Protectia Intergrata A Culturilor Solanacee Si Rezilienta La Schimbarile Climatice Pag. 51 102

sol, sub pietre, frunzar, muşchi, bulgări de pământ, în lemn putred etc.
O femelă depune în medie

500-600 ouă, incubaţia–2-3 săptămâni, apoi apar larvele și ciclul se repetă.
Factorii care limitează înmulţirea limacșilor:
• abiotici: temperatura şi umiditatea în verile răcoroase şi ploioase favorizează înmulţirea
lor, și invers – în verile călduroase şi secetoase limacșii dispar;
• biotici: unele miriapode, insecte, broaște, șopârle, păsări, arici, șobolani etc. și în unii ani
reduc semnificativ populaţia dăunătorului.
DAUNE
Adulţii și larvele rod grosolan frunzele și părţile subterane ale plantelor, iar pe rădăcini–cavi-
tăţi adânci. La atacuri puternice, frunzele se usucă, iar rădăcinile putrezesc. Daune mari (posibil
și distrugere completă) produc în grădinile de legume, răsadniţe şi în sere, mai ales când apariţia
limacșilor coincide cu răsărirea plantelor. Urma albă-lucioasă după deplasarea lor indică limacșii
în teren. Atac mai frecvent se înregistrează la umbră şi terenuri îmburuienite.
MONITORIZAREA
• vizual – urmărirea apariţiei primelor larve sub frunze sau pe tulpinile tinere;
• cu capcanele luminoase, umede și nutritive, după metodoligia celor de captare a coropiș-
niţelor în scop de combatere mecanică (vezi în continuare).
MANAGEMENTUL ÎN CÂMP
Prevenirea și combaterea non-chimică
• măsuri agrotehnice: arături adânci de toamnă; distrugerea buruienilor şi a resturilor ve-
getale din răsadniţe şi sere prin lucrarea repetată a solului;
• măsuri tehnologice: stimularea dezvoltării culturilor tinere cât mai rapid; semănatul nu
prea adânc; patul germinativ să fie umed – fărâmiţat şi bine aşezat, tăvălugit după semă-
nat; respectarea densităţii optime a plantelor, fiindcă la o densitate mai mare decât cea
recomandată se creează un microclimat cu umiditate ridicată, ce favorizează înmulţirea
dăunătorului dat;
• capcane luminoase: pe suprafeţe mici, în răsadniţe, sere se recomandă căutarea riguroa-
să în noapte, la lumina becului, pe plante și sol, apoi strângerea manuală a limacșilor;
• capcane umede: ademenirea limacșilor într-un loc anume prin formarea adăposturilor
artificiale din saci, cârpe umede, bucăţi de carton, rogojină, furnir sau ţiglă, frunze de
varză, salată, brusture etc., sub care se retrag ziua și pot fi adunaţi manual și distruși (apă
sărată, soluţie de detergent sau lăsaţi în pungi de plastic);
• capcane nutritive: aplicarea resturilor vegetale ca hrană gata pregătită (coajă de pepeni,
dovleac, banane, rădăcini de morcov, sfeclă, tuberculi de cartof), și expuse printre rân-
durile plantelor sau în jurul răsadniţelor, în special în locurile cunoscute ca invadate de
limacși, pe care în timpul nopţii ei se concentrează, iar în dimineaţă se strâng şi se distrug.
Combaterea chimică
se aplică rar, numai în anii cu invazii și in locurile invadate cu unul din produsele chimice:
• pulberile de var nestins sau cenuşă din lemn (30 g/m2);
• var în amestec cu praf de tutun (1:1) câte 20-25 g/m2;
• sare de bucătărie (20-30 g/m2), care acţionează prin deshidratarea corpului limacșilor.
Întotdeauna respectaţi instrucţiunile de utilizare, dozare și precauţiile!
PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

50 GHID PRACTIC PENTRU PRODUCĂTORII AGRICOLI
3.2.5. Nematodul galicol al rădăcinilor – Meloidogyne hapla
face parte din familia Tylenchyda, ordinul Heteroderidae, clasa Nemathelminthes
ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

Oul Este oval-alungit, rotunjit la extremităţi, în solul unde se cultivă plantele de seră și de câmp
de 0,06-0,8 mm lungime, brun-pal
Larva Este asemănătoare cu masculul, dar în solul unde se
stiletul este mai scurt, lipsesc orificiul cultivă plantele
genital și organul copulativ. de seră și de
câmp
Adultul Între sexe se remarcă un pronunţat în solul unde se

dimorfism sexual, ca la toate cultivă plantele
heteroderidele. Femela are corpul de seră și de
piriform, 0,5-1,0 mm lungime şi 0,4- câmp
0,5 mm grosime, de culoare albă,
transparentă. Masculul are corpul filiform,
de 1,0-1,4 mm lungime.
PLANTELE-GAZDĂ
Se cunosc 350 de plante-gazdă aparţinând la diferite fami-
lii botanice. Această vastă polifagie înregistrată la majoritatea
nematozilor fitofagi demonstrează adaptarea lor la cel mai im-
portant factor limitativ – seceta. În susţinerea acestui argument
accentuăm că numai pe secetă nematozii formează chiști, adică
corpul femelee devine o capsulă plină cu ouă și care poate su-
pravieţui ani la rând, chiar și peste 10 ani. De aceea, cu schim-
bările climatice care se înregistrează tot mai frecvent spre încăl-
zire, nu se va înregistra micșorarea densităţii populaţiilor sau
dispariţia lor, dar va continua: (i) fenomenul de rezistenţă; (ii)
cel mai important – căutarea de noi plante-gazde; (iii) infestarea
celor pe care le vor avea la dispoziţie; (iv) soiurile considerate
rezistente pot deveni plante-gazde de succes pentru nematozi.
Așadar, nematodul este întâlnit curent în câmp deschis şi
seră, atacând intens și culturile discutate în acest Ghid: cartoful
și tomatele.
BIOLOGIA
Dezvoltă 2-3 generaţii pe an. În condiţiile din ţara noastră iernează ca femelă complet dez-
voltată şi în stadiul de ou. În anii cu climat mai rece, toate ouăle rezistă, însă femelele hibernan-
te pier, evoluţia dăunătorului putând fi reluată în primăvară de la stadiul de ou. Dezvoltarea
embrionului are loc la temperatura solului de peste 20ºC. După incubaţia de câteva zile, larvele
părăsesc horionul ouălor și migrează în sol. În mediul umed se deplasează pe verticală şi orizon-
tală, parcurgând distanţe apreciabile. Larvele pătrund în rădăcini prin zona de creştere sau prin
vârful lor și se hrănesc sugând sucul celular cu stiletele.

GHID PRACTIC PENTRU PRODUCĂTORII AGRICOLI
51
După 2-3 săptămâni de hrănire, larvele năpârlesc rapid, în
timp de câteva zile în total de cinci ori, și cele care vor fi femele
îşi modifică forma corpului, devenind ca o butelie, apoi ca o pară.
Larvele care vor fi masculi evoluează spre forma tipică de nema-
tozi filiformi (vierme). După hrănire și fecundare, femelele rămân
în ţesuturile rădăcinilor, iar masculii migrează în sol. Reproduce-
rea nematodului este posibilă și pe cale partenogenetică. Femelele
mature elimină o substanţă mucilaginoasă în care depune ouăle.
Sacul mucilaginos, numit sac oviger, se află la „coada” femelei și conţine 3000-5000 de ouă. Ouăle din
ultima generaţie, aflate în ţesutul rădăcinilor sau în sol, rămân să ierneze, rezistând temperaturilor
scăzute, în timp ce adulţii pier. Nematodul este mult mai sensibil la umiditate decât la temperatură.
DAUNE
Infestarea are loc după transplantarea răsadurilor, atacând
râdăcinile secundare (laterale şi subţiri, radicele), provocând
modificări importante în organul atacat, care constau în:
• ramificarea excesivă a rădăcinii principale;
• apariţia unui număr mare de radicele cunoscute sub de-
numirea de „bărboşire»;
• formarea unui număr mare de gale ovale sau rotunde
mici cu o singură femelă în interior (0,5-0,7 mm în dia-
metru) și mari cu 3-5 sau mai multe femele care seamănă
cu niște mărgele (10-12 mm în diametru).
Pagube mari produce în culturile timpurii de primăvară, pe solurile uşoare, nisipoase şi cu
umiditatea ridicată. La atacuri masive, plantele se veştejesc şi treptat se usucă. Pierderile de pro-
ducţie pot ajunge la 40-80% din recoltă, iar uneori cultura poate fi compromisă în întregime.
MONITORIZAREA
• controlul materialului semincer pentru evitarea plantării nematodului concomitent cu
planta cultivată;
• controlul fitosanitar al plantelor cultivate pe vegetaţie;
• controlul recoltelor și estimarea atacului pentru a prognoza evoluţia lui.
Pe termen lung:
• crearea şi cultivarea de soiuri, hibrizi şi varietăţi de tomate, castraveţi şi alte plante rezis-
tente sau tolerante la atacul nematodului;
• respectarea unei rotaţii raţionale, adică revenirea unei culturi sensibile la nematod pe
acelaşi teren după 3-4 ani.
Pe termen scurt:
• plantarea materialului semincer sănătos, liber de nematozi;
• fertilizarea echilibrată a terenului pentru a forma condiţii perfecte pentru dezvoltarea
plantelor, după care vor tolera prezenţa nematodului într-o densitate numerică redusă;
• controlul fitosanitar al plantelor și eliminarea la timp a celor infestate de nematozi;
• plantele infestate smulse şi distruse prin ardere.
Preparate biologice: Nematofagină-BL (Arthrobotrys oligospora, titrul nu mai mic 3 mil. spo-
ri/g), doza 100-150 g/m2 și de respectat instrucţiunea producătorului.
COMBATEREA CHIMICĂ
• dehelmintizarea chimică a solului după recoltare nu este posibilă, fiindcă nu sunt omolo-
gate nematodice în acest scop în Republica Moldova, de aceea se contează pe toate măsuri-
le și metodele indicate anterior.

3.2.6. Nematodul rădăcinilor – Pratylenchus penetrans
face parte de familia Pratylenchidae, ordinul Tylenchida, clasa Adenophorea

Oul dimensiuni submicroscopie, albe, apoi solitare în rădăcină sau în sol
devin maronii-închise.
Larva viermiform, similar masculului, doar în sol și rădăcinile
dimensiuni mai mici, după patru năpârliri plantelor-gazde
devine nematod adult.
Adultul filamentos de 0,4-0,6 mm lungime, cu
dimorfism sexual: femela cu coadă dreaptă;
masculul are coada îndoită; stiletele („acul”
cu care înţeapă) chitinizat şi prelungit
până la primul inel; P.penetrans este foarte
asemănător cu alţi nematozi, doar piesele
aparatului bucal îl diferenţiază, fiindcă sunt
de rupt și nu de supt.
PLANTELE-GAZDĂ
Polifag ectoparazit, infestând sistemul radicular al cerealelor (grâu, secară, orz, ovăz), legumi-
noaselor (trifoi, lucernă, ghizdei, măzăriche), legumicolelor (ceapă, morcov, ridichea, conopida,
hreanul, ţelina, tomatele, vinetele), plantelor tehnice (floarea soarelui), ornamentale (Anemone,
Begonia, Iberis, Digitalis, Lathyrus), pomi şi arbuşti fructiferi (măr, vişin, piersic), arbori şi arbuşti
ornamentali (arţar, liliac, trandafir, salcâm, tuia, pin) şi numeroase plante spontane (ştir, coa-
da-calului, urda-vacii, nalbă, urzică ş.a.).
BIOLOGIA
P.penetrans este un nematod: (i) migrator –
de la rădăcină la rădăcină în rază de 1-2 m din
zona rădăcinii pe care a infectat-o prima; (ii)
endoparazit – intră în rădăcini. Se reproduc
sexual, femelele depun ouă în rădăcini sau sol,
apoi larva după năpârliri devine nematod adult.
Iernează în rădăcinile infestate sau în sol, în
orice stadiu: dar larva de vârsta a IV-a este cea
mai frecventă și rezistentă. Temperatura optimă
pentru dezvoltarea nematodului este de 21ºC, cu
cea mai numeroasă populaţie în stratul de sol de
la 10-15 cm adâncime în anotimpurile calde şi
la 10-24 cm în perioadele de arșiţă și secetoase. Numărul de ouă depuse, durata ciclului de viaţă
și mortalitatea larvară sunt foarte afectate de temperatură: (i) la 17°C ciclul a durat 46 de zile și
la 30°C în jumătate – 22 de zile; (ii) mortalitatea larvară a fost mai mare sub 25°C (50,4%) și peste
27°C (58,4%), adică cea optimă fiind de 25-27°C. Cu toate acestea, s-a constatat că P.penetrans se
înmulţește într-o gamă largă de temperatură, aceasta fiind și problema majoră în combaterea lor.
Factorii limitativi: (i) seceta, gerul și lipsa hranei (rădăcini suculente) – în așa condiţii, nema-
todul intră în diapauză fiziologică (aseamănă cu „uscarea” individului) sau stare de anhidrobioză;
(ii) pH solului: 7 – favorizează înmulţirea, iar 9 și 3 din pământ nisipos și sol argilos afectează
înmulţirea lui.
DAUNE
Nematodul trăiește în rădăcinile unei largi varietăţi de plante și produce leziuni necrotice pe
rădăcini. Simptomele sunt dificile de deosebit de alţi agenţi patogeni ai plantelor. Doar prin anali-

53
za solului se poate diagnostica corect o problemă
nematodică în câmp. P.penetrans rupe cuticula
rădăcinilor cu stiletul modificat, apoi pătrunde
în rădăcini și se hrănește cu ţesutul lor din interi-
or. Pe rădăcinile infestate apar leziuni necrotice
la suprafaţă (zone întunecate ale ţesutului mort)
și în tot cortexul rădăcinilor infectate. Leziunile
colorează rădăcina în maroniu roșiatic, în negru
și sunt iniţial niște pete. Pe măsură ce nematodul
se hrănește, leziunile se unesc și formează zone
necrotice mari, care, până la urmă, distrug rădă-
cina. La cartof, produce leziunii ale rădăcinilor
și infecţia secundară cu ciuperca Verticillium dahliae, care definitiv omoară de timpuriu planta
de cartof. Soiurile rezistente la V.dahliae devin sensibile la nematod când anterior au fost infecta-
te cu Pratylenchus. Daunele mixte sunt considerabil mai mari, decât de fiecare dăunător aparte.
La cartofi s-a demonstrat că P.penetrans are o relaţie cu V.dahliae și apare sindromul denumit
„moartea timpurie a cartofului” și tuberculii depozitaţi devin violeţi. Simptome secundare după
infectare: (i) creșterea slabă, pete de fructe și frunzișul clorotic. Aceste simptome se datorează
stresului rădăcinii plantelor și ele complică diagnosticarea corectă: atac de o boală sau infestare
cu nematod. Analizele de laborator elucidează aceste confuzii.
MONITORIZAREA
• vizual – după simptomele plantelor;
• metodologic – probe de sol, rădăcini și în laboratoare analiza lor la aparate speciale.
Pe termen lung: (i) asolamentele și rotaţia: (i) gama de plante-gazde ale acestui nematod
este foarte mare, de aceea asolamentele și rotaţia sunt puţin eficiente, aproape deloc; (ii) exem-
ple de plante neatacate de acest nematod: sfecla de zahăr şi furajeră; ovăzul s-au dovedit a fi
rezistent; (ii) plante ornamentale ca vâzdoagele (Tagetes) reduc numărul de Pratylenchus cu 90%,
inclusiv helena-de-toamnă (Helenium), fluturelul (Gaillardia) și aurelele (Eriophyllum) suprimă
semnificativ nematodul P.penetrans.
Pe termen scurt: (i) igiena fitosanitară: cea mai bună modalitate de a preveni atacul cauzat
de P.penetrans este de a evita introducerea iniţială a nematodului în câmp. Însă există foarte pu-
ţine câmpuri care nu sunt infestate cu o anumită cantitate de nematozi care atacă sistemul radi-
cular ; (ii) soirui rezistente: doar unele soiuri de cartof de origine americană (Peconic și Hudson)
au prezentat o anumită rezistenţă, alte plante-gazde însă prezintă rezistenţă moderată.
COMBATEREA CHIMICĂ
• Aplicarea frecventă a nematocidelor în combaterea acestui nematod de către fermierii din
alte ţări, a avut loc distrugerea faunei benefice din sol și obţinută degradarea generală a
solului. Acest aspect este bine de ţinut cont și de fermierii autohtoni, pentru a avea pămân-
turi „grase” și bogate în floră și faună în viitor.
• Nematodice pentru culturile forţate, legumicole şi floricole – nu sunt omologate în ţară.
• Cheltuielile și tipurile de culturi influenţează metodele de combatere a nematodului, de
aceea se aplică mai multe metode și gestionare a dăunătorului.

3.3. DĂUNĂTORII SPECIFICI CULTURILOR SOLANACEE:
TOMATE, ARDEI, VINETE
3.3.1. Păianjenul roşu comun – Tetranychus urticae

face parte din familia Tetranychidae, ordinul Trombidiformes, clasa Arachnida

Oul Sferic, de 0,12 mm în diametru, cu Ouăle și larvele
chorionul neted, fără striaţiuni, la se găsesc alături
depunere albicios, cu aspect sticlos, apoi de adulţi, pe
devine galben-portocaliu. plantele-gazde
Larva Asemănătoare cu adultul, deosebindu-

se prin dimensiuni mai mici şi are doar 6
picioare. La eclozare este incoloră, apoi
devine galbenă-palidă sau verde-galbenă
cu ochii roşii.
Adultul Femela este microscopică: 0,36-0,53 x

0,4-0,46 mm, turtită ventral, iar dorsal
bombată; culoarea variabilă în funcţie
de nutriţie şi anotimp: verde-deschisă,
galbenă-verzuie, galbenă-închisă, până la
roşu, roşu-închisă la femelele hibernante,
de unde şi denumirea – acarianul roşu.
Masculul alungit, piriform de 0,32-
0,40 x 0,24-0,30 mm; mai deschis la
culoare decât femela, îngustat în partea
posterioară şi turtit ventral.
PLANTELE-GAZDĂ
Acarian extrem de polifag, atacă în câmp şi în sere peste 200 de plante cultivate şi spontane,
iar preferatele fiind: tomate, ardei, vinete, castraveţi, pepeni galbeni şi verzi etc.
BIOLOGIA
În câmp se înmulţește până la 10-15 generaţii
pe an, iar în seră 12-18 generaţii pe an. Iernează
femela în crăpaturi şi sub scoarţa pomilor, butu-
cilor şi coardelor de viţă, pe sub resturile vegeta-
le sau în stratul de sus al solului. Femelele apar
la pornirea vegetaţiei, când temperatura medie
a aerului depăşeşte 10°C. Migrează pe plante
spontane și formează colonii mari, apoi trec pe
cele cultivate. Femela ţese pe frunze păienjeniş albicios mătăsos, care o protejează de clima ne-
favorabilă și ajunge să acopere toată planta. Ouăle le depune între frunză şi păienjeniş, mai mult
de-a lungul nervurilor principale, în prima sau a doua jumătate a lumi mai, la temperaturi medii
de 15°C. Pe o frunză pot fi depuse până la 200-300 ouă. Incubaţia durează 3-5 zile, în funcţie de
temperatură și umiditate. Larvele după câteva zile de hrănire năpârlesc și foarte repede se dife-
renţiază în femele şi masculi. Primăvara și toamna larva se dezvoltă 18-25 de zile, iar vara 10-13

55
zile, atfel o generaţie durează 15-28 zile, iar în lunile calde și secetoase 10-15 zile. Condiţiile op-
time pentru dezvoltare sunt temperatura de 29-30°C şi umiditatea aerului de 35-55%. În special
timpul uscat şi secetos favorizează înmulţirea în masă a acarianului. În septembrie–octombrie
apar femelele hibernante roşii-cărămizii, care se retrag sub diferite adăposturi pentru iernat.
DAUNE
Produce daune mari la legumicole: adultul şi larva coloni-
zează inferioara frunzelor, înţepând şi sugând sucul celular,
apoi faţa frunzelor se depigmentează, mai ales de-a lungul ner-
vurilor principale, se îngălbenesc, se usucă şi cad; pe dosul frun-
zelor apare o pânză mătăsoasă maronie. La atacuri puternice,
frunzele cad timpuriu, plantele stagnează în creştere, nu mai
fructifică şi dau producţii scăzute şi de calitate inferioară. În
anii călduroşi şi secetoşi, recolta poate fi redusă până la 30-80%.
MONITORIZAREA
• vizual și manual: 2-3 frunze de solanacee spontane co-
lectate (lobodă, urzică, traista ciobanului) și examinate la
binocular pentru depistarea primilor indivizi în mișcare;
• pe toată perioada de vegetaţie, supravegherea vizuală și continuă a plantelor pentru anti-
ciparea formării coloniilor și avertizarea tratamentelor curative în termene optime.
Prevenirea și combaterea non-chimică în spaţii protejate
Pe termen lung: alegerea unui asolament raţional ca solanaceele să revină după 2-3 ani; se
distrug buruienile din câmp și din exteriorul serelor, fiindcă sunt plante intermediare ale acari-
anului; efectuarea arăturilor de toamnă prin care se distruge o mare parte a stadiului hibernant.
Pe termen scurt: A. Igiena în seră: regimul hidrotermic din seră este un factor decisiv în dez-
voltarea acarianului, de aceea se respectă cu precizie în favoarea plantei și recoltei; dezinfecţia
solului cu aburi timp de 1 oră la 95°C; serele, pe vegetaţie, se menţin într-o perfectă curăţenie;
între două cicluri solul se dezinfestează, iar pe carcasa serelor şi răsadniţelor se aplică clorură de
var sau pesticide; după recoltare toate resturile vegetale se adună, se scot din sere şi se distrug
prin ardere. B. Igiena materialului săditor: control riguros al plantelor care se răsădesc în sere,
se aleg cele perfect sănătoase, viguroase, libere de orice dăunători; răsadul selectat pentru plan-
tare în seră sau câmp deschis se tratează chimic cu 1-2 zile înainte de plantare.
COMBATEREA BIOLOGICĂ
Înmulţirea acarianului fitofag este stopată de un acarian acarofag (prădător) și cel mai cunos-
cut este fitoseliusul (Phytoseiulus persimilis), apoi Typhlodromus caudiglans și buburuza pitică
(Stethorus punctillum). Fitoseliusul se crește în laborator biologic, de aceea se face comandă pre-
ventivă pentru obţinerea lui la ex-Institutul de Protecţie a Plantelor din Chișinău.
COMBATEREA CHIMICĂ
• VOLIAM TARGO (clorantraniliprol+abamectină) 0,8 g/l–numai la invazii mari a păianje-
nului și lipsa mijloacelor biologice;
• Nissorun 10 WP (hexitiazox) 0,24-0,36 g/kg – reglator de creştere cu efect ovarian, larvicid
şi nimfacid, asigură o protecţie fitosanitară îndelungată a culturilor – 30-45 de zile;
• rotaţia acaricidelor pentru evitarea formării raselor rezistente la substanţa activă aplicată;
• coloniile de acarieni se găsesc mai mult pe partea inferioară a frunzelor, astfel stropirea
trebuie să fie concentrată în aceste locuri și altele nevăzute;
• tratamente curative diferenţiate până la înflorire și pe fructificare: (i) până la floare – aca-
ricide cu remanenţă de scurtă durată şi selective (protejarea insectelor și acarienilor utili);
(ii) pe fructificare – numai cu mijloace biologice (protecţia consumatorului).

