Modul 2.

Dezvoltare emotionala:

identificarea emotiilor si exprimarea acestora in mod functional,

dezvoltarea empatiei,

control emotional in situatii diferite,

inlaturarea starilor anxioase,

depresive si a starilor de furie,

tehnici de relaxare si destindere.

Dezvoltare sociala:

comunicare eficienta,

relatii functionale cu cei din jur,

cresterea adaptarii in societate,

rezolvarea conflictelor

Conștientizarea emoțiilor 
Conștientizarea emoțiilor se referă la abilitatea noastră de a identifica ce simțim, la nivel subiectiv, fiziologic, cognitiv, dar și ca tendință
comportamentală, ca înclinație de a acționa într-un anumit fel ca urmare a stării pe care o avem. Această abilitate necesită atenție la senzațiile
fizice din corp, la gândurile care ne trec prin minte când simțim emoția sau imediat înaintea episodului emoțional și atenți la impulsurile de acțiune
(ce ne vine să facem). 

Însă conștientizarea nu include doar identificare emoției ci și înțelegerea emoției, iar aici sunt esențiale cunoștințele pe care le avem despre
emoții în general și despre emoțiile noastre în mod specific. Dacă știm la ce să ne uităm, la ce să fim atenți (în corp, în gânduri și expresii
comportamentale), dacă știm care sunt situațiile care ne declanșează de regulă anumite emoții și care sunt interpretările care ne fac să simțim o
emoție sau alta, dacă avem un vocabular dezvoltat pentru a descrie o gamă mai largă de emoții, toate aceste componente ne fac mai capabili să
înțelegem ce simțim, de ce ne simțim așa și care sunt consecințele emoțiilor noastre într-un context sau altul. 

O a treia abilitate necesară pentru conștientizarea emoțiilor este aceea de a accepta ceea ce simțim. Avem tendința de a respinge sau evita
emoțiile negative, neplăcute, până la punctul în care le negăm sau le suprimăm. Uneori suntem triști, alteori ne e frică sau suntem furioși. Fiecare
dintre aceste emoții este importantă, ne spune ceva despre noi înșine și situația în care ne aflăm. Capacitatea de a ne accepta emoțiile ne ajută
să le înțelegem mai bine și, paradoxal, reduce efectul lor negativ asupra noastră și asupra celorlalți. 

Reglarea emoțiilor 

Un alt set de abilități se referă la capacitatea noastră de a ne regla emoțiile, dar și modul în care le exprimăm. Cele două trebuie diferențiate. Una
este să controlezi ce simți și cu totul altceva să controlezi cum exprimi ce simți. Prima este mult mai dificilă decât a doua și, de cele mai multe ori,
poate să fie chiar dăunătoare. Cert este că putem, într-o oarecare măsură să prevenim, să reducem, să inițiem sau să creștem intensitatea
emoțiilor noastre. Facem asta pentru a ne servi diferite scopuri.  

Tot aici includem și capacitatea de a ne exprima emoțiile adecvat contextului și diferențiat în funcție de persoana cu care suntem și de
scopurile pe care le avem.  

Există mai multe strategii de reglare emoțională, iar eficiența lor diferă în funcție de intensitatea emoției, de resursele mentale și fizice pe care le
avem pe moment, dar și de alți factori. Cele mai multe sunt folosite intuitiv, dar, ca orice altă abilitate, ele pot fi optimizate prin exersare
sistematică și ghidată. 

Empatia 

Empatia începe cu identificarea spontană sau facilă a emoțiilor celorlalți pe baza unor semnale non-verbale (expresii ale feței, gesturi, postură
etc.). Însă empatia include și capacitatea de a simți tu însuți emoția pe care o trăiește celălalt, de a avea o reacție emoțională, viscerală, în
oglindă cu trăirea celuilalt. Aceasta este empatia emoțională. 

O altă formă de empatie este schimbarea perspectivei (perspective taking) care se referă la capacitatea de a te pune în papucii celuilalt, de a
vedea lucrurile din perspectiva acelei persoane. În acest caz, identifici și înțelegi modul în care gândește și ce simte celălalt, dar nu trăiești și tu
aceleași emoții. Am descris aici această abilitate și beneficiile ei în contextul persuasiunii și vânzării 

Există diferențe mari între oameni în ce privește capacitatea lor de a empatiza cu ceilalți și, ca în cazul conștientizării și reglării emoționale,
empatia poate fi și ea dezvoltată prin metode specifice, aplicate ghidat și sistematic. 

