Bunele Practici de Cresterea Fructelor Strugurilor Si Pomusoarelor in Contextul Schimbarilor Climatice Pag. 77 150
Bunele Practici de Cresterea Fructelor Strugurilor Si Pomusoarelor in Contextul Schimbarilor Climatice Pag. 77 150
Bunele Practici de Cresterea Fructelor Strugurilor Si Pomusoarelor in Contextul Schimbarilor Climatice Pag. 77 150
Cel mai toxic pentru plante este Na2CO3. La conţinutul acestor săruri în cantitate 0,05-0,1%, se
atestă deja o scădere bruscă a fertilităţii solului. Solubilitatea sporită, însușirile alcaline puternic
pronunţate ale acestei săruri, conduc la peptizarea coloizilor din sol, repartizarea lor pe profil,
erodarea structurii și formarea orizonturilor iluviale compacte. Prezenţa acestei substanţe în so-
luţia solului condiţionează manifestarea reacţiei înalt alcaline (pH = 9-10).
Pentru aprecierea nivelului de salinizare a solului cu Na2CO3 și alte săruri alcaline se utilizează așa
indici ca: conţinutul total de baze (HCO3-), alcalinizarea de la carbonaţii (CO3-2), mărimea pH și pNa.
La aprecierea alcalinizării se recomandă de stabilit cantitatea absolută a sărurilor alcaline și
componenţa lor, de luat în consideraţie prezenţa și cantitatea sărurilor neutre (sulfaţilor și clori-
zilor), de suprapus cantitatea sărurilor alcaline cu indicii pH pe profil, de determinat componen-
ţa cationilor absorbiţi (pentru solurile carbonatate și salinizate), de stabilit adâncimea stratului
alcalinizat și grosimea lui.
În caz de salinizare mixtă, când în sol sunt prezente la rând cu sărurile alcaline și săruri neu-
tre toxice în cantităţi sporite, dar care nu depășesc pragul toxic, la fel și săruri netoxice – sulfat de
calciu, acţiunea inhibatoare a sărurilor alcaline scade. Acţiunea antagonistă a sărurilor neutre se
manifestă prin inhibarea acţiunii dăunătoare a sărurilor alcaline în urma antagonismului ionilor
și datorită căderii disocierii sărurilor alcaline și hidrolizei coloizilor suprasaturaţi. În prezenţa
gipsului toxicitatea sărurilor alcaline se micșorează datorită activităţii-tampon a sulfaţilor.
La caracterizarea alcalinităţii soluţiei solului și a apei naturale se determină alcalinitatea to-
tală (HCO3-) prin titrarea cu acizi în prezenţa indicatorului metiloranj și alcalinitatea după carbo-
naţii normali (CO3-2) în prezenţa indicatorului fenolftaleină. Acestor tipuri de alcalinitate le cores-
pund diferite valori ale pH. În lipsa alcalinităţii din cauza carbonaţilor normali, pH nu depășește
8,4, iar în prezenţa lor pH atinge 9-10.
Indicele pH reflectă alcalinitatea activă a solului. Însă, conducându-ne doar de pH, nu în-
totdeauna putem aprecia utilitatea solului. Acest indicator trebuie folosit suplimentar la datele
componenţei de săruri.
Pentru stabilirea cantităţii sărurilor alcaline și componenţei lor, din suma anionilor CO3-2 +
HCO3- în mg-echiv./100 g sol, se scade conţinutul de calciu. Cantitatea sărurilor alcaline este egală
cu diferenţa primită. Dacă suma anionilor CO3-2 + HCO3- este mai mică de cât cantitatea cationilor
de calciu, atunci sărurile dăunătoare lipsesc.
Dacă sunt mai puţine săruri alcaline decât cationii de magneziu, atunci este prezent numai
carbonatul de magneziu, iar dacă sunt mai multe, atunci este prezent numai carbonatul de sodiu,
care se conţine în aceleași cantităţi cât și sărurile alcaline fără cationii de magneziu.
Salinizarea cu săruri dăunătoare neutre (sulfaţi și clorizi de magneziu și sodiu) este caracte-
ristică pentru solurile din regiunile secetoase. La aprecierea conţinutului de săruri în extractul
apos din sol, sulfaţii și clorizii toxici se calculează aparte, dat fiind că ei au diferite limite admisi-
bile. Suma clorizilor toxici întotdeauna corespunde cantităţii clor-ionilor în extractul apos din sol.
Suma sulfaţilor toxici prezenţi în extract apos este egală cu cantitatea totală a sulfat-ionilor. Dacă
sărurile alcaline lipsesc în extractul apos, cantitatea sulfaţilor toxici se stabilește prin scăderea
din suma anionilor (CO3-2 + HCO3- + SO4-2) a conţinutului de cationi de calciu. Limita admisibilă a
conţinutului de săruri neutre depinde de componenţa lor. Ea este cu atât mai joasă, cu cât se con-
ţin mai mulţi clorizi în suma totală de săruri.
Viţa de vie crește și fructifică bine pe solurile care conţin în stratul de răspândire a rădăcini-
lor săruri toxice nu mai mult de 0,3-0,4% (din masa uscată), inclusiv NaCl nu mai mult de 0,06%,
Na2SO4 – până la 0,2%, MgSO4 nu mai mult de 0,1% și Na2CO3 nu mai mult de 0,002%.
Este necesar de avut în vedere că soiurile de portaltoi dispun de rezistenţă diferită la saliniza-
re. Astfel, spre exemplu, soiul Couderk 1616, Couderk 1202, Rupestris St. George și Paulsen 1103
Bune pentru îngrășămintele verzi sunt aproape toate plantele, dar mai ales cele cărnoase și
apoase, care au perioade scurte de vegetaţie cum ar fi cruciferele, hrișca, trifoiul, rapiţa. Mai favo-
rabile sunt leguminoasele pentru că au o creștere rapidă, conţin și ele apa în compoziţie și iau din
aer azotul pe care îl transformă și îl pun gratuit la îndemâna culturilor de bază [29]. Plantele utili-
zate ca îngrășământ verde trebuie să fie puţin pretenţioase faţă de substanţele nutritive din sol și
să dea într-un timp scurt o cantitate mare de masă verde, bogată în substanţe nutritive și în special
în azot. Cele mai întrebuinţate plante pentru acest scop sunt leguminoasele și anume lupinul peren
(Lupinus polyphyllus Lindl.), lupinul cu frunza îngustă sau albastru (Lupinus angustifolius L.), specia
de bază folosită ca îngrășământ verde în zonele de cultură a lupinului, Lupinul galben – Lupinus
Luteus L.; Lupinul alb – Lupinus albus L.; Mazărea (Pisum sativum L.), Lintea (Lathyrus sativus L.),
Bobul (Vicia faba L.), Trifoiul mărunt (Medicago lupulina L.), Trifoiul roșu (Trifolium pratense L.),
Trifoiul încărnat (Trifolium incarnatum L.), Sulfina anuală (Melilotus albus L.), Măzărichea (Vicia vi-
Astfel conţinutul de substanţă uscată variază în limitele 45,0-75,0 g în 100 g lemn în funcţie de
origine. Conţinutul maxim de substanţă uscată fiind în lemnul multianual și constituie 71,0 g în
100 g lemn.
Conform aceluiași autor, se constată faptul că, cu cât diametrul coardelor este mai mare, cu
atât mai mare este conţinutul de substanţă uscată în 100 g lemn și diferă în funcţie de soi. La
soiurile de struguri pentru masă conţinutul de substanţă uscată în 100 g lemn este mai mare com-
parativ cu soiurile pentru vin și variază între limitele 44,9-48,1 %, pe când la soiurile pentru vin
conţinutul de substanţă uscată în 100 g lemn variază doar în limitele 43,2-45,3 %.
Un alt moment important este și conţinutul de substanţe minerale în lemnul viţei de vie, care
diferă în funcţie de vârsta acestuia. Reieșind din cele menţionate mai sus se face necesară în-
Fisun M. ș.a. [32] mărunţirii coardelor îi revine un aport pozitiv în sporirea și menţinerea
apei în sol revine mărunţirii coardelor după tăierea în uscat a viţei de vie și încorporării aces-
tora în sol.
Îngrășăminte minerale produse pe cale industrială: cu azot, cu fosfor, cu potasiu, combinate
sau compuse, cu microelemente ș.a.
Cu azot:
• salpetrul amoniacal (NH4NO3 – 34,7-35,0% N);
• salpetrul de sodiu (NaNO3 – 16% N);
• sulfat de amoniu (NH4SO4 – 20,5-21,0% N);
• ureea sau carbamida (CO(NH2)2 – 46% N);
• apa amoniacală (NH4OH).
Cu fosfor:
• Superfosfat (Ca(H2PO4)H2O+2CaSO4 – 14-20% P2O5);
• făina de fosfor (Ca3(PO4)2 – 14-22% P2O5);
• superfosfat dublu (Ca(H2PO4)H2O – 40-50% P2O5) etc.
Complexe:
• nitrofosca cu conţinut diferit de NPK – 10-12% NPK sau 36-45% NPK;
• nitrofosul (20-25% N și 14-19% P2O5);
• nitroamofosca (16-18% NPK);
• carboamofos (25% N și 32% P2O5);
• amofos (10-12% N și 45-50% P2O5);
• diamofos (20-21% N și 51-53% P2O5);
• meta și polifosfaţi de amoniu și potasiu (80-96% NPK) etc.
Complexe cu conţinut diferit de microelemente:
• Microcom–12%N+13%P2O5+12%K2O+2%MgO+B(150ppm)+Mn(320ppm)+ +Zn(150ppm)+Fe
(600ppm)+Cu(30ppm)+Mo(25ppm)+Co(20ppm)+3 SBA;
• Kemira Hidro – NPK: 6,4-11-31 și microelemente;
• Agroleaf Power High P 12+52+5+microelemente (stimulează înflorirea si înrădăcinarea);
• Agroleaf Power High N 31+11+11+microelemente (stimulează creșterea vegetală);
• Agroleaf Power High K 15+10+31+microelemente (stimulează coacerea);
• Agroleaf Power Total 20+20+20+microelemente (stimulează procesele fiziologice ale plan-
telor);
• Agroleaf Power Calcium 11+5+19+9CaO+microelemente;
• CROPMAX --- N-0,2%; P2O5 0,4%; S 0,3%; K2O 0,02%; Fe 220 mg/l; Mg 550 mg/l; Zn 49 mg/l; Mn
54 mg/l; Cu 35 mg/l; alte elemente: B,Ca, Mo, Co, Ni – 10 mg/l;
• Cristalon – NPK18:18:18 / В – 0,027%; Сu – 0,004% (EDTA); Mn – 0,06% (EDTA); Fe – 0,15%
(DTPA, EDTA); Mo – 0,004%; Zn – 0,027% (EDTA);
• Nutrivant Plus – 0N+36P2O5 +24K2O+2MgO+2B+1Mn+Fertivant / – 0N+40P2O5 +25K2O+
2MgO+2B + Fertivant;
• Poly Feed (cu diferit conţinut de elemente) 11+12+33+2MgO + microelemente;
86
Prezenţa
Vigoarea Rezistenţa Rezistenţa
Formele Rezistenţa Indicele Soluri Rezistenţa Rezistenţa Perioada de în Registrul
Nr. Soiul de portaltoi Sinonime de la umiditate la carbonaţi
parentale la filoxeră nematodic preferate la secetă la săruri maturare soiurilor de
creștere sporită în sol activi
plante
101-14 Millardet Et De V. riparia x Mică / Foarte
1 101-14 Mgt. Mare Argiloase Medie Mare 9% Timpurie Da
Grasset V. rupestris Medie mică
V. berlandieri x Fertilitate
2 110 Richter 110R Mare Mare Mare Mare 17% Medie Tardiv
V. rupestris medie
V. berlandieri x Argiloase /
3 1103 Paulsen 1103P Mare Mare Sensibil Mare Mare 18% Medie Tardiv
V. rupestris Carbonatate
140Ru, V. berlandieri x Foarte
4 140 Ruggeri Mare Nisipoase Mare Medie 20% Medie Tardiv Da
Ru 140 V. rupestris mare
V. solonis x Profunde /
5 1613 Couderc 1613C Medie Mică Mare Mică Mică
Othello Fertile
La aprecierea pericolului de cloroză edafică a terenului, urmează ca pe lângă rezistenţa portaltoiului să se ia în consideraţie și toleranţa
altoiului. Rezistenţa soiurilor de altoi la cloroză pe solurile carbonatate este studiată încă insuficient, dar unele date deja există. Astfel este
stabilit că slab rezistente sunt soiurile de altoi Riesling și Traminer roz, medii rezistente – Muscat alb și Pinot noir, înalt rezistente – Rcaţiteli
și Cabernet Sauvignon.