3.3.2. Păianjenul lat – Polyphagotarsonemus latus
face parte din familia Tarsonemidae, ordinul Trombidiformes, clasa Arachnida

Oul oval-alungit de 1,07 x 0,73 mm, cu mici ouăle se găsesc
formaţiuni bulbifere, stelate. alături de larve și
adulţi
Larva asemănătoare cu adultul, având colonii pe

dimensiuni mai mici şi doar 3 perechi de frunzele
picioare. plantelor-gazde
Adultul Femela are corpul piriform, subţire de pe toate organele

0,17-0,19 mm lungime şi 0,09-0,11 mm supraterestre ale
lăţime, de culoare variată: albă-gălbuie sau plantelor infestate
verde-închisă. Masculul este aplatizat de
0,14-0,15 mm lungime şi 0,08 mm lăţime,
mai îngroşat în partea mediană, galben-
coriaceu.
PLANTELE-GAZDĂ
Polifag deosebit de periculos, atacă peste 50 de plante cultivate şi spontane, ca tomatele, ardeii,
crizantemele etc., preferând şi producând daune mai mari în culturile de ardei gras, tomate, vine-
te, cartofi etc. Atacă frecvent în sere şi solarii, iar în câmp – pe vreme caldă şi secetoasă.
BIOLOGIA
În seră se dezvoltă fără oprire şi are 18-20 generaţii pe an, iar
în câmp, în funcţie de condiţiile climatice, 6-10 generaţii. Două
aspecte la care trebuie de atras atenţia la acest și alţi acarieni
trataţi în acest Ghid sunt: (i) mumărul mare de generaţii pe care
se dezvoltă pe an sau sezon; (ii) polifagia vastă. Acestea sunt din
nou dovada la adaptarea infinită la cel mai stresant factor – lipsa
de umiditate sau seceta. În acest context, ne permitem o compa-
raţie: (i) cămila, spre exemplu, are în cocoașă rezerve de lichid
vital și poate trăi fără apă peste o săptămână, iar acarienii și alte
insecte (păduchii, musculiţele, moliile, tripșii, buhele, gândacii,
puricii etc.) – nu au nici un organ cu rol de rezervor; (ii) cămila
însă, într-o populaţie se numără câteva zeci de exemplare, ori
acarienii – la nivel de milioane într-o seră de o sută de metri
pătraţi. De aceea, îndepărtarea acarianului/insectei de la frunza
suculentă doar pentru câteva ore – le omoară. În cazul când temperatura depășește optima sa,
intensitatea de extragere a sevei este și mai mare. De aici și agresivitatea dăunătorilor respectivi.

57
În confirmarea argumentelor, reamintim că solanaceele din sere sunt net superior mai atacate de
acarieni și insecte mici, fiindcă căldura din sere (ridicată pentru creșterea plantelor și maturiza-
rea recoltelor) ajunge ca și cea de afară pe secetă.
Iernează acarianul adult activ pe culturile din sere, de unde se transmite pe cele din solarii şi
câmp prin: (i) răsaduri; (ii) agăţate de musculiţa albă de seră, păduchii aripaţi şi diverse diptere
(muște). Femela, după o scurtă hrănire (de o zi), începe să depună ouă, în medie 45, maximum
până la 75, frecvent câte 6-7 ouă pe zi. În funcţie de climă, incubaţia durează 2-2,3 zile. Din ouă
apar larvele, care și ele în 1-2 zile ajung la maturitate și se transformă în acarieni apţi de forma-
rea următoarei generaţii, identice primei. În condiţii optime de temperatură (25-28°C) şi umidita-
te (70-80%), întreg ciclul de dezvoltare al acarianului durează foarte puţin: 4-5 zile. Intensitatea
maximă a atacului este înregistrată în a doua jumătate a lunii iulie şi în luna august.
Înmulţirea acarianului lat este limitată de aceeaşi duşmani naturali ca şi la acarianul roşu
comun (Tetranychus urticae).
DAUNE
Acarianul adult și larva atacă prin sugerea
sucului celular din frunze, lăstari, bobocii florali
şi fructele plantelor-gazdă. Extrag seva mai ales
din frunzele de la vârful plantelor, care rămân
mici, se îngălbenesc, se usucă şi cad. Frunzele ti-
nere atacate devin casante (sfărâmicioase), uşor
gofrate și cu marginile aplecate. De-a lungul ner-
vurii centrale sau mediane, pubescenţa foliară
se dezvoltă anormal, iar la bază apare o formaţi-
une cu aspect de tubercul. Bobocii florali şi fruc-
tele atacate se brunifică şi cad. Plantele atacate
stagnează în creştere şi treptat se usucă.
Simptome specifice:
(i) la ardei produc scurtnodarea ramificaţiilor de vârf, avortarea florilor şi suberificarea fruc-
telor, care nu mai cresc, devin rugoase şi pierd valoarea comercială;
(ii) la vinete are loc o puternică suberificare, crapă longitudinal din cauza pierderii elasticită-
ţii epidermei. Adulţii secretă o toxină puternică, ce este principala cauză de suberificare a
ţesuturilor.
Atacă în vetre, dar poate deveni generalizat în lipsa unor măsuri de protecţie fitosanitară. La
atacuri puternice, recolta de ardei, vinete, tomate poate fi compromisă total.
MONITORIZAREA
• 2-3 frunze de solanacee spontane colectate (lobodă, urzică, traista ciobanului) și examinate
la binocular pentru depistarea primilor indivizi mobili, adică în mișcare;
• supravegherea vizuală și continuă pe toată perioada de vegetaţie a plantelor pentru antici-
parea formării coloniilor și avertizarea tratamentelor curative în termene optime.
• identic ca la păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae)
COMBATEREA CHIMICĂ
• identic ca la păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae), dar fiindcă este rezistent la ma-
joritatea acaricidelor, principalul mijloc de stopare al infestărilor reprezintă tratarea ră-
sadurilor de ardei şi vinete cu 2-3 zile înainte de plantare cu Nissorun 10 WP (hexitiazox)
0,24-0,36 g/kg.

3.3.3. Păduchele verde al solanaceelor – Macrosiphum euphorbiae
face parte din familia Aphididae, ordinul Homoptera, clasa Insecta

Oul de iarnă, adică de rezistenţă, este sub Pot fi depistate
1 mm, la început de culoare verzuie și de cercetătorii
transparent, apoi negre. știinţifici, mai dificil
de fermieri, fiindcă
sunt depuse
în afara serei
sau câmupului
agricol, obișnuit
pe solanaceele
spontane
Larva asemănătoare cu adulţii, dar de Sub inferioara
dimensiuni mai mici. frunzelor și pe
inflorescenţe ca
indivizi solitari
sau în colonii
Adultul femela apteră, are corpul globulos, de

1,2-2,5 mm; în funcţie de planta pe care
se hrănește este roșu, maro, galben
sau negru-mat. Femela aripată este mai
mare și de aceleași culori. Aripile sunt
transparente, mai lungi decât corpul.
Aceleași plante și organe ca și larvele
PLANTELE-GAZDĂ
Polifag, atacând diverse plante cultivate și spontane, preferând tomatele și vinetele, castraveţii etc.
BIOLOGIA
Iernează în stadiul de ou la baza mugurilor sau în crăpă-
turile scoarţei arbuștilor spontani. Din ouă apar larvele și se
dezvoltă pe plantele spontane de solanacee, apoi și pe cele cul-
tivate. Se dezvoltă partenogenetic (numai prin femele), astfel
dezvoltarea este foarte rapidă și normal dezvoltă până la 8 ge-
neraţii, iar la ridicarea temperaturilor fie din seră sau natură,
dezvoltarea se accelerează și se pot reproduce până la 12 gene-
raţii. Spre toamnă apar femelele sexupare, care se dezvoltă pe
solanaceele cultivate sau mi-
grează pe cele spontane, unde
dau naștere formei sexuate (femelă și mascul) ale cărei femelă,
după copulare, depune ouăle de rezistenţă (care iernează).
Păduchele pe toatele plantele-gazde atrage foarte mulţi prădă-
tori, care efectiv îi consumă, și anume: crizopele (Chrysopa sp.),
buburuze (Coccinella quinquepunctata, C. 7-punctata, Adonia varie-
gata, Adalia bipunctata, Harmonia axyridis), ploșniţe (Anthocoris),

59
gândaci (Staphilinus), muște (Syrphus ribesii) și multe parazite (Praon myzophagum, Aphidius matrica-
riae, A. picipes, Ephedruspersicae etc.).
DAUNE
Adulţii și larvele se dezvoltă în colonii pe inferioara frunzelor, vârful lăstarilor și inflorescen-
ţe. Prin înţeparea și sugerea sucului celular, păduchii produc răsucirea frunzelor, deformarea
lăstarilor. Frecvent dăunează culturile semincere, florile rămânând sterile. Pagube indirecte pro-
duce prin instalarea fumaginei pe roua-de-miere eliminată de insecte pe frunze, lăstari și fructe.
MONITORIZAREA
• vizual, pe toată perioada de vegetaţie, prin analiza frun-
zelor tinere și sănătoase, în special observaţii pe partea
inferioară a frunzelor și a inflorescenţelor, pentru depis-
tarea femelelor aptere și larvelor;
• capcane lipicioase de culoare galbenă pentru captarea fe-
melelor aripate – toată perioada de vegetaţie.
• rotaţia culturilor din câmp deschis și sere;
• distrugerea plantelor după recoltare prin ardere;
• distrugerea florei spontane din jurul serelor, care sunt
plante-gazde secundare pe care se înmulţeşte păduchele;
• menţinerea serelor în stare de curăţenie perfectă.
Măsuri agrotehnice: (i) plantarea răsadului cât mai timpuriu,
pentru ca la apariţia insectei plantele să fie bine formate şi astfel
devin mai rezistente la atac; (ii) smulgerea plantelor atacate și ma-
cerarea lor instantanee (înecarea) pentru a evita migrarea lor.
Măsuri biologice: (i) protecţia prădătorilor și paraziţilor care pătrund spontan în sere (enu-
meraţi mai sus) prin evitarea tratamentelor chimice după graficul: dezinsectarea chimică obliga-
torie odată pe săptămână, dar numai în cazuri excepţionale; (ii) în condiţii de seră, se recomandă
lansarea musculiţei-afidimiza (Aphidoletes aphidimyza), care este prădătoare de păduchi în sta-
diul de larva (50-70 pupe/m2); lansarea se efectuează de 5-7 ori pe parcursul perioadei de vegeta-
ţie, asigurând un raport dintre musculiţă și păduche de 1:5.
COMBATEREA CHIMICĂ
În sere: (i) la semnalarea primelor colonii de păduchi, aceasta fiind și depăşirea PED; (ii) legu-
micolele din seră se recoltează la 2-3 zile pentru consum recent și proaspăt, astfel la necesitate se
aplică preparate chimice cu grad de toxicitate redus, inclusiv remanenţă de scurtă durată cu unul
din produsele înregistrare în Republica Moldova: Arrivo 25 EC (cipermetrin) 0,64-0,8 g/l; Averto
50 WG (abamectină) 0,5 g/kg; Benevia, OD (ciantraniliprol) 1,0+SAS Codasaid-2,5 l/ha; Closer (sul-
foxaflor) 0,2 g/l; Cythrin 500 EC (cipermetrin) 0,1 g/l; Movento 100 SC (spirotetramat) 0,75-1,0 g/l;
Proteus OD 110 (tiacloprid+deltametrin) 0,5-0,75 g/l. Pentru protecţia cartofului: Ovitex (ulei de
parafină) 10,0 g/l; Vector 480 SC (tiaclopridl) 0,1-0,15 g/l, astfel se va evita formarea reziduurilor
toxice pe fructe; în caz că se vor reface coloniile, tratamentele se vor repeta;
• o condiţie obligatorie la aplicarea tratamentelor chimice este pulverizarea părţilor inferi-
oare ale frunzelor, fiindcă acolo se localizează indivizii de păduchi și se formează colonii,
astfel și eficacitatea devine mai înaltă.
În câmp deschis:
• de regulă, nu se aplică (sau foarte rar), fiindcă tratamentele împotriva altor dăunători asi-
gură concomitent şi combaterea păduchelui verde al solanaceelor;
• tratamente chimice speciale (unu, maxim două) se aplică la avertizare şi depăşirea PED
(frecvenţa plantelor infestate de peste 10%, iar raportul dintre afidofagi şi păduchi de 1:30)
cu unul din produsele menţionate anterior.

3.3.4. Păduchele verde al piersicului – Myzodes persicae
face parte din familia Aphididae, ordinul Homoptera, clasa Insecta

Oul de iarnă, adică de rezistenţă, de 0,4-0,5 mm, pe mugurii
la început de culoare verzuie și transparente, plantelor
apoi negre. multianuale
Larva sunt asemănătoare adulţilor, mai mici și sub limbul foliar

lipsite de aripi, verzi-deschise. al frunzelor și la
vârful lăstarilor
Adultul femela apteră este ovală, de 1,4-2,5 mm similar larvelor

lungime, verde, cu nuanţe deschise sau
mai închise. Femela aripată are 1,4-2,0
mm lungime, culoare închisă, mezo- și
metatoracele negre, iar abdomenul verde-
gălbui. Pe abdomen – pete negre și două
dungi închise.
PLANTELE-GAZDĂ
Polifag, gazdă primară fiind piersicul și caisul, iar peste 400 de plante-gazde secundare din 64
de familii botanice, inclusiv solanacee (cartoful, tomatele, tutunul, ardeiul, vinetele etc.).
BIOLOGIA
Afid migrator și polivoltin. Iernează stadiul de ou de rezistenţă,
pe scoarţa tulpinilor și a ramurilor de piersic. În martie–aprilie,
apar larvele, care migrează pe lăstarii tineri și pe faţa inferioară
a frunzelor, încep hrănirea și la maturitate înmulţirea similar ca
păduchele verde al solanaceelor. În total dezvoltă 3-5 generaţii de
fundatrigene pe piersic și mai multe generaţii virginogene (nasc
larve) pe plantele gazdă secundare: cartof, tomate, vinete, tutun,
sfeclă etc. Prin septembrie–octombrie, apar indivizi forma sexupa-
ră, femele aripate care migrează pe piersic și dau naștere la forma sexuată. După copulaţie fe-
melele sexuate depun ouăle de rezistenţă care iernează. Păduchele atrage aceiași prădători ca și
păduchele verde al solanaceelor.
DAUNE
Formează colonii compacte pe dosul frunzelor și pe vârful lăstarilor de piersic și apoi pe apa-
ratul foliar al plantelor-gazdă secundare. Adulţii și larvele înţeapă și sug sucul celular din orga-
nele atacate; frunzele infestate se răsucesc, se îngălbenesc, cad prematur, pe roua-de-miere se
instalează fumagina, care împiedică asimilaţia normală a frunzelor. Pagubele cele mai mari se
înregistrează în pepiniere și la culturile de solanacee care, în urma atacului fructifică slab și dau
producţii de calitate inferioară.
MONITORIZAREA
vezi păduchele verde al solanaceelor Macrosiphum euphorbiae
• Vezi păduchele verde al solanaceelor Macrosiphum euphorbiae
COMBATEREA CHIMICĂ
Vezi păduchele verde al solanaceelor Macrosiphum euphorbiae

61
3.3.5. Tripsul plantelor de seră – Heliothrips haemorrhoidalis
face parte din familia Thripidae, ordinul Thysanoptera, clasa Insecta

Oul este reniform, de 0,3 mm lungime, de sub epiderma
culoare albă, transparent. frunzei sau
fructului atacat
Larva la completa dezvoltare are corpul de 0,8- pe frunze, în flori,

1,0 mm lungime, culoare galbenă. pe tulpini
Adultul are corpul zvelt, de 1,2-1,4 mm lungime, pe frunze,

fin reticulat de culoare brună-negricioasă, în flori,
cu ultimele 2-3 segmente abdominale pe tulpini
galbene-portocalii. Aripile sunt lungi,
înguste şi franjurate, cu baza foarte lată,
de culoare galbenă-cenuşie. Abdomenul
este brun-închis, iar segmentele 8, 9 şi 10
sunt galbene.
PLANTELE-GAZDĂ
Polifag, atacă în sere, răsadniţe, solarii şi diferite plante de apartamente, producând pagube
mai mari în culturile floricole şi legumicole (tomate, ardei, castraveţi etc).
BIOLOGIA
Tripsul de seră face parte din grupa insectelor
cu dimensiuni foarte mici și adaptarea rapidă și
numeroasă la condiţiile stresante – căldura și se-
ceta. Ca dovadă menţionăm că, în anii cu regim
climatic obișnuit, în câmp deschis dezvoltă 4 gene-
raţii, iar pe secetă – a cincea generaţie. În condiţii
de seră însă dezvoltă de la 4 până la 12 generaţii
pe sezonul vegetativ. Acest progres al numărului
de generaţii se datorează adulţilor și larvelor, care
intră în concurenţă cu factorul stresant – seceta,
și… din nou menţionăm că o mare parte pier, dar
cealălaltă parte evoluează cu un potenţial de re-
zistenţă mare. Astfel, schimbările climatice din
exteriorul serelor – spre aridizare, vor fi similare
celor din seră, iar consecinţele deja se cunosc.
Iernează în seră ca adult sub diferite resturi vegetale sau în stratul superficial al solului. După
hibernare femelele părăsesc adăposturile şi urcă pe frunze, se hrănesc 3-6 zile, apoi încep să se
înmulţească partenogenetic (fără mascul) și ovipar (depun ouă). Oul este depus în ţesutul frun-
zelor mai bătrâne (sucul din cele tinere le înmoaie și îneacă) și femela le acoperă cu eliminări
proprii (excremente). Totodată, femela le obligă într-un fel pe frunze să le protejeze de excesul

de apă din ţesuturi, introducând cu ovipozitorul nu numai oul, dar și o enzimă care cicatrizează
locul înţepăturii (gen ţânţarul care suge sângele la om). O femelă depune în medie câte 2-3 ouă pe
zi, iar în total până la 22 ouă. După 4-8 zile apar larvele, care se hrănesc cu adulţi bătrâni. Larva
se hrănește 14-16, zile apoi trece în nimfă (stratul superficial al solului) și adult. Următoarea gene-
raţie este identică. Pentru dezvoltarea unei generaţii în 20-22 zile are nevoie de condiţii optime:
(i) temperatura aerului cuprinsă între 25-27°C; (ii) umiditatea relativă a aerului de 80-85%; (iii)
devierea de la un factor duce la pieirea în masă a larvelor, nimfelor etc.
Înmulţirea tripsului de seră este stopată de alţi tripși prădători (Aelothrips fasciatus, Frankli-
niothrips tenuicornis, F. vespiformis) și crizopa comună (Chrysopa carnea).
DAUNE
Atacă ca adult şi larvă prin înţeparea frunze-
lor, lăstarilor şi florilor, sugând seva din ţesuturi,
după care se depreciază valoarea economică şi
comercială a plantelor de solanacee prin: (i) apa-
riţia de pete caracteristice, albe-argintii pe frun-
ze; (ii) bobocii florali nu se mai deschid; (iii) ne-
crozarea frunzelor și căderea lor; (iv) deformaţii
foliare și pierderea coloritului şi mirosului carac-
teristic al florilor; (v) fructele mici și debilizate.
MONITORIZAREA
• analiza frunzelor suspecte la infestare și de atac la binocular, fiindcă dimensiunile mici nu
permit observarea tripșilor cu ochiul liber.
• rotaţii raţionale a culturilor;
• distrugerea resturilor vegetale, rămase după recoltare;
• prelucrarea adâncă a solului pentru distrugerea stadiului hibernant și folosirea pentru
plantare a unui răsad bine dezvoltat şi sănătos;
• plantarea răsadului în sol bine pregătit şi fertilizat, pentru a obţine plante viguroase, care
sunt mai rezistente la atac;
• distrugerea buruienilor în cursul perioadei de vegetaţie, care sunt plante-gazde intermedi-
are ale dăunătorului.
Măsuri biologice: înmulţirea şi lansarea acarienilor prădători (Amblyseius mekenziei, A. cu-
cumeris), în doză de 150-200 ex.plantă, la o densitate de până la 5 tripşi/frunză, iar dacă densitatea
dăunătorului este mai mare de 5 tripşi/frunză se realizează un raport de prădător–pradă de la 1:1
până la 1:5, în funcţie de temperatură.
COMBATEREA CHIMICĂ
Tratamente chimice speciale în sere împotriva tripsului plantelor de seră (similar la cele din
câmp deschis) nu se aplică sau foarte rar, fiindcă cele aplicate împotriva musculiţei albe de seră,
omoară şi tripsul.
• În cazul unor infestări puternice, pot fi aplicate la avertizare şi depăşirea PED.
• Pentru reducerea reziduurilor toxice pe/în fructele de tomate şi ardei de seră se reco-
mandă produse cu grad de toxicitate redus şi o remanenţă slabă, aplicate obligatoriu prin
rotaţie: Arrivo 25 EC (cipermetrin) 0,64-0,8 l/ha; Benevia, OD (ciantraniliprol) 1,0+SAS
Codasaid-2,5 l/ha; Movento 100 SC (spirotetramat) 0,75-1,0; VOLIAM TARGO (clorantrani-
liprol+abamectină) 0,6 g/l, fiindcă se consumă mai mult în stare proaspătă.
• Stropirile se vor executa pe inferioara frunzelor, unde se află coloniile de tripşi, şi se vor
repeta la 8-10 zile, în funcţie de refacerea populaţiilor și infestărilor.

