Nursing in Geriatrie - Cursul Nr.i
Nursing in Geriatrie - Cursul Nr.i
Nursing in Geriatrie - Cursul Nr.i
1
Ultimul secol a marcat cresterea speranţei de viaţă a populaţieide la 48 de ani în anul 1900 la
74,5 ani în anul 1985, tendinţa menţinându-se şi în următoarele decenii. Chiar în ţările dezvoltate
populaţia vârstnică este considerată ca având un status socioeconomic nesatisfăcător.
Poziţia socială a vârstnicului este dependentă de contextul economic, etnic şi cultural.
Printre motivele percepţiei sociale negative a vârstnicilor de către ceilalţi membri ai societăţii se
regăsesc:
- ageismul, prejudecată împotriva unui grup distinct de persoane, definit prin criterii de
vârstă;
- percepţia bătrânilor de către unii adulţi activi drept consumatori nefolositori de resurse
sociale şi comunitare;
- imagine psihologică negativă a bătrâneţii reprezentată de frica şi neacceptarea ideii propriei
îmbătrâniri.
Combaterea acestei percepţii sociale negative asupra vârstnicului se poate realiza prin:
- înţelegerea procesului de îmbătrânire;
- respectarea fiecărei persoane ca individ;
- încurajarea vârstnicului pentru a lua singur decizii şi a-şi menţine independenţa.
Îngrijirea la domiciliu:
Acest tip de îngrijire, în propria locuinţă, este preferată deoarece permite păstrarea
independenţei personale. În ţările dezvoltate există numeroase programe speciale de asistenţă la
domiciliu, implicând participarea familiei, prietenilor, vecinilor sau a comunităţii religioase.
4
Există diferite agenţii de asistenţă la domociliu, al cărui personal asigură controlul periodic
al stării persoanei asistate prin telefon şi vizite, rezolvarea unor reparaţii casnice la domiciliu
servirea meselor, servicii de nursing cu ora. Serviciile sunt plătite de persoana asistată sau din
fonduri speciale (locale sau federale).
Îngrijirea comunitară şi instituţionalizată a vârstnicilor:
Odată cu pensionarea şi reducerea veniturilor, pentru mulţi vârstnici se pune problema
schimbării locuinţei. În ţările dezvoltate, pentru defavorizaţii socioeconomic există posibilitatea
mutării într-o locuinţă comunitară (există cartiere speciale pentru vârstnici) cu facilităţi pentru
cumpărături şi centre de asistenţă de sănătate.
Azilele (casele de îngrijire) pentru bătrâni sunt instituţii private sau de stat care oferă o gamă
largă de servicii de îngrijirea sigurate de un personal medical specializat în nursing gerontologic şi
reabilitare.
Instituţionalizarea şi alegerea instituţiei de îngrijire se face cu acordul persoanei sau
aparţinătorilor (persoană lipsită de discernămant) cu semnarea unui acord în acest sens.