Placentatia = mecanismul de formare a sistemului circulator
fetal (care este de tip corio-alantoidian)
- incepe imediat dupa implantatie
- atinge maturitatea la cca 12 saptamani de gestatie
- in primele 3 luni de sarcina - greutatea placentei
este mai mare decat a embrionului → egalitate la 3
luni si jumatate → in ultimul trimestru de sarcina
raportul devine 1 / 3,5 (28 de saptamani) si 1 / 6 (la
termen)
- placenta matura – forma rotunda
- 16 -20 lobi placentari pe fata
materna
- volumul de sange din sistemul feto-placentar ≈
8% din greutatea fatului si a placentei in prima
jumatate a sarcinii si 10% la termen
- functii - permite difuziunea substantelor nutritive din
sangele matern catre cel fetal si difuziunea pro-
dusilor de secretie fetali catre mama
- de „plaman” fetal – schimburi gazoase
- de nutritie – transferul substantelor nutritive
- de excretie
- de rezervor – pentru substante absolut necesare
cresterii si dezvoltarii fatului (aminoacizi, Fe, Ca,
glicogen, vitamine, saruri minerale, apa)
- de filtru pasiv – retine microbi si virusuri (HIV)
- endocrina – estrogeni, progesteron, gonadotro-
fiina coriala, hormon lactogen
FIZIOLOGIA
REPRODUCERII

CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU

DISCIPLINA FIZIOLOGIE
 Reproducerea = functia de perpetuare a
organismelor vii prin producerea de indivizi noi,
care poseda trasaturile fundamentale ale speciei
din care provin
▪ in perioada de maturitate sexuala prin acte reflexe si comporta-
mentale specifice sexului
▪ functie sexuata → consecinta unirii gametului masculin – sper-
matozoidul, cu cel feminin – ovulul => celula ou
▪ implica stabilitatea caracterelor, dar si evolutia lor sub actiunea
factorilor de mediu
▪ separare intre functia de reproducere si cea sexuala - in special
pentru sexul feminin
▪ Functia sexuala = totalitatea adaptarilor morfo-functionale
si comportamentale care permit reprodu-
cerea sexuata in perioada maturitatii
- are la baza diferentierea sexuala, determinata genetic
- rezultatul activitatii gonadelor → eliberarea gametilor
diferiti si a hormonilor sub actiunea carora se creeaza conditiile
morfologice, endocrino-metabolice si comportamentale optime
pentru unirea celor doi gameti
▪ Sexualizarea - determinata de prezenta unui cuplu de gonozomi
– XX sau XY (in celula ou) → definesc sexul
genetic
- include si dezvoltarea normala si exprimarea
sexuala adecvata fenotipica - necesare si sexul
gonadic, sexul gonoforic, sexul organelor genitale
externe si sexualizarea psiho-afectiva ↔ prezenta
hormonilor gonadici din stadii foarte precoce de
dezvoltare → tot cursul vietii
- in perioada embrio-fetala - sexualizarea organelor
genitale interne si externe → sexualizarea psiho-
logica din perioada primei copilarii = identifica-
rea individului cu un anumit sex
- sexualizarea psiho-afectiva - este bine stabilita la 18 -
30 de luni dupa nastere
- in perioada copilariei - cresterea si dezvoltarea
aromonioasa a organismului
- in perioadele pre-, intra- si postpubertara - pattern-
ul secretor de tip adult - secretie tonica
cu varfuri nesistematizate la sexul
masculin si secretia tonica si clonica
(ciclica) la sexul feminin + producere si
eliminare de gameti
- in perioada maturitatii – reproducerea
- in perioada de imbatranire - scaderea functiilor
exocrine si endocrine gonadale →
pierderea capacitatii reproductive, apoi
scaderea functiei sexuale
Sistemul reproducator masculin
- morfologic – gonade + cai de transport + glande + organe
accesorii + organe genitale externe
testicul - cai spermatice - glande anexe (prostata si vezicule
seminale) - penis
- functional – asigura spermatogeneza + desfasurarea
actului sexual + reglarea functiilor sexuale
masculine (hormoni caracteristici)
Sistemul reproducator feminin
- morgologic - gonade + cai de transport + glande + organe
accesorii + organe genitale externe nterne
ovare – cai genitale (trompe uterine, uter, vagin) – vulva –
glande anexe (glandele mamare)
- functional - asigura ovogeneza + reglarea fuctiilor sexuale
si a reproducerii (hormoni sexuali)
▪ Comportamentul reproducator = totalitatea raspunsurilor
organismului asociate cu reproducerea
- nehomeostazic
- alcatuit din componentele sexual si matern
- independente unul de celalalt – posibil
chiar contradictorii

Comportamentul sexual = complex de reactii somato-

vegetative si comportamentale legate de
stimularea organelor genitale si de copulatia
homo- sau heterosexuala
- are la baza o serie de acte reflexe, stereotipe
innascute, integrate la nivel medular si
modulate de factori psiho-sociali si de
experienta anterioara
- este premeditat, deliberat, constientizat intr-
o oarecare masura, cu participarea unor
factori de mediu sociali, psihologici si etici
- are la baza motivatia sexuala (impuls sau instinct sexual) =
libido – motivatia sexuala matura si directionata
- latura dinamogena, cu tendinta de perdectio-
nare pe masura acumularii experientei de
viata (innascuta)
- latura directionala - dobandita la om, in
in functie de stimulii declansatori si de ex-
erienta anterioara individuala
- manifesta dupa contactul cu excitanti
exogeni, prezenti sau imaginari, pe fondul
impregnarii hormonale, a formatiunilor
nervoase ajunse la maturitate si in functie
de ereditate
- mentinerea motivatiei sexuale – prin pro-
cese de reintarire pozitiva si negativa – trei
componente (St.Milcu) – satietatea,
maturizarea starii de motivatie si perfectio-
narea actului copulator propriu-zis
- comportamentul sexual - se invata
- dependent de conditiile de dezvol-
tare a individului (factori educationali,
culturali, alimentari, urbanizare)
- dependent de factori senzoriali (de
la nivelul zonelor cutanate a organe-
lor genitale, olfactivi, vizuali, auditivi)