63
3.3.6. Musculiţa albă de seră – Trialeurodes vaporariorum
face parte din familia Aleurodidae, ordinul Homoptera, clasa Insecta

Oul 0,25 mm în lungime, alb-gălbui, peste 2 pe partea inferioară a frunzelor, frecvent în formă de
zile devine cenușiu-violet, în formă de con inel sau semiinel
cu peţiol scurt.
Larva Prezintă 2 forme: (i) mobilă – până la pe partea
hrănire; (ii) imobilă – în timpul hrănirii, inferioară a
și este ovală, verzuie-pală, aplatizată, cu frunzelor, iar la
aspect de solz. populaţii mari–
peste tot
Nimfa Sau larva de ultima vârstă – a IV-a este de pe partea

0,7-0,8 mm în lungime, albicioasă, ovală, inferioară a
pe margine cu franjuri și sete ceroase frunzelor, iar la
ondulate îndreptate în jos. populaţii mari–
peste tot
Adultul amintește de o molie, fiindcă în stare pe partea

de repaus aranjează aripile de-a lungul inferioară a
abdomenului, care sunt albe și acoperite frunzelor, iar la
cu pruină ceroasă și făinoasă; când întind populaţii mari
aripile, formează o suprafaţă aproape peste tot
plană; dimensiuni mici: femela de 1,4-1,5
mm, masculul 1,1-1,2 mm
PLANTELE-GAZDĂ
Specie polifagă și atacă peste 200 de plante ornamentale (crizantema, Pelargonium, Fuchsia,
Gerbera și altele) și legumicole, în special pe vânătă, tomate, ardeiul gras, castravetele și altele.
BIOLOGIA
Musculiţa albă de seră este unul din indica-
torii evidenţi ai schimbărilor climatice pe conti-
nentul european, fiindcă este de origine tropica-
lă. A pătruns pe diferite căi în repetate rânduri
și s-a adaptat perfect în agroecosistemele loca-
le. Totuși, dacă în zonele temperate musculiţa
nu iernează în câmp deschis, apoi în seră și/sau
apartamente supravieţuiește în prezenţa plante-
lor-gazdă și se dezvolta fără pauze; astfel a deve-
nit una din cele mai dăunătoare insecte.
Insecta dezvoltă mai multe generaţii pe an și la număr maxim ajung în anii secetoși sau cu
deficitate de apă în sere, fiindcă temperatura înaltă le ridică necesitatea de a căuta apă în celulele
plantelor. De aici și înmulţirea mai rapidă și intensă. Zboară la o distanţă mică, dar cu vântul pot
fi deplasate la distanţe mai mari. Femelele depun ouăle sub frunze, frecvent în formă de inel sau

semiinel. După o săptămână, din ou iese larva migratoare, dar rămâne pe aceeași frunză. Celelal-
te vârste larvare sunt imobile și sedentare, astfel au aspect de solzi. Larva din ultima vârstă sau a
IV-a (nimfa) nu se mai hrănește. Durata dezvoltării unei larve este de 25-30 de zile la tempartura
de 21°C, sau mai repede cu câteva zile, dacă temperatura din sere sau câmp deschis crește. Din
nimfă zboază musculiţa cu aripile albe cu aspect făinos. În zonele temperate dăunătorul, de regu-
lă, nu poate ierna în condiţii de câmp deschis, dar în seră și/sau apartament poate supravieţui în
prezenţa plantelor-gazdă și se dezvolta fără pauze.
Musculiţa albă de seră, fiind unul din cei mai importanţi dăunători ai serelor, s-au studiat și
organismele care o reglează pe cale naturală, ele fiind: acarienii prădători (Amblydromalus limo-
nicus, Amblyseius swirskii), crizopele (Chrysopa lineata, Ch. rufilabris), buburuze pitice (Delphas-
tus catalinae), ploșniţe (Macrolophus costalis, Orius majusculus), viespi parazitoide (Encarsia for-
mosa, Eretmocerus eremicus) și/sau ciupercile entomopatogene (Beauveria bassiana, Verticillium
lecanii) etc. Unele sunt crescute în laboratoare și utilizate ca metodă biologică de combatere (vezi
în continuare).
DAUNE
Directe: (i) ambele stadii active – adulţii și larvele – sunt sugătoare de sucuri
celulare; (ii) ambele stadii active lasă în urma lor roua-de-miere pe suprafaţa
frunzelor și/sau pe fructe; (iii) pe roua-de-miere se dezvoltă ciupercile funigi-
noase (genurile Capnodium, Alternaria, Fusarium, Penicillium etc.). Consecinţe:
(i) frunzele atacate se îngălbenesc, se usucă şi cu timpul cad; la atacuri puterni-
ce, plantele se usucă în masă,
recolta fiind compromisă; (ii)
roua-de-miere defavorizează
fotosinteza și poate face fruc-
tele nepotrivire pentru vânza-
re și consum.
Indirecte: dăunătorul, prin apartul bucal su-
gător, transmite plantei mai multe specii de vi-
ruși care provoacă viroze la plante.
Nivelul sporit de infestare reduce potenţialul
total de vegetaţie ale plantei, reţine creșterea și
scade recoltele.
MONITORIZAREA
Monitoringul poate fi efectuat prin utilizarea diverselor instrumente:
• recoltarea probelor selectate manual și vizual – frunze și se investighează în laborator cu
microscopul, pentru a verifica prezenţa ouălor și/sau nimfelor;
• folosirea capcanelor cleioase sau panglicilor de culoare galbenă, pentru depistarea tim-
purie a adulţilor. Capcanele se instalează la înălţimea culturii.
Atenţie: (i) numărul de musculiţe albe de seră din capcane nu oferă informaţia reală despre
densitatea populaţiei, de aceea determinarea numărului de tratamente nu trebuie să se bazeze
numai pe aceste date; (ii) capcanele galbene lipicioase nu sunt selective pentru fiecare insectă
aparte, de aceea când se vor acoperi cu multe insecte străine (tripși, afide, muște etc.) este necesar
de curăţat sau schimbat.
• organizatorice: înfiinţarea serei la 2-3 km de câmpurile cu solanacee; „îngrădirea” serei
cu plantaţii de ceapă, usturoi, morcov, sfeclă, porumb, cereale etc., adică pe care nu se dez-
voltă musculiţa; posibilităţi de reglare a regimului termic și hidric permanent;
• agronomice: îngrășarea solului pentru obţinerea culturilor de solanacee viguroase și să-
nătoase; control viguros ale plantelor destinate introducerii în circuit agricol de seră, câmp

65
deschis, locuinţe etc.; plantarea la distanţă optimă și neînghesuirea printre rânduri a unor
culturi străine decât cea cu destinaţie exactă; nepermiterea plantării în sere și câmp des-
chis a plantelor infestate; după fiecare ciclu de vegetaţie se face dezinsectarea generală a
serelor industriale cu insecticide recomandate;
• igienă culturală: menţinerea serei într-o curăţenie perfectă; înlăturarea florii spontane
din sere şi vecinătatea lor, care sunt plante-gazde intermediare ale musculiţei albe de seră;
înlăturarea plantelor infestate din seră și din jurul ei;
• blocarea accesului dinafară la musculiţă și alte insecte dăunătoare: la intrările în sere
și ferestrele de aerisire se instalează plase specializate (similar tifonului) împotriva insec-
telor de dimensiuni foarte mici.
COMBATEREA BIOLOGICĂ
• Aplicarea capcanelor galbene lipicioase pentru combate-
re după indicaţiile de la producător;
• Utilizarea agenţilor biologici de producere autohtonă
(sau din alte ţări) la comandă ca: viespile parazitoide (En-
carsia formosa), ploșniţele prădătoare (Macrolophus pyg-
maeus), acarienii prădători (Amblydromalus limonicus,
Amblyseius swirskii) și preparatul biologic Verticillin pe
baza ciupercii Verticillium lecanii sub formă de pulbere
umectabilă și altele. Toate aceste biopreparate se utilizea-
ză în sere și câmp deschis strict respectând instrucţiunile
și recomandările producătorului.
• În seră sau în câmp deschis să se protejeze parazitoizii
şi prădătorii (mulţi, dar neobservabili și nenumărabili)
prin neformarea vacuumului toxic.
Preparat biologic: Pelecol (esterii etilici ai acizilor grași din ulei de rapiţă) 8,0-10,0 g/l.
COMBATEREA CHIMICĂ
• Legumicolele din seră se recoltează la 2-3 zile pentru consum recent în stare crudă, astfel
la necesitate se aplică preparate chimice cu grad de toxicitate foarte redus, până la înflori-
rea plantelor, inclusiv remanenţă de scurtă durată ca: (i) tomate de seră – Admiral 10 EC
(piriproxifen) 0,2-0,3 g/l; Arrivo 25 EC (cipermetrin) 0,24-0,32 g/l; Confidor SL 200 (imida-
cloprid), 0,5-0,6 g/l; Focus 700 WDG (imidacloprid) 0,2-0,3 g/kg; Warrant 200 SL (imida-
cloprid), 0,5-0,6 g/l; (ii) tomate şi ardei de seră – Actellic 50 EC (pirimifos-metil) 1,5 g/l; (iii)
solanaceele din câmp deschis nu se stropesc cu preparate chimice, fiindcă cele aplicate
împotriva altor insecte dăunătoare menţin populaţiile musculiţei sub pragul economic de
dăunare; totuși, dacă populaţiile vor depăși PED, atunci în culturile de tomate, vinete, ardei
etc. se va aplica Actellic 50 EC (pirimifos-metil) 1,0-1,5 g/l în câmp deschis și 3,0-5,0 g/l în
seră. La posibilitate se pot amesteca două produse din grupe diferite.
În perioada de fructificare, se vor aplica tratamente numai cu preparate biologice.
Atenţie 1: După o stropire cu un insecticid, vor muri doar stadiile sensibile care au fost prezen-
te în momentul tratării sau în perioada cât substanţele chimice rămân active. În celelalte stadii de
dezvoltare, dăunătorul supravieţuiește și continuă să dăuneze. Astfel, poate apărea necesitatea de
a repeta tratamentele chimice la un interval de câteva zile şi numai la o avertizare precisă.
Atenţie 2: Demult se cunoaște că există rase de musculiţă rezistente la una sau altă substanţă
chimică, de aceea, pentru păstrarea eficacităţii insecticidului, trebuie de aplicat strategia de evi-
tare a dezvoltării rezistenţiei sau așa-numita „rotaţie” a grupelor de substanţe chimice.
Atenţie 3: Condiţie obligatorie la stropitul chimic este pulverizarea dedesubtul frunzelor, fi-
indcă acolo se localizează musculiţa și formează colonii: astfel și eficacitatea devine mai înaltă.

3.3.7. Buha fructificaţiilor – Helicoverpa armigera
face parte din familia Noctuidae, ordinul Lepidoptera, clasa Insecta
Specia Helicoverpa armigera are statut de carantină și invazivă, respectiv reglementată prin Lista 2A, nr. 110 a
EPPO (Organizaţia Europeană pentru Protecţia Plantelor), iar în Republica Moldova interzisă prin Hotărârea
de Guvern nr. 356, din 31.05.2012. În Ucraina a fost înregistrată în 1920 și apoi în 1982.
Oul sferic, de la 0,4 până la
0,6 mm în diametru și cu
suprafaţă crestată; alb, apoi
devine verzui. O pontă
conţine 2-3 ouă, frecvent și
câte unu.
Pe toate organele supraterestre ale plantelor atacate.

Larva sau În vârsta a VI-a are 40 mm Primele vârste se hrănesc pe
viermele lungime; verzuie și gălbuie frunzele tinere și suculente,
până la roșie-brunie; cu 3 apoi în următoarele vârste
dungi întunecate de-a lungul pătrund în mugurii, florile,
părţii dorsale. Deranjată, se fructele și seminţele plantelor
încolăcește, pierde echilibrul și atacate: mătasea, știuleţii,
cade de pe plantă. ardeii, capsulele de tutun,
bobocii de garoafe etc.
Pupa După 10-15 zile de dezvoltare În sol, la adâncimea de la

ajunge la 15-20 mm lungime, 2-18 până la 40-100 mm,
brună-roșcată, lucioasă și se inclusiv în pătura de resturi
află într-un cocon mătăsos. vegetale rămase pe câmp
după recoltare.
Adultul În anvergură aripile se deschid Fluturele este un bun

până la 30-40 mm, iar corpul zburător și activ noaptea.
variază de la 12 mm până la
20 mm lungime.
PLANTELE-GAZDĂ
Polifagă și atacă peste 120 de plante cultivate și spontane, preferate fiind porumbul, tomatele,
ardeiul, vânăta, tutunul, cartoful și multe altele. În sere atacă foarte mult tomatele și garoafele.
BIOLOGIA
După aflarea doar a trei aspecte ale buhei fructificaţiilor se pot începe discuţiile despre adap-
tarea ei în noi areale și responsabilitatea în luarea deciziilor de control:
(i) răspândirea pe planetă: din Australia și până în Scandinavia, din China până în Brazilia;
(ii) denumirea populară: buha bumbacului (Rusia și Asia), buha porumbului (Europa de
Sud), buha din Lumea Veche (adică din Africa) sau buha „pai uscat”, după culoarea flutu-
rilor, în Marea Britanie;

67
(iii) încrucișarea interspecifică între subspeciile: Helicoverpa armigera armigera (Europa
Centrală și de Sud, Asia și Africa) x Helicoverpa armigera conferta (Australia și Oceania).
Totodată, buha este una din miile de insecte care migrează de pe un continent pe altul, dar
aceasta este printre cele care se adaptează în noile areale. Succesele aclimatizării pe toată Planeta
sunt recunoscute: (i) schimbările climatice spre încălzire generală; (ii) extinderea plantelor-gaz-
de preferate în toate ţările și „ajungerea” din urmă a lor de buhă; (iii) combaterea intensivă și
insistentă cu preparate chimice în fiecare ţară unde a ajuns, fiindcă preventiv a obţinut statut de
carantină și măsurile sunt mai severe; (iv) concomitent cu încrucișarea naturală între subspecii
și formarea raselor naturale cu calităţi fiziologice mai sigure, a avut loc și „educarea” noilor rase
pe linie fitosanitară, după care au apărut rase rezistente în toate tipurile de plantaţii (mici, mari,
industriale, particulare etc.). Astfel, de cca 70 de ani, sau odată cu încercarea cultivării bumbacu-
lui în raioanele de sud ale republicii în anii 50-60 ai sec. XX (în Ismail, Ucraina, din 1920), buha
fructificaţiilor/bumbacului a pătruns în diverse culturi și de atunci se întreprind măsuri de com-
batere pe cale chimică. Schimbarea condiţiilor climatice însă rămâne factorul decisiv în evoluţia
acestei specii sub orice prag economic de dăunare. În acest context se avertizează fermierii că
buha fructificaţiilor necesită abordare fitosanitară specială.
Femela se hrănește pe plantele înfloritoare înainte de a depune ouăle, sau câteva sute pe toate
organele plantei. Asupra perioadei de dezvoltare influenţează: (i) temperatura; (ii) cantitatea de
precipitaţii; (iii) sursa de hrănire. Femelele sunt active în amurg și noaptea; migrează la distanţe
mari; într-un an pot dezvolta mai multe generaţii. La temperatura optimă, o larvă migrează din
ou după 3-4 zile, consumă de la 10 până la 24 organe de fructificare și după 3-4 săptămâni de hră-
nire se împupează și cele din ultima generaţie iernează în sol (pupa).
DAUNE
Larvele din generaţia a II-a pătrund în fructe și rod în pulpa de tomate și ardei (mai rar la
vinete) galerii mari și neregulate, inclusiv seminţele, lăsând o masă mare de excremente, apoi
devin neconsumabile. O larvă atacă mai multe fructe, ieșind și intrând din unul în altul, astfel
fructele unui ciorchine se distrug în totalitate.
Consecinţele: fructele atacate sunt mărunte, nu mai cresc și cad, iar în frunzele mai mari se
dezvoltă numeroase microorganisme, ca ciuperca (Fusarium, Cephalosporium), care concomitent
distrug fructele. Larvele tinere produc pagube mici și sunt aproape neobservate.
MONITORIZARE
Fluturii: capcanele luminoase – dificil de aplicat, selectat
indivizii și determinat corect specia de buhă. Capcanele fero-
monale – ArmiGALI pentru aflarea începutului zborului buhe-
lor masculine și respectiv apariţia imediată a ouălor și larvelor.
Ouăle: numai vizual și manual, analizând minuţios organele
plantelor cultivate.
Larva: (i) primele vârste – vizual și insistent pot fi observate
pe suprafaţa frunzelor și inflorescenţelor plantelor, dar frecvent
și rapid se ascund în organele plantei (flori, fructe etc.); (ii) vâr-
stele mijlocii – rod orificii și lasă excremente care pot fi observate
ușor în fructe și inflorescenţe, respectiv numărate; (iii) ultimele
vârste – prin decuparea și secţionarea organelor cu simptome și
analiza lor vizuală.
Pupa: manual și vizual în resturile vegetale din câmpul
agricol și la necesitate prin săpături.
MANAGEMENTULUL DE CÂMP
Măsurile agrotehnice:
• arătura: pupele iernează în sol și pentru distrugere se indică arăturile adânci de toamnă;

