Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -

FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte

Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
postarea sau folosirea în orice alt mod /
FIŞĂ DE LUCRU
~ CAUZELE de EXCLUDERE a INFRACŢIUNII ~

 A) ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ (toate combinaţiile de răspunsuri imaginabile sunt posibile = pot fi corecte sau
incorecte toate variantele de răspuns, sau unele pot fi corecte şi altele incorecte)

1. Legitima apărare reprezintă o cauză care exclude infracţiunea deoarece îi înlătură acesteia în mod direct trăsătura
esenţială constând în ( / cunoscută sub denumirea de):
a) tipicitate; b) vinovăţie; c) caracter justificat (juridicitate); d) impunitate.
Legitima aparare inlatura caracterul nejustificat al faptei savarsite (antijuridicitatea) , astfel legitima aparare inlatura
tipicitatea
2. Dacă o persoană reacționează prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală la un atac direct, imediat, material și
injust, care îi pune în pericol unei alte persoane integritatea corporală, dar fapta incriminată comisă în apărare este
disproporționată față de gravitatea faptei incriminate prin care se exercita atacul, atunci:
a) fapta incriminată comisă în apărare nu constituie infracţiune, fiind săvârşită în stare de legitimă apărare proprie
(perfectă, propriu-zisă);
b) fapta incriminată comisă în apărare nu constituie infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile unui exces neimputabil de
legitimă apărare, indiferent de motivul care a stat la baza disproporției dintre apărare și atac;
c) fapta incriminată comisă în apărare nu constituie infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile unui exces neimputabil de
legitimă apărare, dar numai dacă apărarea disproporționată s-a datorat tulburării sau temerii;
d) fapta incriminată comisă în apărare constituie infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile unei circumstanțe generale și
legale de atenuare a răspunderii penale (depășirea limitelor legitimei apărări), dar numai dacă apărarea
disproporționată s-a datorat unui alt motiv decât tulburarea sau temerea provocată apărătorului de actul atacului.
Daca intervine excesul de legitima aparare, fapta incriminata nu mai este justificata si astfel capata natura juridica
diferita. Daca excesul apare din cauza unei tulburari sau temeri, acesta nu ii poate fi imputabil celui care s-a aparat
3. Cauza care determină starea de pericol, în ipoteza unei stări de necesitate, poate fi:
a) o cauză mecanică (de exemplu: o defecțiune tehnică); b) o acţiune umană;
c) acţiunea unui animal sălbatic; d) un fenomen natural (inclusiv unul care, în sine, reprezintă un caz fortuit).
Intrucat legea prevede ca starea de necesitate reprezinta fapta ce vizeaza inlaturarea unui pericol imediat si inevitabil
4. Separat de stările proprii (perfecte, propriu-zise) de legitimă apărare, respectiv de stare de necesitate, legea penală
română actuală mai reglementează și unele forme de exces în raport de aceste stări, sub diferite denumire (legale sau
doctrinare) și cu naturi juridice distincte, anume:
a) exces imputabil de legitimă apărare / stare de necesitate (cauză care exclude imputabilitatea);
b) exces scuzabil de legitimă apărare (depășirea limitelor legitimei apărări), formă de exces extensiv, care constituie o
circumstanță atenuantă;
c) exces scuzabil de stare de necesitate (depășirea limitelor stării de necesitate), formă de exces intensiv, care constituie
o circumstanță atenuantă;
d) exces neimputabil de legitimă apărare / stare de necesitate, cauză generală și personală de excludere a infracțiunii.
Excesul neimputabil de legitima aparare prevede faptul ca nu este impubaila fapta persoanei care a actionat cu
disproportionalitate din cauza temerii.
Excesul neimputabil al starii de necesitate presupune faptul ca persoana care comite fapta nu realizeaza ca actiunea sa
va produce urmari mai grave, decat in situatia in care pericolul n ar fi fost inlaturat.
5. Sub aspectul naturii juridice:
a) consimţământul persoanei vătămate nu poate configura decât o cauză generală de excludere a infracţiunii;
Fals, este o cauza justificativa care inlatura respunderea penala. Nu este cauza generala
b) exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații conduce (direct) la înlăturarea răspunderii penale a tuturor
participanților, acestea fiind cauze in rem care înlătură răspunderea penală;
Fals, Cauza justificativa a exercitarii unui drept trebuie sa fie un drept recunoscut de lege.
1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte
Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
c) desistarea reprezintă o cauză generală justificativă; postarea sau folosirea în orice alt mod /
Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire a tentativei.
d) cazul fortuit reprezintă, în realitate, tot o cauză justificativă, din moment ce produce efecte reale (care se răsfrâng
asupra participanților).
Cazul fortuit se caracterizeaza prin imprezibilitate
6. Suntem în prezenţa unui atac, în sensul art. 19 C. pen. (atac care justifică o legitimă apărare):
a) în cazul în care o persoană publică articole defăimătoare la adresa unei alte persoane, în ziare de mare circulaţie;
b) atunci când o persoană o ameninţă pe o alta cu denunţul la poliţie, pentru comiterea unei infracţiuni;
c) dacă o persoană este atacată, pe stradă, de un câine turbat şi se refugiază într-o locuinţă a cărei uşă o forţează (sparge)
d) în ipoteza în care un terorist sinucigaş, aflat într-un autobuz, ameninţă că va declanşa o explozie, în timp ce stă cu
degetul pe butonul telecomenzii prin care se presupune că exercită control asupra centurei cu dinamă pe care o are
prinsă în jurul taliei.

