Fisa Lucru Cauze Excludere Infractiune
Fisa Lucru Cauze Excludere Infractiune
Fisa Lucru Cauze Excludere Infractiune
A) ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ (toate combinaţiile de răspunsuri imaginabile sunt posibile = pot fi corecte sau
incorecte toate variantele de răspuns, sau unele pot fi corecte şi altele incorecte)
1. Legitima apărare reprezintă o cauză care exclude infracţiunea deoarece îi înlătură acesteia în mod direct trăsătura
esenţială constând în ( / cunoscută sub denumirea de):
a) tipicitate; b) vinovăţie; c) caracter justificat (juridicitate); d) impunitate.
Legitima aparare inlatura caracterul nejustificat al faptei savarsite (antijuridicitatea) , astfel legitima aparare inlatura
tipicitatea
2. Dacă o persoană reacționează prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală la un atac direct, imediat, material și
injust, care îi pune în pericol unei alte persoane integritatea corporală, dar fapta incriminată comisă în apărare este
disproporționată față de gravitatea faptei incriminate prin care se exercita atacul, atunci:
a) fapta incriminată comisă în apărare nu constituie infracţiune, fiind săvârşită în stare de legitimă apărare proprie
(perfectă, propriu-zisă);
b) fapta incriminată comisă în apărare nu constituie infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile unui exces neimputabil de
legitimă apărare, indiferent de motivul care a stat la baza disproporției dintre apărare și atac;
c) fapta incriminată comisă în apărare nu constituie infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile unui exces neimputabil de
legitimă apărare, dar numai dacă apărarea disproporționată s-a datorat tulburării sau temerii;
d) fapta incriminată comisă în apărare constituie infracţiune, fiind săvârşită în condiţiile unei circumstanțe generale și
legale de atenuare a răspunderii penale (depășirea limitelor legitimei apărări), dar numai dacă apărarea
disproporționată s-a datorat unui alt motiv decât tulburarea sau temerea provocată apărătorului de actul atacului.
Daca intervine excesul de legitima aparare, fapta incriminata nu mai este justificata si astfel capata natura juridica
diferita. Daca excesul apare din cauza unei tulburari sau temeri, acesta nu ii poate fi imputabil celui care s-a aparat
3. Cauza care determină starea de pericol, în ipoteza unei stări de necesitate, poate fi:
a) o cauză mecanică (de exemplu: o defecțiune tehnică); b) o acţiune umană;
c) acţiunea unui animal sălbatic; d) un fenomen natural (inclusiv unul care, în sine, reprezintă un caz fortuit).
Intrucat legea prevede ca starea de necesitate reprezinta fapta ce vizeaza inlaturarea unui pericol imediat si inevitabil
4. Separat de stările proprii (perfecte, propriu-zise) de legitimă apărare, respectiv de stare de necesitate, legea penală
română actuală mai reglementează și unele forme de exces în raport de aceste stări, sub diferite denumire (legale sau
doctrinare) și cu naturi juridice distincte, anume:
a) exces imputabil de legitimă apărare / stare de necesitate (cauză care exclude imputabilitatea);
b) exces scuzabil de legitimă apărare (depășirea limitelor legitimei apărări), formă de exces extensiv, care constituie o
circumstanță atenuantă;
c) exces scuzabil de stare de necesitate (depășirea limitelor stării de necesitate), formă de exces intensiv, care constituie
o circumstanță atenuantă;
d) exces neimputabil de legitimă apărare / stare de necesitate, cauză generală și personală de excludere a infracțiunii.
Excesul neimputabil de legitima aparare prevede faptul ca nu este impubaila fapta persoanei care a actionat cu
disproportionalitate din cauza temerii.
Excesul neimputabil al starii de necesitate presupune faptul ca persoana care comite fapta nu realizeaza ca actiunea sa
va produce urmari mai grave, decat in situatia in care pericolul n ar fi fost inlaturat.
5. Sub aspectul naturii juridice:
a) consimţământul persoanei vătămate nu poate configura decât o cauză generală de excludere a infracţiunii;
Fals, este o cauza justificativa care inlatura respunderea penala. Nu este cauza generala
b) exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații conduce (direct) la înlăturarea răspunderii penale a tuturor
participanților, acestea fiind cauze in rem care înlătură răspunderea penală;
Fals, Cauza justificativa a exercitarii unui drept trebuie sa fie un drept recunoscut de lege.
1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte
Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
c) desistarea reprezintă o cauză generală justificativă; postarea sau folosirea în orice alt mod /
Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului sunt cauze de nepedepsire a tentativei.
d) cazul fortuit reprezintă, în realitate, tot o cauză justificativă, din moment ce produce efecte reale (care se răsfrâng
asupra participanților).
