C2

Tulburarile principalelor procese psihice

I. PERCEPȚIA
Aceasta este funcția psihică prin care realitatea obiectivă este reflectată subiectiv (necesită
prezența unui obiect în realitate).

Tulburări ale percepției :

1. Tulburări cantitative
a. Hiperestezia (exagerarea percepției) ex. Cu masina zgomotoasa sau cu musca
b. Hipoestezia (diminuarea percepției)

2. Tulburări calitative

a. Iluzia – este o percepție falsă (adică cu o altă semnificație decât cea reală) cu obiect (obiect ce
există în realitate).

Ex. Fiziologice: fata morgana

Patologice – falsele recunoasteri si falsele nerecunoasteri (in schiofrenie, sdr depresive severe)

b. Halucinația – este o percepție fără obiect, percepută în spațiul exterior individului.

Vizuale - simple
- scenice
Olfactive (percepere de mirosuri)
Gustative
Auditive (cele mai frecvente)
- Simple (pocnituri, sunete)
- Complexe – voci
- comentative (mai multe voci care discută între ele)
- apelative (vocea se adresează persoanei)
- imperative (voce dă ordine persoanei, sunt cele mai periculoase)

Halucinațiile apar în psihoze.

c. Pseudohalucinaţii – când vocile sunt percepute în cap sau în corp. Apar în schizofrenie și alte
psihoze.
II. ATENȚIA (prosexia)
Funcția ce orientează, focalizează psihismul conștient înspre un anumit sector al realității.
Atentia voluntara – zilele saptamanii in sens invers, luarea notitelor la curs
Atentia involuntara – zilele saptamanii
Tulburări de atenție
1. Hipoprosexia – scăderea atenției (depresie, epuizare).
2. Hiperprosexie – creșterea atenției (manie) ex. Cuplul indragostit si paianjenul

III. GÂNDIREA
Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă
prin noţiuni, judecăţi, teorii etc.

Tulburări de gândire
1. Tulburări cantitative
 Fugă de idei – gândire accelerată, având ca exprimare verbală – vorbire rapidă,
telegrafică (vorbire rapidă = logoree) – Ex. manie, intoxicații
 Lentoare ideativă – gândire lentă (cu vorbire lentă, cu pauze, monosilabică = bradilalie)
2. Tulburări calitative
a. Ideea obsesivă
 Idee intruzivă, penetrantă, recurentă, ce parazitează gândirea, pacientul recunoscând
caracterul propriu, dar fără să poată lupta împotriva ei, în ciuda tuturor încercărilor.
b. Ideea delirantă = DELIRUL
 Convingere patologică ce derivă de la o judecată falsă, fără substrat real, ce nu poate fi
combătută cu argumente logice, al cărei caracter patologic nu este recunoscut de
pacient.
c. Ideea prevalentă
 idee ce pleacă de la un fapt real, dar care acaparează toate preocupările pacientului
(nu recunoaște caracterul patologic și nu se poate sustrage caracterului patologic)

Tulburari de ritm şi coerenţă:

Accelerarea ritmului ideativ:

Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă, rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste facile)

Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică): oboseală,

intoxicaţie uşoară cu cofeină, alcool

Incoerenţa gândirii

Salată de cuvinte
 Tulburari de conţinut:
 Ideea dominantă (reversibilă, sfera normalului)
 Ideea obsedantă (străină, contradictorie personalităţii individului, îi recunoaşte
caracterul parazitar, luptă pentru a o înlătura)
 OBSESIA:
 Obsesii ideative
 Amintiri şi reprezentările obsesive
 Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu o poate alunga, în ciuda
faptului că evită situaţia respectivă.
 Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
 Frica de:
 a intra în piaţă – agorafobia,
 locuri înalte – hipsofobia,
 locuri înguste – claustrofobia.
 obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor, apă – hidrofobia
 mulţime – antropofobie
 singurătate – monofobia
 boală – nosofobia
 societate – petofobia. ereutofobia
 a nu se murdări – misofobia
 moarte – tanatofobia
 animale – zoofobia
 a mânca - sitiofobia