7. În dreptul penal român actual, consimțământul persoanei vătămate poate avea natura juridică:
a) (doar) de cauză justificativă. b) (uneori) de cauză de tipicitate / atipicitate pozitivă. c) (uneori) de cauză de
tipicitate / atipicitate negativă. d) (uneori) de cauză (specială) de atenuare (element circumstanțial atenuant).
8. În cazul legitimei apărări:
a) atacul se consideră consumat, în toate cazurile, atunci când infracțiunea prin intermediul căreia s-a manifestat
respectivul atac s-a consumat.
b) prin noțiunea de atac imediat se înțelege atât atacul iminent, cât și atacul actual.
Sau concret
c) dacă atacul (întrunind toate celelalte condiții legale) nu pune în primejdie gravă persoana, drepturile acesteia sau
interesul public, atunci nu se poate recurge la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală în apărare.
d) există consens în doctrină referitor la reținerea acestei cauze justificative în cazul în care se comite o faptă prevăzută
de legea penală pentru a se înlătura atacul exercitat de un iresponsabil recunoscut ca atare de apărător.
9. Excesul de legitimă apărare:
a) poate fi intensiv (formele acestuia reprezentând, după caz, ori o cauză de neimputabilitate, ori o circumstanță
atenuantă);
b) poate fi extensiv;
c) poate fi neimputabil, spre deosebire de excesul de stare de necesitate, care poate fi doar nepedepsibil;
d) poate fi scuzabil, caz în care presupune întrunirea tuturor condițiilor atacului de la legitima apărare.
10. Cauzele justificative:
a) și cauzele de neimputabilitate presupun – toate – întrunirea unei cerințe de existențe comune (separat de condițiile lor
distincte de existență).
b) dacă sunt reținute, împiedică stabilirea oricărui tip posibil de sancțiune de drept penal asupra făptuitorului, spre
deosebire de cauzele de neimputabilitate.
c) sunt, după caz, fie generale, fie speciale, cele generale fiind în număr de patru (indiferent de perspectiva potrivit
căreia s-ar efectua numărătoarea).
Adevarat, Cauzele Generale 1. Legitima apărare; 2. Starea de necesitate;3. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea
unei obligaţii;4. Consimţământul persoanei vătămate
d) pot intra în concurs atât între ele, cât și cu unele cauze de neimputabilitate, în acest din urmă caz - ele (cauzele
justificative) urmând a se reține pentru excluderea caracterului penal al faptei comise, cu înlăturarea celorlalte (a
cauzelor de neimputabilitate).
11. În cazul stării de necesitate:
a) pericolul se consideră a fi imediat numai în situațiile în care este deja în desfășurare (actual).
b) spre deosebire de cazul legitimei apărări, nu trebuie să existe posibilitatea înlăturării pericolului prin altă modalitate
alternativă, mai puțin prejudicială, decât săvârșirea respectivei fapte prevăzute de legea penală.
c) ca și în cazul legitimei apărări, disproporția reacției prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală conduce fie la un
exces neimputabil, fie la unul scuzabil, însă motivele care stau la baza acestei reacții disproporționate sunt diferite de
acelea incidente în cazul formelor de manifestare ale excesului intensiv de legitimă apărare.
2
 Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte
Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
d) spre deosebire de cazul legitimei apărări, starea de pericol poate proveni șipostarea
din alte sau
sursefolosirea
decât cele
în umane.
orice alt mod /
12. Fapta incriminată comisă nu va reprezenta infracțiune nici pentru complice:
a) atunci când autorul a fost minor nerăspunzător penal.
b) atunci când raportat la conduita autorului se reține un caz fortuit.
c) atunci când autorul a săvârșit o faptă de lovire având consimțământul persoanei vătămate, ceea ce complicele nu a
cunoscut, el fiind un complice moral anterior. (discuţii)
d) atunci când autorul a împiedicat producerea rezultatului, fără a exista acte de executare calificată.
13. Cauzele de excludere a infracțiunii:
a) pot fi numite și cauze care înlătură răspunderea penală (denumirile sunt sinonime și exprimă producerea unui
același efect juridico-penal).
b) reprezintă o categorie de instituții penale în rândul cărora pot fi indicate (potrivit unei opinii) și dezincriminarea,
respectiv lipsa dublei incriminări în cazurile în care legea o solicită (spre exemplu: ipoteza principiului personalității
legii penale, referitor la infracțiuni de gravitate scăzută sau medie). (discuţii)
c) atrag incidența soluției procesual-penale a închiderii dosarului, dacă se rețin în faza de urmărire penală, respectiv
soluția de încetare a procesului penal dacă se rețin în faza de judecată.
