EXEMPLE - TESTE GRILĂ

DISCIPLINA: DREPT CIVIL

1. Actul juridic civil se defineşte ca:

a. expresie a voinţei de stat;
b. manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice;
c. decizie administrativă, adică suportul material care consemnează sau redă
operaţiunea juridică.
2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil este o condiţie:
a. de eficacitate;
b. de fond;
c. de formă.
3. Nerespectarea condiţiilor de validitate ale actului juridic civil se sancţionează cu:
a. inopozabilitatea actului juridic faţă de terţi;
b. rezilierea actului juridic civil;
c. nulitatea actului juridic.
4. Sunt condiţii esenţiale ale actului juridic civil:
a. capacitatea de a încheia actul juridic, consimţământul părţii ce se obligă, un
obiect determinat, o cauză licită;
b. părţile, conţinutul şi obiectul;
c. consimţământul, obiectul şi cauza.
5. Capacitatea de a încheia actul juridic este:
a. o parte a capacităţii civile de exerciţiu;
b. o stare de drept (de iure);
c. o stare de fapt (de facto).
6. Capacitatea de a încheia actul juridic civil este:
a. o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil;
b. o condiţie de fond, esenţială, de eficacitate şi generală a actului juridic civil;
c. o condiţie de fond, esenţială, de eficacitate şi specială a actului juridic civil.
7. Capacitatea de a încheia actul juridic este o:
a. parte a capacităţii civile de exerciţiu;
b. parte a capacităţii civile de folosinţă;
c. cerinţă a valabilităţii consimţământului.
8. În cazul persoanelor fizice, dacă s-a nesocotit o incapacitate de folosinţă impusă pentru
ocrotirea unui interes obştesc, va interveni:
a. nulitatea absolută;
b. nulitatea relativă;
c. caducitatea
9. Voinţa juridică reuneşte în structura sa două elemente:
a. consimţământul şi obiectul actului juridic civil;
b. consimţământul şi cauza (scopul);
c. consimţământul şi capacitatea de a încheia actul juridic civil.
10. Consimţământul este:
a. o condiţie de formă, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil;
b. o condiţie de formă, esenţială, de eficacitate şi generală a actului juridic civil;
 c. o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil.
11. În principiu, viciile de consimţământ:
a. nu afectează valabilitatea actului juridic civil;
b. atrag nulitatea absolută;
c. atrag nulitatea relativă.

12. Constituie viciu de consimţământ:

a. dolul incident (secundar);
b. eroarea gravă;
c. eroarea indiferentă.
13. Eroarea indiferentă:
a. atrage cel mult o diminuare valorică a prestaţiei;
b. atrage nulitatea absolută;
c. atrage nulitatea relativă.
14. Nu există un element obiectiv în structura:
a. violenţei;
b. dolului;
c. erorii.
15. Dolul (viciu de consimţământ):
a. reprezintă o eroare provocată;
b. reprezintă o eroare spontană, precum eroarea propriu-zisă;
c. atrage nulitatea absolută a actului juridic civil.
16. Constituie viciu de consimţământ:
a. „error in negotium”;
b. „error in corpore”;
c. „error in personam”.
17. În cazul în care falsa reprezentare cade asupra calităţilor substanţiale ale obiectului
actului juridic civil este vorba de:
a. „error in corpore”;
b. „error in substantiam”;
c. „error in personam”.
18. Falsa reprezentare a realităţii la încheierea actului juridic atrage nulitatea relativă a
acestuia în cazul în care priveşte:
a. natura actului juridic;
b. identitatea fizică a obiectului acelui act juridic;
c. calităţile substanţiale ale obiectului acelui act juridic.
19. Ca viciu de consimţământ, dolul este alcătuit:
a. dintr-un singur element obiectiv (material);
b. dintr-un singur element subiectiv (intenţional);
c. din două elemente, unul obiectiv şi altul subiectiv.
20. Sancţiunea care intervine în cazul dolului principal este:
a. nulitatea absolută a actului juridic;
b. nulitatea relativă a actului juridic;
c. reducerea contravalorii prestaţiei.
21. Violenţa constituie viciu de consimţământ:
a. dacă ameninţarea este nelegitimă (injustă);
b. dacă ameninţarea este legitimă (justă);
c. dacă ameninţarea provine numai de la persoana cu care s-a contractat.
22. În concepţia dreptului civil român, în structura leziunii ca viciu de consimţământ intră:
a. numai un element subiectiv;
b. numai un element obiectiv;
c. atât un element obiectiv cât şi unul subiectiv.

23. Acţiunea în justiţie prin care se solicită anularea actului juridic pentru leziune poartă
denumirea de:
a. acţiune în rezoluţiune;
b. „actio de in rem verso”;
c. acţiune in resciziune.
24. Dintre viciile de consimţământ, cel mai greu de probat este:
a. eroarea;
b. violenţa;
c. dolul.
25. Obiectul actului juridic civil:
a. constă în acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndreptăţite ori de care sunt
ţinute părţile;
b. constă în drepturile şi obligaţiile părţilor;
c. constă în scopul urmărit la încheierea actului juridic.
26. Obiectul actului juridic civil constituie:
a. o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi specială a actului juridic civil;
b. o condiţie de fond, neesenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil;
c. o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil;
27. Obiectul actului juridic civil constă în:
a. conduita părţilor;
b. drepturile şi obligaţiile părţilor;
c. clauzele negociate de părţi.
28. Pentru a fi valabil, obiectul oricărui act juridic civil trebuie să îndeplinească următoarea
cerinţă generală:
a. să fie real;
b. să fie determinat sau determinabil;
c. să existe autorizaţia administrativă sau judiciară cerută de lege.
29. Scopul imediat („causa proxima”) , în cazul contractelor sinalagmatice constă în:
a. intenţia de a gratifica („animus donandi”);
b. motivul determinant al încheierii actului juridic;
c. reprezentarea sau prefigurarea mentală, de către fiecare parte, a
contraprestaţiei (o parte se obligă ştiind că şi cealaltă parte, la rândul ei, se
obligă).
30. Pentru a fi valabilă cauza actului juridic trebuie să fie, printre altele:
a. în circuitul civil;
b. licită şi morală;
c. posibilă.
31. Atunci când lipsa cauzei se datorează lipsei scopului imediat, sancţiunea va fi:
a. nulitatea absolută a actului juridic respectiv;
b. nulitatea relativă a actului juridic respectiv;
c. inopozabilitatea actului juridic respectiv.
32. Scopul imediat („causa remota”):
 a. se caracterizează prin aceea că, în cadrul unei categorii de acte juridice civile, este
un element abstract şi invariabil;
b. se caracterizează prin aceea că este concret şi variabil de la o categorie la alta
de acte juridice civile;
c. este numit şi scopul obligaţiei.