 IV.TULBURARILE LIMBAJULUI ORAL:

DISLOGII:
De formă:
 hiperactivitatea verbală, logoree, verbigeraţie, hipoactivitatea verbală, mutism (akinetic,
absolut, relativ, discontinuu, electiv), mutitatea, musitaţia, mutacism;
De conţinut:
 Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie
  Constructia frazei: agramatism, paragramatism, embololalie, embolofazie


DISFAZII: tulburari legate de leziuni cerebrale:

 Surditatea verbală

 Intoxicaţia prin cuvânt

 Amnezia verbală

DISLALII:

 De sunet: R, S, Z, J.

 Silabe

 Cuvinte

 Balbism clonic: vorbirea repetată, sacadată:

 Balbism tonic: rezistenţă puternică la pronunţarea unei silabe.

V.VOINŢA
Procesul care orientează activitatea psihică spre realizarea unui scop, în mod deliberat ales şi
pentru obţinerea căruia elaborează operaţiuni şi activităţi de depăşire a unor rezistenţe ce
aparţin condiţiei subiective şi de mediu relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau raţionament la o activitate sau la inhibiţia
unei activităţi.
Secvenţele unui act de voinţă:

 Formularea scopului
 Disputa motivelor
 Adoptarea hotărârii
 Îndeplinirea acţiunii
 Angajarea în acţiune

Voinţa pe tot parcursul dezvoltării personalităţii se manifestă prin:

 activitate şi
 conduite motorii
Tulburările voinţei

 DISABULIA: dificultatea de a trece la o actiune, insotita de o nota afectiv-negativa

 PARABULIA: insuficienta volitionala insotita sau chiar determinata de dorinte sau
pulsiuni paralele
 IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei pasive
 RAPTUSURILE ANXIOASE

VI. Afectivitatea
Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect, dintre subiect şi situaţiile / împrejurările de
viaţă ale acestuia, prezente, evocate sau proiectate.

Formele afectivităţii sunt stări, relaţii, comportamente ce reflectă raportul dintre motive şi condiţiile
obiective sau imaginare.

Clasificare:
 Afectele sunt procese afective primare, simple, impulsive – mânia, groaza, frica,
spaima.
 Sunt de scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu apariţie
bruscă şi desfăşurare impetuoasă, cu manifestări deosebit de vii în
comportament.

 Emoţiile – se caracterizează prin durată scurtă, intensitate, cu desfăşurare

tumultoasă sau calmă, cu orientare bine determinată; au caracter situativ şi sunt
active.

 Dispoziţia – stare afectivă difuză, de intensitate medie, durată variabilă. Dacă se

prelungeşte se poate transforma în trăsături de caracter, creează un fond general:
optimist sau pesimist.
 Sentimentele: sunt trăiri afective intense, de lungă durată, au mare grad de stabilitate
şi generalitate -> atitudini afective
 Intelectuale: curiozitatea, mirarea, dragostea faţă de cunoaştere
 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă, natură, societate
 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau negativă faţă de propriile
acţiuni sau ale altora, responsabilitatea, datoria.
 Pasiunile:
 se deosebesc de sentimente prin intesitatea trăirii afective, gradul de
stabilitate şi forţa de angajare a personalităţilor.
 mobilizează întregul comportament către acţiune
 Instinctele - reflexe înnăscute complexe:

 Alimentar
  De apărare

 De reproducere: sexual şi matern

VII. Activitatea motorie

Activitatea = totalitatea manifestarilor de- comportament exterior

- de conduita interioara care duc la rezultate adaptative

¬Activitățiile pot fi:

- Involuntare : activitatiile se desfășoară fără participarea activă a voinței (clipitul, înghițitul,

ticul)