d) împiedică, toate, posibilitatea pronunțării unei sancțiuni penale, dar numai unele împiedică și posibilitatea pronunțării
acelor sancțiuni de drept penal care nu sunt, deopotrivă, și sancțiuni penale propriu-zise.
14. În cazul faptelor incriminate care implică pe latură subiectivă culpa (sau: și culpa), eroarea:
a) nu poate genera, în nici o situație, efectul de excludere a infracțiunii;
b) exclude infracțiunea, ca regulă, prin înlăturarea vinovăţiei (a tipicității subiective), indiferent dacă a fost o eroare
vincibilă sau una invincibilă;
c) nu exclude infracțiunea, dar are ca efect aplicarea unei pedepse între limitele reduse la jumătate față de limitele
prevăzute pentru respectiva infracțiune;
d) produce același efect pe care îl determină și în raport de infracţiunile intenţionate (exclude infracțiunea, prin
înlăturarea vinovăţiei - a tipicității subiective), dar numai dacă eroarea este invincibilă.
15. Suntem în prezenţa unei constrângeri fizice (cauză de excludere a infracțiunii):
a) în cazul în care o persoană este urmărită, prin pădure, de un urs agresiv şi – pentru a scăpa – sustrage un autovehicul
nesupravegheat pe care îl găsește pe marginea drumului;
b) în situaţia în care, datorită ruperii unei piese la sistemul de direcţie al unui autovehicul căruia i se făcuse recent
inspecţia tehnică periodică, conducătorul auto (care circula regulamentar, sub toate aspectele) pierde brusc și total
controlul volanului, producându-se astfel un accident rutier în urma căruia o persoană îşi pierde viaţa;
c) atunci când un martor este ameninţat cu moartea, de către inculpat, pentru a depune mărturie mincinoasă într-un
proces penal, ceea și face ulterior;
d) dacă o rafală extrem de puternică de vânt, stârnită în timpul unei furtuni puternice – cu privire la care serviciile
meteorologice emiseseră anterior (cu două zile înainte) o avertizare de cod roșu – ia pe sus și împinge peste o vitrină
o persoană adultă (care ieșise din casă pentru a-și procura un medicament de la farmacie, fiind într-o nevoie urgentă),
vitrina respectivă fiind astfel spartă, iar vântul, pătrunzând în magazin, distruge ulterior numeroase alte produse.
16. Întreruperea executării începute a unei infracţiuni, din propria voinţă a făptuitorului, deşi exista posibilitatea reală de
continuare a săvârşirii faptei și a consumării infracțiunii respective, reprezintă o cauză de:
a) atipicitate; b) antijuridicitate; c) neimputabilitate; d) impunitate.
17. În ipoteza cazului fortuit:
a) efectele acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale se produc in rem, deşi constituie o cauză de impunitate, iar nu
una justificată;
b) este vorba despre o imposibilitate subiectivă (a autorului) de prevedere a rezultatului faptei comise;
c) efectele nu se răsfrâng asupra participanţilor la săvârşirea faptei incriminate, indiferent de forma de participație a
acestora: autorat; instigație; complicitate anterioară, concomitentă sau ulterioară (posterioară);
d) intervine o imposibilitate generală de prevedere a rezultatului faptei, prin raportare abstractă la standardul unei
persoane obișnuite (tipul omului mediu) care acționează de regulă în respectivul domeniu de activitate, ceea ce
explică împrejurarea că această cauză de neimputabilitate produce efect in rem, spre diferență de toate celelalte cauze
3
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte
Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
de neimputabilitate. postarea sau folosirea în orice alt mod /
18. Eroarea:
a) cu privire la vârsta victimei (care era minoră, dar pe care făptuitorul a considerat-o, după aspectul fizic, ca fiind
majoră) este de natură să înlăture caracterul penal al faptei de act sexual cu un minor;
b) de drept nu produce, în materie penală, niciun efect, dacă este o eroare de drept extrapenal;
c) este (după caz) o stare de: necunoaștere sau de cunoaștere greșită, a realității, ori una de dubiu sau de îndoială;
d) este clasificată în doctrină (printre altele) în: eroare asupra tipicității și eroare asupra antijuridicității.
19. Cauzele care exclud infracțiunea:
a) sunt atât generale (unele), cât și speciale (altele);
b) exclud desistarea și împiedicarea producerii rezultatului;
c) cele justificative, precum și cazul fortuit, produc efecte care se extind și asupra participanților, astfel că lor li se
adaugă drept cauză de înlăturare a caracterului infracțional al faptei împiedicarea săvârșirii infracțiunii;
d) trebuie neapărat verificate într-o anumită ordine, cele de neimputabilitate, de exemplu, fiind subsecvente verificării