• flora spontană: buha se dezvoltă la fel de bine și pe buruienile de solanacee, astfel distru-
gerea sistematică a florii spontane în perioada de vegetaţie reduce populaţia de buhă;
• anticiparea: pentru a grăbi dezvoltarea plantelor agricole şi a spori rezistenţa la atacul
buhei, se seamănă sau plantează plantele de timpuriu în terenuri bine pregătite şi fertili-
zate;
• plantare distanţată: de respectat distanţa mare dintre plante, care va permite penetrarea
completă în cultura tratată a preparatelor pentru combatere (biopreparate și insecticide);
• cultivaţiile: pentru împupare, larvele se retrag în sol, astfel în perioada de vegetaţie se
recomandă prelucrarea repetată a solului dintre rândurile plantelor cu cultivatorul, după
care se distruge o bună parte din larve și pupe (rezerva biologică);
• plante-momeală: buhele zboară în câmpurile agricole de pe terenurile cu floră spontană,
astfel în unele ţări și în unii ani cu prognozarea populaţiilor mari (în republică permanent
sunt mari) se seamănă primăvara devreme fâșii de porumb, tutun, năut etc., care atrag
fluturii pentru depunerea ouălor, iar la ecloziunea larvelor fâșiile-capcană se tratează cu
insecticide din abundenţă;
• manual: în seră și pe suprafeţe mici se recoltează manual şi se distrug instantaneu fructele
și larvele mari, adică înainte de a se retrage ele la împupare și apoi la iernare;
• vegetaţia moartă după recoltare: buna gospodărire a câmpurilor după recoltare face
parte din îndeplinirea strictă a igienei fitosanitare, după care se distruge și o bună parte
din rezerva biologică a buhei.
Combaterea biologică: pentru tomate, ardei și vinete de folosit (i) viespea oofagă Trichogram-
ma ; (ii) capcane feromonale ArmiGALI ; (iii) biopreparatul n-HS-2 (virusul poliedrozei nucleare,
titrul 7 mlrd. poliedre/g), 0,15-0,3 împotriva larvelor și pupelor.
COMBATEREA CHIMICĂ
La depășirea PED (ouă și larve mici: 10 ouă sau 10 larve de I-II vârstă pe 100 de plante; flu-
turi – 2 indivizi pe noapte la o capcană feromonală), se recomandă insecticidele înregistrate în
Republica Moldova, și anume la tomate : toată gama de produse omologate se prezintă în tabelul
de la cap. 4.4. Măsuri curative chimice, principalele fiind: Acetamiprid 22,5 SL (acetamiprid) 0,1
g/l; Armor 350 SC (acetamiprid+lambda-cihalotrin) 0,2-0,25 g/l; Avaunt, EC (indoxacarb) 0,25-0,3
g/l; Avirro 25 EC (cipermetrin) 0,25-0,4 g/l; Belt SC 480 (flubendiamid) 0,1-0,11 g/l; Coragen 20 SC
(clorantraniliprol) 0,1-0,125 g/l; Decis Profi WG 25 (deltametrin) 0,05 g/kg; LEOTRIN 100 SC (lam-
bda-cihalotrin) 0,2 g/l; Master 100 EC (bifentrin) 0,5 g/l; Pitch 150 SC (indoxacarb) 0,3 g/l; Proteus
OD 110 (tiacloprid+deltametrin) 0,5-0,75 g/l; Vector 480 SC (tiacloprid) 0,1-0,15 g/l, tomate și ar-
dei: AFFIRM (benzoat de emamectin) 1,4-1,5 g/kg.
Avertismente suplimentare: La atacuri reduse este suficient un tratament. La invazii mari

sunt necesare 2-3 tratamente: (i) la apariţia ouălor; (ii) la 6-8 zile de la eclozarea omizilor; (iii) la
necesitate, după 10-12 zile după al II-a. Tratamentele sunt împotriva larvelor/omizilor, dar pot fi
eficiente numai când omizile sunt mici: primele vârste. De aceea insistent se caută ponta cu ouă și
dacă culoarea este întunecată se stropește cât mai rapid ca frunza să fie deja otrăvită.
Larvele din primele vârste sunt greu de depistat (mici și verzi), iar larvele din ultimele vârste
foarte repede pătrund în organele reproductive, unde sunt mai puţin accesibile pentru tratamente.
Întotdeauna respectaţi instrucţiunile de utilizare și precauţiile!

69
3.3.8. Musca/musculiţa minieră – Liriomyza trifolii
face parte din familia Agromyzidae, ordinul Lepidoptera, clasa Insecta
Specia are statut de carantină și invazivă, respectiv reglementată prin Lista 2A, nr. 131 a EPPO (Organizaţia
Europeană pentru Protecţia Plantelor), iar în Republica Moldova interzisă prin Hotărârea de Guvern nr. 356
din 31.05.2012. În România a fost înregistrată în 1981.
Oul de cca 1 mm lungime și 0,2 sub epiderma limbului foliar și sunt invizibile cu ochiul liber
mm lăţime, oval; transparent
apoi alb-crem.
Larva de 1,9-2 mm, apode, sub epiderma frunzei, fiindcă
transparente apoi galbene, acolo se hrănesc și migrează,
corpul nu se îngustează la cap, de unde denumirea de „miner
dar are o grosime uniformă la de frunze»
ambele capete și cu o pereche
de spirale la capătul posterior.
Pupa mai puţin de 2,3 mm lungime în stratul superficial al solului,

și 0,75 mm lăţime, iniţial de la sfârșitul stadiului larvar,
galbenă, apoi devine maro mai când ies din minele din frunze
închis. pe care le-au creat și cad în
sol pentru a se împupa
Adultul are lungimea de cca 2 mm zboară peste mai multe

și anvergura aripilor de cca plante
1,25 mm, corpul galben, dar
abdomenul și toracele maro-
închis sau cenușii; picioarele
sunt galbene; mezonotul
întunecat și mat.
PLANTELE-GAZDĂ
Polifag și atacă cca 150 de plante din 42 familii. Cea mai preferată plantă-gazdă este ţelina
(Apium graveolens), dar în lipsa ei cel mai frecvent și virulent atacă tomatele şi vinetele din sere,
inclusiv ardeii și cartofii.
BIOLOGIE
Musca minieră are mare potenţial de răspândire, dezvoltare şi adaptare, în special cu plantele
de crizanteme – materialul săditor sau pentru aranjamente florale, unde în frunze se află oul invi-
zibil. Prin astfel de cale musca a fost răspândită pe toată planeta. Ciclul de viaţă este scurt (21-28
de zile) și în funcţie de climă poate dezvolta mai multe generaţii (6-8). Femelele trăiesc cca 13-18
zile, iar masculii doar 2-3 zile. Femelele se hrănesc cu seva exudantă din frunzele plantei-gazdă
unde a avut loc înţepătura pentru depunerea oului. Pe plantele-gazde preferate, femelele devin
mai prolifice, astfel produc mai multe înţepături și respectiv prezintă o rată crescută de ovipozi-
tare. Prolificitatea de la 60 până la 300 de ouă, minim 25 și maxim 640 ouă.
DAUNE
Directe: dăunător extrem de distructiv atât al plantelor industriale de seră comestibile (toma-
te, vinete), cât și al celor ornamentale (crizanteme), prin distrugerea răsadurilor și modificarea

producţiei de frunze, care afectează fructele și
florile. Dezvoltarea larvară are loc numai în lim-
bul foliar și consumă mezofilul, formând serpen-
tine subepidermale. În consecinţă rezultă ofiliri,
dereglări fiziologice și defolieri premature.
Indirecte: L.trifolii este vector de microor-
ganisme și respectiv transmite unele boli. Aceste
efecte scad valoarea culturilor și pot fi catastrofale
pentru industria legumicolă din spaţii protejate.
MONITORIZAREA
• Monitoringul începe cu răsadurile cultu-
rilor de legume provenite din sere, supra-
veghind apariţia muștei miniere cu toate
ustensilele posibile. Abundenţa se evalu-
ează prin toate metodele de eșantionare:
numărarea minelor, larvelor vii, colecta-
rea pupelor și capturarea adulţilor.
• viespile parazitoide care depun propriile ouă în cele de
L.trifolii (familiile Braconidae, Eulophidae și Pteromali-
dae) și ele joacă un rol important în menţinerea populaţi-
ei sub control în absenţa insecticidelor;
• furnicile prădătoare care rup epiderma frunzei și respec-
tiv mina, apoi extrag larva și o consumă ;
• capcane adezive de culoare galbenă suspendate deasu-
pra plantelor.
COMBATEREA CHIMICĂ
• Dezinsectarea serelor industriale pentru cultivarea legumicolelor solanacee (tomate și vi-
nete) și culturilor decorative (crizanteme) şi buruienile din zonele adiacente.
Tratamente cu produse de uz fitosanitar omologate în ţară ca: Benevia, OD (ciantraniliprol)
1,0+SAS Codasaid-2,5 l/ha; VOLIAM TARGO (clorantraniliprol+abamectină) 0,6 g/l.
Atenţie 1: Răspândirea insectei se datorează în mare măsură rezistenţei obţinute de musculiţa

minieră la multe insecticide. Exemplul din Florida (pierderi de cca 93 de milioane de dolari ca
urmare a pagubelor cauzate de L.trifolii în anii 1980 la crizanteme) ne confirmă că această insectă
de carantină și invazivă a pătruns în biotopurile noastre ca individ din populaţiile deja devenite
rezistente la multe insecticide. De aceea, protecţia plantelor de tomate și vinete împotriva acestui
dăunător se confruntă cu o problemă și mai mare: combaterea raselor rezistente de musca minieră.
Atenţie 2: Vacuumul toxic din sere și câmpurile deschise distrug nu numai musca minieră,
dar și parazitoizii care locuiesc în zonă. Astfel, utilizarea insecticidelor dăunează nu numai eco-
sistemului, dar reduc populaţiile principalelor specii de parazitoizi pe care se bazează combate-
rea biologică a muștei miniere L.trifolii.

71
3.3.9. Molia minieră a tomatelor – Tuta absoluta
face parte din familia Gelichiidae, ordinul Lepidoptera, clasa Insecta
Europeană pentru Protecţia plantelor). În România a fost înregistrată în 2009, iar în Republica Moldova– în
2011 (neoficial).
Oul Are culoare crem, lungime de
0,35 mm.
Larva Are culoare crem, cu capul
negru, iar pe parcursul
creșterii devin rozii sau
verde-deschis. Năpârlesc de
4 ori, adică trec prin atâtea
stadii larvare.
ouăle pe partea inferioară a frunzelor și larvele în minele din

frunzele de tomate și înainte de împupare larva ţese un cocon
mătăsos de protecţie
Pupa De 8-9 mm lungime, la în sol, pe suprafaţa frunzelor
completa dezvoltare – de sau în minele formate
culoare maronie lucitoare.
Adultul Are lungimea de 5-6 mm si molie nocturnă, ziua stă

anvergura aripilor de 8-10 ascunsă printre frunzele
mm, gri-maroniu. Aripile plantelor-gazdă
anterioare cu puncte negre.
Masculii sunt mai inchiși la
culoare și mai mici comparativ
cu femelele.
PLANTELE-GAZDĂ
Polifagă și atacă plante agricole şi spontane din cca 33 familii (din seră şi câmp deschis), de
preferinţă tomatele, vinetele, cartoful, ardeiul etc., dar și buruieni din familia Solanaceae.
BIOLOGIA
Molia minieră a tomatelor este o specie migratoare/invazivă intercontinentală, respectiv și de
carantină fitosanitară, ca și buha fructificaţiilor, astfel se încadrează în toate legităţile naturale
sau schimbările climatice și favorizarea adaptării noilor specii în zone noi și principiile tehnolo-
gice expuse anterior cu referinţă la buhă.
Cu referinţă la aspectele biologice, această molie, în funcţie de condiţiile de mediu, iernează
în stadiul de ou, pupă sau adult. O generaţie se dezvoltă cu puţin peste o lună (29-38 de zile la
temperaturi de 25-27°C); oul 4-5 zile, larvele 13-15 zile, pupa 9-11 zile. Într-un câmp închis (seră)
şi deschis, poate să dezvolte 10-12 generaţii pe an. Prolificitatea unei femele este de 250-300 ouă.

Larva eclozeaza dupa 4-6 zile de la depunerea oului și nu intră în diapauză atâta timp cât are cu
ce se hrăni și temperaturi peste 9°C.
DAUNE
Dăunează larvele care se hrănesc intens cu: (i) mezofilul
frunzelor formând mine (asemănătoare și totodată diferite de
cele ale musculiţei miniere serpentine); (ii) în peţioluri și tul-
pini – galerii; (iii) la fructe consumă pulpa; (iv) roade conul de
creştere al plantei.
Minele din frunze formate de larvele de Tuta absoluta sunt
mult mai largi comparativ cu ale musculiţei miniere (L.trifolii)
– care sunt ca un fir de aţă albă. Astfel, atacurile celor două in-
secte pot fi ușor de diferenţiat. Consumând ţesuturile moi, larva
de molie poate deveni şi vector de microorganisme. În 2009, pe
o insulă din Grecia agricultorii au pierdut recoltele de tomate
din cauza „ciupitului” fructelor şi provocării înmuierii pulpei,
respectiv grăbirea apariţiei bolilor.
Conform informaţiilor din literatură, daunele produse de
musca/musculiţa miniera (Liriomyza trifolii) ajung la 10-20% din cultura de tomate, iar de la mo-
lia minieră a tomatelor într-un timp destul de scurt poate să dăuneze 100%, fiind considerate
insecte dăunătoare dintre cele mai severe.
MONITORIZAREA
Vizual. Prin sesizarea primelor mine din
vârful plantelor se va conștientiza că momentul
începerii unui atac mare va urma, fiindcă rezer-
va biologică din sol este mult mai mare decât se
poate observa pe plantă. În condiţii optime are
loc „explozia” moliei, care atacă după modelul
unei piramide inversate: frunzele și alte organe
de la sol în sus spre vârful ei.
Metodologic: aplicarea diverselor capcane,
dar obligatoriu cu feromon specific: (i) cu dis-
pozitiv luminos; (ii) delta cu placă adezivă; (iii)
vas cu apă. PED este de 10 molii / capcană / săp-
tămână.
Măsuri de carantină: Este specie de carantină și este necesar să se respecte toate cerinţele fi-
tosanitare conform indicaţiilor pentru Europa (controlul riguros al tomatelor din import și autoh-
tone destinate comerţului și industrializării), fiindcă larva părăsește fructul pentru a se împupa
în sol după ce tomatele au fost recoltate.
Măsuri agrotehnice:
• rotaţia culturilor în seră şi câmp deschis pentru a lipsi molia „tuta” de planta preferată;
• strângerea și distrugerea prin ardere a plantelor cu simptome, în special a celor din fami-
lia solanaceelor, apoi și a resturilor culturilor anterioare infestate;
• prelucrarea solului sau schimbul lui în sere pentru distrugerea pupelor, inclusiv se dezin-
sectează solul și structura (săparea și lopătarea după modelul grâului „pe făţare”);
• instalarea de plase antiinsecte la ușile din sere ( perdele/plase duble) și în mod special la
geamurile de aerisire și închiderea altor deschizături prin care pătrunde aerul, fiindcă
molia este perseverentă și caută orice cale de a pătrunde în spaţiile protejate cultivate cu
tomate ademenitoare, prin mirosul lor puternic emanate, dar perceput doar de molii;

73
• solidaritate agronomică a fermierilor: în momentul desfiinţării unei culturi infestate este
foarte important ca resturile vegetale să fie distruse prin ardere, deoarece populatia de
„tuta” fixată pe acestea obligatoriu va migra pe o altă cultură din imediata vecinătate.
Metode biologice pentru captarea moliilor în masă:
1) Momeală dublă: feromon + apă. Capsula feromonală suspendată în vasul cu apă (modelul
lumânării aprinse). Norma: 20-30 ex/ha și capsula feromonală se schimbă la 4-6 săptă-
mâni.
2) Capcane lipicioase: „Delta-adezive” încă de la plantarea răsadului; este nepericuloasă,
dar concomitent se lipesc alte insecte dăunătoare, ca musculiţa albă de seră, tripşii, afide-
le și curăţarea capcanei necesită insistenţă. Instrucţiunea de utilizare a capcanei „Dela-
ta-adezive” se obţine de la producător.
3) Capcană cu bec + capsulă feromonală: se captureaza masculii și femelele; funcţionează
noaptea spre dimineaţă, cand „tuta” este cea mai activă (cu 3-4 ore înaintea răsăririi soa-
relui); funcţionează de la energie solară și în locaţii fără sursă energetică clasică (model
– iluminatul stradal).
4) Benzi adezive + capsule feromonale în tavanul serei: (i) transparente (pentru spatiile pro-
tejate, în care se utilizează și insectele benefice, gen trihogramă; (ii) galbene pentru spaţi-
ile în care nu se utilizează insecte benefice. Benzi adezive negre cu capsule feromonale în
jurul serei pe dinafară, care sunt foarte utile pentru observarea zborului dăunătorului din
exterior spre interior.
5) Biopreparatul „Bactospeine DF” (Bacillus thuringiensis var. kurstaki) combate larvele.
6) Parazitoidul ovifag Trichogramma (la comandă din ex-Institutul de Protecţe a Plantelor).
7) Ploșniţa prădătoare Macrolophus pygmaeus este un prădător universal cu denumirea co-
mercială „Macroline” (producător „Bioline AgroSciences”) și consumă prin sugere conţinu-
tul ouălor și larvelor de „tuta”, musculiţa albă de seră și alte larve de pe tomate.
COMBATEREA CHIMICĂ
După pătrunderea „tutei” în cultură, combaterea devine dificilă sau irealizabilă, fiindcă:
• numărul de generaţii mare pe an crește densitatea populaţiei într-un timp scurt, fiind în-
tâlnite pe plante în toate stadiile de dezvoltare: oul, larva, pupa, adult;
• insecticidele nu o combat eficient, fiindcă larvele formează mine largi în interiorul frunzei
si altor organe, adică penetrarea subtanţei active este limitată;
• ca și alte insecte din „import”, molia a pătruns în Europa și ţara noastră ca rase deja re-
zistente la o vastă gamă de produse de uz fitosanitar și multiplele tratamente chimice în
continuare duc la „educarea” raselor rezistente de molie, după modelul virușilor.
• „tuta” poate suporta condiţii de mediu extreme, precum temperaturi scăzute sau ridicate,
adică schimbările climatice nu le omoară ca și pe alte insecte dăunătoare sau folositoare.
Produse fitosanitare pentru dezinsectarea chimică a construcţiilor şi suprafeţelor din sere;
în cazuri aparte (sere noi), pentru stoparea pe cât posibilă răspândirii moliei în sere se recoman-
dă tratamente cu preparatele din grupa celor cu acţiune sistemică, de contact si translaminară,
omologate în ţară: AFFIRM (benzoat de emamectin) 1,4-1,5 g/kg fiindcă larvele au un mod de via-
ţă ascuns (în mina din frunze) și, odată intrate în cultură, combaterea este dificilă sau imposibilă.

3.4. DĂUNĂTORII SPECIFICI CULTURII DE CARTOFI
3.4.1. Nematodul tulpinilor şi tuberculilor de cartof – Ditylenchus destructor

face parte din familia Tylenchidae, ordinul Ţylenchida, clasa Tylenchoidea

Oul este oval-alungit, de 65 µm (microni) în tuberculii de cartofi
lungime şi 25 µm lăţime, alb
Larva este filiformă, transparentă, la ecloziune în tuberculii
de 0,4-0,6 mm lungime infestaţi și în sol
în timpul migraţiei
către altă plantă-
gazdă, dar mai
mult în rădăcinile
și stolonii de pe
tuberculi
Adultul este viermiform, îngustat în regiunea în tuberculii

capului şi în partea posterioară, de infestaţi și în sol
culoare albă-transparentă, de 0,8-1,4 în timpul migraţiei
mm lungime; femelele sunt mai mari ca către altă plantă-
masculii. Cuticula transparentă, fin striată gazdă, dar mai
transversal. mult în rădăcinile
și stolonii de pe
tuberculi
PLANTELE-GAZDĂ
Polifag și atacă numeroase plante cultivate: cartoful, morcovul, tomatele, castraveţi, ardeiul,
vinetele, ceapa, trifoiul, lucerna etc., precum şi o serie de plante spontane.
BIOLOGIA
Nematodul dezvoltă 1-2 generaţii pe an, iar
în anii secetoși numărul crește cel puţin cu o
generaţie. Iernează toate stadiile în sol (rol se-
cundar) sau în tuberculii atacaţi şi depozitaţi
(rol principal), adică tuberculii de sămânţă ata-
caţi şi plantaţi primăvara. Tuberculii infestaţi
germinează și se descompun, astfel o parte din
nematozi pătrund în tulpina nou formată, iar o
altă parte migrează în sol (într-un fel așteptare).
La formarea noilor tuberculi, nematozii aflaţi
în sol şi tulpini pătrund din nou în tuberculii
tineri și suculenţi prin stoloni sau prin diferite
răni de pe suprafaţa tuberculilor (rosături de
insecte, acarieni etc.). Dezvoltarea şi înmulţirea are loc la temperatură între 5 şi 34°C, optima
fiind de 20-26°C. Femelele fecundate pătrund în tuberculii de cartof noi, unde depun până la
200-250 de ouă care, în funcţie de temperatură şi umiditate, se dezvoltă de la 15 până la 45 zile.
Larvele apărute se hrănesc cu pulpa cartofului, preferând sub epiderma cartofului, și năpârlesc
de 5 ori. După a patra năpârlire, le apar structurile sexuale, după care se împart în masculi și
femele. Dezvoltarea unei generaţii la temperaturi de 20-24°C durează 20-26 zile, iar la 6-10°C se
prelungeşte până la 68-70 zile.