- Voluntare: activitatiile sunt sub controlul voinței (traversarea străzii, salutul unei persoane
cunoscute)

- Postvoluntare: acte automatizate în urma exercitării îndelungate, stereotipe (mersul, scrisul,

dansul)

TULBURARILE DE ACTIVITATE A - B

A. COMPORTAMENTUL EXPRESIV : - COMUNICAREA VERBALA –limbajul

- COMUNICAREA NON VERBALA

1–ŢINUTA—un aspect al atitudinii persoanei fata de ambianta - reguli sociale, - societate

- Dezordonata, Rafinata , Bizara , Travestita (hainelor sexului opus ) Cisvestitism (nepotrivita cu

vârsta);

2-Privirea = redă în mod spontan conţinutul afectiv al vieţii psihice.

-mobila, fixa, incrucusata - exprima ura ,agresivitate, cruzime

-mobila, fugace, necrutatoare - exprima stari de excitatie, manie, hipomanie

-hipomobila, stinsa, trista, fixa, absenta - exprima stari depresive

-larg deschisa+ridicarea sprancenelor, incretirea fruntii - exprima angoasa, anxietate

-detasata, rupta de realitate - exprima discordanta, dementa.

3-MIMICA = expresie nonverbală, involuntara, reflexa a continutului ideo- afectiv a persoanei

- Modificări cantitative -Hipermimii-isterici

- Hipomimii-melancolie

- Amimii-oligofrenii

- Modificări calitative- Parimimiiile= pervertirea expresie mimice

-1-mimica de împrumut -expresii controlate în mod deliberat în scopul atragerii atenţiei

ambianţei

2 –ecomimia - imitarea mimicii interlocutorului

3 - hemimimia - persistenţa unilaterală a unei expresii mimice-ex: rade stramb

4-neomimia -mimica bizară similara neologismelor din vorbire

5- jargonomimia - multiple expresii mimice bizare

B. SEMIOLOGIA MOTRICITATII

I. Tulburari cantitative:

1 - hipokinezia= ↓ activitatii motorii

- caracterizata prin: bradikinezie +bradilalie+hipomimie +sărăcirea expresivităţii mimico-

pantomimice

2- akinezia= intreruperea/abolirea activităţii motorii

-realizeaza diverse forme clinice: a,b,c -↓miscarilor spontane;

a-Stuporul = imobilitate cvasicompletă tradusa prin: - nu răspunde sau reacţionează vag, tardiv
la solicitări

- mimică - expresie de durere /anxietate

- pot aparea : starile nevrotice (în special isteria), starile psihotice (melancolie schizofrenie,
epilepsie, confuzie etc)

b- catalepsia = imobilitate motorie completă cu hipertonie musculară; în cadrul careia

bolnavul pastreaza vreme îndelungata pozitia - în care se afla - catalepsia rigida

-impusa de examinator - flexibilitate ceroasa

c- catatonia- cuprinde:

-stereotipiile= repetitia identica a unei miscari

-sugestibilitatea = receptivitate extrema la influntele exercitate de o persoana

-negativismul = rezistenţa activă / pasivă la orice stimul extern

3 – Hiperkinezia= exagerarea activitatii psihomotorii

- apare în starile maniacale, starile de usoara intoxicatie cu substante euforizante etc

-cuprinde:

- dezorganizarea mimico-gestica, comportamentala

- stare afectivă particulară,

- stare halucinatorie delirantă, destructurarea în diverse grade a conştiinţei

- poate sa apara în: episoadele maniacale, schizofrenie (caracter incomprehensibil), depresiile

psihotice (raptus melancolic), epilepsie, demente, întârzieri în dezvoltarea mintala, stari
confuzionale, afectiuni organice cerebrale (vasculare, tumorale, traumatice)

II. Tulburari Calitative – A. parakineziile

- B. ticurile

A. Parakineziile = pervertirea sensului şi conţinutului natural şi logic al mişcărilor in sensul

pierderii naturaletii gesturilor, gesturile apar -nemotivate, puerile, bizare, au un aer de
imprumut.

