JUDECĂTORIA SUCEAVA

DOSAR 1569/314/2023
TERMEN DE JUDECATĂ 02.03.2023

ONORATĂ INSTANȚĂ

Subscrisa PRESS GRUP MOLDOVA S.R.L., cu sediu în Municipiul Suceava, strada

Universită ții nr. 28A, etaj 2, județul Suceava, avâ nd Numă r de Ordine în Registrul
Comerțului J33/1565/2022, Identificator Unic la Nivel European ROONRC.J33/1565/2022,
Cod Unic de Înregistrare 42555228, reprezentată legal prin Ștefanovici-Apetrea Roxana-
Nicoleta,

În contradictoriu cu MANOLACHE ȘTEFAN RĂZVAN, cu domiciliul ales pentru

comunicarea actelor de procedură în Municipiul Iași, strada Tă tă rași nr. 9, județul Iași,

În temeiul art. 205 coroborat cu art. 997 și urm. Cod procedură civilă,

Formulez prezenta
ÎNTÂMPINARE
Prin care solicit

RESPINGEREA CERERII DE ORDONANȚĂ PREȘEDINȚIALĂ CA INADMISIBILĂ

Pentru urmă toarele

MOTIVE

PREZENTAREA SITUAȚIEI FAPTICE

La data de 13.02.2023, pe pagina web https://www.7est.ro a fost publicat articolul de

presă intitulat „Fostul iubit al Andreei Antonescu, acuzat de viol, trafic de droguri și
pornografie infantilă . Ștefan Manolache, „prințișorul taxiurilor” are zilele numă rate în
libertate (https://www.7est.ro/2023/02/fostul-iubit-al-andreei-antonescu-acuzat-de-viol-
trafic-de-droguri-si-pornografie-infantilă-stefan-manolache-printisorul-taxiurilor-are-zilele-
numarate-in-libertate).

Ca urmare a publică rii acestui articol, Pâ râ ta a preluat acest articol și la publica pe pagina
sa web www.newsmoldova.ro (https://newsmoldova.ri/iasi/stefan-manolache-fiul-
consilierului-judetean-mircea-manolache-acuzat-de-viol-trafic-de-droguri-si-pornografie-
infantila).

1
În urma publică rii acestuia articol, la data de 13.02.2023, Pâ râ ta a primit prin e-mail o
Notificare de la Reclamant prin care i s-a solicita să fie sters în totalitate articolul publicat
pe pagina sa web și să nu mai publice alte articole cu privire la persoana sa deoarece
acestea nu sunt adevă rate, iar pe rolul instanțelor de judecată nu există înregistrat niciun
dosar care să aibă ca obiect acuzațiile aduse (afirmație eronată deoarece pe rolul
Tribunalului Iași și a Curții de Apel Iași sunt înregistrate pe numele Reclamantului dosare
în care acesta are calitatea de inculpat, iar obiectul dosarelor este tocmai infracțiunea de
trafic de droguri).

La aceeași data. 13.02.2023, Pâ râ ta i-a comunicat Reclamantului faptul că are drept la

replica, însă acesta nu a dat curs acestei solicită ri, ci a preferat să formuleze prezenta
acțiune, prin care solicită onoratei instanțe să o oblige pe Pâ râ tă să înlă ture în totalitate
articolul publicat și, totodată , să nu mai publice articole privitoare la persoana sa.

Cu privire la INADMISIBILITATEA cererii de emitere a ordonanței președințiale

NU SUNT ÎNDEPLINITE CONDIȚIILE PREVĂZUTE DE ART. 997 COD PROCEDURĂ
CIVILĂ

Instanța de judecată chemată să pronunțe o ordonanță președințială are de echilibrat, în

afara condițiilor de admisibilitate prevăzute expres de lege, și interesele pă rților aflate
în litigiu, conștient fiind că , deși vremelnică , mă sura dispusă poate altera raportul forțelor
și poate schimba conduite juridice.

La o primă vedere, condițiile impuse de art. 997 Cod procedură civilă sunt clare și
scutesc instanța de o examinare în detaliu a cauzei. Astfel, potrivit acestui articol, instanţa
de judecată , stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să
ordone mă suri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi
prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum
şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, ORI ÎN PREZENTA
CAUZĂ NU ESTE VORBA DE CAZURI GRABNICE SAU DE PRODUCEREA UNOR PAGUBE
GRAVE CARE NU S-AR PUTEA REPAR, ci

Este vorba de publicarea unui articol preluat de pe site-ul https://www.7est.ro –

prin care a fost adusă la cunoștina publicului larg a faptelor ilicite ce au fost
desfășurate de către Reclamant. Aceste informații sunt întărite de însăși dosarele
penale înregistrate pe rolul instanțelor de judecată (Tribunalul Iași, Curtea de Apel
Iași – 2066/99/2022, 2066/99/2022/a1), precum și a celorlalte informații existente
în mediul public – dovezi anexate prezentei cereri.

