C3

Metode psihologice - psihoterapia, psihanaliza, hipnoza

PSIHOTERAPIILE
-terapii comportamental-cognitive, de inspiraţie psihanalitică, experienţiale (individuale
şi de grup);

 Psihoterapia s-a dezvoltat ca ramura aplicativa a psihologiei → initial era o metoda de interventie
terapeutica adresata bolnavilor psihici, ulterior s-a extins in afara sectiilor de psihiatrie.
 Psihoterapia - proces complex centrat pe ↓ unor simptome, reechilibrarea si reconstructia
personalitatii.
Psihoterapia - modalitate de interventie stabilita in cadrul unei relatii terapeutice ce
utilizeaza mijloace psihologice pentru tratarea unor tulburari psihice sau a unei probleme
psihologice, folosind tehnici specifice adaptate clientului / pacientului.
 Aceste tehnici si metode psihologice vizeaza fie vindecarea tulburarii, fie restructurarea anumitor
trasaturi de personalitate, uneori fiind necesara interventia pe ambele directii.
 Psihoterapia necesita cel putin 2 protagonisti : clientul / pacientul si terapeutul. Exista si abateri de
la regula - terapia de grup ( de la 6 la 30 de participanti) sau terapia cu 2 terapeuti ( lider/ co-
lider ).
 Interventia trebuie sa indeplineasca niste criterii pentru a putea fi acceptata ca fiind terapeutica:
1. criteriul tehnic – trebuie sa existe un cadru teoretic si un numar de tehnici, care sa fie
concordante cu teoria;
2. criteriul etic- trebuie sa respecte regulile etice ale profesiei medicale;
3. criteriul stiinţific – teoria trebuie sa aiba la baza ipoteze verificabile, iar eficienta
trebuie sa se poata testa practic .
Principii etice:
1.pregatirea si experienta profesionala a psihoterapeutului
2.consimtamantul informat
3.confidentialitatea
4.abstinenta sexuala si securitatea fizica
5.respectarea cadrului terapeutic
6.respectul fata de client
Obiective
1.reducerea simptomelor
2.modificarea opiniilor eronate despre lume si propria persoana
3.scoaterea din criza existentiala
4.reducerea conditiilor de mediu ce mentin comportamentul dezadaptativ
5.reducerea sau restructurarea conflictelor intrapsihice
6.identitatea personala
7.modificarea structurii personalitatii- adaptare mai eficienta
8.eu-l si capacitatea adaptativa

Categorii de probleme
1. modificari psihopatologice acute, consecinta unor situatii stresante (reactii de stres, tulburari de
adaptare) → indicată terapia de suport
2. criza de dezvoltare sau impas existential (adolescent, criza de 30 de ani) → terapia umanist
experiential (adaptarea si utilizarea resurselor proprii).
3. dificultati de integrare si relationare → indicata terapia analitica, comportamentala,
experientiala, grup terapeutic
4. imagine de sine fragila, instabila → indicata teoria analitica, cognitiv-comportamentala,
experientiala, individuala +/- grup
5. tulburari nevrotice (recomandarea psihotrapiei prin excelenta) +/- medicatie este indicata terapia
analitica (analizeaza cauzele), comportamentala (reducerea simptomelor deranjante)
6. tulburari psihosomatice (simptomatologia e doar o metafora a unor suferinte psihice) medicatia
are un rol scazut → psihoterapia
7. boli organice cronice → se indica terapia suportiva +/- tehnici de sugestie si relaxare
8. tulburari de personalitate (nu se produc schimbari majore) → se indica reuniuni de grup pentru
constientizarea efectelor propriilor actiuni, control si integrare sociala
9. psihotici in remisiune → psihoterapie pt pastrarea/ recuperarea unor functii deteriorate +
reinsertie sociala (nu pentru vindecare)
10. dependenta de substante psihoactive → terapie individuala + grupuri terapeutice de suport
11. tulburari sexuale → terapie de cuplu
12. retard mintal → tehnici comportamentale pentru abilitati de deservire, terapie ocupationala
13. tulburari mentale organice → efect redus are terapia de suport pt pacient/apartinatori
14. probleme de cuplu/familie → terapia de familie (desi alti membri ai familiei nu prezinta acuze)
15. Copii cu probleme (comunicare redusa, ticuri, tulb de eliminare)
 copil –simptom → terapie de familie; terapeut specializat in psihoterapia copilului
(logoped)
16. Persoane normale, sanatoase psihic → psihoterapia normalilor

