Capitolul VII
Capitolul VII
Capitolul VII
3. Normele religiei
Normele religiei sunt reguli de conduită socială care reglementează relaţiile
sociale, reieşind din ideile despre Divinitate, privind relaţia omlui cu Dumnezeu.
Asemeni moralei, religia provine din vocea interioară a fiecăruia ce se identifică cu
Eu-l Suprem, cu Dumnezeu. Religia domină conştiinţa individuală şi determină
convingerea intimă a persoanei, care apreciază faptele din interior.
După origine (apariţie), religia, ca şi morala, are vechimea societăţii, având
un caracter spontan.
După izvor sau formă, religia este incorporată şi rezultă din conştientizarea
relaţiei cu Dumnezeu. Având, iniţial, caracter nescris, preceptele religioase se
transmiteau direct de la preot la ucenic. Ulterior, normele religiei iau forma
mediată a tratatelor filosofico-religioase (Сărţilor sfinte ale tuturor popoarelor:
Biblia, Coranul, Vedele etc.). Religia este mijlocită de diverse instituţii bisericeşti,
în persoana slujitorilor cultului, care încearcă să le cultive enoriaşilor valorile
spirituale şi să interpreteze textele tratatelor religioase. Totuşi, nu vom identifica
normele religiei cu normele bisericeşti, care s-ar putea distanţa de la ideile
incipiente religioase. De asemenea, religia este promovată prin operele literar-
artistice, artă şi ar trebui să orienteze procesul educaţional la toate nivelurile.
După sancţiuni (reacţia societăţii), normele religiei se caracterizează prin
sancţiuni pozitive de încurajare, aprobare a conduitei conforme cu preceptele
religioase, şi sancţiuni negative de repudiere, de oprobriu a conduitei neconforme
cu ideile religiei. Însă reacţiile negative din societate trebuie să rămână în limitele
spiritului de toleranţă faţă de alte confesiuni. În context, instituţiile bisericeşti
dispun de un sistem de canoane bisericeşti (postire, rugăciuni intense, înlăturarea
de la biserică (anathema)) prin care se impune frica faţă de Dumnezeu şi
respectarea normelor religiei. Aderenţa şi respectarea normelor religiei, în opinia
noastră, ţine de intima convingere a fiecărui membru al societăţii, cu atât mai mult
că este consfinţită legal libertatea conştiinţei (credinţei, confesiunii). Or, la nivel de
conştiinţă, pacea interioară raportată la Eu- l suprem este sancţinea pozitivă
supremă, dimpotrivă, conflictul interior cu sine însuşi este şi conflictul cu
Divinitatea, Eu-l suprem, precum şi cea mai drastică sancţiune negativă resimţită.
A. Văllimărescu conchide că „dacă religia se bazează pe mistică, iar dreptul
şi religia sunt într-o legătură reală, atunci dreptul (şi morala) se bazează în mare
parte tot pe sentimentul mistic”. Sentimentul mistic fiind explicat de către autor, ca
„acele doctrine care se bazează mai mult pe sentiment şi pe intuiţie, decât pe
raţionament şi observaţie”.
4. Normele obiceiului
5. Normele corporative
Normele corporative sunt regulile de conduită socială stabilite în cadrul
organizaţiilor nestatale, în vederea reglementării relaţiilor dintre membrii
organizaţiei respective.
După origine (apariţie), normele corporative, spre deosebire de morală,
religie, obiceiuri, au un caracter organizat, deoarece sunt produsul iniţiat, elaborat
şi adoptat de către organizaţiile nestatale (obşteşti).
După izvor sau formă, normele corporative sunt exprimate în diferite acte ale
organizaţiilor nestatale (statute, regulamente, hotărâri etc.), fiind în concordanţă cu
prevederile actului constitutiv al organizaţiei. Având caracter scris, normele
corporative se racordează la normele juridice în vigoare (dreptul pozitiv).
După sancţiuni, normele corporative, de asemenea, se caracterizează prin
sancţiuni pozitive de încurajare, stimulare a conduitei membrilor organizaţiei care
este conformă cu prevederile statutare (mulţumiri, premii, cadouri, înaintări în
funcţie etc.). Sancţiunile negative vizează conduita neconformă a membrilor
organizaţiei, care încalcă normele organizaţiei (observaţia, mustrarea, privarea de
dreptul de vot, privarea de calitatea de membru al organizaţiei (excluderea din
organizaţie)). În acest sens, organizaţia nestatală dispune de un mecanism intern de
aplicare şi de control al sancţiunilor, prin intermediul căruia se pot impune, la
nevoie, normele organizaţiei. Accentuăm, că obligativitatea normelor organizaţiei
nestatale vizează şi se extinde doar faţă de membrii acesteia.
La etapa actuală sectorului nestatal al organizaţiilor obşteşti îi revine un rol
important de avizare a proiectelor de legi, elaborate de către Parlament, potrivit
Concepţiei de parteneriat dintre Parlamentul R. Moldova şi societatea civilă.
6. Normele tehnice
Normele tehnice sunt reguli de conduită ale membrilor societăţii care vizează
mijloacele tehnice, stabilite în vederea administrării lor inofensive şi eficiente.