Așadar, Reclamantului nu i-a fost încălcat niciun drept fundamental (cum ERONAT
susține în curpinsul cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale), cel mult i-a creat
un disconfort cu privire la faptul că activitățile sale ilicite au ajuns la cunoștința
publicului larg.

2
Așadar, pentru ca cererea de ordonanță președințială să fie admisibilă trebuie îndeplinite
urmă toarele condiții, prevă zute în mod clar și expres de art. 997 Cod procedură civilă,
respectiv:

1. Existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului

În practică , stabilirea aparenței dreptului în favoarea reclamantului este, aproape

întotdeauna, sinonimă (sau, cel puțin, majoritar suprapusă ) verifică rii condiției calită ții
procesuale active. Așa cum s-a ară tat în practică , analiza calită ții procesuale active a
reclamantului trebuie fă cută de că tre instanță în orice acțiune în justiție, atâ t în cea
formulată pe dreptul comun, câ t și în cea formulată pe calea ordonanței președințiale, însă
din perspective diferite.

În cazul dreptului comun, în cazul în care instanța constată că reclamantul nu are calitate
procesuală activă , invocă aceasta pe cale de excepție, din oficiu sau la solicitarea altei pă rți,
și respinge acțiunea, ca fiind formulată de o persoană fă ră calitate procesuală activă . În
cazul cererilor formulate pe calea ordonanței președințiale, analiza calității
procesuale trebuie făcută prin prisma prevederilor art. 997 Cod procedură civilă și,
reprezintă, așa cum o arată și denumirea marginală a textului de lege, o condiție de
admisibilitate a ordonanței (aparența de drept).

În egală mă sură , tot în practică s-a decis că pâ râ ta nu va putea supune propriul drept
analizei instanței, dar va putea aduce critici relative la aparența dreptului afirmat de
către reclamant. Dezlegarea problemelor de drept de că tre instanța de judecată , cu ocazia
motivă rii ordonanței, se va circumscrie stabilirii aparenței de drept invocate de reclamant,
fă ră a tranșa irevocabil disputa judiciară în favoarea uneia dintre pă rți.

În mod evident, modul în care partea expune și dovedește îndeplinirea acestei condiții
dictează , în mare mă sură , nu numai modul în care sunt analizate celelalte condiții, ci și
soarta cererii în ansamblu. Astfel, dacă , din actele depuse la dosar, nu rezultă aparența
dreptului reclamantului, raporturile juridice dintre pă rți nu ar putea fi dezlegate pe calea
procedurii sumare prevă zute de dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă. Este greu de
imaginat, de asemenea, ipoteza probă rii aparenței dreptului cu alte mijloace de probă decâ t
înscrisurile, întrucâ t mă rturisirea judiciară , chiar dacă nu ar presupune o amâ nare a cauzei,
poate tinde chiar la dezlegarea unor aspecte de fond, inadmisibilă pe calea ordonanței.

În practică , însă , de cele mai multe ori, instanțele dau o interpretare destul de laxă acestei
condiții, de multe ori acceptâ nd că se poate asuma aparența dreptului în persoana
reclamantului, pentru a putea analiza și celelalte condiții de admisibilitate.

2. Caracterul urgent al măsurii solicitate – NU ESTE ÎNDEPLINIT

Ușurința derivă din chiar cuprinsul art. 997 alin. (1) Cod procedură civilă, care enumeră
exemplificativ mă surile ce pot fi caracterizate drept urgente, respectiv cele adoptate pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube
iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul

3
unei executări. ORI ÎN PREZENTA CAUZĂ NU ESTE VORBA DE CAZURI GRABNICE SAU DE
PRODUCEREA UNOR PAGUBE GRAVE CARE NU S-AR PUTEA REPAR, ci

Este vorba de publicarea unui articol preluat de pe site-ul https://www.7est.ro –

prin care a fost adusă la cunoștina publicului larg a faptelor ilicite ce au fost
desfășurate de către Reclamant. Aceste informații sunt întărite de însăși dosarele
penale înregistrate pe rolul instanțelor de judecată (Tribunalul Iași, Curtea de Apel
Iași – 2066/99/2022, 2066/99/2022/a1), precum și a celorlalte informații existente
în mediul public.