Cazul fortuit se caracterizeaza prin imprezibilitate
6. Suntem în prezenţa unui atac, în sensul art. 19 C. pen. (atac care justifică o legitimă apărare):
a) în cazul în care o persoană publică articole defăimătoare la adresa unei alte persoane, în ziare de mare circulaţie;
b) atunci când o persoană o ameninţă pe o alta cu denunţul la poliţie, pentru comiterea unei infracţiuni;
c) dacă o persoană este atacată, pe stradă, de un câine turbat şi se refugiază într-o locuinţă a cărei uşă o forţează (sparge)
d) în ipoteza în care un terorist sinucigaş, aflat într-un autobuz, ameninţă că va declanşa o explozie, în timp ce stă cu
degetul pe butonul telecomenzii prin care se presupune că exercită control asupra centurei cu dinamă pe care o are
prinsă în jurul taliei.
7. În dreptul penal român actual, consimțământul persoanei vătămate poate avea natura juridică:
a) (doar) de cauză justificativă. b) (uneori) de cauză de tipicitate / atipicitate pozitivă. c) (uneori) de cauză de
tipicitate / atipicitate negativă. d) (uneori) de cauză (specială) de atenuare (element circumstanțial atenuant).
8. În cazul legitimei apărări:
a) atacul se consideră consumat, în toate cazurile, atunci când infracțiunea prin intermediul căreia s-a manifestat
respectivul atac s-a consumat.
b) prin noțiunea de atac imediat se înțelege atât atacul iminent, cât și atacul actual.
Sau concret
c) dacă atacul (întrunind toate celelalte condiții legale) nu pune în primejdie gravă persoana, drepturile acesteia sau
interesul public, atunci nu se poate recurge la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală în apărare.
d) există consens în doctrină referitor la reținerea acestei cauze justificative în cazul în care se comite o faptă prevăzută
de legea penală pentru a se înlătura atacul exercitat de un iresponsabil recunoscut ca atare de apărător.
9. Excesul de legitimă apărare:
a) poate fi intensiv (formele acestuia reprezentând, după caz, ori o cauză de neimputabilitate, ori o circumstanță
atenuantă);
b) poate fi extensiv;
c) poate fi neimputabil, spre deosebire de excesul de stare de necesitate, care poate fi doar nepedepsibil;
d) poate fi scuzabil, caz în care presupune întrunirea tuturor condițiilor atacului de la legitima apărare.
10. Cauzele justificative:
a) și cauzele de neimputabilitate presupun – toate – întrunirea unei cerințe de existențe comune (separat de condițiile lor
distincte de existență).
b) dacă sunt reținute, împiedică stabilirea oricărui tip posibil de sancțiune de drept penal asupra făptuitorului, spre
deosebire de cauzele de neimputabilitate.
c) sunt, după caz, fie generale, fie speciale, cele generale fiind în număr de patru (indiferent de perspectiva potrivit
căreia s-ar efectua numărătoarea).
Adevarat, Cauzele Generale 1. Legitima apărare; 2. Starea de necesitate;3. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea
unei obligaţii;4. Consimţământul persoanei vătămate
d) pot intra în concurs atât între ele, cât și cu unele cauze de neimputabilitate, în acest din urmă caz - ele (cauzele
justificative) urmând a se reține pentru excluderea caracterului penal al faptei comise, cu înlăturarea celorlalte (a
cauzelor de neimputabilitate).
11. În cazul stării de necesitate:
a) pericolul se consideră a fi imediat numai în situațiile în care este deja în desfășurare (actual).
b) spre deosebire de cazul legitimei apărări, nu trebuie să existe posibilitatea înlăturării pericolului prin altă modalitate
alternativă, mai puțin prejudicială, decât săvârșirea respectivei fapte prevăzute de legea penală.
c) ca și în cazul legitimei apărări, disproporția reacției prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală conduce fie la un
exces neimputabil, fie la unul scuzabil, însă motivele care stau la baza acestei reacții disproporționate sunt diferite de
acelea incidente în cazul formelor de manifestare ale excesului intensiv de legitimă apărare.
2
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte
Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
d) spre deosebire de cazul legitimei apărări, starea de pericol poate proveni șipostarea
din alte sau
sursefolosirea
decât cele
în umane.
orice alt mod /
12. Fapta incriminată comisă nu va reprezenta infracțiune nici pentru complice:
a) atunci când autorul a fost minor nerăspunzător penal.
b) atunci când raportat la conduita autorului se reține un caz fortuit.
c) atunci când autorul a săvârșit o faptă de lovire având consimțământul persoanei vătămate, ceea ce complicele nu a
cunoscut, el fiind un complice moral anterior. (discuţii)
d) atunci când autorul a împiedicat producerea rezultatului, fără a exista acte de executare calificată.
13. Cauzele de excludere a infracțiunii:
a) pot fi numite și cauze care înlătură răspunderea penală (denumirile sunt sinonime și exprimă producerea unui
același efect juridico-penal).
b) reprezintă o categorie de instituții penale în rândul cărora pot fi indicate (potrivit unei opinii) și dezincriminarea,
respectiv lipsa dublei incriminări în cazurile în care legea o solicită (spre exemplu: ipoteza principiului personalității
legii penale, referitor la infracțiuni de gravitate scăzută sau medie). (discuţii)
c) atrag incidența soluției procesual-penale a închiderii dosarului, dacă se rețin în faza de urmărire penală, respectiv
soluția de încetare a procesului penal dacă se rețin în faza de judecată.
d) împiedică, toate, posibilitatea pronunțării unei sancțiuni penale, dar numai unele împiedică și posibilitatea pronunțării
acelor sancțiuni de drept penal care nu sunt, deopotrivă, și sancțiuni penale propriu-zise.
