Zmarandache Alina
Zmarandache Alina
Zmarandache Alina
Conversie PIPP
Anul I, Semestrul I
Pornind de la un text literar (la alegere) din literatura pentru copii, realizati un
studiu pe tema rolului fricii, spaimei sau terorii in educatia copiilor.
Încă din clasele primare, copiii învață să scrie și să citească, lucruri esențiale ale
muncii intelectuale, lectura fiind un prilej de meditație care își pune amprenta asupra
personalității copilului. Cu ajutorul creațiilor literare, preșcolarii reușesc să-și însușească
noțiunile morale și reușesc să îi sensibilizeze viața afectivă.
Din punctul meu de vedere vârsta preșcolară este cea mai favorabilă pentru
acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportament.
Copilul de cele mai multe ori apreciază cu mai multă ușurință și cu mai multă obiectivitate
conduita altor copii decât propriul lor comportament. De cele mai multe ori acesta poate
înțelege mai ușor ce este bine și ce este rău din comportamentul altora decât din propriul
lui comportament.
Basmele, din punctul meu de vedere, sunt creațiile care întotdeauna pun o
problemă. În cadrul acestor opere totul se termină cu bine, dar lucrurile nu evoluează
mereu în sens pozitiv. Tipicul basmelor este de a ne prezenta la început o situație care are
rolul de a ne introduce imediat în drama în care va fi implicat personajul principal.
În basme regăsim teama, frica de necunoascut, spaima, deoarece prinții sunt puși
mereu sa săvârșească isprăvi imposibile pentru a nu-și pierde viața, prințesele devin
victime ale personajelor malefice, copiii sunt prizonieri ai vrăjitorilor, etc.
Rolul acesteia este de a ne ajuta să ne mobilizăm în fața pericolelor, fiind foarte important
acest lucru pentru siguranța noastră.
Am ales pentru această temă basmul cult , „Povestea lui Harap-Alb”, scrisă de Ion
Creangă ,unde fantasticul este la el acasă.
“Povestea lui Harap -Alb” este una reprezentativă pentru tema specific basmului și
anume lupta dintre bine și rău, prin perspectiva spațială și temporală, prin secvențele
prezentate, dar și prin felul original în care autorul prezintă și îmbină armonios elemente
realiste, fantastice și miraculoase într-o manieră unică și inconfundabilă.
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simbolice, cu actiuni implicând fabulosul si supusa unor stereotipii în care binele iese
întotdeauna învingator în lupta cu raul. George Calinescu defineste aceasta creatie ca un "gen
vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta." Lumea basmului fiinteaza într-
un spatiu si o durata nedeterminate. În basmul cult, stilul este elaborat, se îmbina naratiunea
cu dialogul si cu descrierea.
Ţesut pe universala tema a confruntarii binelui cu raul, "Povestea lui Harap-Alb" este
frumoasa poveste culta în care feciorul de împarat - fara nume si mezin al familiei - va pleca
la unchiul sau Verde Împarat pentru a mosteni împaratia.
Fantasticul(o categorie estetică, definită în raport cu realul şi imaginarul, plasându-se
între acestea şi producând o ezitare de încadrare a evenimentului în natural sau supranatural.
Tzvetan Todorov, în lucrarea sa Introducere în literatura fantastică spunea că „fantasticul este
ezitarea cuiva care nu cunoaşte decât legile naturale pus faţă în faţă cu un eveniment în
aparenţă supranatural.” Fantasticul propriu-zis presupune faptul că personajul şi cititorul,
aflaţi în faţa unui fenomen necunoscut, ezită a-i da o explicaţie naturală sau supranaturală,
ceea ce determină un sentiment de spaimă sau nelinişte. Orice opţiune pentru o soluţie sau
alta, pentru natural sau supranatural, înseamnă pătrunderea într-un gen învecinat: fabulosul
sau straniul. Fabulosul sau miraculosul presupune acceptarea supranaturalului. Cititorul ştie
că se află într-o lume imaginară în care totul este posibil. Ex.: basmele, literatura S.F. Straniul
apare în operele ale căror întâmplări aparent neverosimile, ieşite din comun şi
înspăimântătoare au explicaţii raţionale. Ex.: romanele poliţiste.) e tratat in maniera
realistica in opera lui Creanga, impresia de autenticitate taraneasca fiind accentuata in
special de vorbirea eroilor. Numai ca, in povesti, placerea de a fabula e la fel de mare ca si
Student: Zmarandache Alina
Conversie PIPP
Anul I, Semestrul I
placerea de a povesti. Creanga manifesta mai degraba o atitudine moderata, rezonabila - in
sensul cel mai propriu al cuvantului - fata de fantastic, caruia ii confera expresivitate
omeneasca. Toate aceste caracteristici sunt valabile in primul rand pentru Povestea lui Harap-
Alb. Mai ales ca eroul principal, fapt subliniat de mai toti comentatorii de pana acum, nu are
propriu-zis insusiri miraculoase. El izbuteste sa treaca dificilele probe la care e supus nu prin
darurile sale supranaturale, ci numai cu ajutorul primit din partea unor fapturi fantastice, cum
sunt Sfanta Duminica, furnicile, calul nazdravan, craiasa albinelor, Gerila, Flamanzila, Setila,
Ochila, Pasari-Lati-Lungila.