Indicatii :
1. tulburari nevrotice legate de stres si somatoforme : anxioase, fobice, disociative,
somatoforme;
2. tulburari ale dispozitiei: distimia, episoade depresive usoare si medii;
3. adictiile;
4. tulburari de dinamica sexuala; ale instinctului alimentar; ale somnului;
5. tulburari de personalitate – indicatie limitata.
6. tulburari psihosomatice;
7. tulburari psihotice;
Contraindicatii sunt relative si absolute :
1) tulburari psihotice acute ;
2) tulburarea afectiva bipolara, episod maniacal mediu/sever +/- simptome psihotice;
3) episodul depresiv sever +/- simptome psihotice.

Psihoterapia de grup
- permite realizarea unor trăiri intense; persoana intră în contacte emoţionale prin întâlniri
cu propriul eu, cu ceilalţi şi lumea semnificaţiilor şi trăirilor lor.
- terapeutul - lider al grupului, facilitează procesele ce se petrec la nivel minimal
- grupul terapeutic – 6-8 persoane → 12-20, 1-2 şedinţe pe săpt, durata 1 lună jumătate.
- grupurile - de suport şi creştere a abilităţilor de comunicare (sociale); de ajutor
simptomatic; de ajutor la depăşirea unor conflicte intrapsihice nerezolvate;
- omogen - clienţii au problematici asemănătoare (pacienţii încearcă să se lase de fumat, au
aceeaşi problemă medicală sau psihiatrică)
- heterogen - probleme diferite→ rol de a compensa excesele comportamentale, atitudinale,
afective ale pacientului.
În general pacienţii psihotici sau suicidari nu au indicaţie de terapie de grup.
- Atenţia se poate focaliza asupra - unei persoane din grup, interacţiunilor care apar între
persoanele din grup, grupului ca un tot.

- NU → 1. clientul se află în situatie de criză

 2. încălcarea confidenţialităţii ar pune clientul în pericol
3. existenţa unor probleme majore interpersonale ( imposibilitatea de a comunica)
4. clientul se apără masiv de trăirile şi comportamentele sale
5. climatul este foarte dependent
- obiective pentru client - dezvoltarea unei atitudini deschise şi oneste, ↓ comportamentului
manipulativ, să înveţe să acorde şi să-şi acorde încredere, autenticitate,↑ capacititatii de
acceptare, să se conducă după expectaţiile proprii, confruntarea directă, onestă, adecvată,
clarificarea rolurilor, mai sensibil la nevoile, sentimentele celorlalţi
- avantaje – eficienţă; context social - analiza problemelor interpersonale; împărtăşirea unei
problematici; susţinere interactivă; noi comportamente (modalităţi de comunicare)

Forme speciale de terapii de grup:

1. Terapia de familie- problema apărută la un membru al familiei reprezinta un semnal

asupra unei disfuncţionalităţi la nivelul sistemului familial.
2. Terapie de cuplu - pentru dificultatea relaţionarii în cuplu; comunicare adecvată a
sentimentelor; înţelegere faţă de sentimentele, nevoile celuilalt; modalităţi non-agresive de
comunicare; modelare reciprocă a asteptărilor de rol

 Terapia de cuplu şi terapia maritală

- aproximativ 50% din pacienti vin în PT din cauza problemelor de cuplu

- ajută membrii cuplului să realizeze cunoaşterea de sine în timp ce lucrează asupra
problemelor pe care le au.
- Înglobează o gamă largă de tehnici care urmăresc creşterea satisfacţiei maritale şi se
adresează relaţiei care este privită drept bolnavă şi nu partenerilor de relaţie.