14. În cazul faptelor incriminate care implică pe latură subiectivă culpa (sau: și culpa), eroarea:
a) nu poate genera, în nici o situație, efectul de excludere a infracțiunii;
b) exclude infracțiunea, ca regulă, prin înlăturarea vinovăţiei (a tipicității subiective), indiferent dacă a fost o eroare
vincibilă sau una invincibilă;
c) nu exclude infracțiunea, dar are ca efect aplicarea unei pedepse între limitele reduse la jumătate față de limitele
prevăzute pentru respectiva infracțiune;
d) produce același efect pe care îl determină și în raport de infracţiunile intenţionate (exclude infracțiunea, prin
înlăturarea vinovăţiei - a tipicității subiective), dar numai dacă eroarea este invincibilă.
15. Suntem în prezenţa unei constrângeri fizice (cauză de excludere a infracțiunii):
a) în cazul în care o persoană este urmărită, prin pădure, de un urs agresiv şi – pentru a scăpa – sustrage un autovehicul
nesupravegheat pe care îl găsește pe marginea drumului;
b) în situaţia în care, datorită ruperii unei piese la sistemul de direcţie al unui autovehicul căruia i se făcuse recent
inspecţia tehnică periodică, conducătorul auto (care circula regulamentar, sub toate aspectele) pierde brusc și total
controlul volanului, producându-se astfel un accident rutier în urma căruia o persoană îşi pierde viaţa;
c) atunci când un martor este ameninţat cu moartea, de către inculpat, pentru a depune mărturie mincinoasă într-un
proces penal, ceea și face ulterior;
d) dacă o rafală extrem de puternică de vânt, stârnită în timpul unei furtuni puternice – cu privire la care serviciile
meteorologice emiseseră anterior (cu două zile înainte) o avertizare de cod roșu – ia pe sus și împinge peste o vitrină
o persoană adultă (care ieșise din casă pentru a-și procura un medicament de la farmacie, fiind într-o nevoie urgentă),
vitrina respectivă fiind astfel spartă, iar vântul, pătrunzând în magazin, distruge ulterior numeroase alte produse.
16. Întreruperea executării începute a unei infracţiuni, din propria voinţă a făptuitorului, deşi exista posibilitatea reală de
continuare a săvârşirii faptei și a consumării infracțiunii respective, reprezintă o cauză de:
a) atipicitate; b) antijuridicitate; c) neimputabilitate; d) impunitate.
17. În ipoteza cazului fortuit:
a) efectele acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale se produc in rem, deşi constituie o cauză de impunitate, iar nu
una justificată;
b) este vorba despre o imposibilitate subiectivă (a autorului) de prevedere a rezultatului faptei comise;
c) efectele nu se răsfrâng asupra participanţilor la săvârşirea faptei incriminate, indiferent de forma de participație a
acestora: autorat; instigație; complicitate anterioară, concomitentă sau ulterioară (posterioară);
d) intervine o imposibilitate generală de prevedere a rezultatului faptei, prin raportare abstractă la standardul unei
persoane obișnuite (tipul omului mediu) care acționează de regulă în respectivul domeniu de activitate, ceea ce
explică împrejurarea că această cauză de neimputabilitate produce efect in rem, spre diferență de toate celelalte cauze
3
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte
Departamentul de Drept Public generală,
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ an univ.: 2022-2023, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
de neimputabilitate. postarea sau folosirea în orice alt mod /
18. Eroarea:
a) cu privire la vârsta victimei (care era minoră, dar pe care făptuitorul a considerat-o, după aspectul fizic, ca fiind
majoră) este de natură să înlăture caracterul penal al faptei de act sexual cu un minor;
b) de drept nu produce, în materie penală, niciun efect, dacă este o eroare de drept extrapenal;
c) este (după caz) o stare de: necunoaștere sau de cunoaștere greșită, a realității, ori una de dubiu sau de îndoială;
d) este clasificată în doctrină (printre altele) în: eroare asupra tipicității și eroare asupra antijuridicității.
19. Cauzele care exclud infracțiunea:
a) sunt atât generale (unele), cât și speciale (altele);
b) exclud desistarea și împiedicarea producerii rezultatului;
c) cele justificative, precum și cazul fortuit, produc efecte care se extind și asupra participanților, astfel că lor li se
adaugă drept cauză de înlăturare a caracterului infracțional al faptei împiedicarea săvârșirii infracțiunii;
d) trebuie neapărat verificate într-o anumită ordine, cele de neimputabilitate, de exemplu, fiind subsecvente verificării