absenței cauzelor justificative.

20. Starea de intoxicație:
a) cunoaște mai multe clasificări posibile, iar în funcție de combinația dintre acestea natura sa juridică poate varia de la
cauză subiectivă de excludere a infracțiunii, până la circumstanță generală de agravare a răspunderii penale.
b) reprezintă singura cauză de excludere a infracțiunii cu plecare de la care legiuitorul a reglementat expres (în altă
materie) o ipoteză care ilustrează conceptul / instituția cunoscut(ă) sub denumirea de actio libera in (sua) causa.
c) care întrunește toate condițiile necesare pentru a exclude infracțiunea nu se va reține, totuși, pentru a produce acest
efect, atunci când se reține a fi în concurs cu o cauză justificativă, care are prioritate în aplicare.
d) se va reține cu titlu de cauză de neimputabilitate atunci când X intră într-un bar și consumă băuturi alcoolice fără
intenția de a se îmbăta, dacă ulterior, acesta, fiind în stare de ebrietate avansată, săvârșește o faptă incriminată (de
pildă, o vătămare corporală din culpă – se dezechilibrează și cade peste o persoană căreia îi fracturează mâna),
deoarece în cazul dat intoxicația este involuntară (X nu a consumat alcool dorind să ajungă în stare de ebrietate).
21. Iresponsabilitatea:
a) reprezintă o cauză de neimputabilitate care nu se poate reține în cazul minorilor.
b) se manifestă doar prin aceea că lipsește persoana afectată de factorul intelectiv.
c) s-ar putea reţine (de exemplu) drept cauză de excludere a caracterului penal al unei fapte prevăzute de legea penală
săvârşite de către un epileptic, în timpul unei crize de epilepsie (tremur necontrolat), datorită căreia a fost în
imposibilitate să îşi stăpânească mişcările, ipoteză în care, dacă la săvârșirea acelei fapte au contribuit și alte
persoane, nu va produce automat efecte și cu privire la acestea.
d) reprezintă, în materie penală, singura cauză de excludere a infracțiunii care se bazează pe lipsa responsabilității.
22. Cazul fortuit:
a) se confundă (se identifică) cu ipoteza în care făptuitorul nu manifestă nici măcar o culpă simplă în raport de
comiterea faptei incriminate, din cauza unei imposibilități subiective de prevedere;
b) este o cauză de neimputabilitate de care va beneficia (de exemplu) și instigatorul, spre diferență de constrângerea
morală (de pildă);
c) presupune, în principiu, o imposibilitate generală de prevedere, nu atât a apariției în sine a evenimentului care s-a
suprapus peste activitatea făptuitorului, conducând la comiterea faptei prevăzute de legea penală, ci mai ales (uneori)
a momentului exact când acesta ar fi putut să se manifeste;
d) dacă intră în concurs cu alte cauze de neimputabilitate, prezintă cel puțin un motiv suplimentar pentru a se reține cu
prioritate (predilecție) în fața acestora.
23. Constrângerea:
a) în calitate de cauză de excludere a infracțiunii, poate fi materială sau imaterială.
b) este o cauză de impunitate personală (cu efect in personam).
c) fizică înlătură răspunderea penală, dar numai dacă este invincibilă (dacă făptuitorul nu s-a putut împotrivi forței
constrângătoare).
4
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte
Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
d) morală poate proveni numai de la o altă persoană, în timp ce constrângerea
postarea fizică poate avea
sau folosirea mai multe
în orice alt mod surse
/
(izvoare) posibile (poate avea și alte cauze generatoare).
24. În cazul faptelor incriminate în baza culpei:
a) eroarea nu produce niciun efect, în nicio situație.
b) eroarea se poate reține uneori cu titlu de cauză de excludere a infracțiunii, dar numai dacă este invincibilă.
c) care, prin săvârșire, înlătură un atac sau o stare de pericol care întrunesc condițiile de la art. 19, respectiv 20 C. pen.,
nu există nici un motiv pentru a se considera că legitima apărare sau starea de necesitate sunt excluse din rândul
cauzelor justificative potențial incidente.
d) cu prevedere, cazul fortuit este exclus (nu se poate manifesta și reține drept cauză de neimputabilitate), deoarece
acesta presupune tocmai o imposibilitate de prevedere.
25. Cauzele de neimputabilitate:
a) după o clasificare doctrinară se împart în mai multe subgrupe, inclusiv aceea a cauzelor care exclud exigibilitatea
unui comportament conform cu normele de incriminare.