Reglarea emoțiilor altora 

Așa cum am arătat în altă parte, emoțiile au o importantă funcție interpersonală și socială. Emoțiile noastre influențează comportamentele celorlalți
și le transmit acestora informații despre starea relației noastre. Însă și comportamentele celorlalți ne pot regla emoțiile. Le pot reduce intensitatea
sau le-o pot crește. Pot să transforme un acces de furie într-un râs isteric sau un moment de bucurie într-un de rușine.  

Capacitatea de a regla emoțiile celorlalți este extrem de importantă în toate profesiile care presupun lucrurile cu oamenii. Știm deja că oamenii
sunt mai deschiși să colaboreze cu noi și să răspundă ”da” la solicitările noastre dacă sunt într-o stare emoțională pozitivă. Iar dacă suntem
capabili să inducem astfel de stări sau să atenuăm stările emoționale negative, putem avea mai mult succes indiferent care ne sunt obiectivele
sociale.  

COMPETENȚE SOCIO-EMOȚIONALE:

Competența emoțională reprezintă abilitatea copiilor de a se adapta atât la propriile emoții, cât și la emoțiile celorlalți,

pe când competența socială se referă la abilitatea copiilor de a forma relații sociale funcționale cu ceilalți copii și cu adulții din viața lor.

Între aceste deprinderi se regăsesc empatia, sociabilitatea, automotivația, perseverența, autocunoașterea, autocontrolul. Să le luăm pe rând:

Empatia presupune să poți înțelege emoțiile celuilalt și să poți participa activ la ajutarea lui când se află în dificultăți sau provocări, pe scurt spus, să înțelegi nevoile celuilalt.

Sociabilitatea este acea abilitate de a exercita influență în grupul de prieteni, de a fi persuasiv, de a construi legături cu oamenii, de a negocia și lucra în echipă pentru atingerea unui scop
comun, adică flexibilitate socială.

Automotivația este abilitatea de a-ți stabili obiective și de a le îndeplini, dorința interioară de a fi mai bun, de a accepta provocări, de a-ți atinge potențialul.

Perseverența este tăria de a nu renunța, în ciuda dificultăților, și de a găsi calea optimă pentru a rezolva o problemă.
Autocunoașterea sau conștiința de sine este reflectată de cât de bine ne cunoaștem pe noi înșine, prin prisma punctelor slabe și tari. Este o imagine de sine sănătoasă.

Autocontrolul este abilitatea de a ne gestiona emoțiile, impulsurile și comportamentul, de a ne asuma răspunderea pentru faptele noastre și deschiderea pentru respectarea regulilor.

Cele cinci componente principale ale invatarii socio-emotionale:

1.Constiinta de sine se refera la a fi constient de emotiile si sentimentele proprii si de impactul propriei persoane asupra celorlalti. Aceasta componenta include procesul de a invata sa
te opresti, sa observi si sa articulezi propriile sentimente, stari si niveluri de energie. In felul acesta se pot preveni intr-un mod proactiv aparitia comportamentelor disruptive sau chiar
distructive.
2. Managementul propriilor resurse este abilitatea de a reglementa cu succes propriile emotii, ganduri si comportamente in diferite situatii. Aceasta competenta se cultiva prin
cautarea de tipare si strategii care sa creasca nivelul de auto-control in situatii stresante sau dificile. Acest aspect include crearea si urmarirea unor scopuri si obiective, fie personale sau
academic, si in timp duce la controlul impulsivitatii si la abilitatea de auto-motivare.

3. Constiinta sociala reprezinta recunoasterea faptului ca fiecare dintre noi este diferit si ca avem nevoie sa empatizam cu ceilalti chiar daca ei vin din medii si culturi diferite. Prin
aceasta componenta copiii isi cultiva si invata sa demonstreze respect pentru ceilalti si sa aprecieze diferite perspective.

4. Abilitatile de relationare reprezinta abilitatea de a stabili si de a pastra relatii sanatoase cu ceilalti, indiferent de mediul de provenienta. Aspecte cheie ale gestionarii si mentinerii
relatiilor sunt abilitatea de a asculta cu atentie si de a comunica cu claritate cu ceilalti.