75
Factorii favorabili sunt precipitaţiile abundente, dar pe secetă nematodul trece în anabioză,
revenind la viaţă activă odată cu restabilirea temperaturii şi umidităţii, astfel suportă câţiva ani
gerurile și secetele.
DAUNE
Dăunează adulţii şi larvele care consumă
boabele de amidon din tuberculii de cartofi culti-
vaţi în câmp, inclusiv cei de la depozitare, daune-
le fiind mai pronunţate în depozite. Pe suprafaţa
tuberculilor atacaţi apar mici zone decolorate
la început, apoi epiderma se ofileşte, se usucă şi
crapă. Tuberculii infestaţi devin spongioşi şi de
culoare brună, cu aspect de putregai. Deseori pe
tuberculii atacaţi de nematod se instalează dife-
riţi agenţi fitopatogeni (Fusarium, Mucor ş.a.),
care provoacă putrezirea lor completă.
MONITORIZAREA
• Vizual: controlul tuberculilor de cartof și
eliminarea celor bolnavi și traumaţi;
• Metodologic: în laborator știinţific sau fi-
tosanitar de către specialiști.
MANAGEMENT ÎN CÂMP
• utilizarea pentru însămânţare a unui ma-
terial certificat (sănătos și liber de nematozi, provenit din culturile neinfestate) – aceasta
fiind cea mai eficace metodă de evitare a răspândirii și atacului cu acest nematod;
• respectarea unei rotaţii raţionale a culturilor în asolament, cu toate că gama mare de plan-
te-gazde asigură o dezvoltare fără oprire;
• imediat după recoltare, efectuarea arăturii adânci de toamnă;
• distrugerea buruienilor care sunt plante-gazde intermediare ale dăunătorului;
• după recoltare, distrugerea prin ardere a tuturor resturilor vegetale;
• sortarea tuberculilor după recoltare, pentru înlăturarea celor infestaţi şi folosirea lor în
consum sau pentru hrănirea animalelor;
• cultivarea soiurilor rezistente la atacul nematodului.
COMBATEREA CHIMICĂ
• D.destructor poate fi realizat cu nematicide aplicate în sol. Pentru a obţine un control op-
tim, fumigarea cu aceste nematocide este adesea asociată cu măsuri mecanice indicate
anterior.
• Seminţele au fost acoperite cu pulbere de tretam sau benomil, înainte de plantare, rezul-
tând un control foarte bun al dăunătorului;
• dezinfectarea mașinilor și utilajelor agricole se recomandă pentru îndepărtarea tuturor
resturilor de plante cu potenţial de infectare atunci când se transferă de la câmp la câmp.

3.4.2. Nematodul auriu al cartofului – Globodera rostochiensis
face parte din familia Heteroderidae, ordinul Tylenchida, clasa Secernentea
Globodera rostochiensis face parte din lista A2 a OECPP (OEPP) a organismelor dăunătoare de carantină
fitosanitară!
Oul microscopic, transparent în chistul din sol
și rădăcinile
plantelor
Larva filiformă (viermiformă), lungimea 0,4-0,5 pe rădăcini

mm (femelele),
în sol
Adultul Femela/chist: globulară, diametrul 0,4-0,9 (ambele sexe)
mm; iniţial are culoarea albă, apoi devine
galben-aurie, iar în perioada maturităţii
– maronie; ouăle se conţin în aceste
chisturi.
Masculul: filiform (viermiform), lungimea
1 mm; pentru identificarea speciei este
necesar de utilizat o metodică specială.
PLANTELE-GAZDĂ
Nematod oligofag, infestând diferite plante cultivate şi spontane, iar cele preferate sunt din fa-
milia Solanaceae: cartoful (Solanum tuberosum), tomata (S.lycopersicum), vânăta (S.melongena),
zârna (S. Nigrum), lăsniciorul (S. Dulcamara), mătrăguna (Atropa belladonna) ș.a.
BIOLOGIA
Nematodul iernează în sol ca chist – cuticula
femelei desprinsă și întărită. Chistul de nematod
poate păstra vitalitatea timp de mai mulţi ani sau
chiar zeci de ani. Reactivarea mai rapidă are loc
în urma schimbării climei spre încălzire și devin
mai agresivi în momentul depistării plantei-gaz-
dă pentru nutriţie. Un chist conţine câteva sute de
ouă. Eclozarea larvelor din ouă depinde de câţi-
va factori, inclusiv temperatura solului optimală
– cca 15°С, umiditatea înaltă și prezenţa plante-
lor-gazde. Larvele tinere pătrund în rădăcină sub
vârful ei și imediat începe hrănirea. Ciclul de dez-
voltare se termină în 5-7 zile la temperaturi de 15-
20°С sau cu 1-2 zile mai repede dacă este mai cald.
În timp, masculii filiformi părăsesc rădăcinile și
se împerechează cu un număr mare de femele. Femelele nefecundate devin globulare și cu „coada”
străbat rădăcina spre exterior și stau pregătite pentru cuplare. După cuplare, corpul se transformă
în chist și așa se formează straturile protectoare în jurul ouălor, după care rămân în sol. Nu formea-
ză gale (ţesut vegetativ), de aceea a nu se încurca cu chistul (cuticula femelei).

77
DAUNE
La infestarea în masă a plantei-gazde, aceas-
ta încetinește creșterea și apar simptome supli-
mentare, de exemplu: (i) frunzele se decolorează
(cloroza), iar cele bazale se ofilesc şi se usucă,
fiind provocate de insuficienţa substanţelor nu-
tritive și apă; (ii) frunzele din etajul superior se
pătează în bruniu, îndeosebi spre vârf; (iii) rădă-
cinile se ramifică anormal şi se brunifică, iar la o analiză atentă, pe radicelele atacate se disting
femelele juvenile aurii sau femelele ajunse la completa dezvoltare (chisturile); cartoful sănătos în
comparaţie cu cel infestat produce o cantitate de tuberculi mai mică și totodată mai mărunţi, iar
la o densitate de 20 chisturi/100 g sol se înregistrează o pierdere de 2 t tuberculi/ha.
MONITORIZAREA
Specia G. rostochiensis, ca și alţi nematozi
galicoli, nu provoacă apariţia simptomelor indi-
viduale, caracteristice numai acestuia. De aceea,
pentru confirmarea simptomelor depistate ale
nematodului și stabilirea nivelului populaţional,
se necesită probe de sol sau analiza vizuală cu
lupa a femelelor și chisturilor de pe rădăcinile
plantei-gazde. Simptomele și metodele de deter-
minare pe bază de structură morfologică și moleculară sunt descrise minuţios în instrucţiunile
OEPP (2009) și se realizează în laboratoare specializate. Pragul economic de dăunare poate fi sta-
bilit și pe baza numărului mediu de ouă pe unitatea de sol (grame) și în concordanţă cu condiţiile
locale ale terenului cu planta-gazdă infestată.
MANAGEMENT ÎN CÂMP
• plantarea materialului săditor din zone-
le libere de toate stadiile de dezvoltare a
nematodului;
• respectarea asolamentului recomandat:
cartoful să revină pe teren după 6 ani;
• la pregătirea seminţei și plantare, de res-
pectat igiena echipamentului din uzul
tehnologic;
• buruienile solanacee se înlătură primele
și insistent, fiindcă sunt „răsadniţe” de nematodul auriu;
• cartofăria-capcană: (i) se stimulează apariţia larvelor de nematod; (ii) larvele pătrund
în rădăcină și se dezvolta până la maturitate; (iii) la momentul potrivit – cultura de car-
tof-capcană se desfiinţează înainte de împerechere și depunerea ouălor de femele (metoda
necesită cunoștinţe speciale sau implicarea unui nematodolog);
• după recoltare se curăţă terenul de resturile vegetale și tuberculii rămași în câmp.
Combaterea chimică
• folosirea nematocidelor (cu și fără proprietăţi fumigante) poate arăta rezultate acceptabi-
le, dar nu este recomandat din motive de siguranţă a mediului și din alte motive;
• nematocidul Nemathorin 10 G (fostiazat) 30,0 g/kg se aplică la pregătirea terenului, uni-
form pe sol, înainte de plantare, cu încorporare imediată la adâncimea de 10-15 cm;
Atenţie: Nemathorin 10 G se aplică o dată la 3 ani pe aceeași solă.

3.4.3. Nematodul palid al cartofului – Globodera pallida
face parte din familia Heteroderidae, ordinul Rhabditida, clasa Nematoda
Specia Globodera pallida are statut de carantină și invazivă, respectiv reglementată prin Lista 2A, codul
„HETDPA” a EPPO (Organizaţia Europeană pentru Protecţia Plantelor), iar în Republica Moldova interzisă prin
Hotărârea de Guvern nr. 356 din 31.05.2012.
Oul de 0,1-0,2 mm, culoare albă, oval-alungit,
în formă de lămâie.
Larva de 0,38-0,53 mm lungime, stiletul de în sistemul radicular al plantei
0,22-0,25 mm bine dezvoltat, coada
de 0,4-0,5 mm; din a doua vârstă este
migratoare și invazivă.
Adultul Nematodul prezintă dimorfism sexual
pronunţat:
• femela are corpul sferic cu gât
proeminent (capul, esofagul, istmul
etc.), alb (unele maronii-deschise), de
0,57-0,59 mm;
• masculul are corpul viermiform, de
1,1-1,2 mm lungime și 28,4 microni
lăţimea corpului; lungimea stiletului
de 27,5 microni, iar lungimea cozii
de 5,2 microni. Diametrul anal al
corpului este de 13,5 microni. Sub
influenţa temperaturilor ridicate,
corpul obţine forma de „C” sau „S”. în sol
Stiletul bine dezvoltat și coada frecvent
este răsucită la 90-180° faţă de axa
longitudinală a corpului.
Chistul După 4-6 săptămâni mor și cuticula se în sistemul

transformă în chist maroniu lucios. Este radicular al
corpul mort al femelei și cel tânăr este plantei
maro, lucios, sferic, cu gâtul proeminent;
cuticula este aceeași ca la femelă, dar mai
pronunţată.
PLANTELE-GAZDĂ
Nematod oligofag care formează chisturi. Planta-gazdă tipică este cartoful, dar afectează vine-
tele, roșiile și alte specii și soiuri de plante din familia Solanaceae.

79
BIOLOGIA
Reproducerea este bisexuală și durează 40-65
de zile. Dezvoltarea nematozelor este completă
și are loc în interiorul rădăcinilor plantelor-gaz-
de. Adaptat pentru a trăi în climă temperată și
rece. În timpul perioadei de vegetaţie dezvoltă
o singură generaţie. După fertilizare, ouăle ră-
mân în interiorul femelei, numărul lor crește
odată cu înaintarea în vârstă și treptat se umple
întregul corp al femelei. Pe măsură ce femela se
transformă într-un chist, cuticula devine mai pu-
ternică și mai întunecată.
Chistul este o pungă de ouă, care stă jumătate în ţesutul plantei și jumătate în afară și ușor se
desprinde de rădăcină la smulgere și rămân în stratul arabil adânc.
O femelă matură conţine de la zeci până la câteva sute de ouă (maturizate în corpul ei), adică
prolificitatea este 10-500 ouă.
Masculul nu se hrănește și are o cantitate suficientă de energie pentru a găsi și cupla cu o fe-
melă în termen de 10 zile după apariţie, după aceea ei mor.
Larva de vârsta a doua este invazivă, adică iese din ou și chist primăvara, folosind un stilet
bine dezvoltat, și în acest stadiu pătrunde în sistemul radicular al plantei: zona de creștere a ţesu-
tului rădăcinii – lângă capacul rădăcinii.
DAUNE
Nematodul palid al cartofului este un dău-
nător foarte patogen și cu potenţial să provoace
pierderi semnificative din punct de vedere eco-
nomic în culturile de cartofi, în special în mo-
nocultură. Pragul nocivităţii este de 1-2 ouă pe
gram de sol.
MONITORIZAREA
Pragul economic de dăunare este de 1-2 ouă
la un gram de sol
De văzut nematodul auriu al cartofului – Globodera rostochiensis, fiindcă nematozii sunt foar-
te asemănători la dezvoltare, respectiv prevenirea și combaterea este identică.
Suplimentar:
• din experienţa din alte ţări se constată că după plantare urmează de a aplica pe suprafaţa
solului a excrementelor lichide de păsări, diluate 1:10;
• înfiinţarea plantelor siderate timp de 4-5 ani pe terenurile puternic infestate;
• lucrarea adâncă de toamnă a solului care a fost sub cartof.
COMBATEREA CHIMICĂ
Folosirea nematocidelor, cu și fără proprietăţi fumigante, poate arăta rezultate acceptabile,
dar nu este recomandată din motive de siguranţă a mediului și din alte motive.

3.4.4. Gândacul de Colorado – Leptinotarsa decemlineata
face parte din familia Chrysomelidae, ordinul Coleoptera, clasa Insecta
Europeană pentru Protecţia Plantelor), iar în Republica Moldova nu fugurează în listele de interzicere, fiind
răspândită din 1960 (anunţ) 1961 (cercetare știinţifică).
Oul Este oval-alungit, de 1,2-1,8 mm lungime, pe frunze și
galben-portocaliu. diverse ierburi
verzi sau uscate
Larva Are corpul bombat dorsal, de 15-16 mm pe frunze și

lungime, galbenă-portocalie. lăstarii tineri
din vârful plantei
Pupa Are corpul de 10-12 mm lungime, dorsal în sol

bombat, iar ventral plan, roşie-portocalie.
Adultul Are corpul oval de 9-12 mm lungime şi de pe sol, frunze,

6-8 mm lăţime, convex dorsal şi aproape tuberculi, fructe,
plan ventral, galben-portocaliu, cărămiziu. resturi vegetale
Elitrele (aripile tari) galbene-roşcate, fiecare
cu 5 dungi longitudinale negre. Aripile
posterioare sunt bine dezvoltate, roşii
sau brune. Partea ventrală a corpului este
portocalie, cu 3-4 rânduri de pete negre.
PLANTELE-GAZDĂ
Oligofag și atacă diferite plante cultivate şi spontane din familia Solanaceae, producând pagube
mai mari culturilor de cartof (inclusiv tuberculii), vinete (inclusiv fructele), ardei (frunzele) etc.
BIOLOGIA
Gândacul de Colorado în anii obișnuiţi dezvoltă 2 generaţii pe an, dar în anii cu schimbări
climatice anormale (secetoși) numărul crește cel puţin cu o generaţie. Iernează adultul în sol, de
la 20 până 90 cm adâncime. Gândacii apar din sol pe la mijlocul lunii aprilie, când temperaturile
medii zilnice trec de 10°C timp de 2-3 zile, și durează până la sfârşitul lunii mai. Căutarea hranei
are loc prin: (i) zbor – pe căldură; (ii) mers – pe răcoare. După 2-3 zile de hrânire se împere-
chează, apoi după alte 2-3 zile femela depune ouăle la temperatura aerului peste 17°C (sfârşit de
aprilie) şi continuă până în iunie. Ponta din 20-80, pe căldură mare până la 150 de ouă, depusă
pe dosul frunzelor, uneori și pe sol, iarbă uscată etc. O femelă depune obișnuit 500-1500, iar pe
căldură înaltă 2000-3000 ouă timp de 2 luni. În funcţie de condiţiile climatice, incubaţia durează
17-18 zile, iar pe căldură 6-8 zile. Larvele apar la sfârșitul lunii mai şi se dezvoltă 30 de zile în ani
obișnuiţi și 15-16 zile pe secetă, consumând în special foliajul plantelor.

81
Larvele năpârlesc de patru ori, se retrag în
sol la 5-15 cm adâncime, fac o lojă pupală din
particule de pământ și se transformă în pupe.
Stadiul de pupă durează 24 zile obișnuit și 10
zile pe căldură înaltă. Întregul ciclu de dezvolta-
re: ou-larvă-pupă-adult obișnuit durează 60 zile,
pe căldură 30-32 zile. Urmează a doua generaţie
identică, dar câteva aspecte sunt bine de reţinut:
• primăvara nu toţi gândacii apar la su-
prafaţa solului, dar 18-20%, uneori până
la 74%, rămân în sol în diapauză până în
primăvara anului viitor, acesta fiind un
mod de supravieţuire a speciei la general și nu a indivizilor în particular;
• două generaţii pe vegetaţie se suprapun și apare senzaţia că gândacul se dezvoltă fără
oprire, dar aceasta apare fiindcă ieșirea gândacilor din sol este foarte eșalonată, astfel și
celelalte stadii se eșalonează și pe plante pot fi observate ouă, larve, adulţi (pupele în sol);
• femela de vară depune mult mai puţine ouă faţă de cea din primăvară: cca 500 ouă;
• din prima și a doua generaţie din nou are loc neieșirea 100% a gândacilor la suprafaţă, din
același principiu al naturii menţionat mai sus;
• gândacii din toamnă nu se retrag în sol până nu se lasă vremea rece, fiindcă hrană pentru
ei se găsește din abundenţă: tuberculii soiurilor târzii de cartof, vinete, tomate şi alte sola-
nacee.
Gândacul de Colorado este consumat de: crizope (Ghrysopa vulgaris, Ch.perla), ploșniţe (Na-
bis ferus, Perillus bioculatus, Podisus maculiventris), cărăbuși răpitori (Calosoma sycophanta.,
Carabus ulrichi, C.violaceus), graurui (Sturnus vulgaris), rândunică (Hirundo rustica), arici (Eri-
naceus europaeus), cârtiţa (Talpa europaea), precum şi unii agenţi entomopatogeni, adică bacte-
rii care atacă gândacul în diverse stadii (Bacterium leptinotarsae, Pseudomonas septica, Bacillus
cereus, B.mycoides, B.subtilis), dar potenţialul de înmulţire a gândacului este atât de mare, încât
eficacitatea acestor organisme este neobservabilă.
DAUNE
Atacă adultul şi larva, aceasta fiind cea mai dăunătoare. Încep cu frunzele din vârful tulpinii,
rozând sub formă de perforaţii neregulate, apoi frunzele în întregime, uneori şi lăstarii tineri.
Adulţii, în lipsă de frunze suculente, rod și din tuberculi. Din cercetare s-a aflat că: (i) 100 de gân-
daci adulţi pot consuma 1-2 kg de frunze în 30 zile; (ii) 10 larve în 15 zile consumă cca 400 cm2 sau
8 g de frunză. În concluzie, pierderile din recolta de cartofi se pot ridica până la 40-95%.
MONITORIZAREA
Vizual și manual: toate stadiile de dezvoltare în perioada de vegetaţie a plantelor-gazde.
Toamna:
• recoltarea tuberculilor de cartof în terme-
ne optime şi fără lăsarea pe câmp a unor
tuberculi sau părţi ale lor;
• distrugerea samuraslei de cartof şi a so-
lanaceelor spontane, care intermediază
înmulţirea şi hrănirea dăunătorului;
• arăturile adânci de toamnă scot la supra-
faţă partea de gândaci retrași la hiberna-
re și expuși pieirii;
• administrarea îngrăşămintelor conform
indicaţiilor agrochimiștilor.