b) produc efecte in personam (regulă care nu este lipsită de excepție).

c) când se rețin, împiedică stabilirea unei pedepse sau a unei măsuri educative, dar nu și a unei măsuri de siguranță.
d) includ și eroarea, indiferent de alineatul din cuprinsul art. 30 C. pen. în virtutea căruia ar fi aceasta incidentă.
26. Responsabilitatea:
a) constituie o trăsătură normală a unei persoane, prezumată (relativ) odată cu împlinirea vârstei de 16 ani.
b) în accepție penală, este o noțiune pe deplin sinonimă cu aceea de discernământ.
c) constituie o condiție generală de existență a persoanei fizice ca subiect activ al infracțiunii, care poate fi înlăturată
numai prin reținerea cauzei de neimputabilitate a iresponsabilității.
d) fiind absentă în cazul acțiunii unei persoane care suferă de alienație mintală, caracterul penal al faptei incriminate
comise de aceasta va fi înlăturat pe motivul absenței trăsăturii esențiale a infracțiunii reprezentată de imputabilitate,
indiferent de contextul / conjunctura în care respectiva persoană a comis fapta prevăzută de legea penală respectivă.

 B) ÎNTREBĂRI CU RĂSPUNS DESCHIS

1) Indicați valoarea de adevăr a următoarei afirmații și explicați / argumentați pe scurt răspunsul: “Este adevărat că în
toate cazurile în care infracțiunea prin care se exercită atacul este consumată la momentul în care are loc reacția în
apărare, atacul se consideră el însuși consumat și nu mai se mai poate justifica, prin reținerea legitimei apărări, fapta
prevăzută de legea penală comisă ca reacție la acel atac”.
2) Indicați valoarea de adevăr a următoarei afirmații și explicați / argumentați pe scurt răspunsul: “Consimțământul
persoanei vătămate reprezintă o instituție care poate avea doar natura juridică de cauză justificativă generală”.
Consimtamantul persoanei vatamate reprezinta o cauza generala justificativa; Inlătură caracterul antijuridic (ilicit) al
faptei – produce efecte cu privire la faptă, care va fi considerată licită, nemaifiind infracţiune; - Nu înlătură
vinovăţia, sub forma imputabilităţii;- Se extind și asupra participanţilor,operând in rem;
3) Indicați valoarea de adevăr a următoarei afirmații și explicați / argumentați pe scurt răspunsul: “În privința
minorului cu vârsta sub 14 ani la data comiterii faptei (și doar în raport de o asemenea persoană) legea prevede o
prezumție absolută de nevinovăție”.
ADEVARAT, minorul sub varsta de 14 ani nu raspunde penal pentru faptele sale
4) Arătați, motivat, care sunt tipurile posibile de exces de legitimă apărare, în ce constau acestea, ce natură juridică au,
ce deosebiri există între ele și precizați dacă sunt reglementate expres sau nu (respectiv, indicați dispozițiile legale