Normele tehnice care vizează organizarea şi realizarea unui proces
tehnologic se numesc norme tehnologice.
După origine (apariţie), normele tehnice au caracter organizat, provenind de
la organizaţii, întreprinderi producătoare de mijloace tehnice, aparataj etc.
După izvor sau formă, normele tehnice sunt incorporate în instrucţiuni,
reguli, regulamente etc., elaborate de către producătorii mijloacelor tehnice şi
adresate utilizatorilor, care sunt obligaţi să le respecte.
În caz de încălcare a normelor tehnice pot surveni atât pierderi materiale, cât
şi umane ireparabile. De aceea, statul nu rămâne indiferent faţă de încălcările
normelor tehnice, stabilind sancţiuni juridice cu caracter contravenţional, material,
penal. De exemplu, legiuitorul a exprimat în Codul contravenţional mai multe
norme juridice privind încălcările normelor tehnice. Nerespectarea regulilor şi
instrucţiunilor privind exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi aparatelor de
măsurat hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor (art. 111); Depăşirea
normativelor gradului admisibil de acţiune dăunătoare asupra mediului şi emisia de
poluanţi fără autorizaţie (art. 147); Încălcarea regulilor de testare tehnică şi
ecologică (art. 151); Încălcarea regulilor, normelor şi a instrucţiunilor cu privire la
păstrarea, transportul, folosirea şi evidenţa materialelor explosive (art. 160);
Încălcarea regulilor de exploatare a tehnicii aeronautice (art. 211); Încălcarea
regulilor de exploatare tehnică a maşinilor autopropulsate şi a regulilor de
securitate tehnică (art. 221); Încălcarea regulilor de securitate în construcţia,
exploatarea şi repararea conductelor magistrale (art. 222); Încălcarea regulilor de
exploatare a vehiculelor (art.228); Încălcarea regulilor de înmatriculare sau de
înregistrare de stat, de revizie tehnică a vehiculelor (art. 229); Conducerea unui
vehicul cu încălcarea regulilor de amplasare a numărului de înmatriculare sau
conducerea unui vehicul fără un astfel de număr (art.230) etc.
În Codul penal al R. Moldova, de pildă, legiuitorul a stabilit răspunderea
penală şi pedeapsa penală pentru: încălcarea regulilor de protecţie a muncii
(art.183); încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor (art. 382);
încălcarea regulilor de exploatare a obiectivelor energetice (art. 298); încălcarea
regulilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere
(art. 300); încălcarea regulilor de securitate în întreprinderile sau secţiile supuse
pericolului exploziei (art. 301) etc.
7. Normele juridice
Normele juridice (dreptul obiectiv (pozitiv)) sunt reguli de conduită
elaborate, adoptate şi asigurate de către organele competente ale statului, la nevoie,
prin coerciţiune publică, în vederea reglementării relaţiilor sociale dintre membrii
societăţii.
Dreptul este etica obiectivă, spre deosebire de morală, religie, care, după
cum observa M. Djuvara, este preocupat de aprecierea faptelor externe ale
persoanelor, de relaţiile lor cu altele şi deloc de aprecierea faptelor interne
(gânduri, dorinţe, sentimente).
După origine (apariţie), normele juridice au un caracter organizat, deoarece
sunt iniţiate, elaborate şi adoptate de către organe competente ale statului
(Parlament, Guvern etc.).
După izvor sau formă, normele juridice rezultă din conştiinţa legiuitorului şi
exprimă interesele populaţiei, fiind înfăţişate în acte normativ juridice (legi,
hotărâri, decrete etc.). Respectiv, normele juridice au caracter scris şi caracter
general obligatoriu pentru toţi membrii societăţii.
După sancţiuni, normele juridice se deosebesc de celelalte norme sociale,
deoarece sunt asigurate, la nevoie, prin constrângere statală. Normele juridice se
caracterizează prin sancţiuni pozitive de încurajare, aprobare a conduitei licite
(mulţămire, premiere, acordarea distincţiilor de stat, acordarea titlurilor onorifice,
înaintarea în funcţie, avansarea în grad special etc.). Sancţiuni negative de
reprimare a conduitei ilicite, care variază de la o ramură de drept la alta
(avertisment, amendă, concediere, privare de un grad special, privare de un drept
special, închisoare, detenţiune pe viaţă etc.) Deci, statul este garantul respectării,
executării normelor juridice (dreptului), dotându-le cu obligativitate juridică ce se
asociază, adeseori, cu constrângerea publică.
Întrebări și subiecte pentru dezbateri tematice.
1. Numiţi criteriile de clasificare a normelor sociale.
2. Caracterizaţi coraportul categoriilor drept- morală, drept - religie, drept- politică.
3. Determinaţi impactul obiceiurilor asupra dezvoltării dreptului.
4. Efectuaţi o caracteristică a normelor tehnice.
5. Caracterizaţi normele tehnico-juridice.
6. În ce domenii ale vieții sociale sunt aplicabile normele tehnico-juridice?
7. Poate fi stabilit un coraport între cultura socială și normele juridice? Dar între cultura
socială și normele tehnice?