Pe vegetaţie:
• plantarea soiurilor rezistente la atacul
gândacului și tuberculii de sămânţă de o
calitate superioară;
• plantarea cât mai timpurie a cartofului,
în terenuri bine pregătite şi fertilizate,
creând astfel condiţii bune pentru dez-
voltarea plantelor și manifestarea rezis-
tenţei la atac;
• cultivaţii repetate a solului dintre plante,
prin care se scot la suprafaţă sau se stri-
vesc larvele retrase în sol pentru împupa-
re și pupele cu adulţi aflaţi în sol;
• colectarea adulţilor (până la depunerea
ouălor), apoi a pontelor şi a larvelor de pe
plante manual sau cu diferite dispozitive
şi aparate: „Bio-Collector” cu eficacitatea
dispozitivului de 95% pentru adulţi şi
85% pentru larve.
Măsuri biologice: utilizarea produselor biologice pe bază de ciuperci (Beauveria bassiana) şi
bacterii (Bacillus thuringiensis), care pot provoca epidemii în rândul larvelor.
COMBATEREA CHIMICĂ
Pe vegetaţie 1-2 tratamente chimice pentru fiecare generaţie sau la apariţia în masă a adulţi-
lor şi a larvelor de vârsta 1 şi 2, adică depăşirea PED (15 adulţi, larve şi ponte/plantă atacată) cu
produse:
• la cartof: Actellic 50 EC (pirimifos-metil) 1,5 g/l; Actual 480 SC (tiacloprid) 0,2-0,3 g/l; AL-
VERDE (metaflumizonă) 0,2-0,25 g/l; Armor 350 SC (acetamiprid+lambda-cihalotrin) 0,2
g/l; Arrivo 25 EC (cipermetrin) 0,1-0,16 g/l; Biscaya 240 OD (tiacloprid) 0,2 g/l; Calypso SC
480 (tiacloprid) 0,12-0,15 g/l; Coragen 20 SC (clorantraniliprol) 0,05-0,06 g/l; Decimid, EC
(alfa-cipermetrin) 0,07-0,1 g/l; Dolor 20 SG (acetamiprid) 0,06-0,08 g/kg; FASTAC 100 EC
(alfa-cipermetrin) 0,07-0,1 g/l; Floret 480 SC (tiacloprid), 0,1-0,2 g/l; K1, SC (tiacloprid) 0,1
g/l; Karate Zeon 5 CS (lambda-cihalotrin), 0,1 g/l; Lamdex 5 EC (lambda-cihalotrin), 0,4
g/l; Maccet, WG (acetamiprid) 0,06-0,08 g/kg; Mospilan 20 SG (acetamiprid), 0,06-0,08 g/kg;
Sămpai, EC (esfenvalerat), 0,25 g/l; Sumi-alpha 5 EC (esfenvalerat), 0,25 g/l; Vector 480 SC
(tiacloprid), 0,1-0,15 g/l;
• la tomate şi vinete: ALVERDE (metaflumizonă), 1,0 g/l; Ampligo 150 ZC (clorantrani-
liprol+lambda-cihalotrin) 0,3-0,4 g/l; Averto 50 WG (abamectină) 0,5 g/kg; Avirro 25 EC
(cipermetrin), 0,25-0,4 g/l; Belt SC 480 (flubendiamid), 0,1-0,11 g/l; Benevia, OD (ciantra-
niliprol) 1,0+SAS Codasaid-2,5 l/ha; Braik, ME (lambda-cihalotrin) 0,2 gl; Coragen 20 SC
(clorantraniliprol) 0,1-0,125 g/l; Decis Profi WG 25 (deltametrin) 0,05 g/kg; Top Alpha 10
EC(alfa-cipermetrin) 0,2 g/l.
Atenţie:
(i) tratamentele să se efectueze pe timp răcoros;
(ii) de aplicat un sortiment larg de insecticide cu substanţă activă diferită, pentru a respecta
principiul „rotaţiei” și evita formarea raselor rezistente la una sau două substanţe toxice;
(iii) interzis mărirea dozelor de insecticide, fiindcă aceasta nu asigură o mortalitate mai înaltă,
dar lupta pentru supravieţuire și astfel apar indivizi foarte rezistenţi, adică o rasă nouă,
care nu mai sunt omorâte de substanţa toxică aplicată;
(iv) mărirea dozelor duce și la omorârea insectelor utile din natură şi poluarea mediului am-
biant.

83
3.4.5. Molia tuberculilor de cartof – Phthorimaea operculella
face parte din familia Gelechiidae, ordinul Lepidoptera, clasa Insecta
Specia Phthorimaea operculella are statut de carantină și invazivă astfel în Republica Moldova interzisă prin
Hotărârea de Guvern nr. 356 din 31.05.2012. În Ucraina a fost înregistrată în 1961 și apoi în 1980 și din 2005
adaptată definitiv. În anii 1970 republica se afla în lista statelor cu potenţial mare de introducere şi adaptare. În
2016 a fost semnalată în sud-estul republicii, dar neconfirmată oficial.
Oul 0,5 mm, oval, alb-chihlimbariu, ulterior pe partea
gălbui inferioară a
frunzelor, pe
peţiolurile
frunzelor, tulpini,
tuberculi de
cartof, sol sau saci
în depozite
Larva are 10-15 mm, gălbuie-verzuie, cu o în minele din

dungă palidă de-a lungul fiecărui segment frunze, peţiol,
dorsal tulpină, tuberculi,
fructe de tomate
Pupa 5,5-6,5 mm, maronie, în cocon în sol, tuberculi

sau tulpini
Adultul are lungimea de 10 mm, iar aripile 12-17 pe tuberculii de

mm; la femele aripile sunt cenușii-maronii cartof, fructele de
cu pete întunecate care amintesc litera X; tomate, ambalaje,
masculii cu 2-3 puncte și ambele perechi saci etc.
de aripi pe margini cu franjuri; în stare de
repaus au aspect de beţișor uscat
PLANTELE-GAZDĂ
Oligofagă și atacă cartoful, vânăta, tomata, ardeiul, tutunul şi alte solanacee din câmp deschis
(Solanum, Datura stramonium, Atropa, Physalis) şi depozite.
BIOLOGIA
Molia tuberculilor de cartof este o altă insectă migratoare/invazivă intercontinentală, respec-
tiv și de carantină fitosanitară ca și altele descrise anterior, astfel se încadrează în legităţile natu-
rale sau schimbările climatice evidente, care favorizează noile specii să se adapteze în areale noi
și principiile tehnologice descrie la buha fructificaţiilor.
Câmp. În anii obișnuiţi (temperatura 22-26°C și umiditatea 70-80%) dezvoltă 4-5 generaţii în
câmp şi 5-6 în depozite, iar în anii secetoși dezvoltă 10-12 generaţii. Zboară de la sfârșitul lunii
aprilie până la sfârșitul lunii octombrie și sunt active după apusul soarelui și în zori. Femelele
depun câte 1-2-3 ouă pe dosul frunzelor, peţiol, tulpină, tuberculii dezgoliţi sau bulgării de sol.
Prolificitatea unor femele de 150-200 ouă. Larvele apar după 3-15 zile și se hrănesc câteva săptă-
mâni, după care se împupează în coconi în sol și în unele organe ale plantelor-gazdă. Hibernează
larva din ultima vârstă sau pupa.

Depozit. Molia depune ouăle pe tuberculi sau saci, iar larvele străbat pânza și rod tuberculii și
se dezvoltă fără întrerupere. Temperatura mortală este -4°C și peste +36°C, dar rezerva de molie
este semnificativ de mare, astfel unii autori scriu că factorii ecologici nu o influenţează.
DAUNE
Molia produce pagube în câmp, depozite și
sere. Larvele pătrund în toate organele: (i) în
frunze (formează mine care la exterior apar ca
niște pete); (ii) peţiol (galerii); (iii) tulpini (ca-
nale); (iv) tuberculi (pătrund pe lângă muguri,
produc tuneluri lungi și sinuoase și pline cu ex-
cremente; se dezvoltă organismele patogene, care provoacă putrezirea tuberculilor și apariţia
mirosurilor neplăcute). Organele atacate sunt înfăşurate cu păienjeniş.
MONITORIZAREA
Determinarea termenelor de aplicare a insecticidelor după metodele:
• vizual – verificarea regulată a organelor plantei: după
daunele indicate anterior;
• capcanele feromonale, de tip „Merike”: (i) vas cu apă
spumoasă („înmoaie” suprafaţa apei) acoperit cu un ca-
pac de protecţie; (ii) momeala se suspendează pe mijloc;
(iii) se instalează deasupra răzorului; (iv) se completează
cu apă spumoasă nu mai puţin de o dată pe săptămână.
Capcană improvizată: vas – sticlă din plastic;
• capcana lipicioasă cu momeala feromonală – de aplicat după indicaţiile producătorului;
• capcana luminoasă – de aplicat conform instrucţiunii producătorului pentru zborul mo-
liilor din câmp deschis, sere sau depozite.
Măsuri de carantină internă: (i) investigarea cu capcanele feromonale a 3-5 km din teritoriul
adiacent depozitului de cartof.
În câmp deschis: obligatoriu de respectat toate măsurile tehnologiei de distrugere a moliei:
• asolamentul de respectat în conformitate cu indicaţiile tehnologice;
• materialul săditor de cartof să fie neinfestat de molie sau alţi dăunători;
• soiuri mai puţin receptive la atacul moliei – cu tuberculii care cresc la adâncime în sol;
• în timpul mușuroirii tufelor de cartof de ridicat movila de sol peste 5 cm;
• pentru evitarea formării crăpăturilor în sol la adâncimea de peste 5 cm, irigaţiile de efec-
tuat prin ploaie artificială, și nu irigarea în răzor/brazdă;
• de înlăturat toate buruienile solanacee, fiindcă sunt plantele-gazde alternative ale moliei;
• de recoltat cât mai rapid tuberculii și de respectat cerinţele tehnologice pentru: (i) întări-
rea cojii; (ii) lăsarea unui câmp după recoltare total fără rămășiţe de tuberculi, ca molia să
părăsească terenul respectiv; (iii) distrugerea tuturor resturilor vegetale după recoltare.
În depozit:
• înainte de stocarea recoltei în depozite, de ales și distrus tuberculii infestaţi sau traumaţi;
• menţinerea temperaturilor scăzute în locurile de păstrare, la limita confortului tuberculilor;
• instalarea la geamuri, uși și nișele de ventilare a plaselor antiinsecte și deschiderea ușilor
de intrare în depozite în regim de alertă: nelăsate deschise nici pe timp scurt;
• depozitele și serele întreţinute într-o igienă culturală la cel mai înalt nivel.
Metode biologice: capcane feromonale (Operculat), lipicioase și luminoase, biopreparatul pe
bază de Bacillus thuringiensis serovar. kurstaki în toate condiţiile.
COMBATEREA CHIMICĂ
• Preparate chimice pentru molie nu sunt omologate în republică, dar cele împotriva gân-
dacului de Colorado acţionează și împotriva acestui dăunător.

85
IV. COMBATEREA AGENŢILOR PATOGENI ŞI REGLAREA
POPULAŢIILOR DE DĂUNĂTORI AI PLANTELOR CULTURILOR
DE SOLANACEE
4.1. MĂSURI ȘI METODE PREVENTIVE ȘI DE PROFILACTICĂ
4.1.1. Elementele organizatorice, agrotehnice şi tehnologice

Dăunătgorii culturilor de solanacee abordaţi în acest ghid sunt divizaţi în trei grupe evidente
după modul de viaţă al stadiilor active (adult și larvă) pentru a produce o viziune generală înainte
de a prezenta măsurile generale de control și descrierea lor.
A – dăunătorii migratori din sol B – dăunătorii migratori pe plante C – dăunătorii cu zbor activ
• nematozii • păianjenii / acarienii • molia minieră a tomatelor
• coropișniţa • musculiţa albă de seră • musculiţa minieră
• sârmari (larvele gândacilor pocnitori) • afidele/ păduchii • buha fructificaţiilor
• viermele alb (larva cărăbușului de mai) • tripșii • gândacul de Colorado
• limacșii • molia tuberculilor de cartof
Astfel, această divizare a dăunătorilor permite gruparea măsurilor și metodelor de combate-

re, expuse în continuare la general:
Organizatorice cu referinţă la sere: 1) locul răsadniţelor pentru creșterea răsadului să fie:
(i) liber în ultimii 5 ani de răsadniţă sau seră; (ii) pe locuri mai înalte şi mai departe de fermele
zootehnice; (iii) solul din teren – verificat pentru a ocoli pe cel infestat; 2) la ferestrele de aerisire
se instalează plase antiinsecte specializate (similar tifonului), iar la uși – perdele/plase duble îm-
potriva insectelor de dimensiuni mici și foarte mici.
Agrotehnice cu referinţă la băligar: (i) bălegarul din gospodării și ferme se transportă în
câmp şi se împrăştie tot atunci; (ii) grămezile rămase în gospodării sau la ferme iarna se sapă și
se lopătează pe timp geros ca să îngheţe toate coropișniţele aflate la iernat; (iii) pământul şi băli-
garul folosit la creșterea răsadului se cerne bine pentru a depista larvele și adulţii, adică a preîn-
tâmpina pătrunderea coropișniţei în răsadniţe şi sere; (iv) serele și răsadniţele se menţin într-o
curăţenie perfectă în interior, dar la fel de important și în exterior, fiindcă grămezile de băligar și
resturile vegetale sunt răsadniţe și de coropișniţă, alţi dăunători imprevizibili.
Agrotehnice cu referinţă la sol: (i) rezerva biologică din sol (insecte și nematozi) retrasă
toamna la iernare se distruge prin arăturile adânci; (ii) cultivaţiile repetate pe vegetaţie în terenu-
rile infestate distrug parţial sau total ouăle şi larvele tinere ale dăunătorilor; buruienile se distrug
între ciclurile de producţie, fiindcă ele sunt hrana suplimentară a dăunătorilor; (iv) solul se dez-
insectează până la retragerea dăunătorilor la hibernare; (v) îngrăşămintele organice şi minerale
(azotat de amoniu şi superfosfat) sporesc dezvoltarea și rezistenţa plantelor la atac, fiind și nocive
asupra sârmarilor (mai ales a celor tineri).
Tehnologice cu referinţă la cultură: (i) soiuri rezistente la atacul dăunătorilor + sămânţa de
o valoare biologică superioară + patul germinativ bine pregătit şi fertilizat echilibrat + termenele
optime de însămânţare = germinaţie bună și ritm de dezvoltare a plantelor viguroase, după care
devin mai rezistente sau tolerante la atacul dăunătorilor; (iii) se respectă distanţa optimă dintre
rândurile plantelor pentru a complica migrarea rapidă de pe un rând pe altul; (v) stropirea să fie
concentrată mai mult pe partea inferioară a frunzelor, fiindcă coloniile de dăunători se găsesc în
aceste locuri și altele nevăzute; (vi) la mușuroirea rândurilor de cartof de ridicat movila de sol
peste 5 cm ca să nu aibă acces molia tuberculilor de cartof.

4.1.2. Irigarea
Împotriva moliei tuberculilor de cartof: (i) să nu se dezgolească tuberculii; (ii) irigaţiile sub
formă de ploaie artificială sunt cele mai indicabile (nu se formează crăpături în sol), iar irigarea
în razor/brazdă nu este recomandată (crapă solul și se dezgolesc tuberculii).
4.1.3. Igiena fitosanitară

• Eliminarea la timp a plantelor infestate și distruse prin ardere ( în special împotriva nema-
tozilor.
• Sortarea tuberculilor după recoltare, pentru înlăturarea celor infestaţi şi folosirea lor în
consum sau pentru hrănirea animalelor.
4.2. MONITORINGUL ȘI ESTIMAREA PRAGURILOR ECONOMICE DE

DĂUNARE (PED)
Un element-cheie al Programului PIP este monitorizarea sau, pe simplu, observarea cât mai
timpurie a dăunatului apărut în cultură. Din cauza dimensiunilor foarte mici ale unor stadii de
dezvoltare, iar cel de ou – la toate speciie, și aflarea lor în locuri foarte ascunse, momentul obser-
vării se scapă de sub control. Când, totuși, se observă frecvent, este deja târziu (populaţii mari)
și fermierul începe să aplice tratamente chimice repetate și doze mărite ale produsului chimic.
În multe ţări, monitorizarea dăunătorilor și bolilor aparţine firmelor specializate (aparte de cele
care vând chimicalele) și tot ele propun produsele chimice pentru stropiri, adică funcţionează
după modelul medicinei umane: (i) medicul stabilește diagnoza și scrie o reţetă; (ii) bolnavul
cumpără medicamentele de la farmacie și așa se trataează. Or, în ţară noastră acestea încă fac
parte din responsabilitatea fermierului: (i) depistarea unui organism străin; (ii) diagnoza; (iii)
selectarea produsului chimic. Astfel, este necesar de stăpânit mai multe aspecte și informaţii din
tehnologia combaterii complexului de boli și dăunători din cultura pe care a înfiinţat-o și contea-
ză pe recolte maxime.
Așadar, după adoptarea măsurilor pentru prevenirea infectării/infestării (fie și perfecte), este
important de menţinut cultura sub observaţii permanente prin:
• Controale vizuale în seră sau câmp deschis pentru stabi-
lirea prezenţei speciilor cât mai timpuriu, identificarea
corectă și divizarea în 2 grupe:
(i) specii dăunătoare;
(ii) specii folositoare.
• Starea culturii agricole înfiinţate: (i) sănătoasă și vigu-
roasă (condiţii optime de dezvoltare); (ii) plante cres-
cute în condiţii stresante: fără irigare sau parţială, sol
învechit etc.
• Factorii de mediu valabili pentru fiecare dăunător des-
fășurat în acest Ghid: în anii obișnuiţi, dăunătorii se dez-
Fig. 4.1. Identificarea
voltă conform potenţialului genetic, iar în anii cu schim- organismelor dăunătoare
bări climatice spre încălzire și secetoși, dezvoltarea lor se
accelerează semnificativ și curba evoluţiei lor deviază spre mărirea numărul de generaţii
în urma dezvoltării mai rapide a fiecărui stadiu de dezvoltrare. Astfel și monitorizarea se
complică și pot fi scăpaţi de sub observaţii primii indivizi pe baza cărora se stabilește PED
și respectiv strategia de comabtere a lor prin diverse metode.
• Daunele fiecărui dăunător în parte, începând cu vârful plantei și până la rădăcină (la ne-
cesitate, dezrădăcinarea unor exemplare selective), pentru evaluarea gradului de infecta-
re/infestare și prognozarea nivelului densităţii populaţiilor viitoare.
Monitorizarea la timp și riguroasă permite: (i) de-a aplica o combatere eficientă; (ii) de scăzut
pierderile economice în urma tratamentelor repetate și inutile; (iii) de evaluat acţiunile aplicate
anterior – organizatorice, agrotehnice și tehnologice.

87
Metodele de monitorizare sunt diverse (de la simple la mai complexe) și depind de dăunător și
situaţie, iar în cazul identificării speciei va fi luată decizia de combatere a dăunătorului respectiv.
Procedurile comune din orice câmp agricol sunt similare unui control la medic uman, de aceea
sunt necesare notiţele de rigoare ca în „Carnetul de sănătate”: (i) data și ora din zi; (ii) denumirea
sau numărul serei, câmpului etc.; (iii) condiţiile meteo: zi cu soare, cer noros, secetă, după ploaie,
temperatura și umiditatea din seră etc.; (iv) faza culturii agricole: primele frunze, 6-8 frunze, un
metru înălţime, primele fructe etc.; (v) starea generală a solului; (vi) plante cu simptome suspecte
din cultura monitorizată.
După aceste notiţe generale se trece la recoltarea probelor (frunze, flori, fructe, indivizii depis-
taţi) pentru a determina dăunătorul depistat. Pentru fiecare dăunător există metode și scheme
speciale de sondaj. Rezultatele sondajului se includ în fișa de evidenţă a fiecărei specii dăună-
toare aparte. Totodată, o monitorizare eficientă și sigură necesită cunoștinţe speciale pentru: (i)
recunoașterea dăunătorului și deosebirea lui de specia folositoare; (ii) alegerea echipamentului
adecvat pentru estimare și captare în masă.
Cele mai răspândite și cunoscute metode de monitorizare sunt capcanele (luminoase, colora-
te, feromonale etc.), care furnizează informaţiile necesare.
Fig. 4.2. Capcană-cuvertură Fig. 4.3. Capcană-delta cu Fig. 4.4. Capcană-pâlnie cu

coloră adezivă momeală feromonală și placă momeală feromonală
adezivă
În context se prezintă cele mai importante instrucţiuni pentru utilizarea capcanelor la cultu-
rile de solanacee vizate în ghid (tomate, ardei, vinete și cartof):
• selectaţi cu atenţie speciile care urmează să fie prinse la o capcană în câmp;
• căutaţi informaţii despre momentul apariţiei speciei în propria arie (în literatura de spe-
cialitate, datele locale, etc.) și instalaţi capcanele pe câmp cu 1-2 săptămâni înainte de data
indicării apariţiei insectei, fiindcă zborul se schimbă de la an la an;
• utilizaţi capcane și momeli originale (înainte de utilizare, păstraţi momelile în depozite cu
potenţial de congelare);
• de asamblat capcanele în câmp după instrucţiunile producătorului: la ce înălţime a plantei
cultivate trebuie să fie instalate;
• de calculat numărul necesar de capcane după suprafaţa terenului sub cultura înfiinţată
(cel puţin două capcane pentru o specie, instalate la o distanţă de cel puţin 10-15 m una
de alta);
• de verificat capcanele și înregistrat numărul de capturi la intervale regulate și cât mai frec-
vent posibil (dar nu mai rar decât o dată pe săptămână);
• de înlocuit capcana și/sau placa adezivă, momeala, în conformitate cu instrucţiunile spe-
ciale;
• când se va încheia observarea, de scos toate capcanele din câmp/seră.