 Terapia familială

Aceasta terapie se bazeaza pe teoria că familia este un sistem care încearcă să-şi păstreze
homeostazia. Tehnicile includ focalizarea asupra familiei şi nu asupra bolnavului identificat.
Astfel familia devine pacient şi nu membru individual al familiei care a fost identificat ca
bolnav.
Tehnici:
- reîncadrare (reframing - reformularea în alt context al problemei)
- conotarea + (reetichetarea drept pozitive a sentimentelor şi comportamentelor exprimate în
mod negativ)
- modificarea regulilor maladaptative care guvernează familia, reorganizarea ierarhiei
- creşterea comunicării directe între membrii familiei, ↓ blamării
- poate antrena unul sau mai mulţi membrii ai familiei simultan sau succesiv.
- în cazul familiilor cu bolnavi psihici, metodele psihotrope vizează: familie, bolnav psihic,
relatii intrafamiliale propriu-zise.

Indicaţii - alcoolism, tulburari de personalitate, familiile pacientilor psihotici, probleme

familiale ale adolescentilor.
PSIHANALIZA
 Se poate practica in cazul pacientilor cu inteligenta peste medie. Tratament cu durata mai
mare de 1 an.
 Pacientul trebuie sa fie acceptat pentru psihanaliza, e avertizat in legatura cu posibilele
modificari serioase care apar in structura personalitatii, iar pacientul trebuie sa reflecteze
2-3 sapt.
 Se bazeza pe teoriile lui Sigmund Freud asupra inconstientului dinamic si conflictului
psihologic.
Conceptul de psihanaliza cuprinde 3 acceptiuni interconectate:
1.teorii ale personalitatii
2.modalitati de studiere a personalitatii
3.procedeu terapeutic de schimbare a personalitatii

Accentueaza - rolul proceselor intrapsihice de la nivel mental

-rolul tendintelor inconstiente
- rolul dezvoltarii din copilaria timpurie.
- De la nastere exista 2 forte instinctuale innascute –sexuala si agresiva- care imping
individul spre cautarea si obtinerea placerii.
- Personalitatea are o dezvoltare stadiala -5 stadii : oral, anal, falic, latent si genital -
complex Oedip si Electra
! Scop: ajutarea bolnavului sa dezvolte intelegere in legatura cu conflictele inconstiente,
care se bazeaza pe dorinte nerezolvate din copilarie si care se manifesta ca simptome.
 Consta in investigarea istorica a evenimentelor existentiale ale pacientului in scopul
constientizarii si transformarii unor trairi refulate, a redimensionarii unor evenimente
traumatogene in perspectiva unei personalitati maturizate.
 In psihologia psihanalitica se descriu 3 nivele de structurare a psihicului inconstient: Ego,
Superego si Id
 Pacientul este vazut de 3-5 ori pe saptamana, pe parcursul mai multor ani. Pacientul sta
culcat pe o canapea, iar terapeutul in afara campului vizual al pacientului. Pacientul
incearca sa spuna liber, fara sa se cenzureze tot ceea ce-I trece prin minte, sa asocieze
liber idei, pentru a-si urmari sirurile de ganduri cat mai in profunzime. Pacientul face
asocieri in legatura cu continutul viselor si cu sentimentele de transfer evocate in cursul
procesului. Analistul foloseste interpretarea si clarificarea pentru a ajuta pacientul sa-si
resolve conflictele care ii afectau viata, adesea in mod inconstient.
 Psihanaliza necesita ca pacientul sa fie stabil, bine motivat, sa fie capabil sa tolereze
stresul generat de analiza fara sa regreseze sau sa se tulbure prea mult sau sa devina prea
impulsiv. Prin psihanaliza se urmareste cresterea tolerantei la frustrare, indepartarea si
renuntarea la atitudini autopunitive sau reactii regressive si integrarea relationala a
pacientului.