Personajele din basmul cult "Povestea lui Harap-Alb" (oameni dar si fiinte himerice
cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul în
diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se încheie întotdeauna, în basm, prin
victoria fortelor binelui.
Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila
(Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, traversarea unei stari intermediare (initiere), între
starea de inocenta (negru) si "învierea" spirituala a celui ce va deveni împarat (alb).
Student: Zmarandache Alina
Conversie PIPP
Anul I, Semestrul I
Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu însusiri supranaturale (Sfânta
Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor), fapturi
himerice (cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor) si se confrunta cu
raufacatorul, personajul antagonist, Spânul care are si functia de trimitator. Acesta nu este
doar o întruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un "rau necesar". De aceea calul
nazdravan nu-l ucide înainte ca initierea eroului sa se fi încheiat: "si unii ca acestia sunt
trebuitori pe lume câteodata, pentru ca fac oamenii sa prinda la minte". Nu doar naratorul, ci
si personajele, par a avea cunostinta de scenariul initiatic pe care trebuie sa-l traverseze
protagonistul.
Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului se ironizeaza defecte umane
(frigurosul, mâncaciosul, etc.), dar aspectul lor grotesc ascunde calitati precum bunatatea si
prietenia. Aceste personaje fantastice sunt creatii originale ale lui Creanga, fiind
individualizate în maniera clasica, printr-o trasatura fizica sau morala dominanta. Portretele
lor hiperbolizate sunt realizate cu ajutorul augmentativelor si al diminutivelor utilizate cu
sens contrar: Gerila era o "dihanie de om" care îngheta totul cu "buzoaiele" lui; Flamânzila
era o "namila de om" si "un sac fara fund"; Setila reprezenta o "aratare de om" care avea "un
grozav burdahan si un nesatios gâtlej" (epitete hiperbolice); Ochila este comparat cu un
ciclop privind prin "ochiul mare cât o sita si aratând frumusel bot chilimbot". Eroii par
coborâti din opera lui Rabelais "Gargantua si Pantagruel", formând un alai plin de vivacitate
si umor. Victoria lui Harap-Alb si a tovarasilor lui nu este una solitara, ci reprezinta biruinta
fraternitati spirituale asupra individualismului omenesc.
Împaratul Ros si Spânul sunt rai si vicleni, iar Sfânta Duminica este înteleapta.
Personajele se individualizeaza prin limbaj: "Spânul traieste cu adevarat în replici [...] Foarte
vii sunt fabulosii tovarasi de drum ai eroului si câteva scene, cum ar fi aceea din casa de
arama, sunt memorabile. [...] Personajele nu ies nici o clipa din schematismul lor, însa,
retraind în fiecare, Creanga umple schema de viata".
Student: Zmarandache Alina
Conversie PIPP
Anul I, Semestrul I
Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Fat-Frumos din basmele
populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea
fantasticului. Protagonistul este un "om de soi bun", care traverseaza o serie de probe, învata
din greseli si progreseaza, se maturizeaza pentru a merita sa devina împarat, basmul putând fi
astfel considerat un bildungsroman.
Din punctul meu de vedere basmele îi duc pe copii de mănă spre ieșirea din cele mai
îngrozitoare situații, deoarece această operă are capacitatea de a prezenta în termeni imaginari
o situație dramatică , o posibilă tragedie și de a-i indica o cale de ieșire din această situație.
De exemplu , basmul “Povestea lui Harap- Alb ”, ne prezintă problema și soluția problemei
în singurul limbaj accesibil unui copil, cel al fanteziei.
Această operă “le vorbește “copiilor despre curaj, despre ambiție, despre înfruntarea
temerilor și fricilor prin care a trecut fiul împăratului. Basmul pentru copii reprezintă glasul
speranței, iar prin intermediul întâmplărilor prin care Harap-Alb a trecut, se reușește
anticiparea viitoarelor etape ale existenței. Cu dificultățile ce vor putea să apară și cu
modalitățile în care acestea ar putea fi depășite. Aceste opere pot reprezenta pentru copil un
curs complet de formare pentru viață.
Abandonarea povestirii basmelor pentru copii înseamnă abandonarea celei mai bune
căi de access pre lumea fantastică în care trăiește, înseamnă să-i privăm de un sprijin util,
indispensabil, atunci când își înfruntă fricile , temerile și își rezolvă angoasele.
În aproape toate basmele apare frica, pe care o poate resimți un copil, deoarece odată
cu lăsarea nopții dispare tot ceea ce este omenesc, iar făpturi de groază , fără formă, născute
din imaginația și fantezia poporului, străbat tot ținutul.
Student: Zmarandache Alina
Conversie PIPP
Anul I, Semestrul I
Nowad Philipps consider că “ cel mai mult contează intensitatea tensiunii emoționale.
Fantasticul se diferențiază prin atmosferă și tonalitate.”
BIBLIOGRAFIE:
Barlea, Ov., Povestile lui Creanga, EPL, Bucuresti, 1967; Calinescu, G., Istoria literaturii
romane de la origini pana in prezent. Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, Bucuresti,
1941; Calinescu. G., Ion Creanga (Viata f opera), EPL, Bucuresti, 1964.