Tabelul 4.1. Capcane pe vegetaţie și după recoltare cu detaliile la descrierea fiecărei specii
Denumirea capcanei Denumirea dăunătorului

Capcane mixte
capcane cu dispozitiv luminos și cu feromon specific Operculat molia tuberculilor de cartof
molia minieră a tomatelor,
capcane cu dispozitiv luminos și cu feromon specific
buha fructificaţiilor
molia tuberculilor de cartof,
capcană-delta cu placă adezivă și cu feromon specific
molia minieră a tomatelor
capcană-delta cu placă adezivă și cu feromon specific ArmiGALI buha fructificaţiilor
capcană din vas cu apă și cu feromon specific molia minieră a tomatelor
capcană din bandă adezivă neagră în jurul serei și cu feromon specific molia minieră a tomatelor
capcană din groapă/șanţ de 25-30 cm în jurul serei, presurate cu
coropișniţa
vegetaţie și stropite cu insecticide
Capcane simple
capcană-cuvertură adezivă albastră tripși
afide, musculiţa albă de seră, molia
capcană-cuvertură adezivă galbenă
minieră a tomatelor
capcane luminoase limacși, molia minieră a tomatelor
capcane umede în adăposturi artificiale limacși
Momeli nutritive
cu miere coropișniţa
cu melasă coropișniţa
resturi vegetale limacși

89
Pentru cele mai importante specii de insecte dăunătoare ale solanaceelor legumicole sunt de-
terminate pragurile economice de dăunare (PED) și sunt prezentate în tabelul 4.2.
Tabelul 4.2. Pragurile Economice de Dăunare (PED) a celor mai importante specii
de insecte dăunătoare ale solanaceelor legumicole
Insecta dăunătoare Cultura şi perioada controlului fitosanitar Pragul economic de dăunare

POLIFAGII
Coropişniţa Rezerva hibernantă din toamnă/primăvară 2-3 larve sau 1 adult/m2
Viermii-sârmă 2 săptămâni până de plantarea cartofului 5-8 larve/m2 de sol
Viermele-alb Rezerva hibernantă din primăvară 1-3 larve/m2
TOMATE – CÂMP DESCHIS
Toamna, înainte de hibernare 2-3 pupe/m2
Primăvara, după hibernare 1-2 pupe/m2
Buha fructificaţiilor Formarea fructului: generaţia a II-a și a III-a 10-40-90 ouă/100 plante
Pe vegetaţie, pentru fiecare generaţie 2-3 pupe/m2
Pe vegetaţie 2 fluturi pe noapte
SERE – TOMATE
Musculiţa albă de Pe vegetaţie pentru constatarea zborului 4-0 imago/frunză; 400 imago/plantă;
seră prin cultură 5-6 imago/lăstar;
Pe vegetaţie se repetă (păianjenul se
Păianjenul roşu 15% de frunze populate
înmulţește continuu) până la ultima
comun 10% plante populate cu femele mobile
generaţie de femele
CARTOF
Rezerva hibernantă 0,5 adulţi/m2 sau 5 la 100 plante
15-25 cm înălţime a plantelor 5% tufe populate de gândaci
Butonizare 10% plante populate de larve
Gândacul-de-
Colorado Înflorire 15% plante populate de larve
După înflorire 20% plante populate de larve
20-30% de plante cu larve;
În perioada de vegetaţie
3-4 larve/m2, sau 1-1,5 larve/10 plante
4.3. MĂSURI ŞI MIJLOACE FIZICE ŞI BIOLOGICE DE CONTROL

Seră: (i) regimul hidrotermic din seră este un factor decisiv în dezvoltarea tuturor dăunători-
lor, dar în special a acarienilor, de aceea se respectă cu precizie în favoarea plantei și recoltei; (ii)
dezinfecţia solului cu aburi timp de 1 oră la 95°C.
Depozit: (i) înainte de depozitarea tuberculilor de cartof se stropesc cu pompă manual-por-
tativă cu biopreparate și în acest moment temperatura din depozite trebuie să fie între 10-26°C,
ca biopreparatul să-și facă efectul (eficienţă de 80-100%); (ii) ca molia tuberculilor de cartof să se
menţină în subdezvoltare, temperatura din depozit se scade până la 3-5°C.

Tabelul 4.3. Măsuri şi mijloace fizice şi biologice (detalii la descrierea speciilor)
Denumirea biopreparatului Denumirea dăunătorului

Microbiopreparate specifice
Nematofagină-BL (Arthrobotrys oligospora) nematozi
larva cărăbușului-de-mai, afide, musculiţa albă de
Ciuperca boveria (Beauveria bassiana)
seră, tripși, gândacul de Colorado
viermele-alb (larvele cărăbușului-de-mai), gândacul
Bacteria turingensis (Bacillus thuringiensis)
de Colorado
Bactospeine DF (Bacillus thuringiensis var. kurstaki) molia minieră a tomatelor
PhopGV (virus granulat) molia tuberculilor de cartof
Verticillin (Verticillium lecanii) musculiţa albă de seră
n-HS-2 (virus poliedroza nucleară) buha fructificaţiilor
Biopreparate pe bază de prădători
Acarieni (Amblydromalus limonicus, Amblyseius swirskii) musculiţa albă de seră
Acarieni (Phytoseiulus persimilis, Typhlodromus
acarieni fitofagi
caudiglans)
Acarieni (Amblyseius mekenziei, A. cucumeris) tripși
Ploșniţa universală (Macrolophus pygmaeus) musculiţa albă de seră, molia minieră a tomatelor
Buburuza pitică (Stethorus punctillum) acarieni fitofagi și afide
Biopreparate pe bază de parazitoizi
Afidimiza (Aphidoletes aphidimyza) afide
Encarzia (Encarsia formosa) musculiţa albă de seră
Trihograma (Trichogramma sp.) buha fructificaţiilor, molia minieră a tomatelor
Plante repelente în jurul serelor și răsadniţelor
Gălbenele și crizanteme coropișniţă
Ceapă, usturoi, morcov, sfeclă, porumb etc. musculiţa albă de seră
Plante-momeală
Fâșii de porumb, tutun, năut etc., se seamănă atrag fluturii de buha fructificaţiilor, pentru depunerea
primăvara devreme ouălor
Cartofăria-capcană plantată preventiv nematodul auriu al cartofului
Preparate alternative
Pulberele de var nestins sau cenuşă din lemn limacși
Var în amestec cu praf de tutun limacși
Sare de bucătărie limacși
Pelecol (din ulei de rapiţă) musculiţa albă de seră
Nissorun 10 WP (hexitiazox) reglator de creştere cu păianjenul roșu comun; la mocirlirea rădăcinilor de
efect ovarian, larvicid şi nimfacid răsad înainte de plantare
Antimedvedca (imidacloprid) coropișniţa

91
4.4. MĂSURI CURATIVE CHIMICE
Tabelul 4.4. Preparatele chimice omologate în Republica Moldova
și permise pentru controlul dăunătorilor la culturile de solanacee de seră și câmp deschis
Denumirea
nr Doza
preparatului substanţei active dăunătorilor
buha fructificaţiilor la tomate 0,1 g/l
1 Acetamiprid 22,5 SL acetamiprid
gândacul de Colorado la cartof 0,045-0,055
gândacul de Colorado la cartof 1,5 g/l
musculiţa albă de seră la tomate şi ardei
3,0-5,0 g/l
2 Actellic 50 EC pirimifos-metil de seră
acarieni, musculiţa minieră la tomate,
1,0-1,5
ardei, vinete din câmp deschis
3 Actual 480 SC tiacloprid gândacul de Colorado la cartof 0,2-0,3 g/l
4 Admiral 10 EC piriproxifen musculiţa albă de seră la tomate de seră 0,2-0,3 g/l
buha fructificaţiilor la tomate, ardei 1,4-1,5 g/kg
5 AFFIRM benzoat de emamectin
molia minieră a tomatelor 1,5
gândacul de Colorado la cartof 0,2-0,25 g/l
6 ALVERDE metaflumizonă gândacul de Colorado la tomate și buha
1,0
fructificaţiilor
clorantraniliprol + buha fructificaţiilor la tomate
7 Ampligo 150 ZC 0,3-0,4 g/l
lambda-cihalotrin gândacul de Colorado la tomate
buha fructificaţiilor și gândacul de
acetamiprid + 0,2-0,25 g/l
8 Armor 350 SC Colorado la tomate
lambda-cihalotrin
gândacul de Colorado la cartof 0,2
9 Avaunt EC indoxacarb buha fructificaţiilor la tomate 0,25-0,3 g/l
afide la tomate
10 Averto 50 WG abamectină buha fructificaţiilor la tomate 0,5 g/kg
gândacul de Colorado la tomate
11 Avirro 25 EC cipermetrin 0,25-0,4
buha fructificaţiilor la tomate
12 Belt SC 480 flubendiamid 0,1-0,11 g/l
gândacul de Colorado la tomate, vinete
ciantraniliprol, 100 g/l
13 Benevia, OD afide la tomate, tripși de seră 1,0+2,5 l/ha
+ SAS Codasaid
buha fructificaţiilor la tomate de seră
0,5
musculiţa albă de seră
musculiţa minieră
14 Benevia, OD ciantraniliprol
gândacul de Colorado la tomate 0,5 (câmp
musculiţa albă de seră deschis)
15 Biscaya 240 OD tiacloprid gândacul de Colorado la cartof 0,2 g/l
16 Braik, ME lambda-cihalotrin 0,2 g/l
17 Calypso SC 480 tiacloprid gândacul de Colorado la cartof 0,12-0,15 g/l

Denumirea
nr Doza
preparatului substanţei active dăunătorilor
18 Closer sulfoxaflor afide la cartof 0,2 g/l
19 Confidor SL 200 imidacloprid musculiţa albă de seră 0,5-0,6
buha fructificaţiilor
20 Coragen 20 SC clorantraniliprol gândacul de Colorado la cartof 0,05-0,06
gândacul de Colorado la tomate 0,1-0,12 g/l
21 Decis f-Luxx EC 25 deltametrin 0,15 g/l
Colorado la tomate
22 Decis Profi WG 25 deltametrin 0,05 g/kg
Colorado la tomate, păduchii
23 Decimid, EC alfa-cipermetrin gândacul de Colorado la cartof 0,07-0,1 g/l
24 Dolor 20 SG acetamiprid gândacul de Colorado la cartof 0,06-0,08 g/kg
25 FASTAC 100 EC alfa-cipermetrin gândacul de Colorado la cartof 0,07-0,1 g/l
26 Floret 480 SC Tiacloprid gândacul de Colorado la cartof 0,1-0,2 g/l
27 Focus 700 WDG imidacloprid musculiţa albă de seră 0,2-0,3 g/kg
28 Karate Zeon 5 CS lambda-cihalotrin gândacul de Colorado la cartof 0,1 g/l
29 Force 1,5 G teflutrin larve de sârmari/gândacii pocnitori 10,0 g/kg
30 K1, SC Tiacloprid gândacul de Colorado la cartof 0,1 g/l
31 Lamdex 5 EC lambda-cihalotrin gândacul de Colorado la cartof 0,4 g/l
32 LEOTRIN 100 SC lambda-cihalotrin buha fructificaţiilor la tomate 0,2 g/l
33 Lux, WP TOV acetamiprid buha fructificaţiilor la tomate 0,2 g/kg
34 Maccet, WG acetamiprid gândacul de Colorado la cartof 0,06-0,08 g/kg
35 Master 100 EC Bifentrin buha fructificaţiilor la tomate 0,5 g/l
36 Mospilan 20 SG acetamiprid gândacul de Colorado la cartof 0,06-0,08 g/kg
afide, tripși, musculiţa albă de seră,
37 Movento 100 SC spirotetramat 0,75-1,0 g/l
acarieni la tomate
38 Nemathorin 10 G Fostiazat nematodul auriu al cartofului 30.0 g/kg
39 Ovitex ulei de parafină afide la cartof 10,0 g/l
40 Pilaraff, SG benzoat emamectin buha fructificaţiilor la tomate 0,2-0,3 g/kg
41 Pitch 150 SC indoxacarb buha fructificaţiilor la tomate 0,3 g/l
42 Proteus OD 110 tiacloprid+deltametrin afide, buha fructificaţiilor la tomate 0,5-0,75 g/l
43 Sămpai, EC esfenvalerat gândacul de Colorado la cartof 0,25 g/l
44 Sumi-alpha 5 EC esfenvalerat gândacul de Colorado la cartof 0,25 g/l
buha fructificaţiilor și
45 Top Alpha 10 EC alfa-cipermetrin 0,2 g/l
gândacul de Colorado la cartof 0,1-0,15 g/l
46 Vector 480 SC tiacloprid afide, gândacul de Colorado și
0,1-0,15 g/l
păianjenul roșu comun 0,8 g/l
clorantraniliprol +
47 VOLIAM TARGO buha fructificaţiilor și musculiţa minieră
abamectină 0,6 g/l
la tomate de seră
48 Warrant 200 SL imidacloprid musculiţa albă de seră 0,5-0,6 g/l

93
94
V. TEHNOLOGIA DE REDUCERE A ORGANISMELOR DĂUNĂTOARE PRIN METODA CHIMICĂ
În acest capitol se propun scheme de tratamente chimice, dar se atenţionează că toate sunt orientative (exemple), care pot fi aplicate,
sau care necesită modificare, în funcţie de faza de dezvoltare a plantelor şi starea fitosanitară a plantaţiei în general. Pesticidul utilizat,
numărul de tratamente şi doza preparatului vor fi corelate cu gradul de afectare de boli şi PED-ul dăunătorilor, precum şi termenul de
așteptare până la recoltare. Următoarea atenţionare se referă la preparatele indicate pentru combaterea unui sau mai multor dăunători:
se alege doar un preparat indicat și nu toate cele 3-4 la un loc. A nu se încurca cu amestecarea eventuală a unui insecticid cu un fungicid.
5.1. TEHNOLOGIA DE REDUCERE A ORGANISMELOR DĂUNĂTOARE PRIN METODA CHIMICĂ ÎN PLANTAŢIILE

DE TOMATE
Faza de Norma de consum a soluţiei şi doza chimică Termenul de aşteptare
Agentul patogen Manifestarea simptomelor Produsul fitosanitar
dezvoltare a (zile), numărul maxim
(boală sau dăunător) de atac sau afectare aplicabil
plantei kg sau L (litri) pentru 1 ha ml, g la 10 litri apă de tratamente (ori)
Creşterea răsadului în răsadniţă sau seră îmulţitoare

Apariţia Putrezirea şi căderea Plante brunificate la colet, 15-20 ml preparat la 10 l apă,
*Previcur Energy 840 SL 20 (1)
plantulelor plantulelor rădăcină sau tulpină cu aplicarea la 2 l soluţie la 1 m2
Admiral 10 EC 0,2-0,3 5-7,5 3(1-2)
Actellic 50 EC 3,0-5,0 75-125 3 (1)
Musculiţa albă de seră Frunze îngălbenite Confidor 200 SL 0,5-0,6 6,5-7,5 3 (1)
Creşterea Warrant 200 SL 0,5-0,6 6,5-7,5 3 (1)
răsadului Focus 700 WDG 0,2-0,3 5-7,5 3(2)
150 g preparat la 10 l apă,
Sulfat de cupru 8 (1)
Putrezirea şi căderea Plante brunificate la colet, cu aplicarea la 2 l soluţie la 1 m2
plantulelor rădăcină sau tulpină 15-20 ml preparat la 10 l apă,
cu aplicarea la 2 l soluţie la 1 m2
Răsad transplantat în câmp deschis sau în sere/solarii
Acrobat MZ 90/600 WG 2,0 50 40 (2-3)
Airone SC 2,4 60 20 (3-4)
Champ 77 WP 2,5-3,0 63-75 20 (3)
Funguran OH 50 WP 2,5-3,0 63-75 20 (3)
1.Pe frunze şi tulpini pete Dithane M-45 WP 2,0-2,5 50-63 30 (2-3)
brune, adâncite în tesuturi la Kadillak WP 2,0 50 20 (3-4)
marginea limbului (mană)
Penncozeb 80 WP 2,5 60-63 30 (2)
5–7 zile după Mană, 2.Apariţia pe frunze Ventozeb 80 WP 2,0-2,5 50-63 20 (2-3)
plantarea Alternarioze, a petelor concentrice Metaxil SP 2,5 60-63 30 (2)
răsadului alte pătări (alternarioza) 1,5–1,8 la irigaţie 38-45
Elecits 75 WG 30(2)
1,8 fără irigaţie 45
3.Apariţia de pete mici,
apoase de culoare brună- Kauritil, 660 WG 3,0 75 28 (2-3)
neagră (pătarea frunzelor) Cuprumax 50 WP 2,5-3,0 63-75 20 (2-3)
Oxiclorură de cupru 90 WP 2,4-3,2 60-80 20 (4)
Anracol 70 WP / WG 1,5 38 20 (3)
Cuproxat, SC 3,0-4,0 75-100 25 (4)
Trifmine 30 WP 0,5-1,0 13-25 20 (2)

Agentul patogen Manifestarea simptomelor Produsul fitosanitar
(boală sau dăunător) de atac sau afectare aplicabil
plantei kg sau L (litri) pentru 1 ha ml, g la 10 litri apă de tratamente (ori)
Signum 334 WG 1,0-1,5 25-38 14 (2-3)
Kox 500 WP 2,5-3,0 65-75 25(3)
Creşterea Benefit 80 WG 0,5-0,7 13-18 30 (2-3)
Mană, alternarioze, Apariţia pe frunze şi tulpini
şi formarea Tattoo 55 SC 3,0 75 25 (3)
pătarea frunzelor şi a petelor brune, negre
tulpinilor
băşicarea fructelor, la marginea limbului sau Metaxil SP 2,5 60-63 30 (2)
şi apartului
verticilioză concentrice pe limb. Penncozeb 80 WP 2,5 60-63 30 (2)
foliar
Rapid Gold 72 WP 2,5 60-63 30 (2-3)
Ridomil Gold MZ WG 2,5 60-63 20 (3)
Infinito 61 SC 1,6 40 14 (3)
Bouille Bordelaise 4,0 100 10 (3-4)
Mană, Pe frunze şi tulpini – pete
Ordan SP 2,5-3,0 65-75 14 (4)
alternarioze uscate, adâncite în tesuturi
Înflorire Curage WP 1,5 38 20 (2)
început de Flight 70 WP 1,5-1,7 38-43 20 (2-3)
legare a Avirro 25 EC 0,1-0,4 2,5-10 20(2)
fructelor Gândacul de Colorado, Benevia, OD 1,0-2,5 25-63 14(2-3)
Tratament profilactic de
buha fructificaţiilor,
prevenire a atacului de Braik, ME 0,2 5 30(2)
păduchii de frunze,
dăunătorii menţionaţi Coragen 20 SC 0,1-0,125 2,5-3 20 (2)
tripşii
Top Alpha 10 EC 0,2 5 21(1-2)
Fructe străpunse şi cu miezul
ArmiGALI – 1 capcană – monitorizare; La 3–4 zile se verifică captura; o dată
Buha fructificaţiilor ros din interior. Frunze roase
capcană feromonală 10 capcane la ha combatere la 3–4 săptămâni se schimbă capsula
total sau parţial
Avaunt, SC 0,2-0,25 5-6 14 (2)
Gândacul de Colorado, Frunzele roase total sau Averto 50 WG 0,5 12-13 3(2)
buha fructificaţiilor, parţial și depreciate. Vector 480 SC 0,1-0,15 2,5-3,8 30(1-2)
molia minieră a tomatelor, Roaderea şi deprecierea Decis Profi WG 25 0,05 1,25-1,3 30(1-2)
Fructificare păduchii de frunze fructelor. Ampligo 150 ZC 0,3-0,4 7,5-10 7(1)
AFFIRM 1,4-1,5 35-38 3(2)
Sulfat de cupru 6,0-8,0 150-200 8 (4)
Mană, alternarioză, Signum 334 WG 1,0-1,5 25-38 14 (2-3)
septorioză, Bouille Bordelaise 4,0 100 10 (3-4)
Pete adâncite în tesuturile
pătarea frunzelor şi
fructelor. Infinito 61 SC 1,6 40 14 (3)
băşicarea fructelor,
cladosporioză. Bravo 500 SC 2,0-2,5 50-63 21 (2-3)
Benefit 80 WG 0,5-0,7 13-18 30 (2-3)

95
5.2. TEHNOLOGIA DE REDUCERE A ORGANISMELOR DĂUNĂTOARE PRIN METODA CHIMICĂ ÎN PLANTAŢIILE DE ARDEI
96
Agentul patogen Manifestarea simptomelor de Produsul fitosanitar
(boală sau dăunător) atac sau afectare aplicabil kg sau l (litri) pentru 1 ha ml, g la 10 litri apă
plantei de tratamente (ori)
*Arrivo 25 EC 1,2-1,6 30-40 3 (1)
*Confidor 200 SL 0,5-0,6 6,5-7,5 3 (1)
Musculiţa albă de seră Frunze îngălbenite
Actellic 50 EC 3,0-5,0 75-125 3 (1)
Admiral 10 EC 0,2-0,3 5-7,5 3(1-2)
Creşterea 150 g preparat la 10 l apă,
răsadului *Sulfat de cupru 8 (1)
Pete brune uscate pe suprafaţa cu aplicarea la 2 l soluţie la 1 m2
Afectarea de bacterioze
limbului frunzelor „răsad chircit” 63-75 g preparat la 10 l apă,
*Funguran OH 50 WP 20 (1)
cu aplicarea la 2 l soluţie la 1 m2
Putrezirea şi căderea Plante brunificate la colet, 15-20 ml preparat la 10 l apă,
plantulelor rădăcină sau tulpină cu aplicarea la 2 l soluţie la 1 m2
Răsad transplantat în câmp deschis sau în sere/solarii
Pătarea frunzelor – băşicarea Pe frunze – pete necrotice *Cuproxat SC 3,0-4,0 75-100 25 (4)
fructelor de ardei. Antracnoză. circulare risipite pe întreaga *Champ 77 WP 2,5-3,0 63-75 20 (3)