Deși aceste elemente se dovedesc, adesea, suficiente pentru a fundamenta hotă râ rea,
instanțele se raportează , frecvent, și la elemente precum natura mă surii solicitate, timpul
scurs de la momentul apariției situației litigioase și cel al promovă rii cererii de chemare în
judecată , dar și la situația de fapt expusă de pă rți din perspectiva rezolvă rii pe care ar
aduce-o mă sura provizorie solicitată .

De asemenea, în practică există și situații în care judecă torul poate constata îndeplinită
condiția urgenței chiar și în ipoteza trecerii unei perioade mai lungi de timp între
momentul apariției situației vă tă mă toare și introducerea cererii de emitere a ordonanței
președințiale. Pentru a se reține însă îndeplinirea condiției, reclamantul trebuie să facă
dovada că în intervalul scurs nu a stat în pasivitate, ci a acționat fie pentru
soluționarea situației pe cale amiabilă, fie a sesizat alte organe ale statului, competente
pentru a interveni în vederea remedierii situației.

Or, în această situație Reclamantul nu poate să facă dovada că a efectuat măsuri de

îndepărtare a consecințelor, ci după cum se poate observa dintr-o simplă analiză a
dosarelor existente pe rolul instanțelor de judecată – Tribunalul Iași – dosar
2066/99/20222/a1 – (…)inculpatul Manolache Ștefan -Răzvan a fost trimis în
judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă
continuată (…). Mai mult decâ t atâ t, Reclamantul apare înregistrat și cu dosarul nr.
2066/99/2022 – Tribunalul Iași, ce are ca obiect de activitate traficul de droguri
(Legea nr. 143/2000 – art. 2), unde urmează să fie stabilit termen de judecată.

În conchidere, din moment ce acest informații sunt publice (dosarele aflate pe rolul
instanței de judecată, în speță Tribunalul Iași sunt publice), presa are posibilitatea
de a redacta și da publicității articole de ziar sau comunicate de presă prin care să fie
informată societatea civilă cu privire la faptele care au loc într-o societate
democratică, păstrându-și așadar libertatea de exprimare.

Libertatea de exprimare a mass-mediei joacă un rol fundamental în societate, fiind

considerată unul dintre pilonii societății democratice și o condiție prealabilă
esențială pentru asigurarea protecției altor drepturi fundamentale ale fiecărui
individ. De fapt, libertatea fiecă ruia de a-și exprima liber ideile susține un dialog care, în
cele din urmă , nu servește numai individului, ci și întregii societă ți. Libertatea de
exprimare este piatra de temelie a ordinii democratice, ceea ce înseamnă că nu este

4
posibil să vorbim despre democrație în absența unui flux eficient de idei și a unei
comparații între ele.

În prezenta speță nu putem vorbi de URGENȚA, cel mult de o ofensare a Reclamantului că

au apă rut în spațiul public informații legate de persoana și activitatea ilicită a acestuia.
Așadar, libertatea de exprimare a presei include „nu numai informațiile și ideile primite
favorabil sau cu indiferență (de opinia publică ) ori considerate inofensive, dar și pe acelea
care ofensează, șochează sau deranjează (ca și în cazul Reclamantului), întrucât
libertatea de exprimare „protejează nu numai conținutul ideilor și al informațiilor, ci
și forma în care acestea sunt exprimate”, astfel încât transmiterea ideilor și
informațiilor se poate face printr-o manieră provocatoare pentru a atrage atenția
publicului” (Cauza Oberschlick vs. Austria nr. 246). Curtea Europeană a acceptat și
folosirea unor „termeni violență”, atunci când scopul ziaristului este discutarea unei
chestiuni de interes public. Totodată, Curtea Europeană a afirmat că libertatea de
exprimare apără toate categoriile de informații obiective, pluraliste și toate creațiile
și ideile originale sau preluate, oricare ar fi forma, suportul sau finalitatea acestora,
astfel că, se includ în sfera art. 10 cuvinte, imagini, sunete transmise prin
intermediul suportului tipărit, al radioului, televiziunii, cinomatografiei (Cauza Radio
AS c. Elveției).

În concluzie, libertatea de exprimare de care o persoană beneficiază se extinde și la

nivelul mediului on-line. Astfel că, ce este permis a fi spus în public, este permis a fi
spus și în mediul on-line, mediu care în funcție de caracteristicile sale este de cele
mai multe ori considerat ca fiind tot public.