Comportamentul matern = totalitatea manifestarilor

organismului femel, ce preced, se
desfasoara concomitent sau urmeaza
aparitiei urmasilor (progenilor)
▪ Fiziologia actului sexual = (ciclul sexual) momentul de
acuplare sau copulatie hetero- sau
homosexuala
- patru faze succesive
- faza de excitatie - produsa de stimuli fizici sau
psihici => cresterea tensiunii
sexuale

- faza de platou - apare prin mentinerea stimulului

- intensificarea tensiunii sexuale →
moment paroxistic al acrtului =
momentul orgasmic
- durata ~ eficacitatea excitatiei si
contributia partenerului
- faza orgasmica (climax) - momentul paroxistic
aparut la nivelul clitorisului, vagi-
nului, uterului, penisului, prostatei
si veziculelor seminale, cu partici-
parea totala a corpului
- faza de rezolutie - perioada regresiva a actului
sexual ( tensiunii sexuale)
la barbat - perioada total refractara
la femeie – perioada in care un nou
stimul sexual poate induce
un nou orgasm sau chiar
orgasme multiple
Starea de gestatie = totalitatea modificarilor biologice care
au loc la nivelul organismului feminin
datorita carora se realizeaza un
echilibru functional care asigura accep-
tarea, cresterea si dezvoltarea oului
- evolutia normala a sarcinii - conditionata de aparitia
celulei ou, de semnalizarea prezentei oului implantat
la nivelul organismului matern, de instalarea tole-
rantei imunologice fata de ou, si de instalarea unor
procese adaptative la nivelul organismului matern
necesare cresterii si dezvoltarii optime a fatului
▪ Fecundatia = unirea celor doi gameti, spermatozoid si ovul, in
vederea formarii celulei ou
- procesul fundamental al reproducerii sexuate
- interna - in regiunea ampulara a trompei uterine
- poate avea loc inca din primele 12 ore dupa ovulatie
- necesita minimum 2 ml de sperma pentru insemi-
nare vaginala la o ejaculare ≈ peste 2 milioane
spermatozoizi / ml, cu cel putin 40% mobili si 60%
normali morfologic
- la nivelul uterului si trompei uterine – procesul de
capacitatie a spermatozoizilor = devin capabili sa
traverseze invelisurile ovulare
- pentru fecundare - suficient un spermatozoid
- durata - aproximativ 30 de ore
- dezvoltarea oului - prin diviziuni repetate, rapide,
simultan cu transportul lui sediul implantarii
- perioada de viata tubara - aproximativ 5 zile →
pana la stadiul de 8 - 16 blastomere a oului
- nutritia oului este asigurata de secretiile celulelor
care captusesc trompa uterina
- este perioada de viata libera a oului
- la final se individualizeaza doua categorii celulare
distincte – unele dispuse periferic = trofoblast, iar
altele dispuse central = celule din care se va
dezvolta viitorul organism
▪ Implantatia = mecanismul prin care oul se orienteaza, adera
si se cuibareste pe sau in grosimea mucoasei
uterine, pregatita sub actiunea progesteronului
- este sfarsitul perioadei de viata libera a oului
- premisa asigurarii conditiilor necesare cresterii,
dezvoltarii si protectiei produsului de conceptie
- are loc dupa 2 - 5 zile (a saptea sau a opta zi dupa
ovulatie)
- este de tip interstitial - are loc in grosimea endome-
trului
- dupa patrunderea blastocistului endometru →
reepitelizarea solutiei de continuitate
- dupa implantare - celulele trofoblastice + endo-
metrul matern => placenta si membranele
caracteristice sarcinii
- blastocistul – semialogrefa (substante antigenice)
▪ Placentatia = mecanismul de formare a sistemului circulator
fetal (care este de tip corio-alantoidian)
- incepe imediat dupa implantatie
- atinge maturitatea la cca 12 saptamani de gestatie
- in primele 3 luni de sarcina - greutatea placentei
este mai mare decat a embrionului → egalitate la 3
luni si jumatate → in ultimul trimestru de sarcina
raportul devine 1 / 3,5 (28 de saptamani) si 1 / 6 (la
termen)
- placenta matura – forma rotunda
- 16 -20 lobi placentari pe fata
materna
- volumul de sange din sistemul feto-placentar ≈
8% din greutatea fatului si a placentei in prima
jumatate a sarcinii si 10% la termen
- functii - permite difuziunea substantelor nutritive din
sangele matern catre cel fetal si difuziunea pro-
dusilor de secretie fetali catre mama
- de „plaman” fetal – schimburi gazoase
- de nutritie – transferul substantelor nutritive
- de excretie
- de rezervor – pentru substante absolut necesare
cresterii si dezvoltarii fatului (aminoacizi, Fe, Ca,
glicogen, vitamine, saruri minerale, apa)
- de filtru pasiv – retine microbi si virusuri (HIV)
- endocrina – estrogeni, progesteron, gonadotro-
fiina coriala, hormon lactogen
 Nasterea. Reprezinta expulzia produsului de conceptie si este alcatuita din totalitatea
fenomenelor mecanice, biochimice, metabolice care au ca rezultat expulzia
produsului de
conceptie, dupa ce acesta a atins criteriile de viabilitate. In mod normal fatul
ajunge la termen dupa aproximativ 280 de zile de gestatie.
In scopul expulziei produsului de conceptie si a anexelor fetale este necesara
coordonarea mai multor factori – materni, fetali si placentari.
Factorii materni pot fi si ei de mai multe feluri si sunt clasificati in
doua mari categorii, factori uterini si extrauterini.
- factorii uterini sunt reprezentati de dezvoltarea si cresterea
componentelor uterine pe parcursul sarcinii (hiperplazie si hipertrofie uterina),
distensia uterina, inmultirea aferentelor senzoriale de la nivelul uterului spre
formatiunile nervoase superioare, modificarile biochimice aparute la nivelul deciduei
(eliberarea unor cantitati mari de mediatori chimice de tipul histaminei si
catecolaminelor).
- factorii extrauterini includ modificarile organismului matern si
ale relatiei mama - placenta, aspectele legate de imbatranirea placentei, modificarile
tolerantei imunologice placentare, modificarile neuro-endocrine si fluido-coagulante
la nivelul organismului matern.
Factorii fetali sunt reprezentati de secretii hormonale crescute, in
special in ultimul trimestru al sarcinii, hormonii implicati fiind TSH si ACTH.
Factorii placentari sunt reprezentati de componenta hormonala
placentara, de modificarile morfofunctionale vilozitare si de modificarile biochimice
tisulare locale placentare.
In momentul declansarii travaliului raportul secretor estrogeni – progesteron
se inverseaza, cu cresterea secretiei estrogenice si scaderea celei progesteronice. In
timpul sarcinii secretia de progesteron este crescuta pentru efectele hiperpolarizante
inhibitoare pe care acesta le are la nivelul membranelor celulare miometriale,
determinand astfel inactivarea mecanismelor de transport activ membranar al ionilor
de Na+ si blocand cuplarea excitatiei cu contractia. Pe baza acestui efect
progesteronul actioneaza in timpul sarcinii in scopul eliminarii contractiilor spontane
uterine, prevenind astfel instalarea avortului spontan.
Cresterea secretiei estrogenice, prin efectele stimulatoare pe care acesti
hormoni le au la nivelul receptorilor -adrenergici, determina cresterea
excitabilitatii si contractilitatii miometrului (fig.1).
 Fig. 1. Secretia hormonala inainte de nastere