33. Nerespectarea formei actului juridic civil cerute „ad validitatem”:

a. atrage nulitatea relativă;
b. atrage nulitatea absolută;
c. nu afectează valabilitatea actului juridic, ci doar posibilitatea dovedirii acestuia.
34. Forma cerută „ad validitatem”:
a. reprezintă a aplicaţie a principiului consensualismului;
b. constă, în toate cazurile, în întocmirea unui înscris autentic;
c. este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă.
35. Forma este cerută „ad validitatem” în cazul:
a. contractului de locaţiune;
b. testamentului;
c. contractului de schimb.
36. Forma „ad probationem”:
a. atrage, în caz de nerespectare, nulitatea absolută a actului juridic;
b. presupune întocmirea unui înscris autentic;
c. presupune întocmirea unui înscris cu scopul de a dovedi actul juridic civil.
37. Nerespectarea formei „ad probationem”:
a. atrage nevalabilitatea actului juridic civil;
b. atrage, în principiu, sancţiunea imposibilităţii dovedirii actului juridic civil
cu un alt mijloc de probă;
c. atrage nulitatea totală a actului juridic.
38. În cazul nerespectării formei cerute pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic
civil, sancţiunea constă în:
a. nulitatea parţială a actului juridic;
b. nulitatea totală a actului juridic;
c. inopozabilitatea actului juridic.
39. Constituie modalitate a actului juridic civil:
a. cauza;
b. sarcina;
c. capacitatea.
40. Termenul ca modalitate a actului juridic civil:
a. afectează numai executarea actului juridic;
b. este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare;
c. afectează existenţa actului juridic.
41. Termenul jurisdicţional:
a. este acel termen care s-a stabilit printr-un act juridic unilateral, bilateral sau
multilateral;
b. este acel termen stabilit printr-un act normativ şi care face parte de drept din actul
juridic;
c. este acel termen acordat debitorului, în cazurile prevăzute de lege, de către
organul de jurisdicţie.
42. Condiţia, ca modalitate a actului juridic civil:
 a. este un eveniment viitor şi sigur ca realizare;
b. nu afectează însăşi existenţa drepturilor subiective civile şi a obligaţiilor civile
corelative;
c. este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare.

43. Condiţia a cărei realizare depinde de voinţa uneia dintre părţi şi de voinţa unei persoane
nedeterminate este:
a. pur potestativă;
b. mixtă;
c. potestativă simplă.
44. Sarcina în favoarea unui terţ:
a. este o formă de manifestare a simulaţiei prin interpunere de persoane;
b. este o formă de manifestare a stipulaţiei pentru altul;
c. este o formă de manifestare a promisiunii faptei altuia.
45. Neexecutarea sarcinii atrage ca sancţiune:
a. în principiu, revocarea (rezoluţiunea) actului juridic cu titlu gratuit prin care
a fost instituită;
b. nulitatea absolută a actului juridic;
c. nulitatea relativă a actului juridic.
46. Spre deosebire de nulitate, caducitatea:
a. presupune o cauză de nevalabilitate ulterioară încheierii actului;
b. presupune un act juridic valabil încheiat;
c. produce efecte numai pentru trecut.
47. Nulitatea absolută:
a. este aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil,
a unei norme juridice care ocroteşte un interes general obştesc;
b. este aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a
unei norme juridice care ocroteşte un interes particular, individual;
c. nu poate fi invocată de instanţă din oficiu.
48. Nulitatea relativă:
a. poate fi acoperită prin confirmare;
b. poate fi invocată şi de instanţă din oficiu;
c. este imprescriptibilă.
49. Intervine nulitatea relativă în cazul:
a. fraudării legii;
b. nerespectării formei „ad validitatem”;
c. viciilor de consimţământ (eroarea gravă, dolul, violenţa şi leziunea).
50. Intervine nulitatea absolută în cazul:
a. lipsei de discernământ în momentul încheierii actului juridic civil;
b. lipsei totale a consimţământului;
c. viciilor de consimţământ (eroarea gravă, dolul, violenţa şi leziunea).
51. Este imprescriptibilă extinctiv acţiunea:
a. negatorie;
b. posesorie;
c. confesorie prin care se urmăreşte apărarea dreptului de uzufruct;
52. Este prescriptibilă extinctiv acţiunea:
a. confesorie prin care se urmăreşte apărarea dreptului de uz;
b. de partaj;
 c. confesorie prin care se urmăreşte apărarea dreptului de superficie.
53. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive:
a. suspendă efectele prescripţiei începute;
b. face să înceapă a curge o nouă prescripţie;
c. nu produce efecte fără hotărârea organului de jurisdicţie.

54. Prescripţia extinctivă nu curge (este suspendată):

a. între soţi;
b. între concubini;
c. ori de câte ori minorul este lipsit de ocrotire părintească.
55. Forţa majoră constituie o cauză:
a. de întrerupere a prescripţiei extinctive;
b. care justifică repunerea în termenul de prescripţie extinctivă;
c. de suspendare a prescripţiei extinctive.
56. Dreptul de proprietate privată:
a. este un drept real accesoriu;
b. poate avea ca titulari persoanele fizice, persoanele juridice, inclusiv statul şi
unităţile administrativ - teritoriale;
c. este un drept de creanţă.
57. Jus abutendi (abusus) este atributul dreptului de proprietate ce conferă titularului:
a. prerogativa de a culege fructele lucrului;
b. prerogativa de a înstrăina lucrul sau de a constitui asupra lui drepturi reale
în favoarea altor persoane;
c. prerogativa de a utiliza lucrul.
58. Atributul jus utendi(usus) conferă titularului:
a. facultatea de a dispune de lucru;
b. facultatea de a înstrăina sau distruge bunul;
c. dreptul de a exercita o stăpânire efectivă a lucrului în materialitatea sa,
direct şi nemijlocit, prin putere proprie şi interes propriu.
59. Atributele dreptului de proprietate sunt:
a. posesia, detenţia şi dispoziţia;
b. posesia, perpetuitatea şi dispoziţia;
c. posesia, folosinţa şi dispoziţia;
60. Titularii dreptului de proprietate publică pot exercita următoarele atribute:
a. numai posesia şi dispoziţia;
b. posesia, folosinţa şi dispoziţia;
c. numai posesia şi folosinţa.
61. Dreptul de proprietate publică:
a. are ca titulari statul şi unităţile administrativ – teritoriale;
b. are ca titulari statul şi persoanele juridice de drept privat;
c. este alienabil, imprescriptibil şi insesizabil.
62. Aparţin domeniului public:
a. bunurile imobile aflate în circuitul civil general;
b. bunurile afectate uzului sau interesului public;
c. toate bunurile din patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ- teritoriale.
63. Bunurile care formează obiect al proprietăţii publice sunt:
a. inalienabile, imprescriptibile şi sesizabile;
b. alienabile, imprescriptibile şi insesizabile;
c. inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.
64. Procedura exproprierii:
a. este o procedură exclusiv administrativă;
b. debutează cu declararea utilităţii publice;
c. este o procedură exclusiv judiciară.

65. Proprietatea este anulabilă:

a. atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun a fost dobândit printr-un act
juridic translativ de proprietate lovit de nulitate absolută;
b. atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun a fost dobândit printr-un
act juridic translativ de proprietate lovit de nulitate relativă;
c. dacă rezultă dintr-un act juridic lovit de nulitate absolută.
66. Actul nul relativ:
a. poate fi confirmat, de către cel care poate invoca nulitatea sa, prin executare
în mod expres;
b. nu poate fi confirmat în mod expres;
c. nu poate fi confirmat, de către cel care poate invoca nulitatea sa, în mod tacit prin
neinvocarea nulităţii în termenul de prescripţie extinctivă a acţiunii în
anulabilitate.
67. Împărţeala sau partajul:
a. este un act juridic declarativ de drepturi;
b. este un act juridic translativ de drepturi;
c. este un act juridic constitutiv de drepturi.
68. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor are ca obiect:
a. numai acele bunuri dobândite de către soţi în timpul căsătoriei;
b. numai acele bunuri dobândite de către ei sau oricare dintre ei în înainte de
încheierea căsătoriei ;
c. numai acele bunuri dobândite de către ei sau oricare dintre ei după desfacerea
căsătoriei prin divorţ.
69. Mandatul tacit reciproc de reprezentare între soţi:
a. este o prezumţie absolută (“juris et de jure”);
b. este o prezumţie relativă (“juris tantum”);
c. este o prezumţie ce nu poate fi răsturnată prin dovada contrară.
70. Dreptul de a cere încetarea coproprietăţii obişnuite şi temporare:
a. se prescrie printr-un termen general de 3 ani;
b. se prescrie printr-un termen special de 5 ani;
c. este imprescriptibil.
71. Uzufructuarul este titularul unui:
a. drept de creanţă, pe temeiul căruia el exercită atributele “usus” şi “fructus” asupra
bunului care formează obiectul dreptului său;
b. drept real, pe temeiul căruia el exercită atributele “usus” şi “fructus” asupra
bunului care formează obiectul dreptului său;
c. drept personal nepatrimonial pe temeiul căruia el exercită atributele “usus” şi
“fructus” asupra bunului care formează obiectul dreptului său;
72. Nudul proprietar are dreptul:
a. să cedeze beneficiul (emolumentul) dreptului său de uzufruct;
b. de a se folosi de lucru şi de a-i culege fructele, fără a se atinge de substanţa
lucrului;
c. de a dispune de lucru, respectând atributele ce aparţin uzufructuarului.
73. Dreptul de abitaţie este o varietate a:
a. dreptului de servitute;
b. dreptului de uzufruct;
c. dreptului de superficie.