Pentru aceste considerente, solicit onoratei instanțe să rețină că nu este îndeplinit

caracterul URGENT al cererii de emitere a ordonanței președințiale, ci mai mult
reprezintă o ofensă a Reclamantului că au fost aduse la la cunoștința publicului
faptele ilicite pe care acesta le-a desfășurat, mai mult decât atât, Reclamantului i s-a
acordat dreptul la replica la data de 13.02.2023 (prin e-mail-ul trimis de că tre Pâ râ tă
că tre Reclamant), însă acesta nu a dat curs acestei solicitări (ba mai mult în cuprinsul
cererii de ordonanță președințială afirmă faptul că nu i s-a acordat dreptul la replica fiindu-
i încă lcate drepturile fundamentale ale omului – afirmație ERONATĂ și NEDOVEDITĂ) –
dovada anexată prezentei cereri.

3. Vremelnicia măsurii ce urmează a fi luată – NU ESTE ÎNDEPLINITĂ

Caracterul vremelnic al mă surii solicitate este raportat de cele mai multe ori la faptul că
instanța urmează a dispune respectiva mă sură pâ nă la soluționarea litigiului de drept
comun dintre pă rți,

Or, în această situație nu există un litigiu de drept comun între pă rți. Reclamantul a solicitat
prin cererea de ordonanță președințială ca Pâ râ ta să nu mai publice articole despre situația
infracțională a acestuia pâ nă la soluționarea definitvă a dosarului penal existent pe rolul
instanțelor de judecată Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași.

5
Însă , așa cum se observă din formularea alin. (4) al art. 997 Cod procedură civilă , existența
litigiului de drept comun nu este o condiție de admisibilitate a cererii.

Lipsa caracterului vremelnic al măsurii rezultă din chiar solicitarea Reclamantului

(atunci când se cere, de pildă, ca, pe calea ordonanței președințiale, să fie suplinit
acordul Pârâtei pentru realizarea unei operațiuni – ștergerea articolului și să nu mai
fie publicate altele), or, publicarea articolelor nu are caracter vremelnic – dacă nu publică
Pâ râ ta articole poate să publice orice alt canal de știri (scrise, radio, video), ceea ce conduce
la evidențierea lipsei caracterului vremelnic al mă surii.

Așadar, cum Reclamantul nu a indicat vreun dosar de fond pâ nă la soluţionarea că ruia să

poată solicita adoptarea mă surii pretinse, iar raporturile dintre pă rţi nu sunt preconizate
să se clarifice într-un timp determinat, rezultă că nu este întrunită cerinţa vremelniciei, iar
o soluţie contrară ar face ca obligarea Pâ râ tei la ștergerea articolelor și nepublicarea altora,
conduce la adoptarea unei hotărâri definitive, încălcându-se așadar caracterul
vremelnic al ordonanței președințiale.

4. Neprejudecarea fondului problemei de drept – NU ESTE ÎNDEPLINITĂ

Această condiție de admisibilitate este, de asemenea, apreciată prin raportare la existența

unui litigiu care să tranșeze aspectele de fond ale disputei pă rților, or în această situație
nu există un dosar de fond deschis între părțile ordonanței președințiale, ci din
contra Reclamantul are calitatea de inculpat în mai multe dosare penale aflate pe
rolul instanțelor de judecată din Iași (Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași) –
informații publice -, iar Pârâta nu a făcut nimic altceva decât să publice un articol
preluat de la alt canal de știri și să îl distribuie în mediul public. Așadar, scopul
ziaristului este discutarea unei chestiuni de interes public. Curtea Europeană a
afirmat că libertatea de exprimare apără toate categoriile de informații obiective,
pluraliste și toate creațiile și ideile originale sau preluate, oricare ar fi forma,
suportul sau finalitatea acestora, astfel că, se includ în sfera art. 10 cuvinte, imagini,
sunete transmise prin intermediul suportului tipărit, al radioului, televiziunii,
cinomatografiei (Cauza Radio AS c. Elveției).

Pentru aceste considerente și avâ nd în vedere că cererea de emitere a unei ordonanțe

președințiale NU întrunește cerințele impuse de art. 997 Cod procedură civilă, solit
RESPINGEREA ACESTEIA CA INADMISIBILĂ.

Cu privire la libertatea de exprimare a presei

Condiție îndeplinită de către Pârâtă

Libertatea de exprimare a mass-mediei joacă un rol fundamental în societate, fiind

considerată unul dintre pilonii unei societă ți democratice și o condiție prealabilă esențială
pentru asigurarea protecției altor drepturi fundamentale ale fiecă rui individ.

6
Libertatea de exprimare este piatra de temelie a ordinii democratice, ceea ce
înseamnă că nu este posibil să vorbim despre democrație în absența unui flux
eficient de idei și a unei comparații între ele.

Instanța de judecată prin hotărâre ce o va pronunța trebuie deci să țină seama de un

element deosebit de important: rolul esențial jucat de presă într-o societate
democratică. Dacă presa nu trebuie să depășească anumite limite, sarcina sa este
totuș comunicarea, cu respectarea datoriilor și responsabilităților proprii, a
informațiilor și ideilor referitoare la orice problemă de interes general.

Mai mult Curtea Europeană este conștientă de faptul că libertatea în domeniul presei scrise
include, de asemenea, și recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare. În
cauze asemă nă toare celei de față marja de preciere a autorită ților naționale se circumscrie
interesului unei societă ți democratice de a permite presei să își joace rolul indispensabil de
„câ ine de pază ” și să își exercite aptitudinea de a da informații cu privire la problemele de
interes general (Hotă râ rea în cauza Tromso și Stensaas împotriva Norgegiei din 20 mei
1999). Așadar, în prezenta cauză condițiile libertății de exprimare sunt îndeplinite,
respectiv: o dezbatere de interes general, lipsa de rea-credință a publicației și o bază
faptică suficientă.

Legă tura strâ nsă dintre libertatea de exprimare și democrație a fost afirmată în mai multe
râ nduri de că tre instanțele naționale: în Italia, Curtea Constituțională a subliniat de mai
multe ori că o societate democratică se bazează pe libertatea eficientă de exprimare. În
Germania, Curtea Constituțională Federală a declarat că libertatea de exprimare și dreptul
de a fi informat sunt drepturi fundamentale consacrate în Constituție, a că ror exercitare
necesită protecție constituțională . În Spania, Tribunalul Constituțional a subliniat faptul că
libertatea de exprimare și dreptul de a fi informat reprezintă fundamentul libertă ții și
independenței mijloacelor de informare în masă , ală turi de pluralism și alte valori
constituționale.

Chiar înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și de integrarea Cartei

Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta UE” sau
„CDF”) în dreptul primar al UE, CJUE a considerat libertatea de exprimare ca fiind unul
dintre principiile fundamentale ale ordinii juridice europene. După recunoașterea
forței juridice obligatorii a Cartei UE, instituțiile UE sunt a fortiori chemate să respecte
acest drept atunci câ nd își exercită puterile și competențele.

Ca drept fundamental, libertatea de exprimare ne permite fiecă ruia dintre noi să ne

exprimă m gâ ndurile și opiniile pe cale verbală sau prin orice mijloace disponibile, sau,
dimpotrivă , să ră mâ nem tă cuți. De asemenea, ne furnizează informații atât despre ceea
ce se întâmplă în lume, cât și despre ceea ce se întâmplă în vecinătatea noastră.

Doctrina și jurisprudența au identificat urmă toarele aspecte care intră în sfera libertă ții de
exprimare, așa cum aceasta este garantată de CEDO, de Carta UE și de constituțiile
naționale: - dreptul de a se exprima liber;
- dreptul de a utiliza orice mijloace disponibile pentru a-și exprima ideile;

7
- dreptul de a fi informat;
- dreptul la tă cere.

Din fiecare dintre acestea pot deriva sub-drepturi și obligații care au un impact asupra
alegerii instrumentelor de reglementare în mai multe domenii, în special în domeniul mass-
media. De exemplu, dreptul de a utiliza orice mijloace disponibile pentru a-ți dezvă lui
propria gâ ndire include mesajele transmise verbal sau în scris, pe hâ rtie, dar și expresia
artistică , inclusiv muzică , videoclipuri, picturi, sculpturi, benzi desenate și altele asemenea.
Toate acestea pot fi transmise în mod evident prin intermediul internetului, care este în
prezent un mijloc comun de comunicare. În toate aceste cazuri, reglementarea la nivel
naţional poate fi diferită , însă esența dreptului fundamental al libertă ții de exprimare nu se
schimbă , aplicâ ndu-se în mod egal în toate mediile de informare.

Din altă perspectivă , putem distinge între un aspect activ și unul pasiv al libertă ții de
exprimare. Fațeta activă a libertă ții de exprimare este „dreptul la informare”, în sensul
furnizării de informații (cum ar fi în cazul jurnalismului, dar fără a se limita la
acesta) prin orice mijloc de diseminare (neutru din punct de vedere tehnologic).

Ca urmare a dezvoltă rii jurisprudenței și a impactului acesteia asupra legislației, dreptul de

informare a fost folosit ca o justificare pentru a oferi un tratament special mass-mediei și
jurnaliștilor.

În acest sens, jurnaliștii:

- pot fi „exonerați” de răspundere pentru insultă sau defăimare;
- pot prelucra date cu caracter personal fără consimțământul persoanei; și
- pot exercita un drept de acces la surse împotriva oricăror persoane sau instituții
deoarece aceștia au obligația de a furniza informații.

Așadar, Reclamantul a invoca în repetate rânduri faptul că informațiile din articolele

de presă criticate nu ara avea bază factuală ori informațiile cu privire la situația de
fapt al acestora, fără a aduce însă în concret explicații ori informaii cu privire la
situația de fapt, apărările Reclamantului rămânând astfel la nivelul unor simple
afirmații.

Totodată , un element esențial pe care Reclamantul l-a prezentat eronat în cuprinsul

cererii de ordonanță președințială se referă la faptul că acestuia nu i s-a acordat drept
la replică. Afirmație ERONATĂ deoarece la data de 13.02.2023, Pârâta i s-a adresat
Reclamantului prin mijloacele de comunicare electronica – e-mail – prin care i-a
solicitat dreptul la replica, însă acesta nu a dat curs unei astfel de solicitări.

Prin această solicitare, Pârâta a încercat prin e-mail crearea unui cadru de discuție cu
Reclamantul deschis, transparent și franc cu privire la acuzațiile ce îi sunt aduse în
spațiul public, însă acesta din urmă nu a dat curs acestei solicitări.

Prin acordarea unui răspuns din partea Reclamantului, Pârâta avea posibilitatea de
a face lumina din punctul său de vedere și să aducă informațiile pe care le considera

8
relevante de natură a demonstra care ar fi adevărul cu privire la acuzațiile aduse
Reclamantului, însă acesta a preferat să nu dea curs solicitării și să formuleze cerere
de ordonanță președințială cu solicitarea de a șterge articolul și să nu mai fie
publicate altele (acesta din urmă încercând să îngrădească libertatea de exprimare a
mass-media, încălcând articolul 10 din CEDO).

În concluzie, afirmațiile Reclamantului se rezumă la a invoca caracterul calomnios și

nereal al articolelor de presă, fără a face dovada contrară informațiilor conținute în
articolele de presă și fără a răspunde în mod franc cu privire la acuzațiile ce îi sunt
aduse, deși acestuia i s-a oferit această posibilitate.

Modul în care Reclamantul a perceput această informație este mai degrabă o chestiune de
autocritică. Folosirea informațiilor Reclamantului au fost obținute în mod exclusiv
din spațiul public, nefiind niciun fel de intruziune în viața privată a acestuia în
maniera descrisă în cuprinsul cererii.

Desigur că toate aceste judecă ți de valoare au fost exprimate îtr-un limbaj care să permit
publicului să își formeze propriile convingeri, urmâ nd să aprecieze dacă doresc să țină cont
de cele citite sau nu, nefiind realizate niciun fel de incită ri la ură față de Reclamant, fiecare
citator avâ nd posibilitatea de a decide dacă informațiile publicate care au fost documentate
pe baza informațiilor publice merită sau nu să fie luate în considerare atunci câ nd vor
considera ei, iar scopul urmă rit de Pâ râ tă fiind exclusiv cel de a informa complet și corect
publicul larg, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 2 alin. 1 din Codul Deontologic Unic
al Jurnalistului, care stipulează că jurnalistul este dator să semnaleze neglijența, injustiția și
abuzul de orice fel, motiv pentru care trebuie să se bucure de protecția garantată de art. 30
alin. 1 din Constituția Româ niei care stabilește că sunt inviolabile libertatea de exprimare a
gâ ndurilor, opiniilor, credințelor și creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris sau prin
imagini, sunete sau alte mijloace de comunicare în public, în vederea vegherii asupra
menținerii unei societă ți democratice.

Pentru aceste considerente, solicită m onoratei instanțe să respingă cererea de emitere a

unei ordonanțe președințiale deoarece Pârâta nu a încălcat niciuna dintre atribuțiile
sale, ci și-a folosit dreptul la exprimare (art. 10 din CEDO) prin prezentarea în spațiu
public a unui articol peluat de la un alt canal de știri, respectiv prezentarea faptelor
ilicite săvârșite de către Reclamant.