Tehnici:

 Metoda asociatiilor libere pentru descoperirea conflictelor intrapsihice. Pot interveni

blocaje, rezistente (din controlul inconstient al individului asupra zonei sensibile).
 Analiza viselor – visul este “calea regala spre inconstient”, are un continut manifest si
unul latent, nu exista un simbolism general al viselor.
 Analiza actiunilor paientului – comportament verbal si nonverbal, erori de pronuntare,
lapsusuri, flirt cu terapeutul
 Analiza rezistentelor care interfera cu desfasurarea fireasca a cursului terapiei.
 Pot fi: - rezistente constiente (pacientul vrea sa pastreze ceva)
-rezistente inconstiente (pause, blocaje in asociatii, asociatii superficiale).
Rezistentele reprezinta o sursa de informatii esentiala pentru analiza.

 Analiza transferului – atitudinea pacientului este parte importanta a tratamentului.

Pacientul dezvolta reactii emotionale puternice fata de terapeut (dragoste, respect, ura).
-Transferul = tendinta pacientului de a face din terapeut obiectul raspunsurilor sale
emotionale, astfel pacientul are atitudini si sentimente pe care le-a avut fata de persoane
semnificative din viata sa.
-Contratransferul = raspunsul emotional al terapeutului la povestea pacientului.

 Interpretarea cuprinde ipoteze cu privire la motivatia comportamentelor, ajuta la

obtinerea naturii conflictelor, pacientul trebuie sa se simta pregatit
 Prelucrarea = explorarea progresiva, repetitiva a interpretarilor si rezistentelor

Indicatii: nevroza isterica/ obsesiva/ anxioasa, indicatii limitate in toxicomanii, perversiuni

sexuale, tulburari de dinamica sexuala.

HIPNOZA
 Sunt la granita dintre terapiile comportamentale si experientiale.
 Hipnoza este o stare mintala complexa in cursul careia constiinta este modificata incat
pacientul devine responsiv la sugestie si receptiv la directionarea de catre terapeut. In
starea de transa pacientul evoca memorii, retraieste evenimente iar terapeutul identifica
conformatia personalitatii pacientului.
 Concepte: situatia- sugestiva (situatie provocativa ce solicita realizarea de catre pacient a
unui comport sugerat fara a putea apela la instantele critice ale rationamentului),
comportament sugerat ( actiunile pacientului in sensul celor sugerate), sugestibilitatea
(capacitatea de a raspunde la sugestii).
 Tehnici: - sugestia hipnotica (prin care se sugereaza idei, sentimente si conduite),
- hipnoze fractionate (in care pe fundalul unei stari hipnoide realizata prin
autohipnoza se folosesc comenzi axate pe acuzele subiectuluiin scopul detasarii acestuia
de simptom)
- hipnoanaliza (incearca analizarea relatiei hipnotice si lichidarea transferului prin
trecerea la o psihoterapie obisnuita)
! Hipnoza este o stare de constienta modificata, indusa artificial, caracterizata prin relaxare
si somnolenta.
 Modificari caracteristice: disparitia initiativei, cresterea selectivitatii atentiei, scaderea
capacitatii de testare a realitatii si acceptarea ei distorsionata, creste sugestibilitatea,
amnezie posthipnotica.
 Hipnoza este centrata pe simptom.
 Hipnoza se poate efectua asociata cu analiza (hipnoanaliza) si cu psihoterapia scurta.

Indicatii: fumat, tulburari sexuale, stari disociative/ de angoasa, abuz de substante,

tulburari functionale de organ, nevroza isterica, neurastenie, ticuri, balbism, crampe
profesionale, dureri cronice, tulburari de apetit alimentar.