74. Se pot constitui prin uzucapiune:

a. numai servituţile necontinue şi neaparente;
b. numai servituţile continue şi neaparente;
c. numai servituţile continue şi aparente.
75. Proprietarul fondului aservit poate folosi:
a. acţiunea confesorie pentru apărarea dreptului său;
b. acţiunea negatorie de servitute;
c. acţiunea în revendicare mobiliară.
76. Dreptul de superficie este un:
a. drept real mobiliar;
b. drept perpetuu;
c. drept prescriptibil.
77. Acţiunea în revendicare:
a. este o acţiune reală şi posesorie;
b. este o acţiune reală şi petitorie;
c. are acelaşi regim juridic indiferent de obiectul dreptului de proprietate.
78. Acţiunea în revendicare imobiliară:
a. este imprescriptibilă extinctiv în toate cazurile;
b. poate fi admisă dacă imobilul revendicat a intrat în proprietatea statului în
temeiul uni titlu nevalabil;
c. se va admite în toate cazurile în care reclamantul are titlu.
79. Acţiunea în revendicare mobiliară:
a. este o acţiune posesorie;
b. este o acţiune personală;
c. este o acţiune petitorie.
80. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul este îndreptăţit să solicite obligarea
proprietarului să îi restituie:
a. cheltuielile necesare, precum şi cheltuielile utile, însă, în privinţa acestora din
urmă, numai în limita sporului de valoare adus lucrului;
b. numai cheltuielile făcute cu conservarea lucrului;
c. toate cheltuielile pe care le-a făcut cu lucrul.
81. Regula instituită de art.1909 alin.1 C.Civil, în sensul că posesiunea de bună-credinţă
valorează titlul de proprietate se aplică în privinţa:
a. bunurilor imobile;
b. bunurilor mobile corporale;
c. bunurilor mobile care formează o universalitate.
82. Poate invoca în favoarea sa prevederile art.1909 alin.1 C.Civil:
a. terţul dobânditor care, cu bună-credinţă, a dobândit bunul de la adevăratul
proprietar;
b. detentorul precar care, cu bună-credinţă, a dobândit bunul de la adevăratul
proprietar;
c. terţul dobânditor care, cu bună-credinţă, a dobândit bunul de la un detentor
precar căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bună-voie.
83. Într-o acţiune în revendicare mobiliară, pârâtul nu este îndreptăţit să invoce art.1909
alin1. C.Civil dacă reclamatul - proprietar a pierdut stăpânirea bunului fiind victima
infracţiunii de:
a. abuz de încredere;
b. înşelăciune;
c. tâlhărie.

84. În dreptul civil român, posesia:

a. nu produce efecte juridice;
b. este o stare de fapt;
c. este o stare de drept.
85. Elementul material al posesiei (“corpus”) poate fi dovedit:
a. prin orice mijloc de probă;
b. numai prin prezumţii legale;
c. numai prin proba cu martori.
86. Este un viciu absolut al posesiei (în sensul că poate fi invocat de orice persoană
interesată):
a. violenţa;
b. discontinuitatea;
c. clandestinitatea.
87. Violenţa ca viciu al posesiei:
a. are caracter absolut, în sensul că poate fi invocată de orice persoană interesată;
b. are caracter perpetuu;
c. are caracter relativ, în sensul că poate fi invocată numai de cel împotriva
căruia s-a exercitat violenţa.
88. Discontinuitatea, ca viciu al posesiei:
a. se aplică, de regulă, în cazul bunurilor mişcătoare;
b. are caracter temporar, ceea ce înseamnă că încetează dacă actele stăpânite
devin regulate potrivit naturii lucrului;
c. are caracter relativ, în sensul că poate fi invocată numai de cel împotriva căruia
s-a exercitat.
89. Acţiunea posesorie:
a. este o acţiune personală;
b. apară starea de fapt a posesiei, fără a pune în discuţie însuşi dreptul asupra
lucrului;
c. este o acţiune petitorie.
90. Dacă proprietarul a formulat o acţiune posesorie, iar aceasta a fost respinsă:
a. nu poate promova o acţiune petitorie deoarece există autoritate de lucru judecat;
b. poate promova o acţiune petitorie, fără ca prin aceasta să se încalce
autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, deoarece între cele două
acţiuni nu există identitate de cauză juridică;
c. poate promova o acţiune petitorie dar nu mai devreme de un an de la data
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti;
91. Contractele reale:
a. sunt acele contracte care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, simpla
lor manifestare de voinţă, neînsoţită de nici un fel de formă, fiind suficientă
pentru formarea valabilă a contractului;
b. sunt acelea pentru a căror încheiere valabilă se cere respectarea unei anumite
forme, care, ca regulă, este forma autentică;
 c. se caracterizează prin aceea că pentru formarea lor nu este suficientă simpla
manifestare a voinţei părţilor, ci trebuie să aibă loc şi remiterea materială a
lucrului.
92. Sunt contracte aleatorii:
a. contractul de vânzare – cumpărare şi contractul de asigurare;
b. contractul de rentă viageră şi contractul de întreţinere pe viaţă;
c. contractul de locaţiune şi contractul de donaţie.

