Rolurile Stilistice Ale Modurilor Și Timpurilor Verbale
Rolurile Stilistice Ale Modurilor Și Timpurilor Verbale
Rolurile Stilistice Ale Modurilor Și Timpurilor Verbale
INDICATIVUL
imprimă un caracter obiectiv, real, cert acţiunilor, stărilor pe care le exprimă.
IMPERATIVUL
marchează comunicarea directă;
exprimă dorinţa sau voinţa emiţătorului de a determina o acţiune ori de a o împiedica;
rol de teatralizare, de dinamizare a discursului personajelor;
alături de substantive sau adjective în vocativ reprezintă un indice al oralităţii stilului;
prezenţa lui în textul liric semnalează monologul adresat care poate lua forma invocaţiei retorice.
CONJUNCTIVUL
exprimă o acţiune posibilă, realizabilă, probabilă;
arată atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea, starea, trăirea enunţată (incertitudine, ezitare,
aproximaţie, dorinţă, protest, indignare);
în textul liric, reprezintă deseori marcă a unui plan al imaginarului având rolul de a semnaliza
trecerea de la dimensiunea reală la cea ideală.
CONDIŢIONAL – OPTATIVUL
la timpul perfect acţiunea este ireală;
valoarea expresivă este aceea de a acentúa tonalitatea subiectivă
în textul liric exprimă o situaţie ipotetică, o experienţă lirică imaginată.
Valori stilistice ale timpurilor verbale
PREZENTUL
presupune o acţiune continuă, fără perspectiva încheierii;
imprimă un ritm vioi acţiunii şi o dinamizează;
dă impresia că acţiunea se desfăşoară sub ochii receptorului, creând impresia de autenticitate şi
exactitate;
prezentul liric exprimă intensitatea trăirii într-o durată concentrată, valorizează clipa prezentului,
în contrast cu trecutul sau cu viitorul;
IMPERFECTUL
timpul propriu literaturii de amintiri, al aceluia care înfăţisează o succesiune de evenimente ale
trecutului;
arată o acţiune neterminată în trecut, simultaneitatea, permanenţa;
exprimă durata acţiunii, a trecerii timpului, a insistenţei;
este un timp al narativităţii subiective, evocatoare;
imperfectul narativ/ evocativ – timpul naraţiunii este prelungit spre timpul istorisirii; instituie o
perspectivă subiectivă;
imperfectul descriptiv conferă descrierii un caracter dinamic în opoziţie cu decupajul static
determinat de utilizarea prezentului;
PERFECTUL SIMPLU
situează evenimentul într-un trecut recent;
exprima o actiune, o stare, o situatie incheiata intr-un mod brusc, surprinzator, neasteptat
dinamism.
reliefează derularea rapidă a evenimentelor ori valoarea momentană a unei stări;
este un timp specific scrierilor istorice și a scriitorilor din zona Olteniei;
PERFECTUL COMPUS
înscrie evenimentele narate într-o durată trecută;
Exprima o situatie, actiune sau stare definitiv încheiată asupra căreia nu se mai poate reveni.
Prin acest timp se creeaza o antiteza între trecutul evocat si prezent
delimitează planul naratorului de planul personajelor;
folosit în finalul textului în contrast cu alte timpuri poate avea rol rezumativ;
VIITORUL
formele culte, literare sugerează siguranţa sau o condiţionare a intenţiei;
este timpul perspectivei;
lărgeşte orizontul în plan spaţial şi temporal;
sunt expresive îndeosebi formele populare, familiare care sugerează oralitatea;
artistic, aceste verbe încheie o experienţă de cunoaştere, cea a timpului trăit, iar cu ele se începe
o nouă aventură cognitivă, aceea a unui timp al ficţiunii artistice.
TRĂSĂTURILE GENURILOR LITERARE
Genul epic
– personaje şi acţiune
Genul liric
Genul dramatic