Cuprind:

1 - parmimiiile

2 - manierisme = pervertirea (imprimarea ) unor miscarii uzuale, involuntare a unui aer de

imprumut, gesturi/mişcări simple artificiale, caricaturale, flagrant nepotrivite - persoanei
respective şi situaţiei în care se află.

-ex: mersul devine artificial - saltat, dansat, in zig-zag, pe varfuri, pe calcai

-ex: dau mana excesiv de protocolar, ofera un deget cand dau mana

3 - bizarerii = un grad accentuat de comportare manierista, pierderea logicii si inteligibilitatii

gesturilor, mişcărilor

4 - stereotipiile= mişcări repetitive, adesea bizare, fără scop, întotdeauna aceleaşi, identice cu
ele însele (clătinarea capului, balansarea corpului)

-pot fi: -de poziţie, - mişcare

-de atitudine, limbaj, scris şi care se repetă inutil şi inadecvat situaţiei,

- apar în schizofrenie, stări confuzionale.

B. Ticurile - categorie aparte de tulburări motorii

- sunt mişcări intempestive, rapide, repetitive, fără control voluntar dar sesizate de pacient.

- Sunt mişcări spasmodice parazite, uneori au aspect intenţional.

VIII. CONSTIINTA
= organizarea experientei vigile / traite / integrate / sensibile / reflectate actual

= ansamblul vietii psihice la un moment dat

-conştiinţa are 4 laturi:

1-conştienţa =starea de veghe=trezire, baza conştiiţtei

2-cunoasterea- are 2 straturi: -senzaţiilor, percepţiilor, reprezentărilor

-gândirea

- structurată pentru satisfacerea cât mai uşoară a nevoilor =inteligenţă

3 - afectivitate

4. –activitate

Tulburările conştiinţei se împart în :

- 1) tulburarile de claritate ale constiintei=cantitative

- 2) tulburari de continut
a) depersonalizare – pierderea identităţii propriei persoane

b) derealizare – detaşarea de mediul înconjurător care devine străin, uneori de nerecunoscut

- 3) tulburarile ale constiintei de tip dezintegrativ=calitative

IX. PERSONALITATEA
Psihicul=notiune abstracta prin care - se stabileste relatia simbolica cu mediul exterior si cu el
insusi;

-Psihicul se concretizeaza in persoana si se realizeaza in personalitate (daca nu se realizeaza, se

chinuie ca „nu s-a realizat - s-a ratat");

Sindromologia personalitãţii:
1.sindromul psihopatic; caracterizat prin aptitudini intelectuale suficiente, integrate însã într-
un caracter dizarmonic;

2.sindromul nevrotic; caracterizat printr-un conflict interior nerezolvat, care determinã

suferinţã psihicã şi corporalã;

Pacientii cu sd.nevrotic: formeazã peste 50 % din consultaţiile de interne, de endocrinologie;

3.sindromul psihotic:

-presupune delirul sau delirul şi halucinaţia, o deformare gravã calitativã a realitãţii obiective,
cu constituirea unei lumi subiective proprii;

-este prezent in psihozele endogene (schizofrenia, paranoia etc ).

4.sindromul de deteriorare psihopatoid = sindrom axial (Hoche) pentru cã scad performanţele

cognitive de atenţie, percepţie, memorie, imaginaţie, judecatã, scade capacitatea de control
afectiv, creşte impulsivitatea, scade în general nivelul social, capacitatea de luptã şi
prefigureazã sindromul demenţial;

-este un sindrom psihoorganic cronic, posttraumatic, cel mai adesea alcoolic, involutiv.

5.sindromul demenţial reprezintã deteriorarea extremã a persoanei, o coborare în sindromul

axial cãtre limita de jos, adicã se coboarã de la inteligenţã la absurd, la animalizare.

6.Sindromul oligofren sau de nedezvoltare