Cu privire la încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale Reclamantului

Pârâta nu a încălcat drepturile nepatrimoniale ale Reclamantului

Redactarea și publicarea articolului de presă criticat nu contituie o faptă ilicită , ci

reprezintă modalitatea de manifestare a dreptului la libera exprimare, drept garantat într-
un stat democratic domeniului activită ții de journalism, atâ t prin dispozițiile
constituționale naționale, câ t și prin dispozițiile legale europene.

9
În prezentarea caracterului ilicit al faptei, Reclamantul se rezumă la a invoca cu titlu
general încă lcarea normelor de drept obiectiv, fă ră a indicia în concret ce norme de drept
obiectiv ar fi fost încă lcate în activitatea de journalism raportat la situația de fapt complete.

Activitatea de jurnalism concretizată în articolul de presă criticat nu constituie o faptă

ilicită avâ nd în vedere faptul că în realizarea activită ții de jurnalism nu au fost încă lcate
normele legale, articolul de presă vizâ nd caracterul Reclamantului și al faptelor în care
acesta este implicat, existâ nd un interes public în publicarea informațiilor privind faptele
ilicite în care acesta este implicat.

De asemenea, activitatea de jurnalism criticată îndeplinește întocmai scopul informă rii

publicului cu privire la informațiile de interes public ce țin de activită țile cu caracter
infracțional în care a fost implicat Reclamantul și asigură , totodată , implicarea caracterului
democratic, garantat prin prevederile constituționale naționale.

În cadrul activită ții de jurnalism, Reclamantului i s-a asigurat un cadru deschis de

discuție, ce corespunde exigențelor CEDO în privința drepturilor celui vizat de un
articol de presă, Reclamantul având posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere
și a lămuri activitatea infracțională ce i-a fost imputată, lucru pe care nu l-a realizat.

Ca atare, articolul comportă două aspecte esnețiale specifice ale libertă ții de exprimare a
presei și anume: calitatea Reclamantului și informațiile de interes public privind fapte
ce au fost desfășurate de către acesta.

Or, într-un stat democratic, informațiile privind o persoană și faptele de interes public
pe care aceasta le desfășoară reprezintă întocmai informațiile ce ar trebui să se
regăsească în activitatea de jurnalism, presa asigurând menținerea caracterului
democratic al statului, cenzurarea presei în aceste condiții reprezentând anihilarea
completă a unei trăsături esențiale a unui stat democratic.

Totodată , Reclamantul invocă caracterul nereal, calomnios al articolului de presă,

fără însă a da explicații în concret ori a prezenta informații care să demonstreze
contrariul celor conținute în cuprinsul acestuia.

Dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă prevă d în mod expres și imperativ faptul că cel
care face o afirmație trebuie să o și dovedească , motiv pentru care, afirmațiile
Reclamantului cu privire la caracterul nereal, calomnios al articolului de presă apreciem că
reprezintă simple afirmații nesusținute probator.

Reclamantul se pretinde vătămat în drepturile sale nepatrimoniale în condițiile în

care acesta nu a dat curs unor discuții deschise și transparente, specifice unui stat
democratic, de natură a lămuri situația faptelor imputate în sarcina sa. Deși prin e-
mail-ul transmis, s-a încercat întocmai lămurirea situației sale în mod transparent și
franc împreună cu Reclamantul, acesta nu a dat curs în niciun fel.

10
De altfel, Reclamantul are în continuare posibilitatea să prezinte informațiile de
natură să lămurească situația faptelor reținute în sarcina sa, aceasta fiind
modalitatea adecvată unui stat democratic, prin aducerea în mod public, transparent
și clar a informațiilor care să lămurească aspectele de interes public privind faptele
sale, nu prin cenzurarea apriorică a presei pe calea unei acțiuni judiciare.

În condițiile în care Reclamantul nu a dorit să dea curs niciunei discuții privind faptele
reținute în sarcina sa și nu a adus nicio probă, nicio informație care să demonstreze
contrariul celor conținute în articolul de presă, activitatea de jurnalism reclamată nu
prezintă niciun aspect care să confere vreun pretins caracter ilicit.

Totodată , maniera de exprimare utilizată în articolul de presă reprezintă un atribut

specific al libertății de exprimare a presei, astfel cum a statuat în repetate rânduri
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cadrul exercitării
dreptului la libera exprimare, conform jurisprudenței extinse a Curții Europene a
Drepturilor Omului, s-a statuat asupra unor aspecte specifice de exercitare a
dreptului la libera exprimare a presei în ceea ce privesc faptele cu caracter
infracțional ce au săvârșite de o persoană.

Ca atare, în analiza raportului dintre dreptul de viață privată, ce se pretinde a fi

încălcat prin articolul de presă și dreptul la libera experimare a presei,
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat asupra faptului că
libertatea jurnaliștilor acoperă nu numai informațiile și ideile primite favorabil sau
cu indiferență ori considerate inofensive dar și pe acelea care ofensează, deranjează
ori șochează.

În concluzie, raportat la prevederile art. 252 și urm Cod civil, solicit onoratei instanțe să
rețină faptul că Pârâta nu i-a încălcat drepturile nepatrimoniale ale Reclamantului, ci
aceasta a publicat un articol preluat de pe site-ul 7est.ro prin care a informat opinia
publică cu privire la faptele cu caracter infracțional ce au fost săvârșite de către
acesta, sens în care se impune respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe
președințiale.

ÎN DREPT

Art. …………………..

Datorită rolului să u esențial în (și pentru) o societate democratică , libertatea de exprimare

a fost recunoscută ca drept fundamental nu numai la nivel european și național, ci și la
nivel internațional.

Libertatea de exprimare este în prezent recunoscută și protejată în mod explicit în temeiul

Cartei UE, care are forță juridică obligatorie pentru instituțiile, organele, oficiile și agențiile

11
Uniunii, precum și pentru statele membre atunci câ nd acestea pun în aplicare dreptul
Uniunii. În limitele domeniului să u de aplicare, Carta poate fi invocată în fața instanțelor
Uniunii și a instanțelor naționale.

Cu alte cuvinte, CEDO reprezintă un standard minim de protecție a drepturilor care apar în
ambele instrumente supra-naţionale. Explicațiile care însoţesc textul Cartei – care trebuie
luate în considerare în mod corespunză tor atunci câ nd se interpretează dispozițiile
acesteia – arată , de asemenea, că înțelesul și domeniul de aplicare al „drepturilor
corespunză toare” se determină și ținâ nd seama de jurisprudența Curții de la Strasbourg și
că obligația de interpretare conformă prevă zută în Articolul 52 (3) CDF cuprinde și
limită rile prevă zute de CEDO.

Articolul 11 din Carta UE garantează libertatea de exprimare în următorii termeni:

(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și
libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a
ține seama de frontiere.
(2) Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.

Libertatea de exprimare este consacrată în articolul 10 al CEDO că ruia, prin jurisprudența

sa, CtEDO i-a asigurat o protecție extinsă . CEDO conferă dreptul de a deţine şi exprima
opinii, idei și informații fă ră intervenția autorită ților. Mai mult, conferă publicului dreptul
de a primi aceste idei.

ARTICOLUL 10 CEDO stabilește că:

1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a
primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui
regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii,
restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru
securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor,
protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor
confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Articolul 10 (1) al CEDO acordă o protecție amplă libertă ții de exprimare pe care o extinde
asupra conţinuturilor comerciale, artistice și politice. Protecţia convenţională este mai
favorabilă discursului sau declarației politice atunci câ nd acestea intră în conflict cu alte
libertă ți sau drepturi.

Pe de o parte, statele au obligația negativă de a se abține de la ingerințele asupra

libertății de exprimare; pe de altă parte, le revin obligații pozitive de a proteja acest
drept, chiar împotriva ingerințelor particularilor.

Principiul libertă ții de exprimare este prima și principala referință care, la nivel național,
modelează strategiile de reglementare în sectorul mass-media. Deși este încadrată diferit,
libertatea de exprimare este protejată juridic în aproape toate ță rile europene Constituţia
României reglementează distinct libertatea de exprimare (art. 30), respectiv dreptul
la informaţie (art. 31):

12
ARTICOLUL 30 (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea
creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi
nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură
naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la
violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului
de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc
prin lege.
ARTICOLUL 31 (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi
îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea
naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a
opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor
sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul
parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

PROBE

ÎNSCRISURI – pe care le anexă m prezentei cereri, respectiv:

- articole existente în spațiul public despre Reclamant;
- e-mail-ul din data de 13.02.2023 prin care i s-a solicitat dreptul la replica
Reclamantului;
- extrase portal – dosar 2066/99/2022/a1 (Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași) și
dosar 2066/99/2022 (Tribunalul Iași).
Orice alte probe a că rei necesitate va reieși din dezbaterii contradictorii a pă rților din
prezenta cauză .

ASPECTE PROCEDURALE

În temeiul prevederilor art. 223 și urm. Cod procedură civilă, solicit judecarea cauzei și
în lipsa pă rților.
PRESS GRUP MOLDOVA S.R.L.
Prin reprezentant legal,
Ștefanovici-Apetrea Roxana-Nicoleta
__________________________
13