93. Contractul de schimb este un:

a. contract comutativ;
b. contract aleatoriu;
c. contract dezinteresat.
94. Oferta de a contracta (policitaţiunea):
a. este un act juridic bilateral, în sensul că reprezintă un acord de voinţă;
b. este propunerea pe care o persoană o face unei alte persoane sau publicului
în general de a încheia un contract în anumite condiţii;
c. este un contract unilateral.
95. Dacă, înainte de acceptarea ofertei, ofertantul devine incapabil ori decedează:
a. acceptarea ofertei este valabilă, producând efecte juridice;
b. oferta este lovită de nulitate absolută;
c. oferta devine caducă, iar acceptarea ei, chiar în termen, devine fără efect.
96. Principiul „pacta sunt servanda” exprimă ideea că:
a. părţile contractante pot denunţa în mod unilateral contractul în orice situaţie;
b. nimeni nu poate fi obligat prin voinţa altei persoane;
c. părţile contractante sunt obligate să respecte convenţiile legal încheiate.
97. În cazul simulaţiei:
a. actul secret (contraînscrisul) trebuie să fie încheiat concomitent sau,
eventual, înainte de încheierea contractului aparent;
b. ambele contracte, cel public şi cel secret, corespund voinţei reale a părţilor:
c. actul secret (contraînscrisul) poate fi încheiat şi ulterior actului public.
98. Sunt efecte specifice ale neexecutării contractelor sinalagmatice:
a. nulitatea absolută şi nulitatea relativă;
b. excepţia de neexecutare a contractului, rezoluţiunea (rezilierea) şi riscul
contractului;
c. caducitatea şi inopozabilitatea.
99. Spre deosebire de rezoluţiune, rezilierea:
a. are în toate cazurile caracter judiciar;
b. nu presupune un contract sinalagmatic valabil încheiat;
c. are ca efect doar încetarea efectelor viitoare ale contractului.
100. Riscul contractului sinalagmatic netranslativ de proprietate se suportă de:
a. debitorul obligaţiei imposibil de executat;
b. ambele părţi, în mod egal;
c. ambele părţi, proporţional cu culpa fiecăruia.
101. Problema riscului contractual se pune în cazul:
a. neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale de către una din părţi;
b. constatării nulităţii (absolute sau relative) contractului sinalagmatic;
c. imposibilităţii fortuite de executare a obligaţiilor contractuale, deci a unei
cauze independente de orice culpă a vreuneia dintre părţi.
102. Răspunderea civilă se întemeiază:
 a. pe ideea pedepsirii celui ce a săvârşit o faptă ilicită, incriminată de lege ca fiind
infracţiune;
b. pe ideea reparării unui prejudiciu adus unui anumit subiect de drept;
c. pe principiul legalităţii incriminării.
103. În materia răspunderii civile delictuale, este supus reparaţiunii:
a. numai prejudiciul previzibil;
b. şi prejudiciul moral;
c. şi prejudiciul eventual.

104. Cât priveşte repararea prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale:

a. se repară numai paguba efectivă, nu şi câştigul nerealizat;
b. este obligatorie recurgerea la calea procedurii judiciare;
c. se repară atât prejudiciul previzibil, cât şi prejudiciul imprevizibil.
105. Răspunderea pentru fapta proprie:
a. este o răspundere delictuală obiectivă ce se întemeiază pe ideea de garanţie;
b. este o răspundere delictuală subiectivă ce se întemeiază pe ideea de culpă
(greşeală sau vinovăţie);
c. este o răspundere delictuală obiectivă ce se întemeiază pe ideea de risc.
106. În ipoteza în care minorul avea vârsta de 14 ani împliniţi în momentul săvârşirii
faptei ilicite sau se poate dovedi că a avut discernământ, victima:
a. poate pretinde reparaţia numai de la părinţi nu şi de la minor;
b. are facultatea de a pretinde reparaţia, fie de la minor, fie de la părinţi;
c. poate pretinde reparaţia numai de la minor nu şi de la părinţii săi.
107. Răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepusul său:
a. este o răspundere pentru fapta proprie;
b. este o răspundere delictuală subiectivă, întemeiată pe ideea de culpă (vinovăţie);
c. este o răspundere delictuală obiectivă, întemeiată pe ideea de garanţie.
108. În cazul în care comitentul a reparat victimei prejudiciul:
a. el are drept de regres împotriva prepusului, care este autorul faptei ilicite şi
prejudiciabile;
b. prepusul se poate apăra, împotriva regresului comitentului, invocând prezumţia de
răspundere instituită prin art.1000 alin.3 C.Civil;
c. el nu are dreptul să recupereze de la prepusul său integral despăgubirile efectiv
plătite.
109. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, reglementată de
art.1001C.Civil, nu poate fi angajată împotriva:
a. detentorului precar al animalului;
b. proprietarul animalului, dacă prejudiciul a fost cauzat de animal după ce
proprietarul a fost deposedat de el în mod nelegitim;
c. celui care deţine paza juridică a unui animal sălbatic.
110. În materia răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general (art.1000
alin.1 C.Civil):
a. cazul fortuit exonerează de răspundere;
b. culpa concurentă a unui terţ exonerează total de răspundere;
c. forţa majoră exonerează de răspundere.
111. Contractul de vânzare - cumpărare:
a. este un contract unilateral;
b. este un contract translativ de proprietate;
c. este un contract cu titlul gratuit.
112. Contractul de vânzare – cumpărare nu poate avea ca obiect:
 a. moştenirea dobândită de vânzător;
b. un drept de superficie;
c. un drept de uz.
113. În lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile vânzării sunt suportate de:
a. vânzător;
b. ambele părţi, în mod egal;
c. cumpărător.

114. Promisiunea unilaterală de vânzare:

a. este un act juridic unilateral;
b. dă naştere unei obligaţii de a face în sarcina promitentului;
c. dă naştere unei obligaţii de a da în sarcina promitentului.
115. Obligaţia de garanţie a vânzătorului contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ
nu există dacă:
a. este vorba de o tulburare de drept;
b. vânzătorul nu a cunoscut cauza evicţiunii;
c. cumpărătorul a cunoscut cauza evicţiunii în momentul încheierii
contractului.
116. Descoperirea unor vicii ascunse dă dreptul cumpărătorului să exercite acţiunea:
a. în resciziune;
b. în reziliere;
c. estimatorie sau redhibitorie.
117. Rezoluţiunea vânzării pentru neplata preţului:
a. are caracter exclusiv judiciar;
b. produce, de regulă, efecte şi faţă de terţi;
c. poate fi cerută oricând de cumpărător.
118. În contractul de vânzare – cumpărare preţul este determinabil dacă rămâne la
aprecierea ulterioară a:
a. părţilor;
b. uneia dintre părţi;
c. unui terţ ales de comun acord de către părţi.
119. Transferul dreptului de proprietate către cumpărător operează:
a. numai dacă s-a făcut plata preţului;
b. numai dacă s-a făcut predarea;
c. indiferent dacă s-a făcut predarea ori plata preţului.
120. Contractul de donaţie este un contract:
a. cu titlu oneros;
b. solemn;
c. sinalagmatic.
121. Sunt incapabili absolut de a primi donaţii:
a. medicii şi farmaciştii;
b. persoanele neconcepute;
c. preoţi.
122. Nulitatea donaţiei pentru lipsa formei poate fi invocată:
a. de orice persoană interesată;
b. numai de donator;
c. numai de instanţa de judecată.
123. Remiterea de datorie este:
a. o donaţie cu sarcini;
 b. o donaţie simulată;
c. o donaţie indirectă.
124. Dacă se donează bunul altuia atunci:
a. contractul este lovit de nulitate absolută;
b. contractul este lovit de nulitate relativă;
c. contractul este valabil chiar dacă se fundamentează pe o cauză ilicită.