Spre sfarsitul perioadei de gestatie la nivelul placentei se inregistreaza un

proces de imbatranire, iar din saptamana a 38-a creste mult si titrul anticorpilor
antitrofoblastici, ceea ce arata pierderea capacitatilor secretorii ale placentei si a
tolerantei ei imune.
Declansarea travaliului are la baza participarea, in proportii diferite, a
factorilor materni, fetali si placentari, factori ce actioneaza pe uterul pregatit anterior
prin transformarile suferite in cursul ciclului gestational. Astfel, in cursul starii de
gestatie uterul creste de la 6 - 7 cm lungime la 35 - 37 cm, concomitent cu sporirea
capacitatii sale de la 3 - 5 ml la 4000 - 5000 ml. In prima faza a cresterii uterine se
inregistreaza in mod special procese de hipertrofie si hiperplazie miometriala, induse
predominant hormonal, in timp ce in ultima parte a sarcinii predomina fenomenele
de hipertrofie a fibrelor miometriale, cu cresterea semnificativa a organitelor celulare
si apoi fenomenele de distensie uterina.
In structura miometrului proportia fibrelor musculare este egala cu cea a
tesutului conjunctiv, respectiv 50%. Componenta musculara este prezenta in principal
la nivelul corpului uterin si mai putin la nivelul regiunii cervico-istmice. Tesutul
conjunctiv este bogat in fibre de colagen si in mucopolizaharide si este mai bine
reprezentat la nivelul regiunii cervico-istmice. In cursul sarcinii, sub actiunea
hormonilor si a enzimelor placentare, au loc mai ales transformari de consistenta la
nivelul segmentului inferior uterin si al colului – inmuierea colului uterin si
cresterea continutului extracelular de apa.
Miometrul prezinta automatism propriu pe baza existentei a doi pacemakeri
localizati bilateral in regiunea de origine a trompelor uterine. Depolarizarea se
propaga de la nivelul acestor pacemakeri, din aproape in aproape, in toata masa
uterina si realizeaza
astfel raspunsul contractil, in care propagarea undei de contractie se face dinspre zona
fundica a uterului spre colul uterin. In plus miometrul contine unitati contractile
aflate unele in stare de contractie si altele in stare de relaxare. In acest fel pe toata
perioada sarcinii uterul prezinta contractii ritmice slabe si lente numite contractiile
Braxton Hicks.
In momentul declansarii nasterii numarul unitatilor aflate in stare de
contractie creste, realizand astfel atat o frecventa, cat si o amplitudine mai mare a
contractiei uterine. Apar astfel contractiile de travaliu, exceptional de puternice, care
intind cervixul si apoi forteaza copilul sa inainteze prin canalul pelvian.
Cresterea secretiei de ocitocina, vasopresina si cortizol spre sfarsitul perioadei
de gestatie determina reducerea perioadei refractare a unitatilor miometrice, crescand
astfel numarul unitatilor miometrice aflate in contractie.
Modificarile morfofunctionale aparute in timpul sarcinii creeaza o modificare
a relatiilor dintre forta contractila miometriala si rezistenta cervicala uterina.
In perioada de travaliu la nivelul uterului se succed mai multe
fenomene – contractia, propagarea undei de contractie si relaxarea,
fenomene care explica comportamentul diferentiat al diferitelor zone uterine.
Toata forta contractila a uterului este indreptata spre zona segmentului
cervical in momentul ajungerii fatului in stramtoarea superioara a
bazinului, iar pe masura patrunderii acestuia in zona intrapelvina, zona
uterina fundica se va contracta aproape tonic (fig.2).
Intensificarea contractiilor uterine in timpul travaliului a fost explicata, pe
langa interventia hormonala, si prin teoria feedback-ului pozitiv, care sugereaza ca
intinderea cervixului de catre capul fatului ajunge in cele din urma suficient de
puternica pentru a declansa o crestere reflexa a contractilitatii corpului uterin.
Contractiile acestuia imping copilul inainte, ceea ce destinde si mai mult cervixul si
apoi initiaza un nou ciclu. Procesul continua pana cand copilul este expulzat.
 Fig. 2. Patrunderea fatului la nivelul colului uterin
a. col inalt; b. col sters, dilatatie 1 cm; c. col dilatat complet 10 cm
 Odata cu avansarea fatului in canalul pelvin sunt impinse si membranele
fatului, respectiv punga amniotica. Ruperea precoce a pungii amniotice va duce la o
repartitie inegala a fortei contractile asupra fatului, la dilatarea mai precoce a colului
uterin, dar si la pierderea unei parti din forta contractila. Ruperea membranelor va
determina si eliberarea unei cantitati mai mari de ocitocina, cu punct de plecare
reflex reprezentat de zona destinsa a colului (fig.3).

Fig. 3. Efectele distensiei colului uterin asupra secretiei de

ocitocina

Procesului de expulzie fetala i se opune numai rezistenta elastica a zonei

cervicale, care in cele din urma se va dilata sub actiunea greutatii fatului si a presiunii
realizate de membrane. Practic evolutia fenomenelor contractile si a modificarilor
cervicale ce au loc in timpul travaliului poate fi privita ca rezultanta interactiunii
dintre contractia uterina, a carei forta creste continuu, si scaderea progresiva a
rezistentei cervicale.
Dupa intensificarea semnificativa a contractiilor uterine si dupa ce acestea
devin dureroase, apar reflex contractii intense ale musculaturii abdominale, paralel
cu contractiile uterine. Punctul de plecare al acestor reflexe este la nivelul canalului
pelvian, iar centrul nervos se afla in maduva. Contractiile abdominale se adauga
celor uterine, intensificand fortele feedback-ului pozitiv care duce la expulzia fetala.
 Fig. 4. Actul nasterii

La debutul perioade de travaliu contractiile apar la intervale de aproximativ

30 de minute, dar pe masura avansarii travaliului contractiile se intensifica,
pentru a apare la intervale de 1 pana la 3 minute. La primipare travaliul poate
dura intre 8 si 24 de ore, in timp ce la multipare travaliul poate fi foarte scurt, de
numai cateva minute.
Dupa expulzia fatului, in urmatoarele 10 pana la 45 de minute, uterul se
contracta pana la o dimensiune foarte mica; apare astfel un fenomen de forfecare
intre peretii uterini si placenta, ceea ce duce la separarea placentei din locul ei de
implantare. Aceasta separare determina ruperea sinusurilor vasculare placentare,
deci aparitia unei hemoragii cu valoare medie de 350 ml de sange.
Contractiile uterine sunt insotite de dureri considerabile, care la inceputul
trava- liului sunt produse in principal de hipoxia miometrului rezultata prin
compresia vaselor sanguine aferente fatului. In a doua parte a travaliului, cand fatul
este expulzat prin canalul pelvian, durerile se intensifica si sunt datorate intinderii
cervicale, perineale si intinderii sau ruperii structurilor canalului pelvian.
Dupa nastere, uterul involueaza in timpul primelor 4 - 5 saptamani, ajungand
la sfarsitul acestui interval la greutatea sa de dinaintea sarcinii. In timpul involutiei
precoce a uterului apare o scurgere vaginala, numita lohii, determinata de autoliza
sinusului placentar al endometrului. Initial aceasta scurgere este sanguinolenta,
ulterior seroasa, si continua aproximativ o saptamana si jumatate. Dupa acest
interval suprafata endometrului se reepitelizeaza.
 Lactatia cuprinde totalitatea proceselor care stau la baza sintezei, secretiei, curgerii
intramamare si ejectiei laptelui la nivelul glandelor mamare, instalata odata cu
expulzia fatului si a anexelor sale.
Durata ciclului de lactatie la om este cuprinsa intre 5 si 24 de luni,
cantitatea de lapte produsa osciland intre 600 si 1800 ml zilnic. Secretia lactata
maxima corespunde zilelor 6 - 12 de lauzie, dupa care urmeaza o perioada de
stabilizare.
Secretia lactata debuteaza in cursul celui de-al doilea trimestru de sarcina,
prin producerea de colostru, un lichid opalescent bogat in proteine, dar sarac in lipide
In scopul realizarii secretiei lactate glandele mamare, dezvoltate incepand cu
pubertatea sub actiunea hormonilor estrogeni, sufera o crestere aditionala importanta,
iar tesutul glandular devine complet dezvoltat pentru productia de lapte propriu-zisa.
Sub actiunea hormonilor estrogeni secretati la nivelul placentei in timpul sarcinii –
plus cantitatile aditionale de hormon de crestere si prolactina – are loc stimularea
sistemului glandular de ducte, care cresc si se ramifica. Simultan creste si stroma
glandelor mamare, in ea depunandu-se cantitati mari de grasime (fig.5).