5. Procesul de luare a deciziilor responsabile reprezinta abilitatea de a face alegeri constructive in ceea ce priveste comportamentul personal si interactiunile sociale bazate pe norme
sociale si standarde etice. Intr-o clasa sau in viata de zi cu zi, copilul trebuie sa poata sa identifice o problema, sa analizeze situatiile si sa genereze cea mai buna solutie pentru
provocarea respectiva.

Care este comportamentul care

denotă inteligență emoțională
Inteligența emoțională este abilitatea de a înțelege, folosi și gestiona propriile emoții într-o manieră pozitivă, astfel încât să te eliberezi de stres, să comunici
eficient, să empatizezi cu alții, să depășești provocările și să ”dezamorsezi” conflictele.

În vreme ce funcțiile cerebrale pot cunoaște ameliorări și datorită unor suplimente alimentare care susțin sănătatea creierului și combat efectele stresului și
ale oboselii, inteligența emoțională poate fi cultivată prin diferite tehnici de dezvoltare personală.

Oamenii cu o inteligență emoțională înaltă se remarcă printr-o serie de comportamente:

 Folosesc un vocabular bogat când își exprimă emoțiile.

În loc să spună că se simt ”rău”, persoanele cu o inteligență emoțională peste medie vor încadra emoția într-un spectru mai nișat: tristețe, frustrare, iritare
etc.. Cu cât emoția este exprimată mai specific, cu atât va fi asimilată mai bine, iar cauzele sale vor fi identificate, în căutarea soluțiilor.

 Sunt social curioși.

Indiferent dacă sunt introvertiți sau extrovertiți, cei cu EQ mare vor vrea să știe mai multe despre cei din jur, să le înțeleagă motivația, pasiunile, stările.

 Se adaptează.
Astfel de persoane nu îngheață în fața eventualității unei schimbări, ci o îmbrățișează și își gândesc un plan de acțiune care să îi ajute să se descurce din
orice perspectivă.

 Își cunosc punctele forte și pe cele slabe.

Aprecierea corectă a propriilor calități îi ajută pe cei inteligenți emoțional să identifice lucrurile la care sunt foarte buni și pe acelea la care nu vor excela
niciodată. Astfel, se orientează, în funcție de abilitățile pe care le au, spre zone în care se pot pune în valoare, fără a se lăsa învinși de nesiguranțe.

 Știu când să refuze și când să se oprească.

Întârzierea recompenselor și autocontrolul duc la o capacitate sporită de a evita comportamentele impulsive. Asta înseamnă că persoanele cu EQ mare știu
deopotrivă când să se oprească și să spună ”nu” propriilor porniri, cât și cum să îi refuze pe ceilalți.

 Se folosesc de propriile greșeli.

Le țin minte pentru a nu le repeta, dar, nu le permit să îi oprească din a persevera. Altfel spus, știu să se ierte pentru propriile erori, dar nu se evaluează doar
prin prisma lor și tind să evolueze, fără a se lăsa inhibați de o astfel de greșeală.

 Au relații solide.
Pentru că, în interacțiunea lor cu alte persoane, nu își creează așteptări și dezamăgiri. În schimb, se gândesc la cei din jurul lor, iar asta îi ajută să își
construiască relații solide și de durată.

 Neutralizează toxicitatea.
Tocmai pentru că sunt foarte conștienți de propriile emoții și sentimente, identifică foarte ușor stările provocate de alte atitudini, le recunosc cauza și
neutralizează, astfel, propriul răspuns la persoanele și relațiile toxice.

 Nu caută perfecțiunea și apreciază ceea ce au.

Își dau voie să greșească și nu pun presiuni copleșitoare nici asupra sinelui, nici asupra altora. Știu că suntem cu toții supuși greșelii și depășesc cu ușurință
blocajele, tocmai pentru că proiectează viitorul, fără a se crampona de mrejele erorilor din trecut. Totodată, își acordă timp pentru a asimila și aprecia, chiar
vocal uneori, ceea ce au, indiferent dacă este vorba despre relații speciale cu alți oameni sau despre realizări profesionale.
CURS ONLINE 450 LEI

https://shop.cursurionline.net/cursuri/dezvoltarea-socio-emotionala-a-copiilor/