5–7 zile după Fuzarioză. suprafaţă a limbului *Bouille Bordelaise 4,0 100 10 (3-4)
plantarea Acarieni Frunze decolorate * VOLIAM TARGO 0,8 20 3(2-3)
răsadului *Confidor Maxi 70 WG 0,07-0,08 1,8-2 30 (2)
Deprecierea plantelor prin
Păduchii de frunze *Actellic 50 EC 1,0-1,5 25-38 20 (2)
extragerea sucului celular
AFFIRM 1,4-1,5 35-38 3(2)
Pătarea frunzelor – băşicarea *Acrobat MZ 90/600 WG 2,0 50 40 (2-3)
Creşterea fructelor de ardei. *Oxiclorură de cupru 2,4-3,2 60-80 20 (4)
Pe frunze şi tulpini – pete
şi formarea Verticilioză. Benefit 80 WG 0,7 18 20(2-3)
brune, adâncite în țesuturi.
tulpinilor, Antracnoză. *Champ 77 WP 2,5-3,0 63-75 20 (3)
înfloritul Fuzarioză. *Penncozeb 80 WP 2,5 60-63 30 (2)
şi legarea Gândacul de Colorado, buha Perforarea şi distrugerea
fructelor fructificaţiilor, păduchii de aparatului foliar. Decolorarea şi Actellic 50 EC 1,0-1,5 25-38 20 (2)
frunze, tripşii răsucirea frunzelor
Fructe perforate şi cu miezul ros ArmiGALI – 1 capcană – monitorizare; La 3-4 zile se verifică captura; odată
Buha fructificaţiilor
din interior. Perforarea frunzelor capcană feromonală 10 capcane la ha combatere la 3-4 săptămâni se schimbă capsula
Gândacul de Colorado, buha Perforarea şi deprecierea *Avaunt, SC 0,2-0,25 5-6 14 (2)
fructificaţiilor, păduchii de fructelor. Colonizarea frunzelor Actellic 50 EC 1,0-1,5 25-38 20 (2)
frunze, păiangenul lat. şi lăstarilor AFFIRM 1,4-1,5 35-38 3(2)
*Sulfat de cupru 6,0-8,0 150-200 8 (4)
Antracnoză, septorioză, *Bouille Bordelaise 4,0 100 10 (3-4)
pătarea frunzelor şi băşicarea Pe fructe pete adâncite în Benefit 80 WG 0,7 18 20(2-3)
Fructificare fructelor. țesuturi *Signum 334 WG 1,0-1,5 25-38 14 (2-3)
Verticilioză. *Cuproxat SC 3,0-4,0 75-100 25 (4)
*Champ 77 WP 2,5-3,0 63-75 20 (3)
Belt SC 480 0,1-0,11 2,5-2,8 30(2)
Fructe perforate şi cu miezul ros
Buha fructificaţiilor Avaunt EC 0,25-0,3 6,3-7,5 14(2)
din interior
Armor 350 SC 0,2-0,25 5-6,3 20(2)
Acarieni Frunze decolorate Movento 100 SC 0,75-1,0 18,8-25 21(2)
Actellic 50 EC 1,0-1,5 25-38 20 (2)
Păduchii de frunze Decolorarea şi răsucirea funzelor
Closer 0,2 5 7(2)

DE VINETE
Agentul patogen Manifestarea simptomelor de Produsul fitosanitar
(boală sau dăunător) atac sau afectare aplicabil
plantei kg sau l (litri) pentru 1 ha ml, g la 10 litri apă de tratamente (ori)
Confidor 200 SL 0,5-0,6 6,5-7,5 3 (1)
Musculiţa albă de seră Frunze îngălbenite Actellic 50 EC 3,0-5,0 75-125 3 (1)
Focus 700 WDG 0,2-0,3 5-7,5 3(2)
Creşterea
răsadului Pete brune uscate pe suprafaţa 75-100 g preparat la 10 l apă,
Afectarea de bacterioze *Cuproxat SC 25 (1)
limbului frunzelor cu aplicarea la 2 l soluţie la 1 m2
Putrezirea şi căderea Plante brunificate la colet, 15-20 ml preparat la 10 l apă,
plantulelor rădăcină sau tulpină cu aplicarea la 2 l soluţie la 1 m2
Răsad transplantat în câmp deschis
Pătarea frunzelor-băşicarea Pe frunze–pete necrotice *Oxiclorură de cupru 2,4-3,2 60-80 20 (4)
fructelor, Alternarioza. circulare *Champ 77 WP 2,5-3,0 63-75 20 (3)
5-7 zile după
plantarea Acarieni Frunze decolorate *VOLIAM TARGO 0,8 20 3(2-3)
răsadului Proteus OD 110 0,5-0,75 12,5-18,8 30(1-2)
Roaderea frunzelor și fructelor,
Buha fructificaţiilor, păduchii
gofrarea lor Actellic 50 EC 1,0-1,5 25-38 20 (2)
Creşterea Bacterioze. *Acrobat MZ 90/600 WG 2,0 50 40 (2-3)
şi formarea Pete uscate pe frunze şi tulpini
Antracnoză *Penncozeb 80 WP 2,5 60-63 30 (2)
de tulpini,
înfloritul şi Avirro 25 EC 0,1-0,4 2,5-10 20(2)
Gândacul de Colorado.
legarea de Decolorarea şi răsucirea funzelor
Buha. Păduchii. Tripşii Benevia, OD 1,0-2,5 25-63 14(2-3)
fruct
Fructe perforate şi cu miezul ros ArmiGALI – 1 capcană – monitorizare; La 3-4 zile se verifică captura;
Buha fructificaţiilor
Fructificare din interior capcană feromonală 10 cap. la ha combatere schimb. capsula la 3-4 săpt.
Păduchii Frunze decolorate Actellic 50 EC 1,0-1,5 25-38 20 (2)

97
98
DE CARTOF
Norma de consum a soluţiei şi doza chimică Termenul de aşteptare
Faza de dezvoltare a Agentul patogen Manifestarea simptomelor Produsul fitosanitar
(zile), numărul maxim
plantei (boală sau dăunător) de atac sau afectare aplicabil kg sau l (litri) pentru 1 ha ml, g la 10 litri apă de tratamente (ori)
Înainte de plantarea cartofului
La pregătirea terenului,
Nematozii aurii și alte
uniform pe sol imediată Analize preventive ale solului Nemathorin 10 G 0,75-1,0 19-25 120(1)
specii
încorporare la 10-15 cm
Tratarea tuberculilor înainte Sinclair SC 0,2-0,3 5-7,5
Tratarea tuberculilor
de plantare. Aplicarea în 15 g/3000 kg de 2 g/100 kg de
înainte sau în timpul Rizoctonioza Proradix WP Preparat biologic
benzi în timpul plantării tuberculi tuberculi
plantării
cartofului (BBCH 00) SERCADIS 0,8 20 -1
După plantarea cartofuluu și toată perioada de vegetaţie
Stropirea solului după 6-7 g/10 litri la
Dezvoltarea germenului Rizoctonioza Proradix WP 60 g/ha Preparat biologic
plantare (soluţie 60-90 l/ha) 10-12 ari

Bacterioze Kocide 2000 1,5-2,0 38-50 25(2-3)
Apariţia primelor simptome
Creșterea lăstarilor Fitoftoroza Bouillie Bordelaise 4,0 100 15(2-3)
ale bolilor
Alternarioza SIGNUM 0,3-0,4 7,5-10 20(2)
Acetamiprid 22,5 SL 0,045-0,055 1,1-1,4 20(2)
Actual 480 SC 0,2-0,3 5-7,5 20(1-2)
Creşterea vegetativă Nematozii, Rămânere în creștere a Biscaya 240 OD 0,2 5 20(2)
(început de fotosinteză) gândacul de Colorado plantelor Dolor 20 SG 0,06-0,08 1,5-2 20(2)
Decimid, EC 0,07-0,1 1,75-2,5 20(2)
Mospilan 20 SG 0,06-0,08 1,5-2 20(2)
ALVERDE 0,2-0,25 5-6,3 14(2)
Karate Zeon 5 CS 0,1 2,5 20(2)
Rămânere în creștere a
Nematozii, 0,4 10 20(2)
Iniţierea tuberculului plantelor, frunze roase total Lamdex 5 EC
gândacul de Colorado,
(începutul înfloriri) sau parțial, îngălbenite, Benevia, OD 1,0-2,5 25-63 14(2-3)
afidele
deformate
Ovitex 10,0 250 -8
Sămpai, EC 0,25 6,3 20(1)
Calypso SC 480 0,12-0,15 3-3,8 20(2)
FASTAC 100 EC 0,07-0,1 1,8-2,5 20(2)
Nematozii, Rămânere în creșterea
gândacul de Colorado, plantelor, frunze roase total K1, SC 0,1 3,8 20(2)
Îngroșarea tuberculilor
molia tuberculilor de sau parțial, îngălbenite, Maccet, WG 0,06-0,08 1,5-2 20(2)
cartof deformate
Sumi-alpha 5 EC 0,25 6,3 20(2)
Floret 480 SC 0,1-0,2 3,8-5 20(2)
Maturarea tuberculilor Nematozii, gândacul de Tuberculi mici, cu evidente ALVERDE 0,2-0,25 5-6,3 14(2)
(uscarea vrejilor) Colorado simptome de înbolnăvire Coragen 20 SC 0,05-0,06 1,3-1,5 14(2)

SURSE BIBLIOGRAFICE
1. Andreev A., Barbaroşie Gh., Ciubotaru V., Gumovschi F., Mărgineanu G., Rotaru I., Senic Iu., Timuş Asea.
Măsuri agroecologice în Moldova: realizări şi probleme, reguli şi sfaturi. Chişinău, „Elena-V.I.” SRL,
2011, 186 p.
2. Bădărău S., Fitopatologie, Editura UASM, Chișinău, 2011, 780 p.
3. Busuioc M., Entomologie agricolă. Editura UASM, 2006, 635 pp.
4. Cainarean Gh., Jigău Gh., Zubatîi F, Cozlov A., Galupa D., Timuş Asea, Managementul durabil al terenu-
rilor. ACSA, Chişinău, 2015, 191 p.
5. Calina V., Ghid pentru diagnoza bolilor plantelor, Editura: Ceres, România, 2009, 136 p.
6. Centrul de Stat AOPUFF, Registrul de stat al plantelor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor, Chişinău, 2009
şi suplimentul anual 2010, Chişinău, 2009, 304 p.
7. Conovali V., Fala A., Afaceri în creșterea legumelor în teren protejat, ACSA, Chişinău, 2008, 108 p.
8. Conovali V., Fala A., Cultura legumelor în teren protejat, Material de curs, ACSA – PDBA/CNFA, Chişinău,
2007, 86 p.
9. Conn Kevin and others. Pepper & Eggplant Disease Guide – a practical Guide for seedsmen, growers and
agricultural advisors. Seminis Vegetable Seeds. 2006. 174 p.
10. Croitoru N., Panuţa S., Timuş Asea, Un nou produs chimic pentru gândacul de Colorado. Materialele
Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale „Realizări şi perspective în horticultură, viticultura, silvicultură şi
Protecţia plantelor” dedicată aniversării a 65 de ani de la fondarea Facultării de Horticultură, Chişinău,
2005, vol. 14, pag. 404-409.
11. Docea E., Cristea S., Iliescu H., Bolile plantelor legumicole, Editura: Ceres, România, 2008, 96 p.
12. Fala A., Jugau Gh., Timuș A., Ghid privind promovarea Managementului Integrat de Protecţie a Plante-
lor şi Agriculturii Conservative pentru Formarea Formatorilor şi instruirea producătorilor agricoli în
cadrul Şcolilor de Câmp al Fermierilor. Chișinău, 2017: ACSA și Proiectul FAO/TCP/MOL/3502. 80 p.
13. Gabor Vetek, Geza Nagy. Dăunătorii și agenţii patogeni în grădină. Editura CASA, Oradea, 2016, 124 p.
14. Gabor Vetek, Asea Timuş, Mariam Chubinishvili, Gayane Avagzan, Vardan Torchan, Zsuzsanna Hajdu,
Andrea Veres, Avetik Nersisyan. Protecţia integrată a plantelor împotriva principalilor dăunători şi boli
în vestul Europei şi în Caucaz. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Budapest, 2017,
164 pp.
15. Ghid pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor şi dăunătoriilor la tomate cultivate în spaţii protejate
(sere, solarii, tuneluri). Autoritatea Naţională Fitosanitară. România, 2019. 100 p.
16. Guidelines on Efficacy Evaluation for the Registration of Plant Protection Products. International Code
of Conduct on the Distribution and Use of Pesticides. FAO 2006. 61 p.
17. http://veggiescout.ca.uky.edu/diseasesofsolanaceouscrops
18. Ivaşcu Antonia. Ghid pentru determinarea rezistenţei la boli şi dăunători. Institutul de Stat pentru Tes-
tarea şi Înregistrarea Soiurilor. Biroului de calcul al ISTIS 2009. 313 p.
19. Lars Neumeister Climate Change and Crop Protection: Anything can happen. 2010. 42 p.
20. Mocanu S., Sarscaia L., Gaibu Z., L. Legaciova, Tulgara E., M. Busuioc, Timuş A. Buha capsulelor de bum-
bac / Хлопковая совка. MAIA, RISP, ACSA, Chişinău, 2003, 18 pp.
21. Moise-Stancă Cristina, Tănase Maria, Timuş Asea. Mijloace biologice şi biotehnice folosite în limitarea
PED a populaţiilor de insecte fitofage în vederea protejării mediului înconjurător. Acta Universitatis
Cibiniensis, seria Ştiinţe Agricole, Sibiu, 2005, vol. 1 (5) p. 214–222.
22. Oltean I., Perju T. Timuş Asea, Insecte fitofage dăunătoare ale plantelor cultivate. Editura POLIAM,
Cluj-Napoca, 2001, 286 p.
23. Paraschivu, A. M. Suport de curs pentru disciplina Fitopatologie pentru studenţii anului II Agricultură
ID. România, 2010, 236 p.
24. Paraschivu, A. M. Bolile plantelor – simptomatologie, cauzalitate, prevenire şi combatere, România, EUC
2010, 150 p.
25. Pautasso Marco, Döring Thomas, Garbelotto Matteo, Pellis Lorenzo and Jeger Mike. Impacts of climate
change on plant diseases – opinionsand trends. Eur J Plant Pathol. January 2012. 19 p.
26. Perju T., Oltean I. Timuş Asea, Acarieni şi nematozi dăunători ai plantelor cultivate. Editura POLIAM,
Cluj-Napoca, 2001, 200 p.

99
27. Petzoldt Curtis and Seaman Abby. Climate Change Effects on Insects and Pathogens. New York State
Agricultural Extension Station. New York State IPM Program 2019, 11 p.
28. Stahi Nadejda M., Timuş Asea M. Data regarding the trophic spectrum of the populations of Adalia bi-
punctata and Coccinella septempunctata in the republic of Moldova. VIII-th International Conference of
Zoologists “Actual problems of protection and sustainable use of the animal world diversity”, Chișinău
10-12.X.2013, p. 171-172.
29. Timuş Asea M., Fala Anatolie M., Combaterea bolilor şi dăunătorilor plantaţiilor de legumicole. ACSA,
Chişinău, 2011, 119 p.
30. Timuş Asea, Calchei Elena, Evoluţia speciei invazive Helicoverpa armigera (Lep., Noctuidae) în Republi-
ca Moldova. Revista Agrobuletin, an. III/IV (2012), nr. 3 (14) iunie-august, pag. 20-26, editat de Societatea
de Inginerii agricole Timiş.
31. Timuş Asea, Costru Maria, Populaţiile de Chrysopa spp. în anul 2005, SDE „Petricani”, UASM, Chişinău,
Acta Universitatis Cibiniensis, seria Ştiinţe Agricole, Sibiu, 2005, vol. 1 (5) p. 83–87.
32. Timuş Asea, Croitoru N., Panuţa S. Testing Lamdex 5 EC insecticide in the control of the Colorado Beetle.
Lucrări ştiinţifice UŞAMV ”Ioan Ionescu de la Brad”, România, Iaşi, 2006, anul XLVII vol. 1(49), seria
Horticultură, p. 987-992.
33. Timuş Asea, De ce nu reuşim să scăpăm de gândacul de Colorado. Materialele conferinţei BIOS, Colabo-
rare fructuoasă între cercetători şi fermieri în mileniul III / ICPA, REC, FNF. Moldova, Chişinău, 2001, p.
168-170.
34. Timuş Asea, Entomofauna invazivă pe rol de vectori ai unor agenţi patogeni ale plantelor agricole, Sim-
pozionul Internaţional „Diversitatea, valorificarea raţională şi protecţia lumii animale”, consacrat jubi-
leului de 75 de ani al profesorului Andrei Munteanu, Chişinău, 2014, p. 180-182.
35. Timuş Asea, Insectele de carantină şi invazive: aspecte comune şi diferenţa statutelor, Simpozionul In-
ternaţional „Diversitatea, valorificarea raţională şi protecţia lumii animale”, consacrat jubileului de 75
de ani al profesorului Andrei Munteanu, Chişinău, 2014, p. 26-29.
36. Timuş Asea, Stahi Nadejda, Study contributions regarding forms of Harmonia axiridis in the Republic of
Moldova.VIII-th International Conference of Zoologists “Actual problems of protection and sustainable
use of the animal world diversity”, Chișinău 10-12.X.2013, p. 182-184.
37. Timuş Asea, Stahi Nadejda, The acclimatization and trophic spectrum of Harmonia axiridis in the Re-
public of Moldova. VIII-th International Conference of Zoologists “Actual problems of protection and
sustainable use of the animal world diversity”, Chișinău, 10-12.X.2013, p. 180-182.
38. Timuş Asea, Toderaş Ion, Croitoru Nichita, Entomofauna alogenă invazivă din Republica Moldova (47
fişe fitosanitare entomologice). UASM „Print-Caro”, Chişinău, 2016, 210 p.
39. Tomato Disease Dield Guide. De Ruiter and Seminis Vegetable Seeds. July 2017. 168 p.
40. Тимуш Ася М., Кроитору Н.И., Пануца С.Ю., Карантийная энтомофауна распространенная
в Республикe Молдова. Материалы Международной научной конференции «Состояние и
перспективы защиты растений», НАН Беларуси, Прилуки, Минский район, 2016, cтp. 416-419.
41. Габор Ветек, Ася Тимуш, Мариам Чубинишвили и другие. Интегрированная защита растений от
основных вредителей и болезней в Восточной Европе и на Кавказе. FAO - Продовольственная и
сельскохозяйственная организация ООН, Будапешт, 2017, 112 p.


Protectia Intergrata A Culturilor Solanacee Si Rezilienta La Schimbarile Climatice Pag. 51 102

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protectia Intergrata A Culturilor Solanacee Si Rezilienta La Schimbarile Climatice Pag. 51 102

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protectia Intergrata A Culturilor Solanacee Si Rezilienta La Schimbarile Climatice Pag. 51 102

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

sol, sub pietre, frunzar, muşchi, bulgări de pământ, în lemn putred etc.

O femelă depune în medie

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

Adultul Între sexe se remarcă un pronunţat în solul unde se

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

3.3.1. Păianjenul roşu comun – Tetranychus urticae

ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

Larva Asemănătoare cu adultul, deosebindu-

Adultul Femela este microscopică: 0,36-0,53 x

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

Larva asemănătoare cu adultul, având colonii pe

Adultul Femela are corpul piriform, subţire de pe toate organele

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

Adultul femela apteră, are corpul globulos, de

Aceleași plante și organe ca și larvele

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

Larva sunt asemănătoare adulţilor, mai mici și sub limbul foliar

Adultul femela apteră este ovală, de 1,4-2,5 mm similar larvelor

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

Larva la completa dezvoltare are corpul de 0,8- pe frunze, în flori,

Adultul are corpul zvelt, de 1,2-1,4 mm lungime, pe frunze,

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

ETAPELE DEZVOLTĂRII UNDE POT FI GĂSITE

Nimfa Sau larva de ultima vârstă – a IV-a este de pe partea

Adultul amintește de o molie, fiindcă în stare pe partea

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Întotdeauna respectaţi instrucţiunile de utilizare, dozare și precauţiile!

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Pe toate organele supraterestre ale plantelor atacate.

Pupa După 10-15 zile de dezvoltare În sol, la adâncimea de la

Adultul În anvergură aripile se deschid Fluturele este un bun

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Avertismente suplimentare: La atacuri reduse este suficient un tratament. La invazii mari

Întotdeauna respectaţi instrucţiunile de utilizare și precauţiile!

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Pupa mai puţin de 2,3 mm lungime în stratul superficial al solului,

Adultul are lungimea de cca 2 mm zboară peste mai multe

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

Atenţie 1: Răspândirea insectei se datorează în mare măsură rezistenţei obţinute de musculiţa

Întotdeauna respectaţi instrucţiunile de utilizare, dozare și precauţiile!

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

ouăle pe partea inferioară a frunzelor și larvele în minele din

Adultul Are lungimea de 5-6 mm si molie nocturnă, ziua stă

PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE