Modul I
Modul I
Modul I
Etica reprezinta convingeri, idei si teorii care facilitează stabilirea unor standarde.
Morala se referă mai mult la comportament. Valorile constituie ceea ce e acceptat de
un grup, comunitate sau societate. Toate aspectele sunt importante si legate. Poți
avea standarde ridicate, dar totusi să nu se poata ridica la nivelul lor, ceea ce ar
echivala cu o etică puternică, dar o morală slabă. Valorile unui anumit grup ar putea
fi inacceptabile pentru altul.
La intrebarea „Ce inseamnă etica pentru dvs;?” ar putea exista mai multe raspunsuri
diferite:
1
„Etica are legatură cu convingerile mele religioase.”
A fi moral inseamnă mai mult decat respectarea strictă a legii. Legea cuprinde
adesea standarde etice carora li se supun majoritatea cetățenilor. Insă legile, ca și
sentimentele, pot devia de la etică. Există in istorie cazuri de societăți cu legi care
legitimează sclavia. In cadrul mai multor societăți, rolul secundar al femeii este
consacrat prin lege. Mai există probabil femei care iși amintesc vremurile cand le era
interzis sa voteze.
In plus, dacă a te comporta conform eticii ar insemna sa faci „orice este acceptat de
societate”, ar trebui sa stabilim mai intai unde se afla acest standard. Cu privire la
aspectele controversate, cele care ne incurcă cel mai tare, nimic in afară de un
sondaj n-ar fi de ajuns. Chiar si atunci, lipsa unui consens in societate ar impiedica o
exprimare clară a comportamentului etic.
Și atunci, ce este etica? In primul rand, etica se referă la standardele bine gandite de
bine si rău care prescriu ce ar trebui sa facă oamenii, de obicei sub forma de
drepturi, obligații, beneficii pentru societate, corectitudine sau anumite virtuti. Etica
face referire la acele standarde care impun niste obligații de bun simț cum ar fi de a
nu viola, fura, ucide, ataca, calomnia si frauda. Valorile etice incurajează si virtuțile,
cum afi onestitatea, compasiunea, loialitatea si indeplinirea nevoilor umane
fundamentale. Sociologul Johan Galtung a intrebat oameni din aproximativ 50 de tări
care sunt lucrurile fără de care ei nu ar putea trăi si a dedus din acest sondaj nevoi
fundamentale umane precum bunăstarea, identitatea si libertatea.
2
pe care le ajutăm, ne vom ridica la standarde echitabile si bine fundmentate, fie că
este vorba de sistemele religioase si de convingeri culturale ori de documente
naționale.
Felul in care cineva se raportează la sine insuși, la atii, la pămantul care menține
viața, este manifestarea primară a eticii si valorilor. Sursa comportamentului si a
normelor etice ar putea fi atribuită unei prezețte divine sau revelației unui invătător
spiritual sau divin inzestrat cu o mare ințelepciune, sau principiilor drepturilor omului.
Ar putea exista multe surse ale comportamentului etic, iar intrebarea primordială este
cat de valoroasă este etica in a ne ajuta sa discernem si să răspundem la conectarea
cu toate formele de viață, cat de utilă este pentru a intreține valorile umane si pentru
a construi si intreține simțul comunității.
3
Pentru a se pastra sensul identitatii se cere autonomie: independenta, libertate de
gandire, discurs si actiune, eliberarea de teama de cenzura sau pedeapsa in cazul in
care convingerile cuiva s-ar lovi de cele ale majoritatii sau cu cele ale autoritatilor ce
guverneaza. Respectul si stima de sine sunt esentiale, nu numai pentru a merita
respectul celorlalti, ci si ca o baza pentru a-i respecta pe ceilalti.
1.1.3.Educaţia etică
Teorie
Reflecţie
etică
Practică
4
Consiliului Interreligios pentru Educatia Etica a Copiilor.promovează o perspectivă
nouă şi dinamică asupra gândirii etice în contextul unei societăţi globale şi plurale.
Aceasta poate fi realizată de către toate religiile şi societăţile în mod independent;
ceea ce este unic la această iniţiativă este că practică o abordare inter-religioasă.
Consiliului Interreligios nu promovează o nouă religie, ci recunoaşte şi afirmă
diversitatea. Nu se erijează într-o nouă ‘învăţătură’, ci vrea să promoveze o nouă
cale de a sprijini construirea unor relaţii pozitive. Abordarea sa este:
interculturală
interreligioasă
promovează diversitatea
promovează dialogul şi comunicarea cu sine şi cu ceilalţi într-un proces
continuu de învăţare individuală şi colectivă.
Din 1993 au mai existat si alte incercări de a trasa criterii etice pentru un număr de
categorii sociale ce pot fi susținute de comunitatea globală. Diversitatea enormă de
religii, culturi si moduri de viață reprezentate in lume transformă convențiile comune
si implementarea lor intr-o sarcină dificilă. Cu toate aceste, se pare ca exista o
intelegere unanima ca care noi, ca si comunitate umana, trebuie sa ajungem la o
baza comuna in ce priveste principiile etice, de dragul generatiilor viitoare.
Un aspect central in construirea unui viitor mai bun il reprezintă ajutarea copiilor să-și
dezvolte propriile valori etice. Valorile dezvoltate global, insă, trebuie sa aibă si local
relevanță, deoarece comunitățile din diferite locuri si culturi pot determina cel mai
bine ce consideră a fi valorile esențiale ce trebuie incurajate in copiii lor. Putem,
5
totuși, rămane surprinși de cate au in comun cei care au ajuns in mod independent la
anumite coduri etice.
1.2.1. Capacitatea de a alege: cel mai mare dar si cea mai dificila
responsabilitate
Capacitatea de a alege intre alternative este unul dintre cele mai mari daruri ale vieții.
Nu primim, desigur, intotdeauna ceea ce alegem, insă avem capacitatea si dreptul de
a discerne, respinge si alege.
Lipsa celor necesare pentru a supraviețui este un afront adus demnității unui om.
6
Cele mai multe tradiţii religioase şi seculare sunt convinse de adevărul propriilor lor
credinţe, iar unele pot simţi impulsul de a le împărtăşi şi altora. Dar în ziua de azi
majoritatea tradiţiilor recunosc respectul mutual ca fiind o valoare indispensabilă ce
trebuie să însoţească oricare din relaţiile noastre. Conceptul de respect mutual este
important deoarece afirmă dreptul la diferenţă, nu permite să se confunde ‘a fi diferit’
cu ‘a fi greşit´ şi nu îngăduie diferenţelor naturale şi legitime să degenereze în
dezacorduri.
A resepcta demnitatea tuturor persoanelor poate servi, fără rezerve, drept valoare şi
principiu etic fundamentale în educaţia etică a copiilor. Protejarea şi susţinerea
demnităţii umane implică un set de valori care ajută copiii şi tinerii să înveţe să-i
respecte şi aprecieze pe ceilalţi, dar şi pe ei înşişi, ca fiinţe umane, aplicând atitudini
şi un fel de a gândi ce susţin construirea unor relaţii sănătoase cu ceilalţi.
Empatia combină două capacităţi importante ale fiinţelor umane: capacitatea analiză
şi capacitatea de a simpatiza, de a ne folosi în acelaşi timp şi raţiunea, şi inima. A
analiza înseamnă a colecta date despre o problemă, a-i observa condiţiile, a-i
identifica rădăcinile şi a propune soluţii. A simpatiza înseamnă a avea grijă faţă de o
altă persoană, a simţi durerea cuiva aflat în suferinţă sau de a simţi mânia unei
persoane atunci când aceasta este furioasă.
7
Tradiţiile religioase solicită oamenii să empatizeze cu cei sărmani, marginalizaţi sau
oprimaţi. Tradiţia iudaică îndreptăţeşte această atitudinie spunând: “…pentru că aţi
fost sclavi în Egipt.” Tradiţia Creştină face apel la credincioşi să îşi “amintească de
cei aflaţi în închisoare ca şi cum s-ar afla şi ei în tovărăşia lor în închisoare, şi de cei
rău trataţi ca şi cum le-ar împărtăşi suferinţa.”. Ȋn tradiţia islamică luna Ramadan este
denumită Luna Răbdării, a Empatiei şi a Purificării Sinelui. Accepţiunea Budistă a
empatiei este bunătatea iubitoare, ce trece dincolo de limitele simpatiei – văzută ca
fiind doar o simplă formă de milă – şi îndeamnă către o identificare absolută şi
imediată cu celălalt. Drepturile omului sunt construite pe principiul unei egalităţi
absolute; drepturile se aplică universal şi unele implică datoria de a îndeplini şi ţine
cont de drepturile celorlalţi, ca de pildă în Convenţa Drepturilor Copilului. Grija pentru
respectarea şi îndeplinirea drepturilor celorlalţi este o valoare fundamentală, atât în
tradiţiile religioase, cât şi în cele seculare.
Apelul de a empatiza cu experienţele celorlalţi este probabil una dintre cele mai mari
valori pe care le putem transmite copiilor noştri.
Lista poate fi extinsă până la acoperi aproape toate relaţiile personale, sociale şi
globale. Toate relaţiile depind de asumarea mutuală a responsabilităţii şi pe
asumarea de către fiecare persoană în parte a responsabilităţii pe care o are faţă de
societate. O fromă de responsabilitate colectivă de a avea grijă unii de ceilalţi poate
asigura un viitor în care se va putea trăi într-o lume mai dreaptă şi mai paşnică.
8
1.2.6. Reconcilierea şi calea spre a clădi punţi
Mulţi văd reconcilierea ca pe unul din paşii necesari pentru a realiza pacea şi a
repara relaţii atât la nivel personal cât şi social. În ziua de azi există o recunoaşte
crescândă a faptului că reconcilierea nu este numai o soluţie practică, dar şi un mod
de a aborda viaţa. Cu alte cuvinte, reconcilierea nu este numai un remediu; este un
mod de orientare cu care se pot trata inevitabilele probleme, divergenţele acute şi
conflicte care apar în viaţa comunităţii. Reconcilierea a apărut în prim-plan ca valoare
etică din cauza tendinţei oamenilor de a rezolva diferendele şi dezacordurile apelând
la violenţă. Violenţa pare a fi considerată drept o opţiune uşoară şi rapidă de a trata
conflictele, dar nu oferă o rezolvare durabilă. Mai degrabă exacerbează animozităţile
şi nemulţumirile. Ȋn zilele noastre este nevoie ca spiritului reconciliant să-i fie subliniat
statutul de valoare etică indispensabilă.
Invatand sa traim impreuna se concentrează asupra a patru valori etice care trebuie
să formeze o parte din educaţia etică pentru copii într-o societate globală, aflată sub
semnul pluralităţii religioase şi culturale. Cele patru valori, respectul, empatia,
reconcilierea şi responsabilitatea, nu constituie o listă exhaustivă şi nu exclud alte
valori. Educaţia etică pentru copii nu este o încercare de a implanta o listă de valori
copiilor, ci de a le cultiva spiritualitatea de care au nevoie pentru a duce o viaţă
împlinită într-o lume a pluralităţii. De asemenea trebuie să acordăm atenţie faptului
că valorile etice şi spiritualitatea nu constituie două ghiduri de comportament
separate, ci se află în strânsă relaţie, fiecare îmbogăţind-o pe cealaltă. O persoană
dezvoltată spiritual este şi o persoană de o înaltă ţinută etică; iar o persoană cu o
ţinută etică înaltă manifestă o spiritualitate pe care ceilalţi se simt îndemnaţi să o ia
drept exemplu.
9
tradiţiei sale. De asemenea, în ziua de azi mulţi îşi câştigă inspiraţia pentru
activitatea etică din surse spirituale ce nu poartă nicio etichetă religioasă.
Ceea ce unifică aceste motive de a acţiona este conţinutul lor etic şi moral. Valorile
care le susţin ne spun ce ar trebui şi nu ar trebui să facem în relaţiile cu alţii şi cu
natura. În acelaşi timp ne ajută să ne formăm idei şi viziuni despre ceea ce lumea ar
putea sau ar trebui să devină, aşa încât imaginaţia noastră să nu se limiteze la a lua
lumea pur şi simplu aşa cum este. Aşadar, aceste valori ne ajută să lucrăm împreună
pentru a face lumea un loc mai bun.
Drepturile speciale ale copiilor au primit mai puţină atenţie pe parcursul istoriei, dar în
ziua de azi încep să fie din ce în ce mai mult recunoscute. ‘Convenţia Naţiunilor Unite
privind Drepturile Copilului’ (CDC) – o listă de drepturi pentru cei sub 18 ani – a fost
adoptată abia în 1989, însă de atunci a fost ratificată de un mare număr de ţări foarte
diferite din punct de vedere cultural şi religios, transformând-o în cel mai extins
ratificat tratat al drepturilor omului din lume. Angajamentul de a construi o lume mai
bună pentru copii plasează drepturile copilului în avangarda luptei globale pentru ca
drepturile omului să fie recunoscute ca obligaţii morale şi prevăzute de lege. În anii
următori adoptării CDC tot mai multe guverne au ajuns să recunoască importanţa
supravieţuirii, dezvoltării, implicării şi protecţiei copiilor.
Cu alte cuvinte, avem deja exemple care arată că membrii comunităţii umane pot
ajunge la un acord, în ciuda diferenţelor, de a lucra împreună la îndeplinirea unor
scopuri etice şi morale care pot reglementa, facilita şi inspira viaţa tuturor.
1.2.9. Spiritualitate
Copii au capacităţi spirituale deosebite. În primul rând, copii au un simţ special al
timpului. Un copil poate sta absolut nemişcat pe o perioadă lungă de timp, aplecat
10
deasupra unui şir de furnici, absorbit de mişcarea lor. Din punct de vedere spiritual,
un copil are capacitatea de a fi absorbit în moment, capacitate pe care adulţii se
străduiesc ore să o reînveţe. Această capacitate include atât o conştiinţă totală a
realităţii cât şi un simţ ai eternităţii clipei.
Un alt dar spiritual inerent copiilor este mirarea, privită nu ca simplă fantezie sau
reverie deconectată de la realitate, ci ca experienţă a întregului sine. Ea implică
corpul şi simţurile atât de mult pe cât implică şi mintea. Este probabil că un copil va
dori să miroasă iarăşi şi iarăşi aluatul atunci când se face pâinea, sau să asculte
picăturile de ploaie căzând pe acoperiş, sau să stea în tăcere privind flacăra unei
lumânări. Mirarea conduce la bucurie, conservă exaltarea şi entuziasmul, hrăneşte
energia şi speranţa.
Spiritualitatea şi religia nu sunt acelaşi lucru, iar uneori pot chiar intra în contradicţie
una cu cealaltă. Accentul pe care unii îl pun pe spiritualitate îşi poate avea sursa în
dorinţa unei mai mari deschideri, astfel încât nu totul să fie strict delimitat de limitele
religioase existente. Cu toate acestea, există şi curente aşa-zis ‘spirituale’ care
conduc oamenii pe calea preocupărilor egocentrice sau îi distrag de la perceperea
clară a realităţilor lumii în care trăiesc. Mai sunt şi cei care cred că spiritualitatea are
de-a face numai cu sentimente şi emoţii. Dar spiritualitatea este de fapt o cale de a
canaliza emoţiile, sentimentele şi compasiunea pe calea unui angajament.
Angajament care, la rândul său, reprezintă dinamica eliberării şi creşterii forţei.
11
Spiritualitatea este o atitudine, un mod de a fi în lume, de a se plasa pe sine în
univers. Este ceva care ne atrage dincolo de ceea ce suntem, dincolo de ceea ce
putem experimenta în mod normal.
Invățand să trăim impreună răspunde exact la articolul 29, care afirmă ca educația
copilului va fi orientată spre:
12
a) Dezvoltarea personalității, talentelor si abilităților mentale si fizice ale copilului
la potențial maxim.
b) Dezvoltarea respectului pentru drepturile omului si libertățile fundamentale,
dar si pentru principiile consacrate in Carta ONU.
c) Dezvoltarea respectului pentru părinții copilului, identitatea sa culturală, limba
si valori, pentru valorile țării in care trăiește copilul, țară din care provine si
pentru civilizații diferite de a sa;
d) Pregătirea copilului pentru o viață responsabilă intr-o societate liberă, in
spiritul ințelegerii, păcii, toleranței, egalitătii intre sexe si prieteniei intre toate
popoarele, grupările etnice, naționale și religioase
e) Dezvoltarea respectului pentru mediul natural.
13
Creșterea si dezvoltarea copiilor includ dimensiuni fizice, mentale, sociale, culturale,
spirituale, religioase si de mediu. Din nefericire, sărăcia, lipsa accesului la facilitațile
de bază si la educatie, bolile si malnutriția incă afectează mulți dintre copiii nostri.
Copilul trebuie sa fie pe deplin pregătit să-si trăiască viața in mod individual in
societate si sa fie crescut in spiritul idealurilor proclamate in Carta ONU, mai ales in
spiritul păcii, demnității, toleranței, libertății, egalității si solidarității.”
Fiecare copil este o promisiune, un dar sfant, un semn viu al viitorului. Astfel,
provocarea pe care avem inainte constă in modul in care ii putem ajuta si cum să le
creștem abilitatea innascută de a trăi plini de speranță si sentimente pozitive.
Pentru a face față acestei provocari, initiativă Educației Etice Interreligioase este
ghidată de viziunea sa specifica:
Grija pentru fiecare copil nu este doar un ideal, dar si o obligație morală colectivă.
Iar o femeie care isi tinea pruncul la piept spuse: „Vorbeste-ne despre Copii.”
Si el spuse:
Fiindca viata nu merge inapo, nici nu-si pierde vremea cu ziua de ieri...”
15
Daca traiesc in incurajare,
Invata sa fie increzatori;
Daca traiesc in lauda,
Invata sa pretuiasca;
Daca copiii traiesc in corectitudine,
Invata sa fie drepti;
Daca copiii traiesc in siguranta,
Invata sa aiba incredere;
Daca copiii traiesc in aprobare,
Invata sa se placa pe ei insisi;
Daca copii traiesc in acceptare si prietenie,
Invata sa descopere iubirea in lume.”
La baza oricarei invățări stă experiența, cel mai mare profesor – si acest adevăr nu
poate fi mai bine de atat evidențiat . Copiii nu se nasc intr-o lume ideală – iar
procesul lor de invațare implică observație, experimentare, evaluare, integrare si
reacția la diverse forțe din afară pe care ei si parinții lor nu le pot controla. Realități
complexe, valori aflate in conflict, pretenții contradictorii la adevar si alternative
confuze concurează să le caștige loialitatea. Într-o asemenea realitate există o
nevoie intensă de a gasi modalități pentru a alimenta si conferi copiilor valorile ce ii
vor ajuta să ia deciziile corecte.
1.4.1. Obiective
Obiectivele manualului Invățand sa trăim împreună sunt:
16
1. Întărirea capacității copiilor si a tinerilor de a lua decizii etice fundamentate,
bazandu-se pe valori ce promovează respectul față de alte culturi si credințe.
2. De a permite copiilor si tinerilor implicarea intr-un dialog – de a asculta si a
discuta – ca mijloc de dezvoltare a unei mai mari sensibilitati la diferente si o
mai buna intelegere a celorlalti.
3. Alimentarea abilitatea copiilor si a tinerilor de a raspunde la nevoile societatii
din care fac parte cu o atitudine de reconciliere si respect pentru diversitate,
contribuind astfel la o cultura a pacii.
4. De a permite copiilor si tinerilor sa-si aprecieze si sa-si alimenteze
spiritualitatea.
5. Afirmarea demnitatii umane asa cum este ea exprimata in Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, in CRC si in cadrul invataturilor tuturor
traditiilor religioase.
6. Afirmarea posibilitatii de a atrai impreuna, respenctandu-ne unii pe altii intr-o
lume a diversitatii religioase, etnice si traditiilor culturale.
7. De a oferi mijloacele necesare pedagogilor pentru a lucra in invatamantul
intercultural si interconfesional din diferite zone si in diverse situatii.
8. Dezvoltarea si promovarea unor practici de succes pentru a putea convietui cu
oameni din diferite culturi, etnii, convingeri si religii.
9. 1.3.Educatia etica si drepturile copilului
10. 1.4.Introducerea programului “Învățând să trăim împreună”
Cu ocazia Sesiunii Speciale pentru Copii organizata de Natiunile Unite in mai 2002,
venerabilul Takeyasu Miyamoto, lider al Myochikai si Presedinte al Fundatiei
Arigatou, inaugurator al GNRC, a facut o declaratie in numele GNRC adresata
sesiunii plenare a Adunarii Generale din cadrul Natiunilor Unite. In discursul sau,
venerabilul Miyamoto a propus infiintarea Consiliului Interreligios pentru Educatia
Etica a Copiilor. Consliul urma sa fie compus din oameni credinciosi, pedagogi si altii
ca, impreuna cu Natiunile Unite, sa transforme dezvoltarea spirituala a copiilor –
valorile lor morale si respectul pentru oameni provenind din diferite religii si civilizatii
– in partea esentiala a unui „invatamant de calitate” garantat prin Documentul cu
Rezultatele Sedintei., „O Lume Potrivita pentru Copii”.
17
Pentru a explora ideea unui asemenea consiliu, GNRC a tinut periodic sedinte la
care invita experti in etica si in educatie, reprezentanti ai UNICEF si UNESCO si alti
lideri si academicieni interesati. La cel de-Al Doilea Forum al GNRC din Geneva,
Elvetia, in mai 2004, si cu sprijinul venerabilului Miyamoto, a fost infiintat oficial
Consiliul Interreligios pentru Educatia Etica a Copiilor.
Titlul Învățand să trăim împreună”a fost ales cu referire la unul dintre cei patru stalpi
ai Invatarii: Comoara din Interior, raportul către UNESCO de la Comisia
Internațională pentru Educație in secolul XXI, prezentat de Jaques Delors.
18
Materialul a fost testat in diferite zone si contexte culturale pentru a asigura relevanța
sa in contexte regionale si locale (vezi „Așa am procedat noi”, pg.187). S-au
organizat ateliere de testare in 10 țări diferite, unde GNRC a reusit să reunească
diverse organizații religioase si laice ce lucrează cu copii. In timpul acestor ateliere,
acest material a fost utilizat in beneficul a peste 300 de copii si tineri, reprezentand
Religiile Tradițioanle Africane, Credința Baha’i, Budismul, Creștinismul, Hinduismul,
Islamul, Iudaismul, membri ai Brahma Kumaris si un număr de oameni cu gandire
laică. Atelierele de testare, dar si contribuții si comentari ale experților in domeniul
educatiei, eticii, spiritualității, invățării interculturale si interconfesionale si drepturilor
copiilor au adus experiențe importante si oportunități de invățare pentru dezvoltarea
acestui material.
Invatand sa traim impreuna are deja un impact. În cadrul unui program GNRC in
Israel, materialul a fost utilizat de-a lungul unei călătorii de 6 zile efectuate de un grup
de tineri evrei, creștini si musulmani la locurile istorice din Israel si Palestina, toate
avand o relevanță simbolică pentru conflictul din zona lor. La fiecare popas, tinerii
participanți discutau valorile si percepțiile lor diferite cu privire la istoria pe care o
impartașesc. Ei au rezumat această experiență în aceste cuvinte:
„Ne-am angajat intr-o experienta profunda de invatare – incepand sa aflam mai multe
despre istoria, cultura si credintele celorlalti si in acelasi timp intarindu-ne identitatea
proprie si formandu-ne o intelegere mai clara si mai bine fundamentata. Am avut de-
a face cu chestiuni dificile si provocatoare fara a fractura relatiile din cadrul grupului
si fara a recurge la argumente dureroase si crize. Poate ca a fost doar un pas mic in
a darama fortificatiilece izoleaza diferitele grupari nationale si religioase din tara
noastra, insa a fost unul important si reusit. In climatul actual de disperare, pasii mici
precum acesta sunt rari si pretiosi si ar trebui sa ne simtim cu totii mandri si
privilegiati de a fi participat.”
Kalpana, 15 ani, din New delhi, India, care a participat la un atelier de o săptămană
pe tema educației etice in India unde s-a folosit materialul, a spus următoarele:
„Cunosteam conceptul de respect pentru ceilalti cand am venit aici, dar acum am
inceput sa invat ce inseamna el in realitate si ce necesita in atitudine si actiune daca
noi ca tineri hindusi, musulmani si crestini vrem sa facem ceva impreuna pentru a ne
imbunatati comunitatile.”
Un atelier pe tema educației etice a fost organizat pentru profesori, părinți si copii in
zona nestatornică de frontieră impartită de Columbia si Ecuador. Utilizand studii de
caz, jocuri de rol si discuții, participanții au marcat problemele conflictuale, au
19
explorat alternativele non-violente si si-au luat angajamente personale de a construi
pacea. Unul dintre facilitatorii columbieni a comentat impactul atelierului:
20