Fig. 5. Glanda mamara in afara sarcinii si in perioada de

lactatie

In continuare, sub actiunea progesteronului, are loc cresterea lobulilor,

inmu- gurirea alveolelor si dezvoltarea caracteristicilor secretorii in toate celulele
alveolare.
Dupa nastere, pierderea brusca a secretiilor placentare de estrogeni si
progesteron de la nivelul placentei face posibila exercitarea efectului lactogenic al
prolactinei in scopul secretiei lactate. Nivelul secretor al prolactinei este initial foarte
mare, dar el revine pana la nivelul negravid in urmatoarele cateva saptamani. Totusi
la fiecare alaptare impulsurile
nervoase provenite de la nivelul mameloanelor catre hipotalamus determina o
crestere de aproximativ 10 - 20 de ori a secretiei de prolactina, cresterea care se
mentine circa o ora, crestere care actioneaza asupra glandelor mamare in scopul
mentinerii secretiei lactate. In cazul in care aceasta crestere periodica dispare, prin
lezari hipotalamo-hipofizare sau prin lipsa stimulului mecanic mamelonar,
capacitatea glandelor mamare de a produce lapte se pierde in cateva zile.
Laptele este secretat continuu la nivelul glandelor mamare, dar este ejectat
discontinuu. Pentru a fi posibila alaptarea laptele trebuie sa fie eliminat din alveole in
ductele glandulare sub actiunea combinata a unor reflexe neurogene si hormonale
care implica hormonul ocitocina.

Fig. 6. Stimulii secretiei si excretiei laptelui in glanda mamara

Actul suptului induce aparitia unor impulsuri senzoriale, care prin nervii
somatici ajung la nivelul maduvei spinarii si de aici la hipotalamus, unde determina
producerea de ocitocina (fig.6). Ajunsa la nivelul glandelor mamare pe cale sanguina
ocitocina determina contractia celulelor mioepiteliale din peretii externi ai alveole-
lor si induce expulzia laptelui in ducte in asa fel incat la interval de 30 - 60 secunde
de la initierea actului suptului laptele incepe sa curga. Ejectia laptelui are loc
simultan la nivelul ambelor glande mamare.
In perioada alaptarii nu se mai constata prezenta ciclului ovarian
(amenoreea de lactatie), menstruatiile fiind blocate deoarece hipotalamusul nu
mai trimite suficienti factori eliberatori pentru gonadotrofine (FSH si LH).
Dupa 1 - 3 luni de lactatie nivelul plasmatic al gonadotropilor hipofizari
ajunge la valori normale, ceea ce determina reaparitia maturarii foliculare, a
ovulatiei a formarii corpului galben si la secretia de hormoni estrogeni si
progesteron.
 Laptele uman contine apa, grasimi, lactoza, cazeina, proteine si electroliti,
vitamina D si C si imunoglobuline.

COMPOZITIE COLOSTR LAPTE LAPTE DE

U UMAN VACA
apa 88,8 g% 88,5 g% 87,0 g%
lipide 2,9 g% 3,3 g% 3,5 g%
lactoza 5,3 g% 6,8 g% 4,8 g%
cazeina – 0,9 g% 2,7 g%
proteine 2,7 g% 1,2 g% 3,3 g%
lactalbumina 0,4 g% 0,7 g%
raportul – 1/2 3/1
cazeinogen /
lactalbumina
electroliti 0,2 g% 0,7 g%
acid ascorbic – 0,004 – 0,008 0,003 – 0,007

Compozitia procentuala comparativa a colostrului, laptelui uman si laptelui de

vaca

Prin alaptare copilul primeste zilnic 2 - 3 g de fosfat de calciu, necesar

formarii scheletului, provenit din extragerea acestuia din oasele mamei de catre
parathormonul secretat in exces in cursul alaptarii.

Lauzia este perioada de timp in cursul careia modificarile genitale si sistemice deter-
minate de sarcina revin la starea anterioara instalarii gestatiei si are o durata de
aproxi-
mativ 6 - 8 saptamani. Revenirea completa a tuturor functiilor si constantelor
biologice are loc insa intr-un interval mai lung, variabil de la o constanta la alta.
Fenomenele involutive au caracteristici generale pentru toate lauzele, dar
prezinta si particularitati legate de organism si intereseaza toate sferele functionale.
Lauzia se desfasoara fazic in doua etape mari. In prima etapa, care se intinde
pe o perioada de aproximativ doua saptamani, fenomenele involutive au loc foarte
rapid atat la nivel pelvi-genital, cat si la nivel sistemic. In a doua etapa, intinsa pe o
perioada de aproximativ 4 - 6 saptamani, fenomenele involutive au loc lent.
 Diferentierea celor doua etape se observa cel mai bine la nivelul structurilor pelvi- genitale unde modificarile afecteaza toate
structurile, dintre care cele mai importante sunt uterul si colul uterin.
Uterul sufera un proces de involutie care intereseaza atat caracteristicile sale morfologice, cat si pe cale
functionale. Modificarile sunt determinate de disparitia suportului placentar, hormonal, metabolic si hemodinamic din timpul
sarcinii. Morfologic, uterul involueaza ca dimensiuni, redevenind organ intrapelvian in ziua 10 - 12. Greutatea lui ajunge la 5oo g
dupa o saptamana, la 250 g dupa doua saptamani si la 60 - 80 g dupa sase saptamani. Regenerarea endometrului debuteaza la
sfarsitul primei saptamani dupa nastere. Dupa inca o saptamana incep fenomenele de proliferare a mucoasei uterine, iar dupa
patru saptamani procesul de regenerare este definitivat, cu exceptia ariei de insertie placentara, care se epitelizeaza dupa sase
saptamani.
Contractiile uterine se mentin ritmice inca 24 ore dupa nastere, dupa care ele devin aritmice, neregulate.
Colul uterin, initial flasc, neformat, evolueaza spre forma si consistenta lui initiala.
Se modifica insa orificiul extern al colului, care din circular devine transversal.
In ceea ce priveste modificarile sistemice induse de lauzie cele mai semnificative sunt cele hormonale, deoarece acestea
influenteaza reluarea activitatii normale metabolice, a functiilor vegetative si a functiilor sferei genitale.
Din punct de vedere endocrin, modificarile din cursul lauziei sunt caracterizate prin scaderea brusca a nivelelor hormonilor
placentari odata cu expulzia placentei si reluarea treptata a functiilor glandelor endocrine care au fost influentate de acesti hormoni in
timpul sarcinii. Dupa restabilirea ciclicitatii functionale hipotalamo-hipofizo-ovariene se restabilesc si functiile menstruala si
ovulatorie.
Reluarea functiei ovariene incepe catre sfarsitul celei de-a doua saptamani de lauzie. reluarea functiei menstruale are loc
diferit, de la femeie la femeie, si este corelat in primul rand cu lactatia. Reluarea functiei ovulatorii nu coincide cu reluarea functiei
menstruale, ovulatia putand preceda uneori instalarea menstruatiei.
PARTICULARITATI
FIZIOLOGICE
ALE VARSTEI A TREIA
 ▪ datele demografice arata ca numarul
persoanelor
varstnice, la nivel global, este in continua crestere
▪ odata cu inaintarea in varsta apar o serie de
modificari fiziologice la nivelul intregului organism,
care nu pot fi oprite
▪ reducerea impactului asupra starii de sanatate si
imbunatatirea calitatii vietii persoanelor varstnice
depinde de constientizarea acestor schimbari si
adoptarea unui stil de viata sanatos
„Senescenta reprezinta singura boala fatala careia ii cad
victime absolut toti indivizii care ajung la varste
inaintate. Cu toate acestea, cauzele fundamentale ale
imbatranirii raman si astazi la fel de invaluite in mister ca
si oricand inainte. Este remarcabil ca, in ciuda
universalitatii problemei senescentei, ea a ocupat si
ocupa inca atentia unui numar foarte mic de biologi. In
mod cert, efortul dedicat cercetarii mecanismelor
fundamentale ale Imbatranirii biologice este invers
proportional cu importanta acestora” (Leonard Hayflick,
1974).
▪ imbatranirea - proces fiziologic, progresiv si
ireversibil, caracterizat printr-un declin functional la
nivelul tuturor sistemelor de organe si care, de cele
mai multe ori, este accelerat de stilul de viata,
regimul alimentar, comportament etc
= ansamblu de afectiuni cauzate de
efectele tuturor factorilor de mediu ce actioneaza de- a
lungul vietii asupra organismului, respectiv asupra
celulelor, efecte care determina deteriorarea functiei
acestora
= diminuarea posibilitatilor de menti- nere
a homeostaziei in conditii de stres fiziologic
 - polidistrofie cronica evolutiva a
perioadei de viata consecutive maturizarii reproductive
si somatice
▪ imbatranirea - consecinta inevitabila a trecerii
timpului
▪ rata declinului functional din cauza varstei variaza
de la individ la individ - oamenii imbatranesc diferit,
in functie de mostenirile genetice, mediul socio-
economic in care traiesc, educatie si obiceiuri
▪ in majoritatea tarilor - varsta de 65 de ani a fost
desemnata ca inceputul varstei a treia, care defineste
termenul de „varstnic”
▪ in functie de calitatea vietii fiecaruia, varsta a treia
poate dura de la cativa ani pana la 1 - 2 decade
▪ varsta cronologica = varsta unei persoane masurata in ani,
bazata exclusiv pe trecerea timpului
- exprima ciclul de viata la care a ajuns
- are semnificatie limitata in ceea ce
priveste starea de sanatate
- clasificarea cronologica a varstnicilor
- 65 - 75 ani - perioada de varstnic
- 75 - 85 ani - perioada de batranete
- peste 85 ani - perioada de mare batranete
▪ varsta biologica - se refera la schimbarile frecvente aparute
in organism pe masura ce oamenii imbatranesc
- diferentele varsta biologica - varsta cro-
nologica – date de stilul de viata si de evolutia starii de sana- tate
▪ varsta psihologica - se bazeaza pe modul in care oamenii
actioneaza, simt si gandesc
- in prezent - diferenta dintre varsta
psihologica si cea cronologica a crescut foarte mult
Clasificari ale batranetii
▪ dupa OMS - intre 60 - 70 de ani - persoane in varsta
- intre 75 - 90 de ani - persoane batrane
- peste 90 de ani - marii batrani
▪ in SUA - intre 65 - 75 de ani - batrani tineri
- peste 75 de ani - batranii batrani
▪ uzual - intre 65 - 75 de ani - trecerea spre batranete
- intre 75 - 85 de ani - batranetea medie
- peste 85 de ani - marii batrani
La nivel celular

▪ scaderea ratei de diviziune celulara

▪ scaderea nivelului proceselor metabolice celulare si
orientare spre faza catabolica
▪ favorizarea procesului de distructie membranara →
degenerare celulara ulterioara
▪ favorizarea distrugerii lizozomilor
▪ modificarea proceselor de sinteza proteica celulara,
asociata si cu tendinta de „declin” a ADN-ului
(scaderea capacitatii de reparare)
▪ tendinta la acidoza
▪ alterarea reactililor sistemului imunitar de protectie
a self-ului
 Siste›ii osos "'
- sciderea dens"ña i masei osoase
(substant.e niinerale)
- pierderi neurnnaJe
- scaderea timpului de reac e
- pierderi de masa nerroasa in coloanele
dorsale meduiare
- pierderi célulare la nivelul coarnelor
anterioare meduJare
fiisfriiiid resp irnfor
- reducerea elasticita palmonare n a
popula ct alveolare
- cresterea rigidita*t.ii peretelui toracic
-scaderea miscarilor ciliJor celulelor din
struHura lraheali si a reflexuhii de tuse
- reducerea rapDrtului ventilate /
perfume
- scaderea W oiaxime
- scaderea élasticiia pere{i1or vasculari ”’
- scaderea mimarnlui de celule din
pace maker din nodulul sinnsal
Sistetii ii I cii docriti
- scaderea secre@i de STH
- deteriorarea func for celulelor
beta-pancreatice ’’
Sistemu I ercreto r
- pierdere in numiruJ de nefroni
— ceducerea ratei1'ñ\zazfi gTazaerulaze
- reducerea func ilor tubuJare
 COIL S RCliite cliitice Sistem ercrefor
- modificarea echilibruloi hidric
- creste i’iscului de deshidratare/
s.Yr biperhidratare
- cr e riscul de accident vascular
-_- - s›cade form musculara
“””” ”’ :fifisI ez t i osos
- niodificarea seosibilita”
kinestezice ’’ - .. - — zisc czescut de osteopocozé
cr e riscul de boli detip
dement.a

Sistem rrxyirnf r
- scade capacitatea iatala
- creste volueiul rezidual
- scade volumul inspirator de
rezema
- scade satura a arteriali in
oxigen
- creste riscul de infec{ie
f i zl eiii encdio t•nseiiIar
- creste riscul de
Julburari de ritm (fibrila
e atriala)
— creste riscul de HTA
- czeste riscu\ de USA ortostatica
Sfsferr‹ e›‹riocr rt
- creste riscuT de sca6ere a
toIeraat.ei
la gTocozé
 Sistemul nervos

▪ pierderea progresiva a dendritelor neuronale →

scaderea numarului de sinapse → scaderea
capacitatii de mentinere si de formare a conexiunilor
neuronale si a capacitatii de memorare
▪ acumulare de lipofuscina in neuroni
▪ scaderea numarului de neuroni → boli degenerative
ale SNC si afectarea zonelor neurosecretorii din
sistemul nervos, in special hipotalamus → scaderea
producerii de neurohormoni, neurotransmitatori,
neuromodulatori, cu efecte asupra sistemului
endocrin, SNVSy si a termoreglarii
▪ aparitia proceselor inflamatorii la nivelul celulelor
gliale (oligodendrocite) determina aparitia sclerozei
multiple
▪ SNVSy - alterarea cantitativa a enzimelor ce intervin
in sinteza si catabolizarea catecolaminelor →
scaderea vigilentei, a activitatii organelor interne, a
activitatii sexuale
▪ SNVPSy - scaderea enzimelor responsabile de
sinteza acetilcolinei, in mod special in regiunile
corticale, cu alterarea memoriei de scurta durata si
cu alterari cognitive consecutive
▪ scaderea raspunsurilor hipotalamusului la
mecanismele feed back pozitive si negative pe axele
endocrine, respectiv hipotalamus – hipofiza –
suprarenale, hipotalamus – hipofiza – tiroida, cu
scaderea reactivitatii la stress
 Sistemul senzorial

▪ scaderea flexibilitatii cristalinului, aparitia

cataractei si cresterea timpului de raspuns la
reflexele pupi-lare → tulburari de vedere, cu
prevalenta crescuta la persoanele cu varsta peste 65
de ani → impact negativ asupra functiilor cognitive
si mentinerii independentei functionale
▪ degenerare cohleara → pierderea auzului pentru
sunete de frecventa inalta si scaderea capacitatii de a
recunoaste vorbirea → afectarea calitatii vietii
sociale, a sanatatii fizice si a relatiilor sociale
▪ diminuarea mirosului → diminuarea gustului →
scaderea apetitului si afectarea starii de sanatate
 Sistemul endocrin

▪ imbatranirea este asociata cu modificari hormonale si

structurale ale glandelor endocrine – moartea celulara
programata, distrugerea autoimuna a glandei sau
modificarile de la nivelul tesutului glandei endocrine
▪ modificarile legate de varsta pot influenta secretia
hormonala, secundar modificarilor fiziologice, pot duce la
schimbari in bioactivitatea hormonilor, modificarea
transportului hormonilor la nivelul celulei si alterarea
mecanismului post-receptor
▪ scaderea raspunsurilor hipotalamusului la mecanismele feed
back pozitive si negative pe axele endocrine, respectiv
hipotalamus – hipofiza – suprarenale, hipotalamus – hipofiza
– tiroida, cu scaderea reactivitatii la stress
▪ scaderea producerii de STH, hormoni anabolizanti sexuali
(testosteron) si tiroxina este responsabila de scaderea masei
musculare in favoarea tesutului adipos
▪ scaderea produxerii de hormoni tiroidieni si de TSH explica
partial tulburarile de termoreglare caracteristice inaintarii in
varsta (in asociere cu pierderile neuronale de la nivelul hipo-
talamusului vegetativ, respectiv a centrului termoreglarii)
▪ modificarea ciclicitatii secretorii a hormonilor estrogeni si
progesteron → instalarea menopauzei, scaderea libidoului,
tulburarile functionale si sctructurale consecutive la nivel
osos (instalarea osteoporozei) si cardiovascular (procesul de
ateroscleroza foarte accentuat)
 Sistemul respirator

▪ cresterea rigiditatii cutiei toracice prin calcificarea partiala a

cartilajelor sterno-costale
▪ cresterea diametrului sagital toracic
▪ scaderea masei musculare la nivelul muschilor respiratori
▪ deteriorarii progresive a tesutului pulmonar, atat la nivel
parenchimatos, cat si la nivelul tesutului interstitial →
emfizemul senil (stare de involutie fiziologica, frecvent
intalnita la persoanele varstnice)
▪ diminuarea reflexului de tuse → cresterea riscului de infectii
pulmonare
 Sistemul cardiovascular

▪ cresterea dimensiunilor miocitelor contractile, a depozitului de

amiloid si a cantitatii de colagen → hipertrofie ventriculara
▪ scaderea fortei de contractie a miocardului → scaderea volu-
mului sistolic si a debitului cardiac, cu cresterea compensa-torie a
frecventei cardiace → scaderea duratei ciclului cardiac →
scaderea duratei diastolei → „obosirea ” miocardului
▪ scaderea metabolismul miocardului
▪ modificarea numarului de miocite din structura tesutului nodal
(scadere)
▪ calcificari si fibroze valvulare
▪ rigidizarea peretilor arteriali (ateroscleroza) + disfunctie
endoteliala → cresterea tensiunii (presiunii) arteriale, scaderea
distensibilitatii arteriale, afectarea microcirculatiei renale
▪ instalarea progresiva a proceselor ateroscleroza → ingustarea
calibrului vaselor de sange (→ hipoxie) + pierderea elastici-
tatii vaselor mari → HTA in special diastolica
▪ scaderea tolerantei la effort a inimii → afectiuni cardio-vascu-
lare severe → decompensare
 Modificari asociate Consecințe clinice
înaintarii în vârsta
apariția de depozite de Tulburari de circulație intracardiaca a
calciu pe suprafața sângelui
valvelor
scaderea numarului de Tulburari de ritm
celule pace-maker din
nodul sinusal

afectarea Hipotensiune ortostatica accentuata

baroreceptorilor din
zonele reflexogene
îngroșarea și Hipertensiune arteriala
rigidizarea pereților
arteriali (ateroscleroza)
 Sistemul digestiv

▪ modificarile morfo-functionale progreseaza odata cu varsta

- procese de hipotrofie involutiva, atrofie a mucoasei
gastrice, scaderea contractiei musculare → scaderea evacuarii
continutului gastric
- scaderea secretiei de acid gastric → alterarea absorbtiei
de fier, calciu, lipide, acid folic
- scaderea motilitatii colonului → modificari importante
de tranzit intestinal - constipatie cronica
▪ la nivelul ficatului – reducerea afluxului de sange → scaderea
metabolizarii medicamentelor, a producerii de bila (→
scaderea digestiei si absorbtiei de lipide si a vitaminelor
liposolubile)
▪ edentatie partiala + scaderea functiilor digestive → stare
slaba de nutritie
▪ asocierea diminuarii secretiei de hormoni anabolizanti, in
special STH → scaderea masei de tesut muscular si cresterea
masei de tesut adipos si conjunctiv la nivelul sistemului
muscular
▪ deoarece tesutul muscular este un loc specific de utilizare si
metabolizare a hormonilor tiroidieni acestia nu isi mai
exercita in totalitate efectele, cu aparitia aspectului de
hipotiroidie – bradikinezie, bradipsihie, senzatie de frig,
tulburari de tranzit intestinal (constipatie), modificari
articulare de tip artrozic, modificarea calitatii tegumentelor,
depundere de tesut adipos, aparitie de infiltrate de tip
edematos la nivelul organelor interne (ingreunarea activitatii
acestora)
 Sistemul excretor

▪ rinichiul isi mentine partial capacitatea de reglare a homeo-

staziei mediului intern
▪ diminuarea progresiva a raspunsului la stres
▪ modificari structurale si modificari functionale la nivelul
celulei tubulare renale si a raspunsului la factorii hemodina-
mici si endocrini → scaderea ratei filtrarii glomerulare =>
instalarea acidozei
▪ atrofia progresiva a cortexului renal → pierderea masei
renale pana la 30% din numarul de glomeruli la persoanele
de peste 80 de ani
▪ scaderea capacitatii de concentrare a rinichilor + scaderea
concentratiei plasmatice a ADH-ului → cresterea diurezei
(poliurie) = > deshidratarea celulara progresiva
▪ + modificarea functionala a centrului setei prin alterare neu-
ronala → scaderea senzatiei de sete → scaderea aportul de
apa = > accentuarea deshidratarii
 Sistemul locomotor

▪ scaderea densitatii masei minerale osoase → scaderea rezistentei osoase

= > cresterea riscului de producere a fracturilor
▪ accentuata la femei, dupa menopauza, de modificarile hormonale
caracteristice
▪ modificarile aparute la nivelul vertebrelor din portiunea superioara a
coloanei vertebrale + tasari vertebrale + artroza → accentuarea cifozei
▪ Procesele de deshidratare la nivelul discurilor intervertebrale → scaderea
taliei
▪ pierderea elasticitatii cartilajului articular → aparitia osteoartritei
▪ scaderea masei musculare si, consecutiv, a fortei musculare (cca 15% in
timpul vietii unui adult)
▪ instalarea osteoporozei – prin scaderea aportului de Ca + modificarile
metabolice ale vit. D + modificarile reabsorbtiei intestinale a Ca (mai
accentuata la femei)
▪ cresterea proportiei de tesut adipos cu peste 30%
catre senescenta, in detrimentul tesutului
muscular
▪ modificarea distributiei grasimii corporale - mai
putina grasime sub piele si mai multa la nivelul
regiunii abdominale
▪ la nivelul pielii - scaderea cantitatii de colagen si de tesut
adipos
▪ scaderea numarului glandelor sudoripare →
afectarea termoreglarii, cu incapacitate de a mentine
temperatura corporala si sensibilitate la variatiile de
temperatura (la frig, la calduri excesive)