vizate în cazul unui răspuns pozitiv la această ultimă parte a subiectului).
- excesul intensiv scuzabil de legitimă apărare = o disproporţie între apărare şi atac, dar decurgând dintr-un alt motiv
decât temerea sau tulburarea provocată infractorului de atac (de pildă: din indignare, mânie);
- excesul intensiv scuzabil de stare de necesitate constă într-o disproporţie între salvare şi pericol, dar decurgând
5
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte
Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
dintr-un alt motiv decât lipsa prevederii disproporţiei vădite dintre urmarea faptei sau
postarea comise în salvare
folosirea şi urmarea
în orice alt modcare/
s-ar fi putut produce dacă pericolul se concretiza (aşadar, în condiţiile în care s-a prevăzut de către infractor această
disproporţie vădită).
5) Arătați, motivat, dacă este posibil a se reține concursul între o cauză de atipicitate și una justificativă.
6) Indicați valoarea de adevăr a următoarei afirmații și explicați / argumentați pe scurt răspunsul: “Este adevărat că în
materia cauzei justificative a îndeplinirii unei obligaţii s-au conturat în doctrină teoriile cunoscute ca: teoria
baionetelor obediente / teoria baionetelor inteligente”.
Adevarat, conform art 21 CP
7) Indicați valoarea de adevăr a următoarei afirmații și explicați / argumentați pe scurt răspunsul: “Exercitarea unui
drept / îndeplinirea unei obligaţii reprezintă o instituție care poate avea doar natura juridică de cauză justificativă
generală”.
8) Indicați valoarea de adevăr a următoarei afirmații și explicați / argumentați pe scurt răspunsul: “În privința
minorului cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani la data comiterii faptei legea prevede o prezumție relativă de
capacitate penală”.
ADEVARAT, minorul cu varsta cuprinsa intre 14-16 ani raspunde pentru fapta sa daca se dovedeste ca a comis-o
cu discernamant
9) Arătați, argumentat, ce se înţelege prin conceptul de actio libera in causa.
Se refera la ipotezele în care se poate dovedi că o persoană, deşi a acţionat la momentul comiterii unei fapte
prevăzute de legea penală în condiţiile unei cauze de excludere a infracţiunii, a contribuit totuşi, în mod imputabil, la
naşterea/apariţia/crearea respectivei cauze, la un moment anterior (când era liberă să acţioneze, fără a se afla sub
presiunea/ incidenţa respectivei cauze de excludere a infracţiunii, când era, aşadar, stăpână pe faptele sale)
Conceptul anuleaza efectele cauzelor justificative in raport cu acestea (nejustificarea faptei, menţinerea
antijuridicităţii acesteia, deci aptitudinea calificării faptei drept infracţiune)
10) Arătați, motivat, dacă este posibil a se reține concursul între o cauză justificativă şi una de neimputabilitate.