125. Contractul de locaţiune este un contract:

a. aleatoriu;
b. esenţialmente cu titlu oneros;
c. translativ de proprietate.
126. Dreptul locatarului este:
a. un drept de creanţă;
b. un drept de superficie;
c. un drept real.
127. Locatorul răspunde:
a. pentru viciile aparente şi ascunse;
b. pentru viciile anterioare încheierii contractului;
c. pentru viciile existente la momentul încheierii contractului.
128. Mandatul poate avea ca obiect:
a. numai încheierea de fapte juridice;
b. încheierea de acte juridice cu caracter strict personal;
c. numai încheierea de acte juridice
129. Contractul de mandat poate fi:
a. numai cu titlu oneros;
b. cu titlu gratuit sau cu titlu oneros;
c. cu titlu gratuit.
130. Obligaţia mandatarului de a îndeplini mandatul este:
a. o obligaţie de a da;
b. o obligaţie de mijloace;
c. o obligaţie de rezultat.
131. Au capacitate succesorală:
a. persoanele fizice decedate în acelaşi timp;
b. persoanele fizice dispărute;
c. codecedaţii.
132. Nedemnitatea succesorală:
a. poate fi invocată numai de moştenitorii chemaţi la moştenire împreună cu
nedemnul;
b. este o pedeapsă civilă strict personală, deci nu produce vreun efect faţă de copii
nedemnului;
c. operează de drept, instanţa doar constatând nedemnitatea.
133. Nedemnitatea succesorală:
a. produce efecte de la data hotărârii care constată nedemnitatea;
b. desfiinţează toate actele juridice, referitoare la bunurile moştenirii, încheiate de un
nedemn cu terţe persoane;
c. produce efecte şi faţă de descendenţii defunctului.
134. Este nedemn de a moşteni:
 a. moştenitorul minor care, având cunoştinţă despre omorul săvârşit asupra lui „de
cujus”, nu denunţă acest omor;
b. moştenitorul major care, având cunoştinţă de omorul săvârşit asupra lui „de
cujus”, nu denunţă acest omor;
c. moştenitorul care se face vinovat de uciderea din culpă a celui care lasă
moştenirea.
135. Reprezentarea succesorală nu este admisă în privinţa:
a. descendenţilor defunctului;
b. descendenţilor din fraţi şi surori ai defunctului;
c. ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului.
136. Ascendenţii privilegiaţi:
a. sunt obligaţi la raportul donaţiilor;
b. sunt moştenitori rezervatari;
c. nu sunt moştenitori sezinari.
137. În concurs cu trei descendenţi ai defunctului, cota legală a soţului supravieţuitor
este de:
a. 1/2;
b. 1/3;
c. 1/4
138. Colateralii ordinari:
a. pot veni la moştenire prin reprezentare;
b. nu sunt moştenitori sezinari;
c. sunt obligaţi la raportul donaţiilor.
139. Soţul supravieţuitor:
a. vine la moştenire în nume propriu;
b. nu este moştenitor rezervatar;
c. este moştenitor sezinar.
140. Colateralii privilegiaţi:
a. sunt moştenitori sezinari;
b. nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor;
c. sunt moştenitori rezervatari.
141. Testamentul:
a. este un act juridic unilateral;
b. este un contract unilateral;
c. este un act juridic consensual.
142. În dreptul civil român, legea recunoaşte valabilitatea:
a. testamentului oral sau verbal (nuncupativ);
b. testamentului conjunctiv;
c. testamentului numai dacă a fost făcut în formă scrisă.
143. Codicilul testamentului olograf este valabil:
a. dacă este semnat de testator;
b. dacă este scris, datat şi semnat de mâna testatorului;
c. dacă este, cel puţin, scris şi semnat de mâna testatorului.
144. Legatarul cu titlul particular:
a. răspunde numai de pasivul succesiunii;
b. răspunde de activul şi pasivul succesiunii;
c. nu răspunde de pasivul succesiunii.
145. Legatul universal poate fi constituit:
a. în favoarea mai multor persoane;
b. numai în favoarea unei singure persoane;
 c. asupra tuturor bunurilor mobile sau asupra tuturor bunurilor imobile.
146. Caducitatea intervine:
a. în cazul pieirii bunului după deschiderea moştenirii;
b. în cazul de revocare a legatului;
c. în cazul predecesului legatarului.
147. Actul juridic de opţiune succesorală:
a. este un act juridic bilateral;
b. este un act juridic declarativ;
c. este un act juridic afectat de modalităţi (termen sau condiţie).

148. Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de:

a. 3 luni socotit de la deschiderea succesiunii;
b. 9 luni socotit de la deschiderea succesiunii;
c. 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
149. Sunt consecinţe ale renunţării la moştenire:
a. renunţătorul rămâne obligat la raportul donaţiilor;
b. renunţătorul nu are obligaţia de plată a taxelor succesorale;
c. descendenţii renunţătorului pot veni la moştenire prin reprezentare.
150. Retractarea renunţării la moştenire poate avea loc:
a. în termenul general de prescripţie;
b. în termen de 3 luni de la data deschiderii moştenirii;
c. în termen de 6 luni de la data deschiderii moştenirii, cu condiţia ca
moştenirea să nu fi fost acceptată de un moştenitor subsecvent.
Actul juridic este – manifestara de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, adică de a
naște, modifica, transmite sau stinge un raport juridic civil concret.
Are caracter general obligatoriu – interpretarea autentică.
Are capacitate civila de exercițiu restrânsă – nici o variantă
Art. 1689 C civ Predarea trebuie să se facă la locul une bunul se află în momentul încheierii
contractului, dacă nu rezultă altfel din convenția parților, ori în lipsa acesteia, este o normă – supletivă.
Au caracter absolut – drepturile reale
Autoturismele de teren sunt bunuri - indivizibile
Aplicaţii ale formei cerute ad probationem sunt: tranzacţia; contractul de asigurare.
Actul juridic civil încheiat cu nerespectarea legii, în care o parte este de bună-credinţă, va produce
efecte juridice în cazul: căsătoriei putative;
Actele de administrare încheiate de minorul cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani: pot fi anulate pentru
leziune dacă minorul a suferit un prejudiciu major;
Avândul-cauză este: şi persoana care dobândeşte de la autorul ei o fracţiune dintr-un patrimoniu;
Aplicaţii ale formei cerute pentru opozabilitatea faţă de terţi sunt: darea de dată certă înscrisului sub
semnătură privată; notificarea cesiunii de creanţă;
Actul juridic de confirmare: validează retroactiv actul juridic anulabil.
Aplicaţii ale formei ad validitatem sunt: contractul de cesiune a drepturilor asupra mărcii; exprimarea în
scris a consimţământului de a dona ţesuturi sau organe umane terapeute.
Capacitatea de exercițiu nu o au – minorii sub 14 ani
Capacitatea civila de utilizare – incepe, de regula, din momentul nasterii
Capacitatea civilă de folosință – începe, de regulă, din momentul nașterii
Capacitatea de folosință anticipată a persoanei fizice se dobândește - de la data concepțiunii copilului,
numai daca el se naște viu
Capacitatea de folosinta anticipata este recunoscuta de lege de la - nastere
Constituie principii fundamentale ale dreptului civil – principiul proprietății
Consimțământul reprezintă – manifestarea exteriorizată a hotărârii de a încheia actul
Constituie liberalitate – actul juridic cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial
altei persoane, micsorându-și în acest fel patrimoniul
Constituie eroare obstacol situaţia în care - a) înstrăinătorul a făcut dovada că a dorit să încheie un
contract de întreţinere şi nu de vânzare-cumpărare; c) o parte crede că a cumpărat un imobil care se
află situat în Bucureşti, iar cealaltă parte crede că a vândut imobilul situat în Cluj.
Constituie error si substantiam situaţia când - b) o parte vinde un pian cu placă de fier, iar cealaltă
parte este convinsă că a cumpărat pianul cu placă de bronz;
Cauza: se probează prin mijloc de probă admis de lege; se prezumă ca fiind existentă şi valabilă;
Constituie excepţie de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, menţinerea: actelor de
conservare şi de administrare cu privire la bunul care formează obiectul actului nul.
Conversiunea actului juridic civil nu operează în cazul: validării actului prin confirmare; îndeplinirii
ulterioare a cerinţei legale care nu s-a respectat la încheierea actului juridic civil;
Creditorii chirografari: sunt acei creditori cărora le sunt opozabile actele încheiate de debitorii lor şi terţe
persoane.
Confirmarea expresă a nulităţii relative are loc dacă: autorul confirmării actului anulabil este persoana
care ar putea invoca nulitatea; autorul confirmării actului renunţă la dreptul său de a invoca nulitatea
relativă;
Cauza imediată în contractul de donaţie constă în: transmiterea cu titlu gratuit a unui drept real sau de
creanţă; intenţia de a gratifica.
Capacitatea de a încheia acte juridice: e o parte a capacităţii de folosinţă; e o stare de drept.
Cauza falsă: apare când există o eroare asupra acelor elemente care constituie motivul determinant al
consimţământului; atrage nulitatea relativă;
Condiţia potestativă pură: depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi;
Constituie excepţii de la principiul relativităţii efectelor actelor juridice civile: stipulaţia pentru altul;
Constituie excepţii de la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei, eveniente conditione: fructele culese
de cel care a înstrăinat bunul rămâne ale sale, astfel încât dobânditorul va culege fructele numai din
momentul îndeplinirii condiţiei; riscurile produse pendente conditione sunt în sarcina celui care a
înstrăinat.
Condiţia, modalitate a actului juridic civil: afectează existenţa dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative;
Constituie excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic civil:menţinerea efectelor
produse în trecut de un contract cu executare în timp; anularea căsătoriei nu produce efecte faţă de
copiii din acea căsătorie, nici pentru trecut, nici pentru viitor.
Cauza falsă:este o eroare asupra scopului mediat;
Conversiunea actului juridic civil:este posibilă în cazul nulităţii absolute;
Capacitatea de a încheia actul juridic civil:este o stare de drept, spre deosebire de discernământ, care
este o stare de fapt;
Condiţia rezolutorie este:eveniment viitor şi nesigur care, până la realizarea lui, nu suspendă existenţa
drepturilor subiective şi a obligaţiilor corelative;
Constituie excepţii de la principiul irevocabilităţii, în categoria actelor unilaterale: retractarea renunţării la
moştenire;
Conduce la vicierea consimţământului: ameninţarea care creează o temere serioasă; dolul.
Condiţia imposibilă în actul juridic civil:desfiinţează actul juridic şi atunci când este suspensivă;
Constituie excepţii aparente de la principiul relativităţii: cesiunea de creanţă;
Confirmarea expresă a nulităţii relative este un act: unilateral, făcut în scopul de a acoperi nulitatea
relativă; care trebuie să emane de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea;
Constituie excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii: cazul copiilor dintr-o căsătorie
anulată;
Constituie excepţii de la principiul restitutio si integrum: cazul persoanelor incapabile;
Constituie excepţii de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis: cazul uzucapiunii; cazul
actelor de conservare şi de administrare a bunului.
Caducitatea se deosebeşte de nulitate, prin faptul că: operează ex nunc; presupune numai un act care
nu a produs încă efecte;
Clasificarea nulităţilor în absolute şi relative se face în funcţie de: natura interesului ocrotit.
Conversiunea actului juridic presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe identitate de părţi cu
cele două acte juridice; să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul valabil.
Creditorul, înainte de împlinirea termenului:nu poate opune debitorului, compensaţia;
Creditorul, pendente conditione:poate face acte de conservare a dreptului său;
Condiţia, în funcţie de cauza de care depinde realizarea sau nerealizarea evenimentului, se clasifică în:
condiţie mixtă;
Condiţia pur potestativă este condiţia: a cărei realizare sau nerealizarea depinde exclusiv de voinţa
unei singure părţi;
Condiţia mixtă este acea condiţie a cărei realizare depinde de: voinţa unei părţi şi a altei persoane.
Condiţia negativă este acea condiţie care: afectează existenţa actului juridic printr-un eveniment ce
urmează să nu se îndeplinească;
Dreptul subiectiv civil confera titularului său – posibilitatea de a avea o anumită conduită.
Dreptul civil, ca ramura distincta de drept – reglementeaza raporturi juridice patrimoniale și raporturile
juridice nepatrimoniale.
După cum pot fi sau nu înlocuite în executarea unei obligații civile, bunurile se clasifică în – fungibile și
nefungibile.
Decăderea din beneficiul termenului intervine: când debitorul ajunge în stare de insolvabilitate,
indiferent dacă este vinovat sau nu de producerea ei; când debitorul refuză garanţiile asumate faţă de
creditor.
Dacă termenul este stipulat în favoarea ambelor părţi: ele nu pot renunţa la beneficiul termenului decât
împreună;
Dacă termenul este stabilit în favoarea creditorului, atunci: creditorul poate solicita executarea obligaţiei;
creditorul poate oricând să renunţe la beneficiul termenului.
De la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii există următoarele excepţii: menţinerea efectelor în cazul
actelor cu executare succesivă; menţinerea efectelor căsătoriei declarate nulă în privinţa copiilor
rezultaţi din acea căsătorie;
Dolul: e o eroare provocată; poate interveni în momentul încheierii actului;
Dolul se manifestă sub forma: interceptării corespondenţei; îndepărtării unei persoane prin izolare, de
către rudele sale;
Dolul: poate îmbrăca şi forma unei inacţiuni.
Dolul, spre deosebire de leziune: este aplicabil atât actelor unilaterale cât şi celor bilaterale;
După modul de formare, actele juridice civile se clasifică în: reale, solemne şi consensuale;
După numărul părţilor, actele juridice civile se grupează în: acte unilaterale, bilaterale si multilaterale.
După scopul urmărit de părţi, actele juridice civile se clasifică în: oneroase şi gratuite.
După efectele produse, actele juridice civile se clasifică în: constitutive, declarative şi translative;
Decăderea, spre deosebire de prescripţie extinctivă: presupune termene atât legale, cât şi
convenţionale; e o instituţie de ordine publică sau privată, în funcţie de caracterul normelor ce o
reglementează;
Dolul incident (incidental) este: acela care nu atrage anulabilitatea actului.
Dolul, viciu de consimţământ: e o eroare provocată, nu spontană; poate consta şi într-o inacţiune, în
cazul numit reticenţă ;
Dacă termenul este stabilit numai în favoarea debitorului, atunci: debitorul poate plăti înainte de
termen, de bunăvoie, dar nu poate fi obligat la aceasta; debitorul poate cere executarea obligaţiei
înainte de împlinirea termenului, fără ca, creditorul să se poată opune;
Dacă debitorul execută plata înainte de împlinirea termenului:face o plată perfect valabilă;
Este nedeterminat – subiectul pasiv al raporturilor juridic civil care are în conținutul său un drept absolut
Există dol prin reticenţă în situaţia: necomunicării stării de graviditate, cu rea-credinţă, în momentul
încheierii căsătoriei; necomunicării bolii grave care ar împiedica încheierea căsătoriei, dacă ar fi
cunoscută de cealaltă parte;
Este lovit de nulitate absolută actul juridic civil în care: lipseşte consimţământul în cazul erorii obstacol.
Eveniente conditione, condiţia rezolutorie produce următoarele efecte: drepturile constituite de
dobânditor în favoarea altor persoane se desfiinţează; debitorul trebuie să-şi execute obligaţiile;
Eroarea obstacol este: falsa reprezentare a realităţii care împiedică formarea actului juridic civil;
Excepţiile de la irevocabilitatea actelor juridice bilaterale sunt: revocarea donaţiei între soţi; revocarea
contractului de mandat de oricare dintre părţi.
Eveniente conditione, condiţia rezolutorie, dacă s-a împlinit, produce următoarele efecte: înstrăinătorul
va restitui preţul şi dobânditorul bunul; drepturile constituite de dobânditor se desfiinţează.
Eroarea de fapt este: falsa reprezentare a unei situaţii faptice la încheierea actului juridic civil.
Există eroare asupra naturii juridice a actului când una dintre părţi: crede că participă la încheierea unui
anumit act juridic civil, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic;
Excepţii reale de la principiul relativităţii efectelor actului juridic sunt, printre altele: contractul în favoarea
unei terţe persoane;
Falsitatea cauzei atrage – nulitatea relativa
Forma cerută ad validitatem: este un element constitutiv al actului juridic civil;
Forma cerută ad validitatem este necesară în cazul: adopţiei; recunoaşterii unui copil din afara
căsătoriei;
Forma actului juridic civil constă în: mijlocul sau modul de exteriorizare a voinţei interne;
Forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi: se fundamentează pe ideea de protecţie a terţilor faţă
de eventualele efecte prejudiciabile ale unor acte juridice; are ca scop ocrotirea drepturilor sau
intereselor persoanelor care nu au participat la încheierea actului juridic;
Forţa majoră reprezintă o cauză de: suspendare a cursului prescripţiei extinctive în cazul acţiunii
confesorii, întemeiate pe dreptul de servitute;
Forma cerută ad validitatem a actului juridic civil:este incompatibilă cu manifestarea tacită a voinţei; este
un element esenţial, constitutiv al actului juridic civil.
Forma ad validitatem a actului juridic civil: este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă;
Intră în categoria incapacităţilor civile speciale: dobândirea de către tutore a unor bunuri din patrimoniul
celui aflat sub tutelă.
Incapacitatea de exerciţiu: constă în lipsa posibilităţii juridice de a exercita personal şi singur drepturile
şi de a-şi asuma obligaţiile;
Invocarea nulităţii relative se face de către: creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii
oblice; de către succesorii părţii ocrotite, cu excepţia cazurilor în care dreptul la acţiune nu se transmite
moştenitorilor.
Intervine nulitatea totală atunci când: înstrăinarea unui teren ori a unei construcţii, bun comun, de către
unul dintre soţi, s-a făcut fără consimţământul expres al celuilalt soţ; încheierea actului s-a făcut dintr-o
eroare asupra substanţei lucrului, iar calităţile esenţiale ale obiectului au constituit cauza încheierii
actului;
Inopozabilitatea se deosebeşte de nulitate, prin faptul că vizează: doar actul juridic pentru care legea
prevede anumite măsuri de publicitate;
Într-un raport juridic cu pluralitate de creditori vorbim de – pluralitate activă.
În cazul unui contract de vânzare-cumpărare afectat de o condiţie suspensivă: înainte de îndeplinirea
condiţiei, dacă s-a transmis posesia bunului către cumpărător, vânzătorul este în măsură să ceară plata
preţului;
În cazul condiţiei suspensive pendente conditione: creditorul nu poate cere executarea obligaţiei;
creditorul este îndreptăţit să solicite şi să obţină garanţii pentru creanţa sa.
În contractul de vânzare-cumpărare, scopul imediat constă în: reprezentarea mentală a contraprestaţiei;
În cazul termenului suspensiv stipulat în favoarea debitorului:până la împlinirea termenului, creditorul nu
e îndreptăţit să ceară plata de la debitor; înainte de împlinirea termenului, creditorul e îndreptăţit să ia
măsuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului.
În cazul în care condiţia suspensivă nu s-a îndeplinit: raportul juridic obligaţional nu ia naştere; toate
prestaţiile efectuate se vor restitui.
În cazul termenului suspensiv, dacă: debitorul execută obligaţia sa înainte de împlinirea termenului, el
face o plată valabilă, renunţând la beneficiul termenului;
În categoria avânzilor-cauză, intră printre alţii, şi: succesorii cu titlu universal ai părţilor;
În funcţie de întinderea efectelor sale, nulitatea se clasific ă în: nulitate totală şi nulitate parţială;
În contractele sinalagmatice lipseşte scopul imediat când: obiectul contraprestaţiei reprezentate nu
există la încheierea actului şi nici nu poate exista în viitor;
În funcţie de criteriul cunoaşterii sau necunoaşterii momentului când se va împlini termenul, există:
termen cert;
În cazul în care condiţia rezolutorie s-a îndeplinit: actul juridic este desfiinţat cu efect retroactiv; părţile
se află în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat actul juridic.
În materia violenţei, ca viciu de consimţământ: temerea insuflată celui ameninţat trebuie să fie
considerabilă şi actuală;
Legea civilă intră în vigoare – la 3 zile de la publicare sau la data prevazut în textul ei.
Legea civilă nouă se aplică – situațiilor juridice care apar din momentul intrării ei în vigoare.
Leziunea, ca viciu de consimţământ, se aplică în cazul: persoanelor cu capacitate de exerciţiu
restrânsă;
Leziunea: se sancţionează cu nulitate relativă; se sancţionează cu reducerea sau mărirea uneia dintre
prestaţii;
Lipsa de discernământ: atrage nulitatea relativă a actului juridic civil;
Lipsa discernământului la încheierea actului juridic civil se poate datora: unor tulburări vremelnice, ale
minţii; alienaţiei sau debilităţii mintale.
Lipseşte intenţia de producere a efectelor juridice: când manifestarea de voinţă s-a făcut cu o rezervă
mintală, cunoscută de destinatarul acesteia; când manifestarea de voinţă a fost făcută din pura comple-
zenţă.
Leziunea e viciu de consimţământ dacă: disproporţia de valoare între contraprestaţii este vădită; este o
consecinţă directă şi nemijlocită a contractului respectiv.
Obiectul actului juridic civil este licit şi moral atunci când: o persoană dobândeşte o casă pentru a locui
în ea împreună cu familia.
Obiectul actului juridic civil reprezintă: obiectul raportului juridic născut din acel act juridic;
Obligaţia asumată sub condiţie: pur potestativă din partea creditorului este valabilă.
Minorul între 14-18 este prezumat că: are discernământ juridic în curs de formare;
Nu au capacitate de exercițiu – minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani
Nu au capacitatea de a primi donaţii: b) medicii şi farmaciştii şi persoanele care practică ilegal profesia
de medic sau farmacist, care au tratat o persoană în boala de care a decedat;
Nu există dol atunci când: eroarea a fost provocată din simplă neglijenţă ; cocontractantul cunoaşte
împrejurarea pretins ascunsă;
Nerespectarea formei cerute ad probationem se sancţionează cu: imposibilitatea dovedirii actului juridic
civil cu alt mijloc de probă;
Nulitatea absolută: poate fi invocată atât pe cale de acţiune, cât şi pe cale de excepţie;
Nulitatea relativă poate fi invocată: de persoana ocrotită şi al cărei interes a fost nesocotit la
încheierea actului;
Nulitatea relativă şi absolută se deosebesc prin: sfera persoanelor care o pot invoca; natura normelor
juridice care le reglementează;
Nulitatea actului juridic civil: nu priveşte neapărat actul în întregime, ci doar clauzele nelegale.
Nulitatea absolută intervine când: lipseşte consimţământul datorită unei erori obstacol; actul juridic civil
s-a încheiat cu depăşirea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
Nulitatea, spre deosebire de rezoluţiune: presupune un act juridic civil nevalabil încheiat;
Nulitatea relativă este atrasă de următoarele cauze: lipsa discernământului în momentul încheierii
actului;
Neexecutarea sarcinii: afectează eficacitatea actului juridic civil; dă dreptul dispunătorului de a opta
între a cere rezoluţiunea actului juridic civil sau a pretinde executarea în natur ă a sarcinii.
Nulitatea absolută: poate interveni şi în cazul nerespectării principiului specialităţii capacităţii de
folosinţă;
Nulitatea actului juridic: lipseşte actul juridic de efectele care contravin normelor juridice; priveşte
încheierea actului juridic;
Nulitatea absolută intervine când: actul s-a încheiat în lipsa ori cu depăşirea capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice;
Nulitatea relativă intervine: când actul a fost făcut de interzisul judecătoresc; când consimţământul este
viciat prin dol, violenţă, leziune.
Nulitatea relativă: poate fi acoperită prin confirmare, expresă sau tacită, de către cel ce o poate invoca;
poate fi invocată numai în cadrul termenului de prescripţie extinctivă.
Nulitatea virtuală (tacită) este aceea care: rezultă în mod implicit, neîndoielnic, din textul de lege; se
deduce, cel mai adesea, din modul de redactare a textelor.
Pentru a fi valabil, ca element al voinței juridice, consimțământul trebuie – să provină de la o persoană
cu discernământ.
Prin drept pozitiv se intelege – totalitatea regulilor de conduită care reglementează relațiile sociale.
Prin excepţie, nulitatea absolută poate fi confirmată: în cazul căsătoriei încheiate cu încălcarea
dispoziţiilor legale privitoare la vârstă;
Persoana care dobândeşte sau poate dobândi un anumit drept, privit individual, iar nu ca element al
unui patrimoniu, este: succesor cu titlu particular;
Persoana care, deşi nu este parte la încheierea actului juridic civil, este ţinută, după caz, să profite sau
să suporte efectele actului încheiat de autorul lui, este: având-cauză;
Persoana care dobândeşte o fracţiune dintr-un patrimoniu se numeşte: succesor cu titlu universal;
Pendente conditione, condiţia suspensivă produce următoarele efecte: creditorul poate lua măsuri de
conservare a bunului.
Prescripţia extinctivă spre deosebire de prescripţia achizitivă: înăuntrul termenului stabilit de lege nu-şi
produce efectele.
Pentru a opera conversiunea actului juridic civil: actul socotit valabil să întrunească toate condiţiile de
valabilitate, iar aceste condiţii să se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat.
Pendente conditione, condiţia suspensivă produce următoarele efecte: obligaţia nu se poate stinge prin
compensaţie.
Pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil sunt necesare următoarele condiţii generale: obiectul
să fie licit, moral şi posibil;
Prin excepţie, tăcerea valorează consimţământ la încheierea unui act juridic civil când: părţile, prin
voinţa lor, stabilesc un asemenea înţeles al tăcerii; succesibilul face un act de dispoziţie cu privire la un
bun succesoral.
Pacta sunt servanda este un principiu: consacrat prin lege numai pentru convenţii, nu şi pentru acte
juridice unilaterale.
Pot fi revocate în mod unilateral următoarele acte: donaţia între soţi; contractul de depozit, de către
deponent.
Raporturile juridice obligaționale au în conținut – drepturi de creanță.
Recoltele care încă se țin de rădăcini și fructele de pe arbori, neculese încă, sunt bunuri – imobile prin
natura lor.
Reprezintă cauze de nulitate relativă: încheierea actului juridic civil de o persoană lipsită de capacitatea
de exerciţiu; încheierea actului juridic civil fără încuviinţarea autorităţii tutelare;
Revocarea, spre deosebire de nulitatea actului juridic civil: se aplică, în principiu, liberalităţilor;
presupune un act valabil încheiat.
Refacerea actului juridic, nul absolut, este valabilă dacă: actul refăcut este un act nou care îşi va
produce efectele de la data facerii lui;
Sunt izvoare ale dreptului civil – legile, ca acte normative emise de puterea legislativă.
Sunt aplicaţii ale principiului validităţii aparenţei în drept: oficierea în mod public a căsătoriei de către un
funcţionar al primăriei care nu are calitatea de ofiţer de stare civilă; cazul mandatarului aparent;
Sunt aplicaţii ale principiului răspunderii civile delictuale: falsificarea de către minor a actului de
identitate pentru a induce în eroare pe cocontractant, care îl consider ă major;
Sunt cauze de nulitatea absolută: lipsa consimţământului datorată erorii-obstacol; lipsa autorizaţiei
administrative sau eliberarea ei cu încălcarea legii.
Sarcina: afectează eficacitatea actului juridic civil.
Sarcina: este o obligaţie impusă gratificatului de către dispunător numai în actele cu titlu gratuit;
Spre deosebire de nulitatea actului juridic, inopozabilitatea: intervine întotdeauna pentru cauze
ulterioare încheierii actului; se aplică numai actului juridic civil cu titlu oneros;
Spre deosebire de prescripţia achizitivă, prescripţia extinctivă: stinge dreptul la acţiune în sens material;
Spre deosebire de prescripţia extinctivă, termenul extinctiv: marchează stingerea dreptului subiectiv civil
şi a obligaţiei corelative; se stabileşte numai prin lege sau prin voinţa părţilor.
Sunt imprescriptibile extinctiv: acţiunea de stabilire a domiciliului conjugal; c) acţiunea de reintegrare în
locuinţa care constituie domiciliul comun.
Sunt prescriptibile extinctiv: acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate de la terţul de bună-
credinţă; acţiunea de valorificare a privilegiului locatorului;
Spre deosebire de termen, condiţia: afectează existenţa obligaţiilor şi a drepturilor corelative;
Sarcina, spre deosebire de condiţie: afectează numai actele cu titlu gratuit; nu creează nicio
incertitudine cu privire la existenţa valabilă sau la executarea actului juridic civil.
Sarcina în favoarea unui terţ: e o formă de manifestare a stipulaţiei pentru altul;
Sancţiunea nerespectării formei cerute ad probationem constă în: imposibilitatea dovedirii actului cu alt
mijloc de probă.
Sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice care: sunt comutative, cu titlu oneros; sunt acte
păgubitoare pentru minor.
Scopul obligaţiei: în contractele sinalagmatice constă în prefigurarea mentală a contraprestaţiei; în
contractele aleatorii constă în prefigurarea unei împre-jurări viitoare şi incerte de care depinde şansa
unui câştig sau riscul unei pierderi;
Suntem în prezenţa unei excepţii de la principiul forţei obligatorii dacă:se acordă prin lege un termen de
amânare generală a executării unor obligaţii contractuale de către anumiţi debitori;
Spre deosebire de nulitate, rezoluţiunea: se datorează neexecutării culpabile de către una din părţile
contractului sinalagmatic când cealaltă parte şi-a executat obligaţiile; se analizează în cazul executării
contractului.
Titularul obligației într-un raport juridic obligațional se numește – subiect pasiv.
Tăcerea valorează consimţământ când: legea prevede în mod expres acest lucru; potrivit obiceiului
locului, tăcerii i se atribuie valoare juridică;
Termenul de graţie este: acordat debitorului de instanţa de fond, în considerarea situaţiei sale
patrimoniale.
Termenul suspensiv: amână începutul exercitării dreptului subiectiv civil, respectiv executării obligaţiei
corelative;
Termenul extinctiv, spre deosebire de prescripţia extinctivă: priveşte doar domeniul actului juridic civil;
Termenul suspensiv în actul juridic civil produce următoarele efecte: creditorul, până la îndeplinirea
termenului suspensiv, nu poate cere plata de la debitor; creditorul, înainte de împlinirea termenului
suspensiv, nu poate opune debitorului compensaţia sa.
Termenul de graţie se acordă: în cazul plăţii nedatorate; în cazul gestiunii de afaceri.
Violenţa: poate proveni şi de la un terţ; priveşte integritatea fizică sau bunurile persoanei;
Violenţa: poate fi probată prin orice mijloc de probă admis de lege; nu cuprinde şi situaţiile în care
ameninţarea rezultă din împrejurări ce constituie „stare de necesitate”.
Violenţa: are caracterul unui fapt juridic; se sancţionează cu nulitate relativă;