Figura 3.13. Necesitatea viţei de vie în umiditate și nutriţie pe parcursul perioadei de vegetaţie
Figura 3.16. Mulcirea cu peliculă neagră sau albă a profilului rândului de viţă de vie
și a spaţiilor dintre rânduri, cu paie, în plantaţiile producătoare de struguri
Figura 3.17. Simptomele manei viţei de vie Figura 3.18. Simptomele făinării viţei de vie
(Plasmopara viticola Berl. & De Toni) [23] (Uncinula necator (Schwein.) Burrill) [27]
Bolile viţei de vie, din punct de vedere al caracterului de dezvoltare pot fi de asemenea împăr-
ţite în două categorii:
1. Boli cronice, când agentul patogen se dezvoltă sistemic, atacă mai multe organe și ţesuturi,
se dezvoltă în decursul multor ani pe plantă, care cu timpul își pierde rentabilitatea și for-
mează goluri în plantaţie. Așa boli, de exemplu, pot fi de ordin virotic.
2. Boli sezoniere, care se dezvoltă în dependenţă de condiţiile meteorologice în perioada de
vegetaţie, unde rolul principal îl joacă temperatura și precipitaţiile. În majoritatea cazuri-
lor aceste boli sunt provocate de agenţi criptogamici (ciuperci patogene).
Cele mai răspândite și periculoase boli la viţa de vie în condiţiile Republicii Moldova, sunt:
mana viţei de vie (Plasmopara viticola Berl. & De Toni); făinarea viţei de vie (Uncinula necator
(Schwein.) Burrill); putregaiul cenușiu al viţei de vie (Botrytis cinerea); îngălbenirea aurie a viţei
de vie (Flavescence dorée); cancerul bacterian al viţei de vie (Agrobacterium tumefaciens); escori-
oza viţei de vie (Phomopsis viticola Sacc.); pătarea roșie a viţei de vie (Pseudopeziza tracheiphila
Muller-Thurgau) ș.a.
Dăunătorii viţei de vie cel mai des întâlniţi în plantaţiile viticole din Republica Moldova și care
provoacă, direct sau indirect, daune considerabile, sunt: filoxera viţei de vie (Viteus vitifoliae/Phi-
lloxera vastatrix); acarianul galicol (Eryophies vitis/Colomerus vitis); eudemisul (Lobesia botrana);
cochilisul (Eupoecilia ambiguella); ţigărarul (Byctiscus betuleti F.); cicadele (Erythroneura elegan-
tulae Osborn) ș.a.
O atenţie deosebită trebuie acordată stării fitosanitare a materialului săditor de import, fiind-
că prin intermediul acestuia se pot introduce în ţară diferiţi agenţi patogeni și dăunători, care la
momentul actual nu sunt depistaţi, iar infectarea ulterioară a plantaţiilor viticole poate înainta
până la peirea și defrișarea acestora.
Figura 3.19. Simptomele putregaiului cenușiu Figura 3.20. Simptomele îngălbenirii aurii
al viţei de vie (Botrytis cinerea) al viţei de vie (Flavescence dorée)
Figura 3.25. Acarianul galicol al viţei de vie Figura 3.26. Eudemisul viţei de vie
(Eryophies vitis / Colomerus vitis) (Lobesia botrana)
Figura 3.25. Acarianul galicol al viţei de vie Figura 3.26. Eudemisul viţei de vie
(Eryophies vitis / Colomerus vitis) (Lobesia botrana)
Tabelul 3.9. Planul-grafic de recoltare a strugurilor de masă din gospodărie (model de completare)
Termenul
Necesarul zilnic
Producţia totală, t
Sarcina zilnică, kg
recoltării
Suprafaţa, ha
Soiul, lotul,
mașini, buc
cuţite, buc.
muncitori,
tipul recoltării
începutul
lăzi, buc.
sfârșitul
oam
Total soiuri de masă
Muscat de Hamburg
Moldova
...
Recoltarea se face în momentul când conţinutul de zahăr și acizi în bobiţe atinge un anumit
nivel. La viţa de vie deosebim maturarea de consum (caracteristică soiurilor pentru struguri de
masă), tehnică sau tehnologică (caracteristică soiurilor strugurii cărora sunt destinaţi prelucrării)
și fiziologică. Bobiţele ating maturarea fiziologică atunci când conţinutul de zahăr, substanţe colo-
rante, aromatice este absolut, iar seminţele sunt maturizate complet, fiind de culoare cafenie. Ul-
terior conţinutul de zahăr nu sporește, iar din pedunculul bobiţelor dispare amidonul. În această
perioadă concentraţia zahărului poate spori pe baza reducerii conţinutului de apă (bobiţele se
ofilesc). Aceasta deja coincide cu perioada de supramaturare a bobiţelor.
Maturarea de consum, tehnică sau tehnologică este condiţionată de conţinutul în boabe a
zaharurilor ușor asimilabile și acidităţii titrabile. Strugurii soiurilor de masă acumulează la mo-
mentul recoltării 120-180 g/dm3 zaharuri și 5-8 g/dm3 aciditate titrabilă.
Soiurile de masă sunt caracterizate de indicele glucoacidimetric (IGA), care reprezintă rapor-
tul dintre conţinutul de zaharuri și aciditate titrabile exprimată în acid tartric. IGA este conside-
rat optim dacă e cuprins de valori în limitele a 20-22 unităţi.
Începutul culesului se determină organoleptic sau cu ajutorul analizelor. Strugurii de masă
deja maturaţi au gust plăcut (conţinutul minim de zahăr de peste 120 g/dm3, iar aciditatea titra-
bilă 5 g/dm3); bobiţele devin moi, la desprindere pernuţa rămâne pe pedicel (codiţă), au culoarea
caracteristică soiului, uniformă pe toată suprafaţa.
Pentru recoltarea strugurilor pentru păstrare trebuie asigurate următoarele condiţii:
– în timpul recoltării, sortării, ambalării și transportării strugurii trebuie feriţi de vătămările
mecanice. Ștergerea stratului de pruină de pe boabe are o influenţă negativă asupra duratei
de păstrare. De aceea toate lucrările trebuie efectuate ţinând strugurii numai de peduncul;
– după posibilitate trebuie excluse operaţiunile de prisos de încărcare, transportare, reclădi-
re și contactul bobiţelor cu mâinile;
– este inadmisibil ca strugurii recoltaţi să fie lăsaţi sub razele solare, ploaie, vânt ori peste
noapte sub cerul liber;
– la toate etapele, începând cu recoltarea strugurilor și până la încărcarea lor în celulele
frigorifice, trebuie îndeplinit un control riguros al calităţii lucrărilor efectuate;
– recoltarea strugurilor destinaţi păstrării îndelungate se face eșalonat în 2-3 trepte pe mă-
sură ce strugurii ajung la maturarea de consum;
– recoltarea se efectuează pe timp uscat, când roua de pe bobiţe s-a uscat și în afara orelor
de arșiţă. Nu se recomandă recoltarea pe arșiţă sau ceaţă, ori după ploaie. Dacă în timpul
2. După plantare, firul de căpșun trebuie să fie cu coletul exact la nivelul solului.
Pregătirea plantelor de căpșun pentru perioada de iarnă începe în timpul verii și toamnei.
Căpșunii în perioada de toamnă diferenţiază (formează) muguri care vor înflori în primăvară și
de la care se așteaptă fructe și randamente. Aceasta înseamnă că toamna este o perioadă foarte
importantă pentru diferenţierea mugurilor florali și randamentul sezonului următor. În perioa-
da de toamnă (septembrie și octombrie), plantele de căpșuni încetinesc creșterea și se pregătesc
pentru iarnă.. Administrarea NPK este redusă la maximum, în mod special evitaţi îngrășăminte
cu azot, deoarece N poate provoca plantelor creșteri vegetative, scade depunerea mugurilor de
rod și rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute.
Concluzii:
Plantarea manuală:
Plantarea manuală a rozetelor este cea mai răspândită și cu rezultate bune la prindere, dar
mai costisitoare. Se folosesc plantatoare speciale în formă de U, cu sapă sau cu plantatoare
în formă de lingură;
Plantarea se face după o irigare prealabilă, cu una-două zile înainte, sau după o ploaie, dar
abia când terenul s-a zvântat la suprafaţă;
Terenul se marchează cu ţăruși la distanţele de plantare dintre rânduri, apoi se întind sâr-
me sau sfori cu distanţa marcată între plantele de pe rând. Dacă sforile nu sunt însemnate,
se face o unitate de măsurare care se va folosi pentru primele câteva zeci de plante. Astfel,
se creează foarte repede obișnuinţa, renunţându-se la unitatea de măsurare;
a b
Figura 4.8. Mulcirea și înierbarea solului în plantaţia de zmeur: a) înierbarea solului între rânduri;
b) mulcirea solului de-a lungul benzii, cu folie de polipropilenă (plantaţie în spaţiu protejat)
Mulciul artificial se efectuează prin folosirea foliei de polietilenă sau alte materiale din plas-
tic, care în contact cu solul nu degradează, sunt ușor de manipulat și ieftine. La cultivarea căpșu-
nului se practică foarte frecvent utilizarea foliei și anume pentru obţinerea unor fructe curate și
aspect comercial plăcut, totodată reducându-se riscul unei infecţii cu boli și blocându-se dezvol-
tarea buruienilor.
Avantaje: protejează structura solului, menţine umiditatea din sol; împiedică creșterea buru-
ienilor; reduce procesul de eroziune; reduce oscilaţiile de temperatură cu 3-6ºC vara și mărește cu
2-3ºC temperatura solului pe timp de iarnă, favorizează fructificarea și calitatea fructelor.
Dezavantaje: costurile ridicate ale foliei de polietilenă, ale materialelor organice și ale manope-
rei folosite la mulcire; folia împiedică pătrunderea apei, în timpul precipitaţiilor atmosferice și
persistă necesitatea de irigare și control al apei la nivelul rădăcinilor; folia mărește suprafaţa de
iradiere și la plantele de căpșun provoacă pagube în perioada îngheţurilor târzii de primăvară.
Mulciul natural, avantaje:
împiedică evaporarea apei de la nivelul sistemului radicular;
protejează rădăcinile plantelor de diferenţele bruște de temperatură;
împiedică încălzirea în exces pe timp de vară și de îngheţ pe timp de iarnă;
prin folosirea cu discernământ a mulciului organic se asigură un nivel optim de aciditate
a solului;
îmbogăţește solul cu substanţe hrănitoare și benefice, îmbunătăţindu-i structura, prin ur-
mare, regenerându-l;
înnăbușă buruienile, împiedicând dezvoltarea lor, pentru că nu permite pătrunderea lu-
minii (stratul trebuie să fie de cel puţin 7-10 cm);
Tabelul 4.1. Metode de prevenire și combatere a dăunătorilor, bolilor și buruienilor pe plantaţiile de căpșun
Boli și
Perioada Metode de prevenire și combatere
dăunători
Primăvară Complexul de boli și Curăţirea terenului de buruieni, de frunzele uscate și bolnave cu arderea
devreme (după dăunători care iernează pe și compostarea lor ulterioară.
ieșirea plantelor plantele de căpșun și sub Stropirea, până la începutul vegetaţiei, cu preparatele recomandate.
de sub zăpadă) resturile vegetale Afânarea solului cu aplicarea concomitentă a îngrășămintelor.
La creșterea căpșunei pe plantaţii-mamă, pentru combaterea acarianului
și alor dăunători se efectuează stropiri cu insecticide și acaricide.
Tabelul 4.2. Metode de prevenire și combatere a dăunătorilor, bolilor și buruienilor în plantaţiile de zmeur
Perioada Boli și dăunători Monitorizare, combatere
Repaus Boli: Antracnoza. În luna martie, înainte de apariţia drajonilor noi, se taie tulpinile uscate,
vegetativ / Pătările. Făinarea. bolnave și subţiri și se distrug, după ce au fost scoase din plantaţie.
până la înflorire Dăunători: Tratarea minuţioasă a solului dintre rânduri, cu aplicarea concomitentă a
(martie) Gândacul-căpșunului și îngrășămintelor organice și minerale, împotriva dăunătorilor care iernea-
arbuștilor fructiferi. ză în sol (molia, gândacul, viespile etc.) și unor boli (antracnoza, pătările).
Sfredelitorul-tulpinilor-de- Stropirea (nu mai mult de o dată în trei ani) cu preparate pentru distruge-
căpșun și arbuști fructiferi. rea agenţilor patogeni ai unor boli și a fazelor hibernante de molii, afide,
Molia-căpșunului și ţânţari etc.).
arbuștilor fructiferi.
Viespile.
Perioada de Gândacul-căpșunului și Pe suprafeţele infestate de molia-căpșunului și arbuștilor fructiferi în
primăvară (de arbuștilor fructiferi. perioada umflării mugurilor se efectuează stropirea plantelor (îndeosebi
la desfacerea Sfredelitorul-tulpinilor-de- partea de jos a tulpinii) cu insecticide.
mugurilor până căpșun și arbuști fructiferi. În lupta cu sfredelitorul-tulpinilor-de-căpșun și arbuști fructiferi și cu
la începutul Molia-căpșunului și ţânţarii, în timpul zborului lor după iernare se fac stropiri ale lăstarilor
înfloririi) arbuștilor fructiferi. crescuţi și a solului, cu insecticide.
Gărgăriţa-neagră. Tăierea, în perioada butonizării, a lăstarilor uscaţi infestaţi de sfredelito-
Afidele. rul-tulpinilor-de-căpșun și arbuști fructiferi și distrugerea acestora.
Larvele fluturilor. În perioada butonizării, pentru combaterea gândacului-de-căpșun și ar-
buști fructiferi, a gărgăriţelor, afidelor, larvele fluturilor, se efectuează stro-
pirea cu insecticide. Pentru combaterea bolilor se mai adaugă fungicide.
Utilizarea bicarbonatului de potasiu pentru soiurile de căpșun și arbuști fruc-
tiferi Chief, Marcy și Malling Orion. În perioadele cu temperaturi înalte nu se
folosesc produse cu conţinut de sulf, deoarece pot cauza arderea mugurilor.
Înflorire Boli: Se aplică Funecol sau cupru fix la fiecare 10 până la 14 zile, dimineaţa
Făinare. sau seara, pentru a evita temperaturile ridicate.
Dăunători: Plantele se spală cu un jet rigid de apă sau se aplică ulei mineral horticol
Acarienii. – sau produsul Pelecol.
Acarienii prădători suprimă frecvent acarienii. Se va evita aplicarea aca-
ricidelor.
Acarienii, cel mai probabil, vor deveni o problemă pe timp de vară fier-
binte, uscată, când aceștia se reproduc rapid. Tratarea se va face numai
în cazul în care „arde frunza”. Atenţie sporită la înroșirea frunzelor și pre-
zenţa acarienilor mici pe partea dorsală a frunzelor.
Post-recoltare Boli: Antracnoza. Pentru distrugerea complexului de agenţi patogeni hibernanţi se admite
(august – Pătarea brună-violacee. stropirea cu fungicide.
septembrie) Dăunători: Tăierea și arderea lăstarilor epuizaţi. Se selectează, în primul rând, con-
Ţânţari. creșterile anului curent atacate de boli (antracnoza ș.a.), ţânţari, sfredeli-
Sfredelitorul-tulpinilor. torul-tulpinilor-de-căpșun și arbuști fructiferi etc.
După căderea Formele hibernante ale Afânarea solului pentru a diminua efectivul insectelor dăunătoare și
frunzelor organismelor dăunătoare. agenţilor patogeni.
Se recomandă folosirea sării de potasiu de 2%, care stimulează dezvolta-
rea bacteriilor antagoniste, care se găsesc în corpurile de fructificaţie ale
ciupercilor care iernează.
Cum se protejează căpșunile de ger. Una dintre cele mai moderne, practice, convenabile și
eficiente modalităţi de a proteja căpșunile de îngheţ este de a le acoperi cu agrofibre. Căpșunile
pot fi acoperite la începutul lunii aprilie și îndepărtate după trecerea îngheţului din mai. Avan-
tajele acestui material sunt că este ușor, poate fi utilizat timp de câţiva ani și nu interferează cu
polenizarea florilor.
Cultura protejată. O altă posibilitate pentru extinderea perioadei de cultură a căpșunului
este folosirea spaţiilor protejate, a solariilor (tunelurilor) și a serelor.
Cultura protejată a căpșunului se face în tuneluri de plastic (solarii) și în sere, care pot fi reci
sau încălzite. În ambele cazuri, avantajele pentru alegerea acestui sistem de cultură, care, evi-
dent, este mai scump, sunt multiple:
obţinerea unei precocităţi mai accentuate, valorificarea fructelor fiind făcută la preţuri
mari în extrasezon; această precocitate se obţine prin reţinerea energiei solare și păstra-
rea acesteia în spaţiul închis;
obţinerea unei producţii tardive în toamnă, datorită aceluiași efect;
protejarea florilor de îngheţurile timpurii și tardive (până la -4oC, -5oC), protejarea recoltei
de grindină și alte accidente climatice;
în toate cazurile se recomandă mulcirea cu folie neagră de plastic și irigarea prin picurare.
Căi de diminuare a efectelor negative ale temperaturilor extreme și îngheţurilor:
crearea și extinderea în cultură a soiurilor noi, rezistente la ger și la factorii nefavorabili
ai mediului;
călirea organelor de rod pentru iernare (plantele intră în iarnă fiind insuficient de călite);
vârsta plantelor și starea lor fitosanitară are o mare importanţă pentru rezistenţa la ger;
trebuie alese zone de cultură în care soiurile să se poată adapta, iar temperaturile să nu fie
foarte scăzute sub limita de cultură recomandată speciei și soiului;
Figura 4.11. Plasă de umbrire: a) întreruptă, de-a lungul rândului ; b) cu acoperire totală
Conform cercetărilor efectuate, s-a observat că datorită plasei de umbrire temperatura în in-
teriorul plantaţiei, deasupra plantelor (H=2,0 m) este mai mică cu 7-9°C, faţă de cea de deasupra
plasei de umbrire. Acest fapt denotă eficacitatea metodei respective în diminuarea temperaturi-
lor excesive în timpul lunilor mai-august. La necesitate, când temperaturile sunt joase sau nivelul
radiaţiei solare este prea jos, plasa de umbrire se strânge la capetele rândurilor.
De asemenea plasa joacă rolul de diminuarea vânturilor reci, în timpul lunilor aprilie-mai. În
cazul utilizării plasei, se recomandă, plasarea lângă plantaţie a stupilor cu albine, pentru îmbu-
nătăţirea procesului de polenizare a florilor.
a b
Figura 4.12. Aspectul solariului: a) cu folie de polietilenă, de tip Haygrove, cu mulcirea solului
b) de tip spaniol, fără mulcirea solului
Concluzii
Fructele, în cadrul unui soi, se maturizează eșalonat în curs de 20-30 zile, începând cu a treia
decadă a lunii iunie până în decada a treia a lunii iulie. Deoarece la zmeur nu există perioada
de post-maturare, iar fructele sunt foarte perisabile, recoltarea se va face în starea maturării de
consum în câteva reprize cu mare precauţiune, în conformitate cu destinaţia producţiei. O atenţie
Tunel clasic. Tunelul clasic este cel mai vechi sau „clasic”, dar este totuși indispensabil pentru
îngheţarea aproape a tuturor tipurilor de produse și, prin urmare, este numit „un tunel univer-
sal”. În aceste tuneluri, îngheţarea este discontinuă și lentă, dar este încă prezentă în toate frigide-
rele. Ele sunt realizate ca o cameră izolată termic. Zmeura este îngheţată în holandezii din plastic,
care se află în paletul de stivuiri.
Tunelurile clasice sunt indispensabile pentru îngheţarea mărfurilor ambalate în unităţi de
ambalare mai mari. După ce zmeura atinge temperatura de -18°C în interiorul fructelor, zmeura
iese din tunelul de șoc și intră în camerele de depozitare, unde temperatura de prăjire este echi-
librată, temperatura din zmeura exterioară și încăperea la -18°C. Odată ce zmeura este îngheţată,
următoarea operaţiune constă în a procesa zmeura din cutii în pachete de lucru sau imediat am-
balaje finale, în funcţie de dorinţa clientului.
Zmeura pentru prelucrare constă în separarea fracţiunilor deteriorate de zmeură, trecerea pe
banda de inspecţie a fructelor individuale întregi. Sarcina muncitorului este de a separa zmeura
de toate resturile vegetale, cum ar fi tulpina și frunza, precum și fructele între ele.
Recoltarea fructelor de mur. Perioada de recoltare a murului este de 20-50 de zile, în funcţie
de soi și de condiţiile climatice. La soiurile cu spini, dar și la cele fără spini, în verile excesiv de
calde, recoltarea se începe mai devreme și se încheie în 15-20 zile. Soiurile fără spini au o perioa-
dă mai extinsă de maturizare a fructelor și, ca rezultat, și recoltarea se realizează eșalonat.
Fructele de mur, fiind perisabile, se culeg pe timp uscat și răcoros. Pentru valorificarea fructe-
lor în stare proaspătă, culesul se face direct în casolete de 250-500 g care se așează în lădiţe și se
depozitează imediat în spaţiu frigorific la temperatura de 1-2°C până la momentul valorificării.
Depozitarea în acest spaţiu poate dura 3-4 zile, cu condiţia ca temperatura să se menţină în para-
metrii determinaţi.
În majoritatea cazurilor, recoltarea murelor se face manual. Un lucrător poate recolta 60-70
kg/zi de fructe pentru consum în stare proaspătă și până la 100 kg/zi de fructe pentru procesare.
În zonele mai răcoroase, murele se recoltează odată pe săptămână, iar în cele calde din patru
în patru zile. În ţările unde este dezvoltată industria arbuștilor fructiferi, fructele în plantaţiile
mari sunt recoltate mecanizat, cu combine spe-
ciale care se deplasează de-a lungul rândurilor
și prin vibrare fac să se desprindă murele coapte
cu tot cu receptacul. Fructele, după ce trec prin-
tr-un curent cu aer care înlătură frunzele și alte
impurităţi ușoare, sunt prinse în colectoare și
depozitate în recipiente de la 2 kg până la 4 kg.
Recoltarea mecanizată să repetă la 5-6 zile.
Recoltarea fructelor de coacăz
Momentul recoltării la coacăz se stabilește
în funcţie de coloraţia fructelor, posibilităţile
de depozitare și valorificare. La coacăzul negru
recoltarea începe când bacele din vârfurile cior-
chinilor își schimbă culoarea din verde-gălbui în
maroniu spre negricios. Recoltarea fructelor cu
maturare eșalonată se face în mai multe reprize,
la interval de 4-5 zile. Un lucrător poate recolta
30-50 kg/zi de fructe. Soiurile cu maturare con- Figura 4.18. Recoltarea mecanizată a coacăzului
comitentă se recoltează manual sau mecanizat,
începând cu sfârșitul lunii iunie la soiurile tim-
purii și luna iulie la soiurile mijlocii și târzii.
Recoltarea mecanizată se bazează pe princi-
piul scuturării fructelor cu combine autopropul-
sate. Pentru recoltarea mecanizată este necesar
de soiuri, cu tulpini erecte și elastice, cu matura-
rea concomitentă a fructelor, cu detașarea ușoa-
ră a fructelor. La recoltarea mecanizată, durata
recoltării fructelor de pe 1 ha de plantaţie este de
4-10 ore, recolta fiind de 8-12 t.
Recoltarea fructelor de agriș
Perioada de recoltare a agrișului se stabilește
în funcţie de modul de valorificare a fructelor, ţi-
nând cont că și după recoltare continuă matura-
rea lor. Maturitatea fructelor se determină după
mărime, culoare, fermitate și gust. Fructele des- Figura 4.19. Recoltarea manuală a agrişelor
Capitolul I.
1. Balan V, Sava P. și al. Cultura arbuștilor fructiferi și căpșunului. Manual pentru studiile universitare.
Chișinău, 2017, 434 p. ISBN 978-9975-87-263-8Moldova’, Universitatea de Stat D. Cantemir, pag.136.
2. Babuc V., Pomicultura. Chişinău. 2012. 662 p.
3. Bogdan O., Niculescu E., Riscurile climatice din Romania, Academia Română, Inst. de Geogr., 1999, Bu-
cureşti.
4. Boian I., Condiţiile de formare și riscul îngheţurilor pentru sectorul agricol din Republica Moldova. Chi-
şinău, 2014. 84 p.
5. Boian I., Condiţiile de formare și riscul îngheţurilor pentru sectorul agricol din Republica Moldova, Uni-
versitatea de Stat D. Cantemir, pag.136.
6. Boian Il., Riscul furtunilor cu grindină în Republica Moldova. Serviciul Hidrometeorologic de Stat: http://
old.meteo.md/hazard/furt_gr.htm
7. Boian Il., Riscul ploilor torenţiale puternice în Republica Moldova. Serviciul Hidrometeorologic de Stat:
http://old.meteo.md/hazard/pl_put_b.htm
8. Burzo I., Toma S., Olteanu I. et al. Fiziologia pomilor fructiferi şi a viţei de vie. In: Fiziologia plantelor de
cultură. Chişinău: Ştiinţa, 1999p. 9-254.
9. https://www.kws.com/md/ro/inovare/obiectivele-reproducerii/
10. https://agrarnyisector.ru/sadovodstvo/pro-vinograd/vliyanie-vneshnikh-faktorov-na-produktivnost-vi-
nograda.html
11. https://agrofak.com/plodovodstvo/vinograd/vliyanie-okruzhayushhix-uslovij-na-rost-razvitie-i-plo-
donoshenie-vinograda.html
12. https://locals.md/2020/revincudrag/
13. https://vinograd.info/knigi/vinogradarstvo-kryma/vliyanie-usloviy-sredy-na-rost-razvitie-kolichest-
vo-i-kachestvo-urozhaya-3.html
14. https://agroexpert.md/rus/articole/stresul-hidric-la-vita-de-vie
15. HG nr. 455/21.06.2017 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Naţional de Dezvoltare
a Agriculturii și Mediului Rural. În: Monitorul Oficial Nr. 201-213 / 23.06.2017 art. nr.537.
16. L’apporto biologico alla agricoltura integrata. Catalogo generale 2012.
17. Oprea, A., Mutaf, V., David, Ludmila, Boian, I., Galupa, D., Starodub, V., Peșteanu, A., Nicolaescu, Gh.,
Conovali, V., Fliurţa, I., Bajura, T., Cainarean, Gh., Fala A., Cozlov, A. Managementul dezastrelor și feno-
menelor climatice adverse în sectorul agricol. Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală (ACSA). 2014.
18. Sumedrea D., Isac Il., Iancu M. Pomi, arbuști fructiferi, căpșun. Ghid tehnic și economic. Otopeni : Invel
Multimedia, 2014. ISBN 978-973-1886-82-4, 546 p.
19. Todiraș V., Ghid Practic. Chișinău. 2017.
20. Украинский фруктовый портал „Fruit.org.ua”
Capitolul II.
1. Babuc, V. Pomicultura. Chişinău. 2012. 662 p.
2. Balan, V., Cimpoieş, Gh., Barbăroşie, M. Pomicultura. Chişinău: Museum. 2001, 453 p.
3. Balan V., Stănică Fl., Chira L. et al.2008. Caisul şi caisele. Bucureşti: Ceres, 686 p.
4. Bădărău S. Fitopatologie (generală şi agricolă). Chişinău: Print Caro, 2012, 592 p.
5. Bogdan Octavia, Niculescu Elena Riscurile climatice din Romania, Academia Română, Inst. de Geogr.,
Bucureşti, 1999.
6. Burzo I., Toma S., Olteanu I. et al. Fiziologia pomilor fructiferi şi a viţei de vie. In: Fiziologia plantelor de
cultură. Chişinău: Ştiinţa,1999p. 9-254.
7. Busuioc M. Entomologie agricolă. Chişinău, 2006, 638 p.
8. Cimpoies, Gh. Cultura mărului. Chişinău: Bons Offices, 2012. 382 p.
9. Cimpoies, Gh. Pomicultura specială. Chişinău: Print Caro, 2018. 558 p.
Capitolul III.
1. Cashew: improvement, production and processing / editor, Prof. P.L. Saroj. https://www.researchgate.net/pu-
blication/310412165_Rootstocks. 2017. Daya Publishing House® A Division of Astral International Pvt. Ltd.
New Delhi – 110 002. ISBN 978-93-5124-825-5 (Hardbound), ISBN 978-93-86071-55-2 (International Edition)
2. Catalogul soiurilor de plante pentru anul 2020
3. Cornelis van Leeuwen, Philippe Darriet. The Impact of Climate Change on Viticulture and Wine Quality
// In: Journal of Wine Economics. May 2016. 11(01):150-167.
4. D. Santillan, V. Sotes, A. Iglesias, and L. Garrote. Adapting viticulture to climate change in the Mediterra-
nean region: Evaluations accounting for spatial differences in the producers-climate interactions // 41st
World Congress of Vine and Wine. BIO Web of Conferences 12, 01001 (2019).
5. https://www.mdpi.com/2073-4395/9/9/514/htm
6. https://www.montemaggio.com/viticulture-impact-of-climate-change
7. https://link.springer.com/article/10.1007/s10113-020-01607-8
8. https://www.ciwf.org.uk/factory-farming/environmental-damage/
9. https://www.pnas.org/content/110/17/6907
10. https://www.cambridge.org/core/journals/journal-of-wine-economics/article/impact-of-climate-chan-
ge-on-viticulture-and-wine-quality/2914947821F9A182508E76760E7C0D9B
11. https://link.springer.com/article/10.1007/s11027-019-09899-w
12. https://oeno-one.eu/article/view/1621
13. https://oeno-one.eu/article/view/1869
14. https://journals.openedition.org/echogeo/13384
15. https://winesvinesanalytics.com/features/article/195134/How-Climate-Change-Affects-Winegrowing
16. https://www.cairn.info/revue-journal-of-innovation-economics-2017-3-page-105.htm#
17. https://www.whitman.edu/economics/Workingpapers/content/WP_07.pdf
18. https://www.emerald.com/insight/content/doi/10.1108/IJCCSM-02-2018-0021/full/html
Capitolul IV.
1. Balan V, Sava Parascovia și al. Cultura arbuștilor fructiferi și căpșunului. Manual pentru studiile univer-
sitare. Chișinău, 2017, 434 p. ISBN 978-9975-87-263-8
2. Barbaroș M. şi Balan M. Metode de protejare a culturii căpşunului în condiţiile Republicii Moldova. Uni-
versitatea Agrară de Stat din Moldova. Realizări şi perspective în horticultură, viticultură, vinificaţie şi
silvicultură” Vol. 15 (1), 2007, pag. 262-264
3. Cepoiu N. Pomicultură aplicată, Ed. Ştiinţelor Agricole Bucureşti, 2001
4. Fala A., Cainarean G, Jigău G. și al. Ghid practic. Managementul durabil al terenurilor. ACSA, Chișinău, 2015
5. FAO. A win-win war on climate change. www.fao.org/english/newsroom/news August 25 2003. Rome,
Italy: FAO, 2002.
6. FAO. Hold back the desert with Conservation Agriculture. http://www.fao.org/english/newsroom/news
on 25/9/03. Rome, Italy: FAO, 2002.
7. FAO. The salt of the earth: Hazardous for food production. Background article for the World Food Sum-
mit: Five Years Later. http://www.fao.org/. FAO, 2002.
8. Lal R., Soil erosion and the global carbon budget. Environment International 29, 2004.
9. Păltineanu Cr., Vizitiu Olga, Chiţu E, Dumitru Sorina. Regimul de irigare în plantaţiile pomicole și de
arbuști fructiferi în funcţie de condiţiile climatice actuale și de indicii hidrofizici ai solurilor, Iași, Terra
Nostra, 2018. ISBN 978-606-623-093-3 I, 631 p.
10. Todiraș V., Ghid Practic: Protecţia integrată a arbuștilor fructiferi și căpșunului, Chișinău, 2017, 288 p.