Suport Curs Educatori Specializati 2

1
Menținerea integrității și siguranței beneficiarilor,

planificarea activităților, comunicarea cu beneficiarii
ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ
anexă | Dezvoltarea expresivității emoționale
Indicatori:
z Își exprimă emoțiile prin joc și activități artistice.
z Împărtășește celorlalți trăirile/ emoțiile sale (copiilor de vârstă apropiată, adulților din
anturaj).
z Reacționează emoțional adecvat și flexibil în contexte sociale și fizice variate.
z Își verbalizează frustrarea.
z Are mimică adecvată sensului mesajului transmis de altcineva.
.
Activități
z Propune jocuri de asociere a sunetelor, a culorilor, a mișcărilor cu diverse emoții.
z Demonstrează unele variante de exprimare a emoțiilor.
z Discutați cu copiii despre muzică și emoții.
z Implică copiii în diferite activități artistice (pictură, colorat) și întrebă-I ce fac și cum
anume se simt. Se pot începe lecțiile prin identificarea stării de spirit a clase, a
fiecărui copil. Dacă încep să vă descrie un eveniment, un vis sau o emoție simțită,
ascultă-i cu atenție și oferă-le sprijin spunând prin întrebări ajutătoare: “înțeleg” sau
“și apoi?”
z Încurajează în permanență copiii să utilizeze cuvinte și expresii ce denumesc stări
emoționale. Adresează copiilor întrebări de genul: „Cum te simți?”, „Cum te face
acest lucru să te simți?”, „Cum te simți atunci când...?” pentru a-i ajuta pe copii să-și
identifice propriile emoții dar și să înțeleagă faptul că este mult mai bine să exprime
verbal cum se simt decât prin comportamente dezadaptative. Copiii vor învăța astfel
că este normal să experimenteze diverse emoții și să vorbească despre ele.
z Cultivă flexibilitatea emoțională, care presupune reevaluarea rapidă a situațiilor care
provoacă emoții.
ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ 51

1
Manual pentru
INSTRUIREA EDUCATORILOR SPECIALIZAȚI
z Acordă sprijin suplimentar copiilor care în familii sunt nevoiți să se adapteze la medii
dificile sau stresante (copiii expuși la violență domestică sau în comunitate, care
trăiesc cu părinți depresivi, care au o vulnerabilitate temperamentală la stres).
z Dialogați cu copiii despre emoțiile trăite la activitățile din grup (vizionarea filmelor,
audierea muzicii, dansuri, audierea poveștilor, etc.).
z Examinați poze, fotografii, propuneți copiilor să identifice emoțiile. Aplicați jocuri de
tip „Omul vesel, omul trist”.
z Exersați denumirea emoțiilor de către copii.
z Încurajează copiii, oferind întăriri pozitive ori de câte ori aceștia au făcut față unei
situații frustrante, precizându-le exact ceea ce au făcut, în acest fel veți promova
realizarea a cât mai multe comportamente pozitive de către copii.
Alte abilități considerate a sprijini învățarea pe tot parcursul vieții țin de cogniție și
socio‑emoționalitate.
Curiozitatea și interesul se referă la dorința copilului de explorare a realității din jur, a
o cunoaște mai bine și înțelege, la interesul său de a afla lucruri noi, de a ști și a dori să
învețe cât mai multe despre cele ce-l înconjoară. Acestea sunt factorii motivaționali care
susțin procesul învățării.
Inițiativa se referă la dorința copilului de a participa la activități de învățare, de a iniția
acțiuni individual sau în grup. Inițiativa presupune încredere, dorință, motivație și stă la
baza învățării autonome.
Persistența vizează capacitatea copilului de a-și concentra atenția asupra unei sarcini și
de a o duce la bun sfârșit, chiar dacă întâmpină dificultăți, de a trece peste ostacole pentru
a-și atinge scopul.
Această capacitate dezvoltată în timp contribuie semnificativ la acumularea de progrese în
învățare și se întrepătrunde mult cu resorturile de tip emoțional implicate în învățare.
Creativitatea vizează capacitatea copilului de a-și extinde singur cunoașterea pe baza
cunoștințelor/experiențelor deja acumulate, utilizând modalități noi de combinare a lor în
forme noi, dincolo de modurile convenționale, de găsire de soluții diverse pentru aceeași
situație problematică, de construcție a unor noi realități utilizând imaginea, cuvântul,
sunetul, mișcarea, dansul, obiectele și materialele din jurul său.
Pentru a dezvolta aceste abilități realizează următoarele activități:

Activități pentru dezvoltarea curiozității și interesului:
z Practică cu copiii activități de observare și de înregistrare a schimbărilor din jur și
încurajează-i să formuleze întrebări referitoare la fenomenele urmărite
z Utilizează calendarul naturii la clasă
z Urmărește împreună cu copiii emisiuni de știință pe care le pot înțelege și discutați
pe baza acestora. Faceți experimente.
52 ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ

1
z Furnizează materiale informative diverse (enciclopedii, reviste, cărți) și acordă-i

sprijinul când caută informații (de exemplu, căutați împreună imagini pe Internet).
Invață-l pe copil cum s caute informații, cum să se documenteze în legătură cu un
subiect de interes.
z Încurajează copilul în demersurile sale exploratorii și lăudă-l atunci când îi reușește
dar și numai pentru intenție.
z Organizează centre de știință în sala de clasă (urmăriți creșterea plantelor, faceți o
seră, semănați, germinarea, realizați mici experiențe nepericuloase).
Activități pentru dezvoltarea inițiativei:

z Oferă copiilor posibilitatea de a-și alege activitatea pe care dorește să o desfășoare
(având la dispoziție mai multe opțiuni) și de a-și alege partenerii.
z Exersează cu copiii deprinderile elementare de planificare, discutând înaintea unei
activități anticiparea desfășurării acțiunii (de exemplu: Dacă mergem la picnic, de ce
avem nevoie? Cum procedăm?).
z Acordă oportunități de manifestare a inițiativei: solicit copiilor să propună ocupații,
jocuri, subiecte de discuție, subiecte pentru activitățile artistice, etc.
z Oferă copiilor posibilitatea de a-și alege activitatea, de a-și alege partenerii.
z Acordă timp în fiecare zi pentru jocul liber al copilului, când acesta inițiază jocuri.
z Susține inițiativele care vin din partea copilului și facilitează-le accesul la informații și
materiale.
z Fii receptiv la dorințele de cunoaștere ale acestora.
Activități prin care este dezvoltată persistența:

z Creează oportunități și timp suficient pentru a alege și derula activități care îi
interesează pe copii.
z Oferă copiilor oportunități de a-și stabili și urma obiective.
z Propune copiilor să își aleagă o activitate dorită și să-și elaboreze un plan de
realizare a acesteia. (pune întrebări de genul: Ce ai vrea să faci? De ce ai avea
nevoie? Ce vei face mai întâi? Și apoi? Crezi că ai tot ce îți trebuie? Ai timp
suficient?).
z Dă copiilor posibilitatea să își asume responsabilități pentru activități care se
derulează pe mai mult de o zi.
z Derulează cu copiii proiecte pe termen lung, care presupun mai multe etape (de ex.
Creșterea plantelor, pentru a le îngriji și pentru a observa cum cresc).

1
Manual pentru
z Oferă ajutor pentru a soluționa problemele și a-și menține încrederea în forțele proprii.
z Discută individual sau în grup sarcina, examinează alte posibilități de abordare și
propune copilului se revină la ea. Încurajează copilul să reflecteze asupra sarcinii și
să revină.
z Oferă suficient timp pentru a finaliza jocuri sau sarcini complexe.
61-84 luni
Activități pentru dezvoltarea creativității:
z Folosește întrebări deschise în dialogurile cu copiii. Nu folosi modele.
z Încurajează copiii să utilizeze ceea ce știu în situații noi: să formeze obiecte variate
din formele geometrice cunoscute, să cânte versurile memorizate, să pună în scenă
poveștile cunoscute, etc.
z Propune copiilor să înlocuiască unele personaje din povești, filme cu desene
animate și să schimbe firul poveștii.
z Încurajează și extinde ideile și acțiunile noi ale copiilor.
z Demonstrează copiilor cum pot fi combinate diferite materiale sau acțiuni. Învață-I
să fie deschiși la nou și să încerce sarcini noi.
z Discută împreună cu copiii despre reciclare, despre ce utilizări pot avea cutiile de
carton, pet-urile, din ce pot fi improvizate diverse obiecte necesare activităților în
after school. Dezvoltă activități realizate din materiale reciclabile.
z Realizează jocuri în care regulile interzic comunicarea verbală, propunându-le
copiilor să utilizeze cântatul, desenul, dansul, mișcarea.
Limbajul și comunicarea, dar și achizițiile premergătoare citit-scris-ului prind viață în cadrul
unui proces complex, intens, care debutează la naștere.
anexă | Dezvoltarea gândirii logice și rezolvarea de probleme
Indicatori 5-6 ani:

z Realizează experimente pentru a descoperi relația cauză-efect prin acțiunea unor
z factori asupra obiectelor (pune apă în două căpăcele, unul la soare, altul în
congelator și constată efectele temperaturii asupra apei).
Activități:
z Realizați împreună cu copiii experimente pentru a surprinde relația de cauză-efect:
să experimenteze stările apei în natură, gravitația, diverse texturi.
54 ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ

1
Indicatori 6-7 ani:

z Compară evenimente și personaje din povești.
z Realizează comparații.
z Argumentează și negociază.
z Explică o nouă situație sau o problem pornind de la experiențele sale anterioare.
z Explică faptul că o persoană este aceeași chiar dacă este costumată, poartă mască
sau este machiată.
Activități:
z Organizează activități de lectură în grupuri mici și discută despre personajele
preferate ale copiilor. Provocați-I să facă asocieri, comparații.
z Discută cu copiii despre ceea ce au realizat la școală solicitând comparații/asocieri
cu zilele anterioare.
z Supune copiii la provocări de genul „Hai să construim în clasă un parc de distracții
folosind doar materialele pe care le avem aici. Pune întrebări ajutătoare, solicită
argumente, întrebări.
z Supune-i la probleme noi care necesită soluții ce se bazează pe experiența lor
anterioară.
z Solicită explicații sau argumente pentru soluțiile pe care le propune copilul sau alți
copii.
z Implică copiii în jocuri simbolice și dramatizări, punându-le la dispoziție costumații
diferite, măști etc. Încurajează-i să joace roluri diferite.
Indicatori 8-10 ani:

z Lucrează în grup pentru soluționarea unei probleme, utilizând strategiile dezvoltate
de grup.
z Discută când și de ce o situație este problematică, provocatoare.
Activități:
z Propune sarcini de grup mic care să necesite rezolvarea de probleme împreună cu
un grup de copii. Intervene ca moderator pentru a ajuta procesul de soluționare a
problemei.
z Discută avantajele și dezavantajele alegerii unei soluții și ajută copilul să găsească
cea mai bună soluție.

1
Manual pentru
JOCUL, ACTIVITATE PRINCIPALĂ A COPILULUI
anexă | Jocuri
Jocul cu elasticul
Descriere:
Avem un elastic de aprox 1.5m pe care îl legăm la capete. Îl așezăm pe gelzna a doi
participanți, stfel încât să se formeze un dreptungi între glezne și picioare. Al treilea
participant sare elasticul plecaând de la nivelul gleznelor până la genunchi.
Cine calcă pe elastic sau nu reușește să sară la înălțimea corespunzătoare nivelului la
care este face schimb cu unul dintre cei care țin elasticul.
Realizarea unei planșe cu mărgele

Descriere:
Avem mărgelușe pe care le aranjăm pe o planșă după un sablon anume pentru a realiza
un model.
Se pune la dispoziție șablonul.
Realizarea unui puzzle

Puzzle-ul reprezintă interiorul unei case. Copilul realizează puzzle-ul și apoi explică ce
reprezintă, unde trebuie așezate piesele de mobilier, etc.
Jocul Scrable
Jocul Twister
Realizează un colaj
Citește o poveste și repovestește
56 JOCUL, ACTIVITATE PRINCIPALĂ A COPILULUI

1
Jocul mima cu emoții

Unul dintre participanți mimează o emoție, ceilalți trebuie să ghicească (sau să pună
întrebări) despre ce emoție este vorba.
Joc de rol cu marionete

Sunt puse la dispoziție două marionete. Este realizată o conversație între cele două
personaje.
Își dezvoltă motricitatea

z Alergat, sărit, dansat, înșiruirea mărgelelor, colorare
Își îmbunătățesc limbajul
z Poezii, cântece, puzzle, sortare și denumire, numărare și citit
Înțeleg și controlează trăirile
z Schimb de rol, jocuri imaginare, întrebând, jocuri de grup
Dezvoltare socială
z Respectând reguli de joc, pretinzând a fi altcineva, teatru, sport de grup, cântând la
un instrument muzical, așteptându-și rândul, jucând jocuri de grup.
Jocul liniștit îi ajută pe copii să se calmeze.
z Cărți, puzzle, păpuși, colorat și alte activități care implică puțină mișcare.
Jocurile creative oferă copiilor șansa de a-și folosi imginația.
z Pictat, desenat, muzică, dans și modelaj.
Jocurile active oferă copiilor posibilitatea de a-și consuma energia.
z Sport, jocul cu nisipul sau apa, călărit, alergat, cățărat, înotat
Jocul de cooperare se referă la copii și/sau adulți.
z Prin aceste jocuri copiii își dezvoltă abilitățile sociale
Jocul dramatic implică să pretinzi, schimb de rol.
Jocul manipulativ oferă posibilitatea copiilor să realizeze ceva.
z Puzzle, pictat, tăiat, înșiruire de mărgele, construcție.
JOCUL, ACTIVITATE PRINCIPALĂ A COPILULUI 57

1
Manual pentru
IERARHIZAREA, ORGANIZAREA,
ADAPTAREA, PROGRAMAREA ȘI ESTIMAREA
TIMPULUI NECESAR ACTIVITĂȚILOR
anexă | Importanța ierarhizării
Activitățile trebuie ierarhizate în funcție de vârstă, nivel de dezvoltare, dispoziție, moment

al zilei, timpul disponibil, materialele necesare. Ierarhizarea activităților se referă nu doar
la priorități ci și la succesiunea lor în funcție de dificultate. Astfel, în spiritul evoluției
activitățile trebuie să fie organizate pe nivele de dificultate, plecând de la cele mai simple
crescând gradual nivelul de dificultate pe măsură ce copilul obține reușite.
Vârsta constituie un factor important în ierharhizarea activităților deoarece copiii parcurg
anumite etape firești de dezvoltare și astfel pentru fiecare vârstă există un set de abilități
pe care ar trebui să le posede copilul.
Copiii se dezvoltă în ritmuri proprii și inegal pe domenii de dezvoltare, astfel că nu toți se
află la același nivel de dezvoltare. Pentru aceasta este bine să-i cunoaștem îndeaproape,
pentru a ști care sunt domeniile unde este nevoie de mai multă stimulare.
Atunci când stabilești activitățile realizate la centru este bine să evaluezi și observi
nedezvoltarea unui copil conform vârstei cronologice în anumite domenii, și să ai aceasta
în vedere. Activitățile stabilite trebuie să fie conforme vârstei și nivelului de dezvoltare
însă întotdeauna trebuie să vizeze zona proximei dezvoltări. Dacă activitățile sunt prea
ușoare copilul nu doar că își va pierde interesul dar nici nu va avansa în cunoaștere.
Pentru aceasta activitățile trebuie să fie puțin peste nivelul de dezvoltare al copilului, să
fie ghidat, ajutat, și astfel să treacă pe un nivel de dezvoltare superior. Trebuie avut grijă
ca activitățile să nu fie mult peste nivelul de dezvoltare a copilului, pentru că atunci poate
să apară frustrarea și demotivarea acestuia, prin incapacitatea de a îndeplini obiectivul
propus de activitatea respectivă.
Este bine ca dispoziția copiilor să fie măsurată când ajung la centru prin diferite
modalități, înainte de stabilirea activităților. Vor fi anumite activități obligatorii, precum
temele, dar celelalte pot fi schimbate în funcție de dispoziția generală a copiilor. Dacă
de exemplu copiii sunt într-o perioadă mai aglomerată la școală, sunt obosiți, căutați
să realizați activități plăcute care nu necesită prea mult efort intelectual. De asemenea,
în prima parte a după-amiezei, imediat după ce servesc prânzul și realizați activități
relaxante, urmate de o activitate care-i pregătesc pe copii pentru teme, activatoare.
Trebuie să ții cont de faptul că:
58 IERARHIZAREA, ORGANIZAREA, ADAPTAREA, PROGRAMAREA ȘI ESTIMAREA TIMPULUI…

1
z imediat când vin de la școală copiii sunt obosiți și flămânzi și au nevoie de mișcare
după ce au stat în bănci 4-5 h;
z imediat după ce mănâncă au o capacitatea scăzută de concentrare
z activitățile statice trebuie alternate cu activitățile dinamice
z atunci când copiii nu se pot concentra este mai bine să găsești alte activități
relaxante decât să insiști ca ei să realizeze activități dificile.
Așa după cum trebuie să ținem cont de factorii deja amintiți, trebuie să gândim activitățile
ți în funcie de timpul disponibil și de intervalul orar necesar pentru realizarea ei. Este
indicat ca anumite activități care nu sunt mari consumatoare de timp, să fie finalizate în
aceeași zi și pentru aceasta trebuie să estimezi corect timpul necesar pentru a nu ajunge
în criză de timp, sau pentru a nu propune a activitate imposibil de realizat în intervalul orar
avut la dispoziție. De asemenea, este bine să oferi suficient timp copiilor pentru a realiza
sarcina propusă. Trebuie avut în vedere că unii copii au nevoie de mai mult timp decât alții
pentru realizarea aceleiași sarcini și în același timp și de pierderea timpului (adeseori se
întâmplă ca aceștia să fie distrași de la activitatea în care sunt implicați). Copiii trebuie să
învețe să‑și planifice activitățile, să se organizeze și să stea concentrați pe sarcină. Pentru
aceasta poți fi tu un model corect de comportament prin respectarea și explicarea pașilor
folosiți în realizarea unei activități, prin concentrarea pe activitate, pe care să-i exerseze și
ei în cadrul activităților.
Organizarea activităților se referă și la a ști ce materiale ai nevoie pentru a o putea
realiza. Astfel că înainte de a propune o activitate asigură-te că ai tot ce îți trebuie la
îndemână. Implică și copiii în organizarea activităților, și astfel vor învăța și ei cum să
planifice, pregătească, desfășoare o activitate.
Ierarhizarea activităților – exercițiu practic.
IERARHIZAREA, ORGANIZAREA, ADAPTAREA, PROGRAMAREA ȘI ESTIMAREA TIMPULUI… 59

1
Manual pentru
COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE

COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ
anexă | Definiția și importanța comunicării nonverbale
Comunicarea nonverbală este un cumul de mesaje care nu sunt exprimate prin cuvinte,
dar care pot fi decodificate. Aceste semnale pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau
accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Importanța comunicării nonverbale a fost demonstrată în 1967 de către Albert Mehrabian.
În urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 7% din mesaj este transmis prin
comunicare verbală, în timp ce 38% este transmis pe cale vocală și 55% prin limbajul corpului.
Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimică, privire, gestică și prin
elementele de paralimbaj.
Pana la dobandirea abilitatilor de comunicare verbala copilul are la indemana comunicarea
nonverbala.In mod diferit de comunicarea verbala care se face prin coduri specifice unei
limbi, limbile fiind diferite,comunicarea nonverbala foloseste coduri universale.Daca ne
uitam la un film fara sonor, in mare masura ne putem da seama de starea de spirit a
personajelor.Teama sau veselia pot fi citite fara a auzi cuvintele.Chiar si dupa insusirea
limbii mesajele nonverbale continua sa fie folosite si sa aiba o importanta covarsitoare.
Comunicarea nonverbala include toate gesturile, comportamentele si actiunile care
exprima sensuri, trairi sau informatii, constientizate sau neconstientizate.
Comunicarea nonverbala are urmatoarele roluri:
z Exprimarea emotiilor;
z Exprimarea atitudinilor;
z Initierea, dezvoltarea si mentinerea relatiilor cu familia si copilul;
z Influenteaza comunicarea verbala.
Comunicarea nonverbala sustine, dezvolta, nuanteaza sau, dimpotriva, diminueaza si
contrazice mesajul verbal.
Comunicam nonverbal prin:

z Expresia fetei care contribuie la exprimarea trairilor, sensurilor, atitudinilor.
60 COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ

1
Mimica poate fi: vesela, ingrijorata,obosita, nervoasa, batjocoritoare

Zambetul poate fi: larg, discret, cordial, formal, complice
Privirea poate fi:vaga, dominatoare, mobila, fixa
z Expresia corpului se refera la modul in care este folosit corpul in relatie cu sensul
mesajului.
Gesturile pot fi: lente, rapide, neasteptate, deschise, inchise
Pozitia poate fi: aplecata, echilibrata, impunatoare
Traiectoria de miscare poate fi: ampla, statica, absenta
Spatiul personal
Comunicarea se realizeaza confortabil daca spatiul personal este adecvat (apropierea
prea mare poate ameninta persoana si periclita comunicarea, dupa cum spatiul prea mare
conduce la obstacole de comunicare).
Este de preferat o distanta de aproximativ un metru pentru a permite un contact vizual si
corporal propice. Un copil insa poate fi securizat de o distanta mai mica.
Semne nonverbale de incurajare a comunicarii:

z Sa te inclini inspre copil/adult
z Sa zambesti
z Sa eviti ticurile nervoase
z Sa ai o expresie a fetei care exprima interesul
z Sa pastrezi contactul vizual
z Sa faci gesturi de incurajare, sa dai aprobator din cap
Semne nonverbale de descurajare a comunicarii:

z Sa citesti sau sa te ocupi cu altceva cand comunici
z Sa tragi cu ochiul la ceas
z Sa casti,sa te scarpini
z Sa privesti pe fereastra
z Sa te foiesti pe scaun
z Sa iti manifesti dezaprobarea prin gesturi
z Sa nu te uiti la interlocutor
COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ 61

1
Manual pentru
Urmeaza cateva exemple de interpretari pentru comunicarea nonverbala:
Mimica
Mimica reprezinta modul în care trăsăturile fetei redau trăirile unei persoane. In timpul
unui discurs, pentru a ajuta la câștigarea încrederii publicului, mimica nu trebuie să intre
in contradicție cu cele spuse de vorbitor. Vorbitorii experimentați pot folosi anumite trucuri
care să îi ajute în convingerea auditoriului. De exemplu, fără a spune în cuvinte că sunt
împotriva unei idei, aceștia o susțin zâmbind ironic, creând o reacție de opoziție față de
ceea ce spun.
Zâmbetul este un element care ajută vorbitorul să atragă bunăvoința publicului, deoarece
transmite prietenie, apropiere și încredere în sine. Din acest motiv este recomandabil ca
în introducerea discursului, vorbitorul să zâmbească. Încruntarea transmite concentrare,
atenție maximă, dar și încordare și rigiditate. De aceea nu este bine ca vorbitorul să stea
încruntat, deoarece transmite o stare de tensiune publicului.
Rictusul (schimonosirea feței) induce ideea de nesiguranță. Publicul tinde să creadă că cel
care ține discursul nu spune adevărul sau nu cunoaște tema despre care vorbește.
Privirea
Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind și modalitatea prin care
se păstrează legătura dintre vorbitor și public. Faptul că privirea nu este îndreptată spre
public induce sentimentul de nesiguranță și de ascundere a adevărului.
Contactul vizual permanent este decisiv pentru câștigarea bunăvoinței și a încrederii
publicului. În cazul unui public numeros, pentru a crea fiecăruia impresia că este privit,
cea mai simplă posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public în forma literei Z,
începând cu ultimul loc din stânga sălii și terminând cu primul loc din dreapta.
Gestica și postura
Lipsa gesturilor face discursul să-și piardă din dinamism și să devină plictisitor. Pe de alta
parte, utilizarea excesivă a acestora induce publicului o stare de agitație, rezultatul fiind
obosirea audienței.
Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile făcute în timpul unui discurs să atragă
atenția asupra celor spuse fără a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mâinile
ținute în șolduri, îndreptarea degetului arătător către auditor), nervoase (pocnitul din
degete) sau a celor care denotă indecizie sau nesiguranța (jocul cu diferite obiecte,
trecerea mâinii prin păr sau aranjarea părului) face mai sigură obținerea unui rezultat
pozitiv.
Postura fermă, dar nu rigidă a vorbitorului oferă un plus de credibilitate celor spuse.
Orientarea spre public este, de asemenea, un element ajutător pentru captarea atenției si
păstrarea acesteia pe parcursul desfășurării discursului.
62 COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ

1
Elementele de paralimbaj
Elementele de paralimbaj constituie o altă componentă de bază a limbajului nonverbal.
Ele presupun utilizarea modalităților de exprimare vocală pentru a da anumite înțelesuri
cuvintelor din discurs. Tonul, ritmul și volumul vocii pot fi folosite în așa fel încât să îi atragă
și să îi convingă pe cei care ascultă un discurs.
Tonul poate fi calm, agresiv, pedant, nervos, cald, rece etc. Pentru a avea succes, într-un
discurs este preferabil să se folosească un ton calm și sigur, dar care să nu fie uniform.
Schimbările acestuia sunt importante, întrucât întrerup monotonia, făcând ca expunerea
să câștige în atractivitate. Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast menține trează
sau duce la o atenție sporită a publicului.
Ritmul vorbirii reprezintă felul în care alternează cuvintele accentuate cu cele
neaccentuate și frecvența acestora. El este ales în funcție de ceea ce se dorește să se
comunice.
Pentru accentuarea ideilor importante din cadrul unui discurs se folosesc ruperile de ritm.
Spre exemplu, se poate folosi în expunere un ritm alert, pentru ca înainte de introducerea
unei idei importante ritmul să se reducă și să se reia la aceeași intensitate.
Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adresează publicului. Cel care ține
un discurs trebuie să vorbească suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele
care îl ascultă. În general, nu este bine să se folosească un volum foarte ridicat, deoarece
acest lucru poate fi perceput de cei din jur ca o agresiune.
Îmbunătățirea limbajului non-verbal

Pentru creșterea capacității de comunicare nonverbală există câteva modalități simple:
z Repetiția în fața oglinzii este cea mai simplă metodă, cel care exersează în acest
mod fiind atent la felul în care limbajul nonverbal transmite mesajul dorit.
z Repetiția în fața unui grup: se poate apela la un grup de prieteni care să dea un
feed-back.
z Repetiția în fața camerei video este cea mai bună metodă deoarece vorbitorul își
poate analiza singur discursul, putând urmări și evoluția sa în timp.
COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ 63

1
Manual pentru
COMUNICAREA VERBALĂ
anexă | Comunicarea cu copilul
Este foarte important să știi cum să vorbești cu copiii.
Când vorbești cu copiii:

z Vorbește-le pe înțelesul lor, cu propoziții simple și scurte, cu cuvinte al căror înțeles
să-l cunoscă.
Fii pozitivă!
z Spune-le copiilor clar ce și cum dorești ca ei să îndeplineasco o cerință
z Spune-le clar ce vrei să facă și nu ceea ce nu ar fi trebuit să facă
z Acordă-le două opțiuni dintre care să aleagă ei
Fii specifică!
z Spune-le copiilor clar și exact ceea ce dorești sau nu dorești să facă
z Este important să le explicit felul în care comportamentele lor îi influențează pe
ceilalți
Arată-le respect și încredere

z Folosește expresiile de rugăminte și mulțumire
z Niciodată să nu pui porecle copiilor
z Niciodată să nu insulți un copil
z Nicidată să nu-l etichetezi
z Niciodată să-i rănești sentimentele
64 COMUNICAREA VERBALĂ
1
Rămâi calmă
z Vorbește pe un ton calm dar ferm atunci când vrei să disciplinezi, chiar dacă ești
supărată sau nervoasă.
z Dacă un copil țipă trebuie să-i atragi atenția că nu este modul adecvat de exprimare
și dacă e nevoie, să-i spui că nu înțelegi ce spune dacă țipă. Apoi așteaptă să
coboare tonul.
z Folosește umorul pentru detensionare
Exprimă-ți interesul pentru ceea ce simte și-l deranjează copilul, ascultă

cu interes ce îți spune
z Dacă nu poți face ce îți cere copilul în clipa aceea anunță-l că o vei face imediat ce
vei deveni disponibil. În felul acesta îi dovedești că nu îl ignori.
z Poziționează-te la nivelul lui fie aplecându-te, fie așezându-te lângă el
z Fă contact vizual și cere-i să se uite la tine atunci când îți vorbește
z Pune întrebări pentru a te asigura că ai înțeles ce îți spune copilul
COMUNICAREA VERBALĂ 65
1
Manual pentru
ADECVAREA COMUNICĂRII
anexă |
SITUAȚIA A:
”Este o zi frumoasă de vară, te hotărăști să-i oferi copilului tău o zi specială de sâmbătă.
Pentru aceasta dorești să-l duci la un ștrand nou construit cu tobogane și locuri de joacă
pentru copii.
Îi spui copilului tău că trebuie să se pregătească în 20 de minute, ceea ce înseamnă că își
strânge lucrurile pe care le-a împrăștiat în toată casa, se spală și apoi se îmbracă, în timp
ce tu pregătești o gustare pentru ștrand și celelalte lucruri de care aveți nevoie. În timp ce
îi spui toate acestea te apuci să faci sandvișurile pentru prânz. Nu te uiți la el și nici nu te
asiguri că a înțeles ce are de făcut sau că măcar te-a auzit.
Peste 20 de minute, după ce a pregătit totul pentru plecare, te duci să vezi dacă copilul
tău este gata. Îl găsești în cameră în mijlocul unei grămezi de jucării foarte fericit.
Te uiți la el enervată și începi să țipi:
– De câte ori trebuie să-ți spun ce ai de făcut?
– Nicidată nu-ți aduni lucrurile și mereu te faci că nu mă auzi! M-am săturat! Gata, ești
pedepsit! Toată săptămâna nu vei primi înghețată. Copil obraznic ce ești!
Apoi te apleci și strângi tu jucăriile ca să poți pleca la ștrand cu copilul.”
SITUAȚIA B
”Este o zi frumoasă de vară, te hotărăști să-i oferi copilului tău o zi specială de sâmbătă.
Pentru aceasta dorești să-l duci la un ștrand nou construit cu tobogane și locuri de joacă
pentru copii.
Îl chemi pe copil la tine, te apleci, faci contact vizual cu el și îi spui că vrei să-l duci
într‑un loc special dar că pentru asta trebuie să se pregătească în 20 de minute, ceea ce
înseamnă că își strânge lucrurile pe care le-a împrăștiat în toată casa, se spală și apoi se
îmbracă, în timp ce tu pregătești o gustare și celelalte lucruri de care aveți nevoie. După
ce îi spui acestea îl întrebi dacă a înțeles ce are de făcut. Copilul repetă:
– Da, mami. Trebuie să îmi strâng jucăriile, să mă spăl și să mă îmbrac, în 20 de minute.
După ce te asiguri că totul este clar te apuci să faci sandvișurile pentru amiază. După ce
66 ADECVAREA COMUNICĂRII
1
termini, după aproximativ 15 minute, te duci la el și vezi că a strâns foarte puține jucării din
câte avea de strâns, drept pentru care îi explici (cu voce calmă, dar fremă) că mai sunt 5
minute până plecați și că dacă nu va face tot ce i s-a cerut, nu veți mai merge nicăieri.
– Ai înțeles?
– Da, mami. Acum strâng tot.
După încă cinci minute te duci la el în cameră și vezi că a strâns aproape totul, dar mai
trebuie să se spele și să se îmbrace.
Îi explici că âți pare rău, nu mai puteți merge la ștrand, pentru că nu a făcut ce i s-a cerut
în timpul acordat, dar că totuși, pentru că a strâns aproape tot, veți merge să mâncați o
înghețată.
– Data viitoare, să faci ce îți cer din primul moment, bine?
Copilul îți zâmbește, se duce repede să se spele și să se îmbrace.
anexă | Comunicarea eficiență și beneficiile ei
Motivația reprezintă mobilul activităților umane, inclusiv al activității de comunicare

Satisfacerea partială sau nesatisfacerea trebuințelor umane poate genera în timp conflicte
în relațiile interumane, inclusiv in relatiile de munca.In prevenirea si solutionarea lor un rol
decisiv il are procesul de comunicare.
Punand in relatie motivatia cu procesul de comunicare acceptam ca, in functie de forma
motivatiei care a generat comunicarea, mesajul, semnificatiile si efectele acestuia se
modifica. Iata cateva exemple de relatii comunicare-motivatie, reflectate pin tipuri de
mesaje:
z un mesaj de tip «gluma» satisface nevoia de joc, de relaxare;
z un mesaj «senzual» satisface nevoia de a cultiva relatii erotice;
z un mesaj «justificativ» satisface nevoia de securizare;
z un mesaj tip «initiere» satisface nevoia de afiliere, de cooperare;
z un mesaj tip «insulta» satisface nevoia de conservare, pulsiunile agresive, intentia
de respingere.
Ca educator specializat, identificarea motivele personale si profesionale, conduce la
alegerea unei forme de comunicare cât mai adecvată.In acest fel prevenim conflictele,
stările de nemultumire, demotivare sau putem să le rezolvăm.
ADECVAREA COMUNICĂRII 67
1
Manual pentru
Componentele procesului de comunicare

Elementele procesului de comunicare sunt: emițătorul & receptorul aflați in relație,
canalul de comunicare, mesajul, codul, feed-back-ul, mediul sau contextul comunicarii.
Comunicarea implică o persoană care transmite mesajul (emitator) și persoana care
recepționează mesajul (receptor). Calea dintre emitator și receptor este denumită canal
de comunicare. Informația este structurată în mesaje, iar în funcție de mesaj se alege un
canal de comunicare adecvat. Mesajul verbal este completat și sustinut de elementele
nonverbale (gesturi, expresiile fetei). Tonul și ritmul vorbirii pot nuanța comunicarea.
Comunicarea nu este ruptă de context, se realizeaza într-o situatie concretă de viață (o
anumita perioada a zilei, într-un spațiu care are particularitati,persoanele au o varsta și o
disponibilitate anume, au o experință în comunicare).
Schema cea mai simplă a procesului de comunicare
context
canal
mesaj
E R
cod
feedback
Emitatorul (E) & Receptorul(R) aflati in relatie
La om, comunicarea depinde de abilitatea de a relaționa cu celălalt.

Această capacitate include microabilități de comunicare (ascultarea, sumarizarea,
reflectarea, interpretarea, empatia, observația etc) si depinde de disponibilitatea de
combinare a codurilor(cuvinte,gesturi,imagini), de disponibilitatea de receptie si prelucrare
a mesajelor, de complexitatea si varietatea continuturilor, precum si de posibilitatea
emitatorului si receptorului de a-si schimba reciproc rolurile si de a-si oferi feed-back.
Canalul de comunicare – «drumul», «calea» pe care mesajul se transmite.
Acestea pot fi canale:
z vizuale (pentru desene,imagini,scheme,texte scrise),
z auditive (pentru cuvinte),
1
z tactile (pentru atingeri,contacte),

z kinestezice (pentru miscari) etc.
Canalele au suport natural (corpul cu abilitatile sale) si tehnic (telefon, fax, mijloace
audio‑video, PC, e-mail etc.)
Mesajul este componenta comunicarii care implica fenomene de codare, recodare,
decodare. In comunicare are loc codarea stimulilor actuali, trecuti, viitori si utilizarea lor nu
doar de catre cel care codifica, ci si de cei care primesc mesajul si il decodifica.
Codul – poate fi imaginea, cuvantul, gestul si trebuie ales si cunoscut de partenerii
in relatie. De exemplu, pentru a comunica unui copil prescolar o informatie, ne folosim
de cuvinte dar si de imagini, cand comunicam cu un sugar folosim gesturile si miscarile
orientate (gesturile ” Pa pa” imitate de catre copil).Daca folosim cuvinte necunoscute,acest
cod nu va putea fi decodificat,doar auzit si nu va avea efectul scontat.Cuvintele cu sensuri
necunoscute(codul nepotrivit) sunt pentru copil ca o limba straina.
Feedback-ul – este mesajul de raspuns pe care receptorul il da in timpul sau dupa
receptarea mesajului initial. Are rolul de a regla comunicarea in sensul dorit.
Mediul, contextul comunicarii se refera la situatia particularizata in care are loc
comunicarea.
Care sunt etapele comunicarii?

Comunicarea apare ca o interactiune ce asigura transferul unor continuturi de la emitator
la receptor (destinatar). Intre emitator si destinatar in procesul comunicarii se realizeaza 3
tipuri de actiuni denumite codare, recodare si decodare.
Glosar:
Codarea = punerea in corespondenta a elementelor din 2 categorii distincte. De exemplu
inlocuim un mar ca obiect/fruct cu sunetele MAR. In alta limba acest obiect este identificat
prin conventie cu alt cod verbal.
Recodarea = transformarea sau refacerea mesajului initial cu scop de optimizare a
comunicarii. Consta in accentuarea, amplificarea/ reorganizarea elementelor dupa criterii
de ordin logic si emotional. Prin aceasta prelucrare se faciliteaza si se apropie momentul
de intelegere finala a mesajului.
Decodarea = transformarea inversa a codului asigura restabilirea identitatii reale a
mesajului (daca cerem un MAR vom primi informatii despre fructul fizic, real). Prin
decodare se efectueaza legatura mai mult sau mai putin adecvata intre mesajul initial
si cel final.Mesajul receptat dupa traducerea si interpretarea personala este o imagine,
o schema mintala (drum de urmat, operatie mentala), un construct conceptual (idée,
concept, rationamentetc) sau o realitate subiectiva (emotie, sentiment, dispozitie).
Decodarea inseamna intelegerea continutului mesajului transmis.
1
Manual pentru
Asociem termenul comunicare cu activitatea noastra cotidiana,consideram ades

comunicarea ca pe un proces simplu. El are insa mai multe etape care nu ne sunt
intotdeauna „vizibile“.Vom fi surprinsi sa intelegem cat de complex este acest proces in
realitate.
De exemplu: Un copil intreaba unde este jucăria.
Receptorul decodifica
El poate raspunde, observa Emitatorul codifica
sau corecta – Unde este jucaria?
Ex:
– Masinuta preferata este pe
masa.
– Hai s-o cautatam impreuna!
Receptorul recodifica
Stiu aceste cuvinte?
Ce semnifica?
Recunosc sunetele?
Aud mesajul?
Ma decid sa raspund?
Despre ce jucarie este vorba?
In ce fel raspund? (pot vorbi sau
pot arata)
1
anexă |C
ateva repere utile pentru a folosi/interpreta eficient
un mesaj nonverbal
z Atentie la interpretarea mesajelor nonverbale pentru ca fiecare avem un sistem
propriu dupa care ii apreciem pe ceilalti iar uneori stereotipiile pe care le aplicam in
mod automat, nu sunt adevarate ;
z Acorda atentie fiecarui cod nonverbal dar nu exagera in interpretarea lor;
z Constientizeaza propriile semnale nonverbale ;
z Realizeaza in fiecare zi un exercitiu (in oglinda) de imbunatatire a abilitatilor
nonverbale de comunicare (ex.: expresivitatea mimicii) ;
z Constientizeaza raportul corp-psihic si foloseste acest lucru pentru o comunicare
mai buna.
anexă |C
e este comunicarea eficienta?
Comunicarea eficienta consta in special in abilitatea de a „citi” (a auzi si a intelege)

individualitatea interlocutorului (copil, parinte, adult), a tine seama de contextul de viata
particulara, a transmite un mesaj adaptat copilului sau parintelui, locului, timpului si
scopului interactiunii cu acesta. O vorba spusa nu este implicit auzita. Succesul sau
insuccesul propriei interactiuni in comunicare este o masura a eficientei abilitatilor de
comunicare invatate.
Care sunt beneficiile comunicarii eficiente?

Satisfactia familiei si a educatorului specializat depind in parte de calitatea interactiunii
dintre acestia.
Comunicarea eficienta conduce la:
z aprecierea cu o mai mare acuratete a contextului familial,
z interventii educative si ingrijiri adecvate
z o receptivitate si satisfactie crescuta familiei si copilului;
z evitarea conflictelor,scaderea numarului de litigii pentru tratamente neadecvate
z satisfactii profesionale si personale pentru baby siter
Ce inseamna o abilitate de comunicare?

Abilitatea de comunicare eficienta nu este o trasatura innascuta, este in mare masura un
comportament invatat.Abilitatea este alcatuita din numeroase microabilitati care dozate si
1
Manual pentru
intrepatrunse conduc la succesul interactiunii cu ceilalti.Un prim criteriu pentru dezvoltarea

abilitatii in comunicare este sa achitionezi solide cunostinte de baza in comunicare.
Abilitatile pot fi mult mai usor exersate daca persoana stapaneste cunostinte relevante
inainte de a le pune in practica. Odata ce individul este bine informat despre procesul de
comunicare, el poate sa-si dezvolte capacitati printr-o practica structurata, orientata pe
microabilitatile deficitare.
Arii de interes pentru dezvoltarea comunicarii eficiente

Pentru a invata o comunicare eficienta sunt vizate in principal trei arii/puncte importante:
1. Autocunoasterea abilitatilor personale: dezvoltarea capacitatii de a identifica
punctele tari si cele slabe in comunicare;
2. Cunosterea modului de comunicare: intelegerea crescuta asupra procesului
de comunicare si practicarea microabilitatilor de structurare,transmitere,primire a
mesajelor;
3. Senzitivitatea fata de mediu: o inalta perceptie a nevoilor celorlalti (parinti, copii,
adulti). In contexul profesiei de educator specializat presupune a oferi servicii de
ingrijire din perspectiva familiei.
Mai jos sunt prezentate succint microabilitatile de comunicare grupate pe cele trei arii de
interes.
anexă |A
utocunoașterea și rolul ei în comunicare
Dezvoltarea autocunoasterii reprezinta premisa invatarii eficiente a abilitatilor de

comunicare. Aceasta inseamna sa ramai sensibil la propriile valori, atitudini, sentimente
la fel ca si la ganduri, optiuni, judecati si la impactul lor asupra celorlalti.Feed-back-ul si
raspunsul parintilor si copilului pot ajuta pe educator specializat sa inteleaga modul in
care este perceput si cum acest fapt ii influenteaza.Educator specializatul poate beneficia
de analiza propriilor abilitati de comunicare intrapersonale (interne) la fel ca si de cele
interpersonale (externe) legate de comunicarea cu copilul sau parintii. Informatiile culese
din autoanaliza pot fi vitale pentru ca educator specializatul sa se dezvolte in mod senzitiv
la nevoile copilului si familiei.
In plus, dezvoltarea autocunoasterii este solutia desfasurarii unei educatii eficiente si
responsive fata de copil. Este esential pentru educator specializati sa dezvolte intelegere
pentru sentimentele personale si impactul pe care il au asupra ingrijirii copilului. Cand
nu sunt aduse la nivelul de constientizare, atitudinile personale, fricile, emotiile, reflexele
emotionale, defensivele psihologice si capriciile pot interfera cu abilitatile lor de a ajunge la
un model de ingrijire adecvat.
Cunoasterea propriilor slabiciuni sau a problemelor personale poate fi utila in dezvoltarea
abilitatilor de comunicare. Practicarera autocunoasterii poate poate aduce de asemenea
1
beneficii importante in cresterea personala si profesionala si incurajeaza invatarea

autodidacta.
Autoevaluarea abilitatilor de comunicare

Primul pas in dezvoltatea abilitatilor de comunicarea este acela de a constientiza si
identificarea modului in care atitudinile personale, ca valorile, credintele, judecatile, nivelul
de comfort si cel emotional afecteaza procesul de comunicare.
Pasul al doilea este analiza efectelor abilitatilor personale de comunicare cu altii.De
aici rezulta implicarea in cunoasterea si practicarea unor microabilitati de comunicare,
structurare, transmitere, primire a mesajelor.
Cunoasterea modului de comunicare: microabilitatile de comunicare

eficienta necesare in structurarea, transmiterea si primirea mesajelor
Exista trei categorii de abilitati de comunicare eficienta:
A. Ascultarea eficienta
B. Observarea si interpretare
C. Raspunsul eficient
Aceste abilitati stau la baza transmiterii mesajelor,structurarii lor si primirii mesajelor.
anexă |A
scultarea eficienta
Experienta ne arata ca parintii si copiii au nevoie sa simta ca educator specializatul lor le

ofera un interes personal,ca ii plac,ca sunt implicati si angajati in imbunatatirea starii lor de
bine si, in consecinta, ofera acestuia respect si consideratie.A implini nevoile de baza ale
copilului inseamana sa simti ceea ce stie si poate si ceea ce nu stie si nu poate inca.
O componenta esentiala a comunicarii eficiente este dezvoltarea abilitatilor de ascultarea
activa.
Ascultarea activa, autentica

Ascultarea activa este o abilitate care deriva din intelegerea cuvintelor sau expresiilor
verbale si mesajelor nonverbale.
Ascultarea activa apare in raport cu copilul daca educator specializatul este grijuliu si
transmite mesajul subliminal „esti o persoana valoroasa pentru mine si sunt interesat de
ceea ce spui”.Adesea oamenii au nevoie sa aiba sentimente de valorizare validate inainte
ca ei sa inceapa sa-si examineze comportamentele,sa le achizitioneze sau sa le modifice.
1
Manual pentru
Mai jos sunt enumerati pasii unei ascultari autentice:

z Ascultati copilul/parintele cu atentie, fara a va gandi la ceea ce urmeaza sa-i
spuneti;
z Folositi comunicarea verbala si nonverbala pentru a-l convinge de interesul acordat;
z Spuneti „ a-aha” mentinand contactul vizual si inclinati capul catre interocutor;
z Memorati aceasta serie de intrebari :
Ce spune parintele/copilul?
Cum spune parintele/copilul asta? Care este tonul vocii?
Ce fel de cuvinte alege?
Ce expresie faciala are si ce gesturi face?
Ce intentioneaza sa spuna dincolo de cuvinte?
z Sunt apropiate ca sens cuvintele parintelui/copilului cu actiunile sale?
z Puneti-va in locul parintelui/copilului; ce simtiti,ce credeti,ce ati face?
z Verificati perceptile/miturile/convingerile dumneavoastra asupra mesajului parintelui/
copilului
z Repetati ceea ce ati inteles din mesajul parintelui sau copilului.
z Faceti o evaluare finala: examinati-va reactiile fata de mesajele transmise si cat de
mult aceste mesaje va influenteaza emotiile si comportamentele.
Ascultarea inautentica
Poate fi cauzata de distrageri, fie externe fie interne.
Distragerile externe includ sunete din mediu, cum ar fi cele de radio, TV, zgomotul din
trafic.Distragerile interne includ ganduri de tipul anxietatii, neincredere in sine, manie ori
oboseala,idei preconcepute,atitudine critica.
Slabele abilitati de ascultare pot provoca parintelui sau copilului sentimentul ca:
z Educator specializatul il priveste ca avand o prioritate scazuta;
z Educator specializatul este centrat pe sine;
z Educator specializatul nu este capabil sa faca fata emotiilor si stresului;
z Educator specializatul nu este capabil sa-si ierarhizeze propriile emotii pe plan
secundar fata de emotiile copilului/parintelui.
1
anexă |O
bservarea si interpretarea
Observatia adecvata
Observarea si interpretarea eficienta implica identificarea punctelor forte din
comportamentul verbal si nonverbal, verifica presupunerile si previne intelegerea
gresita a informatiilor. Beneficiile observatiei si interpretarii eficiente includ utilizarea
comportamentului nonverbal al observatorului pentru a-l convinge pe copil sau parinte
asupra interesului si valorizarii acordate.
A identifica si a interpreta comportamentul nonverbal presupune ca educatorul specializat
sa fie atent la context si sa verifice si valideze interpretarea comportamentului.Intelesurile
comunicarii nonverbale sunt universale comparativ cu cele ale comunicarii verbale.
Acesta este un aspect important de cunoscut. Un copil ar putea sa nu fie constient
de sentimentele sale si s-ar putea sa nu fie constient ca se transmit prin comunicarea
nonverbala. Observandu-l, educatorul specializat ar trebui sa deduca trebuintele si sa
raspunda nevoilor copilului.
Observatia neadecvata
Poate rezulta atunci cand educator specializatul da gres in acordarea atentiei sale
mesajelor verbale si nonverbale ale parintelui sau copilului. Acest fapt poate conduce la
felurite probleme de la comunicarea gresita pana la refuzul/blocajul interactiunii.
Educatorul specilaizat poate fi neadecvat prin incompatibilitatea dintre perceptiile,
gandurile si comportamentele sale cu cele ale copilului sau familiei. Perceptiile, gandurile
si comportamentele sunt considerate incompatibile atuci cand doua persoane care au
aceleasi informatii ajung la concluzii total diferite. Observatia inadecvata deriva din faptul
ca educator specializatul nu recunoaste influenta variabilelor culturale si /sau familiale,
cum ar fi diferentete legate de educatie sau cele legate de modele de comportament
acceptate.
Absenta recunoasterii starii emotionale este un alt exempu al observatiei inadecvate.
Interactiunea educator specializat-copil poate fi pusa pe socoteala emotiilor mai mult decat
in orice alta relatie Mai jos sunt prezentate cateva urmari ale starilor emotionale pe care
educator specializatul trebuie sa fie capabil sa le recunoasca si sa raspunda apoi adecvat
parintelui sau copilului:
z Furia : modelul agresiv al discutiei si vocea ridicata, raspunsurile scurte, cresterea
tensiunii musculare, cresterea pulsului.
z Anxietatea: vorbirea precipitata, nelinistea, neatentia, iritabilitatea, hipervigilenta,
cresterea tensiunii musculare, cresterea pulsului, uscaciunea gurii.
z Depresia: tulburarile de somn, scaderea apetitului, scaderea ori castigul in
greutate, greata si voma, scaderea interesului pentru activitatea de joc si invatare,
mentinerea slaba a contactului ocular, scaderea spontaneitatii, vorbirea si miscarea
lenta, dificultatile de concentrare.
1
Manual pentru
z Manipularea: minciuna, linguseala, neajutorarea, intimidarea, amenintarea cu

diferite comportamente(de exemplu fuga de acasa la copil).
z Seductia: idealizarea, flatarea, comportamentul de atasament, comportamentul de
flirt, insinuarile sexuale ori comportamentele sexuale fatise la adult.
Observatia lipsita de acuratete conduce de obicei la interpretarea neadecvata a
comunicarii verbale si informatiilor nonverbale.
Consecintele unor slabe abilitati de observare si interpretare sunt legate de esecul
recunoasterii nevoilor copilului si conduc la sentimentul unui mediu nesuportiv.Slabele
abilitati de observare si interpretare pot influenta comportamentul si reactiile copilului sau
parintelui care vor raspunde cu ostilitate, distragere, intimidare, retragere.
anexă |A
bilitati de a raspunde eficient
Dezvoltarea si folosirea acestor abilitati poate conduce la o buna relatie cu parintele si

copilul.
Abilitatea de a raspunde eficient include urmatoarele puncte:
z Empatia
z Aprobarea
z Reafirmarea
z Reflectarea
z Clarificarea
z Sumarizarea
Ce este empatia?
Este abilitatea de a percepe cu acuratete sentimentele altei persoane si de a comunica
celuilalt ceea ce ai inteles. Implica sa intrii in lumea perceptuala a altei persoane, fara a o
judeca sau a-i da sfaturi si permite celeilalte persoane sa se exprime pe deplin. Empatia
poate fi comunicata prin feed-back verbal si nonverbal, directionata spre intelegerea
situatiilor,sentimentelor, valorilor.
Beneficiile empatiei
Empatia permite educator specializatului sa relationeze mai usor cu parintii si copilul, ceea
ce creeaza un potential pentru cresterea satisfactiei si colaborarii. Una dintre problemele
majore care afecteaza relatia de munca parinte-educator specializat este legata de
asteptarile diferite. Empatia il poate ajuta pe educator specializat sa-l determine pe parinte
1
sa-si exprime asteptarile. Raspunsul empatic arata grija si caldura.In mod similar poate
fi folosit si in raport cu copilul. Interactiunea prin comunicare are drept scop ca educator
specializatul sa cunoasca si sa dea atentie nevoilor emotionale ale parintelui si copilului.
Empatia este conditia de baza in stabilirea acestui raport.
Exemple de raspunsuri empatice:

z Copilul„am fost suparat cand mi-ai spus ca trebuie sa imi refac temele. Am sperat ca
voi merge la joaca! ”
z Educator specializatul empatic: „ai fost dezamagit cand ai auzit ca este nevoie sa iti
refaci temele? Si mai esti inca suparat? Este foarte important pentru tine sa te joci
cu prietenii?Imediat ce vei termina putem merge in parc sau ii poti invita pe la tine
pentru o ora.”
z Educator specializatul nonempatic:mergi si fa-ti temele,esti vinovat pentru ca ai
pierdut timpul pana acum.Astazi nu te mai joci deloc.
Primul raspuns restabileste situatia evitand un conflict, ajuta la interactiune si reflecta
sentimentele si valorile copilului. Raspunzand empatic, copilul este ajutat sa faca fata
sentimentelor sale prin impartasirea lor. Raspunsul arata ca educator specializatul
constientizeaza ca ceea ce este cu adevarat important pentru copil este sa ii fie acceptate
sentimentele si sa fie ajutat sa depaseasca situatia.Educator specializatul reprezinta aici
vocea interioara a copilului.
Pentru a exprima empatia cand raspunsul exprima sentimente, incepeti cu fraze ca
„inteleg ca”, „vezi”, „ imi pari”. Pentru a exprima empatie cand raspunsul exprima valori,
folositi fraze ca „ deci pentru tine este important ca...”, „ cu adevarat ai dori sa...”, „ si daca
ai avea de ales , ce ai prefera sa...”
Consecinte ale abilitatilor scazute de a transmite empatie

Cea mai frecventa consecinta a abilitatilor scazute de a transmite empatie este perceperea
neclara a sentimentelor altor persoane.Cand educator specializatul nu empatizeaza,
parintii si copiii simt si gandesc ca este incapabil sa ii inteleaga. Ascultatorii neempatici
presupun ca si ceilalti sunt la fel ca ei in aceleasi circumstante si isi proiecteaza
sentimentele asupra lor.
Este important sa nu fie confundata simpatia cu empatia. In timp ce simpatia este
expresia grijii pentru situatia unei persoane si dorinta de a o ajuta, empatia este expresia
tentativei de a impartasi sentimentele cu cineva pentru o adevarata intelegere a punctului
de vedere al altcuiva.
Ce este validarea?
Consta in obtinerea feed-back-ului de la parinte sau copil pentru a descoperi daca un
raspuns empatic este legat de o perceptie/observatie clara.
1
Manual pentru
Beneficiile valdarii
Validarea arata ca parintii sunt auziti si ascultati. Validarea da parintelui oportunitatea de
a corecta si educator specializatului posibilitatea intelegerii celor comunicate de catre
parinte. In plus, validarea incurajeaza parintele sa exprime mai multe informatii.
Exemple de raspunsuri de validare

z Parintele „ chiar nu imi permit cazarea unui educator specializat la hotel pentru cele
5 zile pe care le va petrece copilul cu noi in concediu”.
z Educator specializatul care valideaza: „ inteleg ca pentru dumneavoastra este
important sa mergeti in concediu cu familia si sa aveti grija de copil. Hai sa ne
gandim la niste solutii impreuna...”
z Educator specializatul care nu valideaza: „fac asa cum alegeti acum! ”
Validarea afirma grija parintelui de a fi impreuna cu copiii in concediu si grija sa legata de
cheltuielile pentru ingrijirea lor.
Consecinte ale abilitatilor scazute de validare

Abilitatile scazute de validare pot avea drept consecinta faptul ca educator specializatul nu
asculta mesajul transmis de catre parinte si si nu ii pasa de acesta si de nevoile/limitele lui.
In timp poate crea frustrare pentru ambele parti.
Ce este reafirmarea?
Reafirmarea este repetarea de catre educator specializat, aproape cuvant cu cuvant, a
mesajului pe care il crede principal, repetarea ideii sau sentimentului care a fost exprimat
de catre parinte sau copil.
Beneficiile reafirmarii
Reafirmarea arata parintelui/copilului ca educatorul specializat il asculta. In plus poate
servi ca validare a interpretarii mesajelor.
Exemple de raspunsuri de reafirmare

Parintele „ am observat ca micutul urineaza in pat noaptea. Cred ca sunt 2 saptamani
de cand am vazut prima data, exact dupa ce a inceput sa foloseasca toaleta in loc de
olita. Ma simt inconfortabil si ma deranjeaza ca se intampla asta din nou si trebuie sa ma
trezesc noapte de noapte”.
z Educator specializatul: Ati observat ca urineaza dupa folosirea toaletei in locul
olitei?
1
z Parintele: „da... am inceput sa resimt deja oboseala...sunt mai stresata si am

tendinta sa il cert...”
z Educatorul specializat care nu reafirma: „bine ca nu face asta si ziua cand sta cu
mine!”
Prin reformularea mesajului transmis de parinte, educatorul specializat indica faptul ca
este atent, verifica daca a inteles ce s-a discutat si il incurajeaza pe parinte sa contribuie
cu informatii aditionale pentru a cauta impreuna o solutie.
Consecinte ale abilitatilor scazute de reafirmare

Abilitatile scazute de reafirmare pot provoca senzatia ca educator specializatul nu asculta,
nu ii acorda atentie parintelui si are raspunsuri centrate pe interesul lui.
Ce este reflectarea?
Este un proces de redirectionare catre parinte a propriilor idei, sentimente si intrebari. Se
realizeaza cu ajutorul parafrazarii, implica sentimente si valori si examinarea motivelor
care declanseaza sentimentele.
Beneficiile reflectarii
Reflectarea ajuta la clarificarea mesajelor parintelui si il ajuta pe acesta sa recunoasca
si sa intre in contact cu ideile, sentimentele si intrebarile sale. Aceasta tehnica poate fi
folosita pentru a valida sentimentele si gandurile parintelui pentru a-l incuraja sa continue
sa vorbeasca.
Exemple de raspunsuri de reflectare

z Parintele: „Sunt capabila sa ma intorc la serviciu, dar dupa aceasta nastere ma simt
obosita tot timpul si cand ajung acasa nu-mi mai doresc decat sa dorm. Abia mai pot
face cate ceva si in plus am dureri frecvente de cap in ultima perioada. Nu mai pot
avea grija de baietelul cel mare, de aceea te rog sa ai tu grija de el permanent.”
z Educatorul specializat „Se pare ca esti emotionata si epuizata fizic de la nasterea
celui de-al doilea copil”.
z Parintele: „Da, presupun ca sunt... sper sa depasesc acest moment treptat!”
z Educatorul specializat care nu reaflecta: „Oricum fac asta de cand m-am angajat!”
Raspunsul reflectat de Educatorul specializat indica faptul ca acesta ii ofera atentie
parintelui si specifica precis plangerile pentru verificarea lor.
1
Manual pentru
Consecinte ale abilitatilor scazute de reflectie

Pot cauza neintelegerea mesajului. Daca Educatorul specializat esueaza in reflectia mesajelor,
el pierde oportunitatea de a verifica interpretarile sale asupra mesajelor exprimate de parinte.
Acest fapt poate conduce la o stare conflictuala sau la alte probleme de comunicare.
Ce este clarificarea?
Este incercarea de a intelege raspunsurile parintelui prin solicitarea informatiilor
suplimentare.
Beneficiile clarificarii
Clarificarea indica parintelui faptul ca Educatorul specializat incearca sa-l inteleaga.
Clarificarea construieste expectatii comune pentru cei doi pentru ca ingrijirea copilului sa
fie oferita corect, eficient, cu compasiune si in interesul copilului si parintelui.
Exemple de raspunsuri de clarificare

z Parintele „Copilul ia cate o tableta de o saptamana si inca tuseste.”
z Educatorul specializat care clarifica: „daca eu inteleg bine, a luat cate o tableta dupa
mese toata saptamana trecuta?”
z Parintele ” Nu, una pe zi,in fiecare seara”.
z Educatorul specializat care nu clarifica” Stati linistit,ii voi da si eu la fel”.
Unele fraze de clarificare pot incepe cu „ nu sunt sigur ca inteleg, puteti sa-mi explicati inca o
data?” sau „ poate eu nu m-am facut inteles cu exactitate, da-mi voie sa mai repet inca o data!”
Consecinte ale abilitatilor scazute de clarificare

Esecul in clarificarea declaratiilor parintelui poate avea ca efect raspunsuri neadecvate ale
Educatorul specializat. Cei doi pot comunica prin intermediul presupunerilor, fiecare crezand
ca a fost inteles in ceea ce spune, dar de fapt neintelegandu-l pe celalalt cu adevarat.
Abilitatile scazute de clarificare au ca efect intelegerea superficiala dintre cei doi si
prejudiciaza dezvoltarea increderii mutuale utila din perspectiva aprecierii relatiilor de lucru.
Parintii nu stiu intotdeauna care sunt informatiile potrivite pentru a descrie lucrurile de care
are nevoie Educatorul specializat pentru a-si indeplini sarcinile. Clarificarea il ajuta pe
baby siter sa obtina informatii relevante.
Cand clarificarea nu este bine facuta informatiile neexprimate ale parintelui pot provoca
neintelegeri. Jena educatorul specializat, teama de a nu parea prost, anxietatea legata de
simptome il pot determina pe acesta sa nu ceara informatii sau sa nu dezvaluie informatii
importante. Prin clarificare se poat umple anumite goluri din comunicarea finala.
1
TIPURILE DE INTREBĂRI
anexă | Tipuri de întrebări
Intrebările închise sunt necesare în identificarea datelor care țin de statut, aflarea vârstei,
profesiei etc.Prin ele insa nu pot fi explorate sentimentele, atitudinile, asteptarile etc.
Exemple de întrebări închise

z Vă înțelegeți bine cu copilul?
z Realizați activități în familie?
z La ce ora are copilul programare la medic?
Intrebarile deschise încurajeaza dialogul, permit punctarea datelor esențiale și ajută la
clarificarea sau prevenirea unor confuzii de înțelegere.
Exemple de întrebări deschise:

z Imi puteti spune mai mult despre (situatia profesinala, intalnirea de maine, familia
extinsa);
z Imi puteti explica in ce fel…( se foloseste …, actioneaza …) ;
z Imi puteti descrie etapele…
z Cum vedeti aceasta schimbare, situatie…
z Ce ar fi mai eficient dupa opinia dumneavoastra…
z Ce riscuri acceptati…
z Ce avantaje gasiti la…
Intrebarile ipotetice
Intrebarile ipotetice aduc o stare confortabila pentru ca ofera o posibila rezolvare fara a
puncta limitele momentului.De multe ori acestea sunt neglijate desi ajuta la detensionare
prin proiectii in viitor. Pastrati insa nota realista in adresarea lor!
TIPURILE DE INTREBĂRI 81
1
Manual pentru
Exemple de intrebari ipotetice

z Cum ați proceda atunci cand...
z Ce atitudine ati avea daca....
z Ce calități ați dori să educați la ...
anexă | Factorii care influenteaza comunicarea
Factorii care pot influenta comunicarea sunt clasificati astfel:

z Psihologici: trasaturile de personalitate,timpul de reactie, receptivitatea, perceptia
si interpretarea stimulilor, emotiile si dispozitiile, trasaturilor cognitive individuale,
trasaturile de caracter, aptitudinile etc
z Biofizici: functia motorie, vazul, auzul, echilibrul biochimic, bioritmul etc
z Psihofizici: starea fizica si mentala care sunt puternic conectate (ca de pilda abuzul
de substante energizante influenteaza abilitatea de a te exprima si starea de
vigilenta)
z Socioculturali: contextul cultural, rasa, clasa sociala, limba, valorile si credintele,
religia,educatia, miturile si zvonurile,reprezentarile sociale etc
anexă | Exemple de bariere in comunicare si factori

care pot influenta comunicarea in activitatea
unui educator specializat
Abilitatile de comunicare pot duce la evitarea frustrarilor si imbunatatirea schimburilor
dintre parinte/copil/familie si educator specializat. In acest scop,constientizarea reala
a blocajelor poate semnaliza punctele nevralgice in comunicare si poate conduce la
dezvoltarea abilitatilor de comunicare in mod directionat pentru evitarea sau ameliorarea
efectelor nedorite.
Exemple de bariere interne (care tin de educatorul specializat) si externe (care țin de
mediu):
82 TIPURILE DE INTREBĂRI
1
BARIERE INTERNE BARIERE EXTERNE

z Inflexibilitatea mentala Blocaje din mediul familial:
z Lipsa experientelor model z Lipsa de incredere din partea familiei
z Inabilitatea de a invata din z Lipsa colaborarii sau comunicarii
experientele altora autentice in mediul familial
z Inabilitatea de a invata din z Marginalizarea educator
experientele proprii specializatului
z A vedea / auzi numai ce vrei/ce se z Manipularea educator specializatului
potriveste cu credintele tale
z Parinti autocratici care valorizeaza
z Dificultati in identificarea si izolare a doar propriile idei
problemei
z Parinti care nu apreciaza realizarile
z Tendinta de a minimaliza problema celorlalti
z Inabilitatea de a aborda problema z Lipsa de suport din mediu (suport
din cit mai multe unghiuri tehnic, social, fizic, emotional etc)
z Rutina,fixitatea,rigiditatea mentala z Lipsa oportunitatilor de a actiona (de
exemplu educator specializatul nu
z Atitudinea fata de cunoastere are voie sa decida)
z Limba si limbajul
z Limite ale aparatelor senzoriale Blocaje culturale:
(auditiv, vizual, de echilibru,
z Convingeri religioase legate de
kinestezic etc)
comunicare si relatii interumane
z Autoperceptia ca persoana
z Convingerile legate de diferenta de
atotcunoscatoare
gen( de exemplu: fetitele trebuie sa
z Anxietatea se joace diferit de baietei)
z Dependenta z Credinta ca traditia este preferabila
schimbarii sau reactiei in acord cu
z Sentimentele de incompetenta situatia/contextul
z Sentimentul de ineficienta z Convingerea ca a reflecta, a medita
z Dramatizarea la ceva care s-a intamplat, este
pierdere de vreme
z Teama de asumare a riscului
z Convingerea ca numai ordinea,
z Incapatinarea ratiunea, logica sunt “bune” in timp
z Tergiversarea ce sentimentele, intuitia, umorul sunt
“rele”
z Sugestibilitatea exagerata
z Convingerea ca a apela la fantezie, la
z Afectele joc, este o prostie
1
Manual pentru
BARIERE INTERNE BARIERE EXTERNE

z Intoleranta la incertitudine z Convingerea ca orice problema se
rezolva doar cu sume mari de bani
z Intoleranta la frustrare
z Tabu-urile, miturile, zvonurile,
z Mecanismele de aparare (negarea,
compensarea etc) z Prejudecatile legate copilarie, de
educatie, ingrijirea copiilor, raportul
z Lipsa dorintei de asumare a riscurilor
parinte educator specializat,
z Intoleranta la monotonie copil‑educator specializat, familie,
alimentatie etc
z Incapacitatea de a accepta
provocarile z Modele sociale neadaptate
z Inabilitatea de a tolera ambiguitatea z Modele educationale invechite
z Dorinta exagerata de ordine z Modele legate de comportamentul
adecvat la o varsta
z Inabilitatea de a tolera diferentele
z Conflictul de valori si lipsa cadrelor
z Tedinta de a critica orice, permanent
de referinta comune etc
z Inabilitatea de a te relaxa z Diferente de clasa sociala si
z Pasivitatea civilizatie
z Neacceptarea provocarilor z Atitudini negative fata de sexul opus
z Exces de zel z Discriminarea un anumit grup de
personae
z Lipsa de acces la propria imaginatie/
creativitate z Discriminarea sau devalorizarea
unor persoane care practica unele
z Lipsa de control a propriei imaginatii/
profesii
creativitati
z Lipsa increderii in sine
z Superficialitatea
z Neasumarea responsabilitatii
z Impulsivitatea, pripeala
z Agresivitatea etc
Exemple de blocaje în comunicarea cu copiii

Anxietatea poate bloca abilitatea educator specializatului de a selecta si transmite
informatia. De exemplu, asa se intampla cand un educator specializat incearca sa educe
un copil sa practice jocuri in aer liber si se teme,exagereaza factorii de risc potentiali (se
teme sa nu cada, sa nu se raneasca, sa nu se murdareasca etc). Copilul poate fi atat
de suparat incat sa devina incapabil sa inteleaga sau sa retina informatiile transmise de
educatorul specializat. De aici se poate naste un conflict.
1
Barierele biofizice si psihofizice de comunicare includ variabile fizice precum pierderea/

diminuarea vederii sau auzului, dezechilibre biofizice (deficit de substate:Ca,Mg, glicemie
scazuta,febra etc) ori probleme legate de motricitate. Copiii care au probleme de citit,
scris, dificultati de memorare, atentie ori dizabilitati mentale si motorii pot intampina
greutati in intelegerea mesajelor complexe.Pentru astfel de copii poate fi necesar sa intariti
informatiile verbale cu cele vizuale,demonstratii practice.Altfel,a vedea lucrurile intr-un
singur sens poate deveni o bariera de comunicare. De fapt, in acest caz o buna metoda
este aceea de a suplimenta discutiile verbale cu explicatii scrise sau alte imagini.
Problemele de limbaj pot reprezenta o mare provocare in procesul de comunicare.
Barierele de comunicare includ variabile ca de exemplu: conotatiile emotionale ale unor
cuvinte, dialectele, arhaismele, neologismele. In plus educator specializatii pot folosi un
limbaj greoi ori din contra prea simplificat pe care copiii nu il inteleg. In ambele cazuri
trebuie sa se asigure ca micutii urmaresc si inteleg informatia oferita.
Graba sau proasta comunicare din partea educator specializatului sau din partea
copilului pot duce la colectarea unor informatii inadecvate. Comunicarea in graba nu ofera
oportunitatea de a da informatii despre problemele/modelele de comportamet pe care le
are copilul. In mod alternativ, cand este grabit un educator specializat poate oferi prea
multe informatii intr-un timp prea scurt pentru ca un copil sa le poata cuprinde si intelege.
Exemple de blocaje in comunicarea cu parintii/adultii semnificativi

din viata copilului
Mai jos sunt enumerate cateva exemple de bariere care pot sa apara din partea educator
specializatului in comunicarea cu adultii:
Interpretare pozitiva: Imi place bunica acestui copil, asa ca ascult ceea ce are de spus.
Interpretare negativa: Bunica m-a birfit mamei,tot ceea ce spune este de fapt impotriva
mea.
Presupuneri subiective: Bunica arata exact ca verisoara mea pe care nu pot sa o sufar,
asa ca ori de cate ori vorbeste o aud pe ea.Abia astept sa plece de aici.
Agenda ascunsa: Indata ce termin de discutat cu parintii ma voi putea duce sa vorbesc
cu vecina...nu se mai termina discutia asta?
Stereotipii: Daca am cunoscut un parinte care era inginer (sau medic, vanzator, etc) i-am
cunoscut pe toti,sunt la fel,nu ma pot astepta la altceva.
anexă | Cum se gestioneaza emotiile?
Emotivitatea educator specializatilor si parintilor/copiilor poate fi o resursa pozitiva sau

de asemenea o bariera. Emotia puternica este raspunzatoare uneori de blocarea aproape
completa a comunicarii,sau oricum de devierea ei. “Ciocnirea emotiilor” este una dintre
1
Manual pentru
cele mai frecvente cauze ale esecului in comunicare,mai ales cand vorbim de emotii
negative,intense si persistente ca durata.
Recomandari pentru managementul expresiilor emotionale

Abilitatile de gestionare a emotiilor sunt esentiale pentru o relatie pozitiva intre parinte/
copil-educator specializat. Competentele folosite in cadrul abilitatilor generale de
comunicare sunt importante pentru grija purtata la intalnirea parintilor/copiilor care traiesc
afecte sau dezechilibre emotionale,mai mult sau mai putin dezadaptative.
Model de gestionare a emotiilor
Numirea, Prin aceasta abilitate educator specializatul numeste emotiile

etichetarea identificate. Aceasta transmite parintelui/copilului ca i-a auzit si i-a
emotiei recunoscut emotia.
Intelegerea Prin aceasta abilitate educator specializatul admite ca reactiile
sensului si emotionale sunt intelese, el legitimizeaza, accepta si valideaza
legitimitatii emotiile. Declaratia trebuie sa fie sincera,ceea ce inseamna ca
emotiei educator specializatul trebuie sa auda suficient despre povestea
parintelui sau copilului pentru a intelege.Trebuie sa aiba suficienta
experienta ori cunostinte despre problematica pe vrea sa o inteleaga.
Daca educator specializatul nu a avut experiente comparabile, atunci
trebuie sa valideze emotiile, recunoscandu-le posibilitatea la celalalt.
Respectarea, Multe dialoguri se desfasoara respectand deja emotiile, prin intermediul
pretuirea comportamentului nonverbal. Declaratiile verbale clarifica totusi modul
emotiei de a face fata lucrurilor dificile pentru parinte sau copil ori pretuirea
eforturilor facute de acestia pana acum. Prin aceasta abilitate educator
specializatul dezvolta de asemenea imaginea pozitiva, constatarea
ca oamenii pot face bine impreuna, ca-si pot impartasi experientele si
emotiile,ceea ce conduce la intarirea comunicarii.
Suportul Educator specializatul sau poate altcineva(in cazul in care acesta
emotional in recunoaste ca are o limita) indica disponibilitatea de a oferi suport si
cadrul relatiei de a fi „ in aceeasi barca cu tine”, de a face orice pentru a ajuta.Nu
totdeauna este cineva amabil sa ajute.
In cazul in care acest lucru nu este posibil,trebuie recunoscut si adusa
o varianta/persoana suport care sa substituie educator specializatul.
Daca educator specializatul identifica sentimentele incorect, aceasta indica faptul ca nu a

fost atent la parinte sau copil,ci la el insusi.
Educator specializat trebuie sa recunoasca si sa respecte responsabilitatea parintelui
sau copilului de a lua o decizie privin emotiile sale, sa actioneze pe baza ei si sa evalueze
consecintele propriilor actiuni sub imperiul emotiilor.
1
Exemplu de parcurgere a etapelor de mai sus cand un copil

vine furios ca a fost lovit.
„Inteleg ca esti
furios.”
Sunt aici pentru a

te ajuta pe orice
cale este nevoie.
Impreuna putem sa
ne bazam pe asta.
Spune-mi ce s-a
intamplat, daca tu
plangi,nu pot sa
te inteleg,nu are
sens pentru mine.
Sunt sigur ca voi
intelege despre
ce e vorba.Mie nu
„Inteleg ca nu mi s-a intamplat
mai esti asa asta niciodata, dar
de furios ca la trebuie sa vad cat
inceput.Acum de adanc te-ai taiat.”
esti doar putin
suparat.
Vad ca pana acum ai

reusit sa te descurcurci
cu aceasta emotie.Sa
vedem ce putem face
impreuna.
1
Manual pentru
Model de gestionare a emotiilor

Totusi uneori, cel care primeste mesajul poate fi mai putin impresionat de o persoana care
vorbeste fara emotii sau entuziasm considerand-o plictisitoare, astfel ca emotia cu care
raspundem,daca este echilibrata, este un lucru util.
anexă | Comunicarea cu copiii
Copilul hipersensibil, temator

Acesti copii sunt precauti, tematori, exploreaza si se exprima mai putin. Cat este mic este
foarte timid, atit in relatiile cu copii de aceeasi virsta, cit si cu adultii. Mai tirziu, poate avea
chiar atacuri de panica si stari schimbatoare. Unul din riscuri este depresia. Dar poate
fi foarte atent la detalii, foarte receptiv la tot ceea ce il inconjoara si poate fi coplesit de
evenimentele incarcate emotional. Copilul hipersensibil poate prezenta reactii exagerate
la atingere, zgomote puternice: aromele, sunetele si experientele tactile ce sint placute
pentru un alt copil, pe el il pot irita.
Acesti copii nu trebuie catalogati public ca fiind timizi sau fricosi. Au un simt de orientare
redus si se pot rataci, de aceea nu-i implicati in calitate de ghid sau in activitati ce
presupun abilitati de orientare in spatiu. Nu veti face decat sa le sporiti deznadejdea si sa
le accentuati neincrederea.
La fel, putini dintre ei au aptitudini sportive, in schimb performeaza la activitati care
necesita concentrare si atentie la detalii (ex., origami) – o mare resursa pentru activitatile
migaloase, care trebuie folosita pentru a creste increderea in sine.
Nu ironizati pe seama starii sale de rusine sau nu-i cereti sa comunice ceva in fata
grupului fara a-l preveni. O modalitate de incurajare a copilului sa vorbeasca este
programarea unei intrebari si a unui raspuns. Il veti invita sa vorbeasca in fata celorlalti
doar cind va dori el.
In acelasi timp, daca veti avea o reactie fie prea protectoare si ingaduitoare, fie prea
punitiva si intruziva, veti agrava starile si comportamentele amintite. Cea mai buna
abordare in educatia si disciplinarea acestui tip de personalitate este empatia, oferirea
unor limite bande, dar ferme, precum si incurajarea experientelor noi si a explorarilor.
Comunicarea verbala trebuie sa fie blanda, empatica, intelegatoare, pentru ei se sperie
usor si se inchid in sine. Au nevoie sa li se castige increderea ceea ce poate dura destul
de mult.
Copilul apatic si visator

Copii acestia par foarte putin interesati de ceea ce se petrece in jurul lor si, in timp ce
semenii lui alearga si tipa, el sta linistit in coltisorul sau. Partea pozitiva este imaginatia
1
foarte bogata si capacitate de independenta sporita, calitati apreciate si utile la maturitate.

Spre deosebire de copiii hipersensibili, cei apatici si visatori au nevoie de stimuli puternici
pentru a reactiona – sunet puternic si prelung, atingere puternica etc.
Copiii apatici pot avea probleme cu activitatile ce necesita coordonarea miscarilor: legatul
sireturilor, desenatul, urcatul scarilor, mersul prin spatii inguste fara a agata si rasturna
obiectele din jur. Alte probleme pot aparea in cadrul dezvoltarii limbajului si a comunicarii
verbale.
Nu ignorati acesti copii! Puteti avea aceasta tendinta, tocmai deoarece este nevoie
de stimuli puternici pentru a le capta atentia si de implicare emotionala si pentru ca nu
creeaza probleme.
Copiii cu aceasta personalitate necesita o comunicare dinamica, sustinuta, de cele mai
multe ori initiata de adult si care consuma multa energie.
Copilul sfidator, incapatinat si obraznic

Copilul cu acest tip de personalitate are un comportament predominant negativ, fiind
recalcitrant si mereu in incercarea de a detine controlul. De multe ori, face exact opusul la
ceea ce i se cere. Prefera repetitia si schimbarile lente, are tendinta de a fi perfectionist si
impulsiv.
Poate fi manios, antagonist, iritabil, agresiv.
Pentru aceasta determinati motivele ce stau la baza acestor stari. Ascultati atent copilul si
aflati-i sentimentele fata de sine, de familie. Copiii devin problema atunci cand nu le sunt
satisfacute trebuintele de dragoste si respect.
Admiteti ca au puterea de a nu asculta si a opune rezistenta. Evitati amenintarile. Refuzati
sa deveniti complice in conflict. Exersati si intariti comportamentele dezirabile.
Alcatuiti o lista a sarcinilor de indeplinit si orarul zilei. Impartiti sarcinile mai complexe si
mai de durata in secvente mai mici.
Uneori copiii nu inteleg ca se comporta negativ. Identificati problema. Elaborati un plan
de modificare a conduitei. Planul trebuie sa includa recompense pentru comportamente
dezirabile.
Ignorati comportamentele negative pe cit posibil, daca nu atenteaza la siguranta. Atunci
cind aceasta tactica nu functioneaza, recurgeti la tehnici de izolare (ex., time-out).
Este foarte important ca strategia de comunicare cu acesti copii sa fie una mai flexibila si
toleranta. Rigiditatea duce la agresivitate. Este mai bine ca atunci cand comportamentele
escaladeaza sa intrati in time-out, fie copilul, fie dumneavoastra.
Pentru exteriorizarea tensiunii negative, utilizati urmatoarele tehnici: desen, exercitii fizice,
muzica.
Implicati copilul in activitati, cercuri unde ar putea sa se simta mai bine.
1
Manual pentru
Este necesar sa-i ajutam sa-si modeleze comportamentele si sa dobindeasca control de

sine. Aceasta o facem cel mai bine prin propriul exemplu.
Ca regula generala, ajutati copiii sa-si exprime in mod deschis sentimentele si emotiile
negative imediat ce ele apar, fara a depozita in mintea lor resentimentele, mania sau ura.
Ajutati-l sa inteleaga ceea ce simte. Daca copilul are 5 ani sau mai mult intrebati-l cum
se simte cand este furios. Invatati-l procedee simple de gestionare a emotiilor, precum
sa respire adanc, sa numere pana la 10, sa fredoneze un cantec, si indemnati-l ca data
viitoare cand se va mai simti furios sa aplice aceste tehnici.
Copilul hiperactiv
Copiii cu acest specific sant mai activi decit altii, mai agitati, se confrunta cu dificultati de
concentrare asupra sarcinii, fiind usor distrasi de ceea ce se intimpla in jurul lor.
Copiii cu hiperactivitate se deosebesc de cei cu o dezvoltare normala prin frecventa si
intensitatea manifestarilor comportamentale in 3 domenii importante, atragind atentia prin:
z dificultati de atentie si concentrare;
z conduite impulsive,
z hiperactivitate (agitatie evidenta).
Copiii cu hiperactivitate pot sta intr-un loc doar cateva minute; chiar si in acest rastimp
prezinta un neasampar excesiv. Ei vorbesc prea mult in cadrul activitatilor, au o putere de
concentrare redusa (de regula, mai putin de 5 min), isi provoaca colegii si deseori, strica
jucariile.
Acestor copii le este greu sa-si planifice munca sau jocul, fapt ce are drept consecinta o
activitate neglijenta, senzatii de intensa frustrare in joc si in cercul de prieteni. Ei nu se pot
supune regulilor unui joc si neglijeaza sentimentele celorlalti. Trebuie ajutat sa ii inteleaga
pe ceilalti si reactiile lor la comportamnetul sau.Comportarea lor nu se schimba nici sub
influenta unor argumente logice, nici in urma aplicarii de pedepse.
Cereti-i copilului hiperactiv lucruri realiste: nu-l rugati sa stea linistit atata vreme cat el nu
poate face aceasta.
Evitati, pe cat posibil, certurile cu un copil hiperactiv. Certurile rascolesc sentimentele si nu
duc neaparat la rezolvare. E mai bine sa ignorati lucrurile care nu au o mare importanta.
Ideal ar fi sa nu va lasati antrenati in certurile provocate de copii.
Stimulati-i orice aptitudine sau talent, pentru a-i inlesni cat mai multe succese. Un copil
care se bucura de succes in orice activitate extra-scolara poate suporta socuri si greutati
aparute in alte domenii cu mai putina impotrivire sau frustrare.
Incercati sa evitati pedepsele, invatandu-l pe copil cauzele si efectele unei actiuni. Adoptati
o pozitie rigida numai atunci cind santeti sigur/a de rezultat.
Laudati-l pentru fiecare realizare, intr-un mod consecvent. Copiii hiperactivi au nevoie de recom‑
pense repetate, care sa-i mentina la nivelul atins, altfel tind sa-si reia modelele de comportare.
1
Ajutati-l sa faca fata modului sau dezorganizat de gindire. Copiii hiperactivi tind sa
abordeze mai multe activitati fara un plan prealabil, ceea ce duce, deseori, la reusite
scazute si la indispunerea prietenilor si a familiei.
Comunicarea cu acesti copii va fi dificila si solicitanta, si este nevoie de perseverenta.
Impuneti reguli si rutina si fiti alaturi de el. Acesti copii se simt de multe ori coplesiti de
viata si au nivelul stimei de sine scazut. Are nevoie de suport in comunicarea cu ceilalti
copii.
anexă | Explorarea si intelegerea propriilor emotii
Cunoasterea propriilor slabiciuni sau a problemelor personale poate fi utila in dezvoltarea

abilitatilor de comunicare. Practicarea autocunoasterii poate aduce de asemenea beneficii
importante in cresterea personala si profesionala si incurajeaza invatarea din experiente
personale. Aceasta constientizare il poate pregati pe educator specializat sa managerizeze
propriile sentimente si sa raspunda empatic sentimentelor parintelui sau copilului.
Mai jos sunt enumerati pasii pentru explorarea si intelegerea emotiilor personale:
z Recunoasterea emotiilor (a da un nume, a descrie o emotie; de exemplu: bucuria)
z Recunoasterea reactiilor comportamentale la emotii (a lega emotia de un
comportament,de exemplu:a imbratisa de bucurie)
z Recunoasterea opiniilor si atitudinilor relationate cu sentimentele, ca de pilda
critica sau acceptarea emotiilor,toata varietatea de sentimente legate de judecatile
personale(Cred ca a-mi manifesta bucuria pritr-o imbratisare este un lucru valoros
pentru mine si copil-versus-Cred ca nu trebuie sa iti pupi copilul decat noaptea
pentru ca altfel se rasfata).
De exemplu: cum te simti cand un copil nu urmeaza recomandarile, arunca toate jucariile
sau mancarea pe jos?
Raspunsuri posibile: unii educator specializati pot fi dezamagiti sau pot crede ca nu isi fac
bine treaba, pot sa se infurie pe parintele care nu educa pe copil, pot abuza copilul sau pot
sa lucreze empatic cu el pentru imbunatatirea planului de actiune in asemenea situatii.
Principii-cheie pentru a gestiona emotiile

z folositi emotiile ca sursa pozitiva in relatiile cu ceilalti;
z apreciati emotiile ca pe un bun comun al relatiei cu copilul sau parintii;
z fiti atenti la propriile emotii,numiti-le,analizati de valorile care le genereaza;
z fiti capabili sa gestionati propriile emotii (numiti-le,asociatile cu un comportament
adecvat de exprimare,gasiti un interval optim de manifestare a lor);
1
Manual pentru
z folositi emotiile drept feed-back si nu ca forma de escaladare a conflictelor;

z fiti constienti ca puteti influenta pe ceilalti;
z pentru a intelege emotiile faceti apel la experiente model adaptative - bune practici-;
z ajutati-i pe ceilalalti sa isi numeasca si regleze emotiile, dati-le cu acuratete
informatiile necesare, ajutati-i pentru a depasi tensiunile impreuna, folosind
intrebari/comportamente ajutatoare;
z puneti inainte de orice nevoile de echilibru emotional ale copilului;
z exprimati interes sau grija autentica pentru partenerul de dialog si emotiile sale.
Modul in care oamenii manuiesc emotiile depinde de un numar de factori, cum ar fi
intensitatea emotiilor, normele culturale, abilitatile de comunicare si cultura familiei.
Ca educator specializat trebuie sa ramai sensibil atat la valorile si modelele personale
de gestionare a emotiilor cat si la cele ale celorlalti. Aceasta deoarece exista diferentele
de perceptie (modul in care privim noi lumea este influentat de experientele noastre
anterioare). Avand alte perceptii vor recepta situatiile in mod diferit. Gestionarea emotiilor
presupune efort de autocunoastere si cunoastere a celorlalti dar aduce si satisfactii pe
masura.
anexă | Conflictele
Conflictul este o stare antagonica intre doua sau mai multe persoane. In general, un
conflict, o situatie de criza, evolueaza de la un dezacord (cearta, antagonism, opozitie
deschisa) la confruntare, escaladare, diminuare si rezolvare.
In cazul conflictelor, interactiunea reprezinta un instrument catre progres, armonie,
reechilibrare sau o arma eficace, sursa de amplificare a conflictului.
Conflictul este considerat bun atunci cand aduna constructiv resursele persoanei sau
persoanelor in relatie, sustine schimbarile in sensul prevenirii unor situatii similare sau mai
accentuate in viitor, stimuleza creativitatea si dinamizeaza relatia. Din aceasta perspectiva
conflictul este considerat un raport inevitabil care insoteste orice schimbare in sensul de
progres. La un nivel minim ca si intensitate si durata conflictul este optimizator la fel ca si
frustrarea.
Conflictul considerat disfunctional apare atunci cand imiedica realizarea scopurilor.
Conflictul vazut ca piedica in comunicarea parinte/copil si educator specializat trebuie
atunci evitat prin procedee de negociere si adaptare la stilul de interactiune propriu unei
familii.In aceasta perspectiva: evitarea conflictului cu orice pret devine un scop in sine.
Conflictul in sine nu este nici bun nici rau, capata un asemenea atribut in functie de
efectele sale. In functie de motivele personale, abilitati si cunostinte, familie etc., oamenii
isi dozeaza eforturile de a elimina confruntarile conflictuale.
1
Aspectele pozitive ale conflictului:

z stimuleaza producerea ideilor,
z incita la cautarea unor solutii mai bune,
z problemele relatiei sunt constientizate si rezolvate,
z perspectivele individuale sunt clarificate,
z exerseaza abilitatile de negociere
z stimuleza interesele individuale de mentiere a relatiei si creativitatea,
z cei implicati testeaza si isi exerseaza abilitatile de management a conflictului.
Aspectele negative ale conflictului:
z oamenii sunt dezamagiti in urma infrangerilor,
z relatiile interpersonale se racesc, potentialul emotional de grup scade
z atmosfera de neincredere, negativa, de suspiciune,
z insatisfactia in munca, izolarea si evitarea lucrului in echipa
z parasirea mediului conflictual
Cauzele conflictelor si exemple de gestionare a lor

Cauzele ce stau la baza conflictelor în familie pot fi împărțite în cauze personale
(diferențele de percepție, informațiile nerelevante, spațiul personal, ritmul rapid, atitudinea
devalorizatoare etc) și cauze legate de familie (resurse limitate, îngrijiea copilului de către
mai multe persoane etc).
Diferențele de percepție
Când vedem doar propriile modele de viață/educație fără a fi atenți și la experiențele și
modelele celorlalți, vedem lumea deformat. Lumea „reala” poate fi privită din unghiuri
diferite. Modul personal de a vedea lucrurile este atribuit și celorlalte persoane/părinti/copii
și se naște prejudecata că și ceilalți gândesc pe acest tipar. Reprezentările diferite dintre
oameni devin în timp surse potențiale de conflict. Pentru a ne susține punctul de vedere în
favoarea percepției proprii folosim argumentul numărului (și ceilalti educator specializati cu
care lucrez văd lucrurile la fel).
Un educator specializat poate gandi de exemplu ca: „Toti parintii sunt interesati de serviciul
lor si nu de binele copiilor.”, „Toti bunicii sunt niste batrani rautaciosi care barfesc” etc.
Informatiile nerelevante
Daca informatiile care au fost transmise au fost gresite,incomplete, sau daca instructiunile
de utilizare a unui obiect electrocasnic nu au fost intelese, se creeaza un mediu conflictual.
1
Manual pentru
Este dificil sa comunicam cu cineva care are o educatie diferita de a noastra, ale carui
cunostiinte asupra unui subiect de discutie sunt mult mai inalte sau reduse.Informatiile
nerelevante sunt o cauza usor de inlaturat pentru ca nu implica un conflicte de valori si
afectivitate puternica – cauzele celor mai puternice conflicte.
O solutie posibila este crearea unei baze comune clare de informatii pentru parinti si
educator specializati ori pentru cei implicati.De exemplu poate exista un jurnal al zilei,un
caiet cu detalii tehnice de folosire a aparaturii,o procedura de comunicare acceptata de toti
cei implicati in ingrijirea copilului.
Spatiul personal
Exista o atitudine de protejare a spatiului personal (material, social sau intelectual) de alte
persoane. Teritoriul poate fi material (camera,jucaria favorita, geanta, vesela, telefonul
etc), unul social (prietenii, colegii etc), sau unul conceptual (convingeri favorite, metode
educationale puternic valorizate etc). Daca acesta este incalcat fara permisiune atunci pot
lua nastere conflicte.
Pentru a evita astfel de conflicte putem comunica celorlati in mod ferm limitele de spatiu si
sa aflam de la ceilalalti limitele lor,in asa fel incat sa evitam conflictele.
Ritmul rapid
Activitatile familiei sunt traite la „viteze” diferite de catre fiecare membru. Aceste diferente
de ritm sunt vizibile in rapiditatea cu care educator specializatii indeplinesc sarcinile in
timp util si in rapiditatea cu care aplica informatiile primite de la parinti/copii. Modul in
care educator specializatul se acomodeaza la schimbarile din familie este si el potential
generator de conflicte. Atunci cand vin in contact un parinte si un educator specializat care
au tepou diferit potentialul pentru situatii conflictuale creste.
De exemplu un parinte vrea ca educator specializatul sa imbrace copilul in timp limita pe
cand educator specializatul poate sa faca acest lucru fara o limita precisa.Pentru a evita
astfel de situatii prezentati argumentat limitele realiste care duc la diferentele de asteptare
in raport cu viteza de lucru.
Nu uitati ca timpul diferit de reactie si receptivitatea sunt variabile personale care tin in
afara de context de trasaturile temperamentale si de personalitate.O persoana colerica
este mai agila decat o persoana flegmatica,de aceea timpul de intrare,persistenta si
incheiere a unei sarcini difera din start.In asemenea context este bine sa tinem cont de
diferentele interindividuale.
Atitudinea devalorizatoare
Cand un educator specializat are parte de un comportament incorect, el va fi motivat sa-si
restabileasca valoarea prin masurile de care dispune: diminuarea efortului sau actionand
impotriva altor persoane, chiar impotriva membrilor familiei.
1
De exemplu in cazul in care un educator specializat nu este multumit de salariul primit si

negocierile salariale nu au succes, scade efortul depus pentru a exista un echilibru intre
beneficii si efort, astfel ca o sarcina care lua inainte o ora va dura 3 sau poate mai mult.
Ca educator specializat,pentru a evita conflictele legate de acest plan,incercati sa
prezentati ferm motivele care va sustin in munca,valorile personale,asteptarile si contextul
de viata. Clarificarea de valori reprezinta procesul de recunoastere a valorilor personale
si a efectelor acestora asupra celorlalti. Este foarte important pentru educator specializati
sa devina constienti de valorile lor si sa le comunice familiei la care lucreaza, pentru
ca acestea pot fi provocari importante in dezvoltarea unei interactiuni efeciente in
comunicare. In cazul in care educator specializatul se simte confortabil cu propriile alegeri,
ii va fi mai usor sa discute, sa colaboreze cu adultii si sa educe copiii.
Resursele limitate
Orice familie are resurse limitate pentru atingerea scopurilor sale si prioritati de folosire
a acestor resurse. Educator specializatii trebuie sa gestioneze astfel resursele. Cu cat
este mai mare deficitul resurselor cu atat mai ridicat este potentialul pentru conflict. Daca
un educator specializat va aloca neechilibrat resursele (nu va doza alimentele,produsele
cosmetice pentru copil etc) atunci pot fi generate conflicte.In acest sens este util ca
educator specializatul sa culega datele reale resurse si sa comunice in timp util necesarul
obiectelor de care are nevoie pentru ingrijirea copilului.
Ingrijiea copilului de catre mai multe persoane

Ingrijiea copilului de catre mai multe persoane are si efecte nedorite pentru ca fiecare
persoana (bunici,rude,vecini,frati mai mari,educator specializat) are un stil personal de
a interactiona cu copilul si de a indeplini sarcinile.Daca persoanele sunt orientate spre
„independenta” si incep sa dezvolte scopuri particulare,ideea de echipa dispare.In acest
caz colaborarea descreste,mai ales daca stilul de ingrijire este diferit sau apar conflictele
si eforturile de mentinere a liniei comune cresc. Cand o activitate necesita colaborarea
intre persoane cu stilurile diferite de munca si scopuri particulare dezvoltate foarte
probabil se nasc conflicte. Nu intotdeauna suntem capabili sa influentam comportamentul
celuilalt dar cel putin trebuie sa fim pregatiti sa ne studiem propriul stil pentru a observa
daca o schimbare in comportamentul nostru poate genera reactii satisfacatoare.
De exemplu daca un copil este pregatit de educator specializat pentru a merge la scoala,ia
masa cu mama,este dus la scoala de catre tata,este adus de catre fratele mai mare,isi
pregateste lectiile cu bunica si isi petrece timpul liber cu vecinii in compania educator
specializatul,toti cei implicati trebuie sa comunice si sa stie care sunt competentele si
limitele lor pentru a lucra armonios in echipa.Un educator specializat poate avea chiar un
rol de negociator in aceasta situatie.
1
Manual pentru
anexă | Ce este negocierea?

In sens larg, negocierea este o forma de comunicare interumana prin care partile aflate in
dezacord urmaresc sa atinga un scop comun.
Negocierea se realizeaza cu un stil specific care, ca si stilul de comunicare, se bazeaza
pe particularitati ale personalitatii (temperamentale, caracteriale, aptitudinale).
Stilul de negociere poate fi modelat si tinut sub control. A negocia inseamna a pune impreuna
asemanari si deosebiri. Insa, pentru ca acest fapt sa fie posibil, e nevoie sa te exprimi, sa
primesti confirmarea ca ai fost inteles, sa-l asculti pe celalalt si sa confirmi ca l-ai inteles.
Ca educator specializat este util:
z sa ne identificam si sa evaluam stilul de negociere al celorlalti;
z sa adaptam stilul personal de comunicare si negociere la stilurile celorlalti.
Sunt identificate cinci stiluri principale de negociere:
1. Emotiv
z foloseste mijloace de comunicare expresive; imbina comunicarea verbala cu cea nonverbala
z foloseste capacitatile empatice si de convingere
2. Autoritar
z foloseste mijloace de comunicare ferme (glas sonor, opinii clare, uneori rigide etc.)
z atitudinea afisata este responsabila, parentala, dar ascunde uneori indiferenta
3. Reflexiv
z foloseste mijloacele de comunicare formale (fraze pretentioase, cuvinte indelung
cautate, accentul cade pe detaliu, controlul emotional este puternic)
z sunt peroane introverte, lente, meticuloase, perfectioniste, aparent preocupate de altceva
4. Indatoritor
z foloseste mijloace de comunicare persuasive (conving prin caldura mesajului, forta
prieteniei, atentie, intelegere)
z sunt persoane supuse, care nu se afirma, sensibile, care evita sa ia decizii
5. Flexibil
z este un stil combinat, mobil, care corespunde asteptarilor celorlalti si se modifica in
raport cu situatia, bazandu-se pe cele patru stiluri anterioare
1
z comunicarea este controlata constient si schimbarile de gestica, mesaj, atitudine,

sunt deliberate
Indiferent de stilul abordat, negocierea ramane o cale de prevenire si rezolvare a
conflictelor sau situatiilor frustrante.
anexă | Caracteristicile educatorilor specializati eficienti

și educatori specializati ineficienti
Adoptarea perspectivei parintilor cere educatorului specializat sa inteleaga si sa respecte
valorile, atitudinile, nevoile si preferintele familiei. Aceasta il poate ajuta sa se asigure ca
parintii sunt satisfacuti si ca vor pastra si in viitor serviciile sale.
Educatori specializati eficienti

z Prezinta incredere: sunt surse de baza pentru informatiile despre copil si anturaj;
z Creaza o atmosfera de intimitate, respect si incredere reciproca copilului si
parintilor;
z Comunica eficeint: de exemplu se angajeaza intr-un dialog sau o discutie deschisa;
z Nu-i judeca/resping pe cei care le solicita seriviciile: ei prezinta optiuni si nu ii critica
pe ceilalti pentru deciziile pe care le-au luat;
z Sunt intelegatori,empatici;
z Nu sunt jenati sa discute probleme legate de profesie;
z Se asigura ca atat copilul cat si familia se simt confortabil in prezenta lor si le
asigura intimitatea;
z Vorbesc linistit si cu un ton moderat,isi gestioneaza cu grija emotiile;
z Prezinta mesaje clare si folosesc un limbaj care este pe intelesul tuturor;
z Pun intrebari adecvate pentru ca sa se asigure ca au inteles corect cerintele
impartasite de ceilalti;
z Sunt rabdatori cand parintele sau copilul are dificultati sa se exprime sau sa
inteleaga mesajele lor;
z Identifica si inlatura obstacolele,barierele de comunicare,frustrarile,conflictele.
Educatori specializati ineficienti

z Intrerup conversatiile, vorbesc despre discutiile cu familia si altor persoane;
z Ii judeca pe parinti/copii: de exemplu iau ei deciziile in locul parintilor considerandu-i
iresponsabili sau fara abilitati pedagogice;
1
Manual pentru
z Nu asigura confortul copilului si nici intimitatea lui: de exemplu ofera servicii in

prezenta altor persoane fara ca sa ceara in prealabil consimtamantul parintelui si nu
respecta confidentialitatea;
z Au o comunicare nonverbala nesatisfacatoare, neglijeaza tinuta,igiena personala;
z Le lipsesc cunostintele in domeniul comunicarii si ingrijirii copilului;
z Se simt inconfortabil in discutiile din domeniul educatiei si ingrijirii copilului;
z Pot fi intelesi cu greutate: vorbesc repede sau prea lent si cu un volum
necorespunzator al vocii si folosesc un limbaj pe care copilul nu il poate intelege;
z Nu pun intrebari pentru a se asigura ca mesajul a fost inteles,presupun ca totul este
in regula sau in neregula;
z Nu au rabdare cu copiii si parintii care se exprima mai greu sau inteleg mai greu
mesajelelor;
z Nu sunt intelegatori,sunt necuviinciosi,critici,agresivi si nu inteleg nevoile si
problemele copilului/familiei.
Caracteristicile unui educator Caracteristicile unui educator specializat

specializat de incredere privit cu neincredere
z afectiv z distant
z discret z nu pastreaza confidentialitatea
z implicat z neimplicat, detasat
z echilibrat z neechilibrat
z autentic z fals
z informat z neinformat
z impartial, neutru, nejudicativ z partinitor,critic
z empatic z nu accepta pe celalalt
z eficient z ineficient
z competent z incompetent
z calm z agresiv
z mobil dar perseverent, consecvent z fluctuant, inconsecvent
Familiile satisfacute de serviciile de calitate, centrate pe nevoile lor vad in educatorul spe‑
cializat o persoana resursă pentru prezent si viitor. In plus familia poate fi interesata sa
recomande serviciile educatorului specializat si altor familii, sau la terminarea contractului,
sa ofere recomandari favorabi
1
RELAȚIA CU FAMILIA
anexă | Relația cu familia
Pentru o mai bună implicare în viața educațională a copilului este recomandată implicarea
acestora prin activități copii-părinți, fie acasă, fie la centru, evenimente dedicate părinților,
implicarea părinților în pregătirea activităților și evenimentelor pentru copii, discuții cu
cadrele didactice și echipa de management, cursuri de parenting.
Newsletter-ul poate fi o formă prin care părinții pot urmări viața din centru.
In același timp este foarte importantă transparența din partea centrului și cooperarea ta cu
părinții.
Pentru aceasta, părinții ar trebui să aibă tot timpul acces la dosarul copilului, să poată
participa periodic la activitățile desfășurate în clasă, la programul de acitivități, orar, meniul
zilnic, și să li se asigure posibilitatea de a discuta cu cei care au grijă de copilul lor.
Trebuie să existe o modalitate de comunicare constantă cu părinții, cum ar fi caietul de
observații.
Observarea atentă a copilului la clasă, urmărirea progesului.
Este important ca părintele să primească mesajul că există deschidere pentru discuții cu
aceștia.
Dacă copilul este instituționalizat într-un centru rezidențial este bine ca părinții să aibă
acces la informații privind viața copilului (fotografii, convorbiri telefonice, prin intermediul
internetului, scrisori, vizite, petrecerea weekend/ evenimente importante/ sărăbători cu
părinții). Copilul are nevoie de familie, și trebuie contruită o relație cu aceștia pentru
echilibrul emoțional al copilului.
Dacă copilul trăiește într-o alta familie decât cea naturală, este bine ca asistentul social
răspunzător de caz să facă vizite periodice la domiciliu și să observe evoluția copilului
atât acasă cât și la școală, să poarte discuții cu apropiații copilului și cu cadrele didactice,
pentru a-și forma o opinie corectă despre felul în care acesta este îngrijit și integrat social.
Pentru dezvoltarea unui parteneriat cu părinții este indicat ca:
z Specialiștii să respecte și să înțeleagă rolul părinților în educația copiilor.
z Specialiștii discută cu părinții îngrijorările lor
z Se depund eforturi pentru a integra copilul
RELAȚIA CU FAMILIA 99
1
Manual pentru
z Toți părinții sunt făcuți să se simtă bine veniți și valorizați, printr-o serie de
oportunități de colaborare între copii, părinți și specialiști.
z Cunoștințele și expertiza părinților sunt folosite pentru a îmbunătății oportunitățile de
învățare asigurate de centru.
z Specialiștii folosesc o multitudine de metode prin care să-i țină pe părinți informați
privind activitățile, prin broșuri, display-uri, filme și discuții informative.
z Părinții și specialiștii discută și înregistrează progresele realizate de copii prin
întâlniri, cărți, evaluări.
z Activitățile de învățare și joacă relevante, precum cititul, schimbul de cărți, etc, sunt
continuate și acasă. De asemenea, experiențele de acasă sunt folosite pentru a
asigura învățarea.
100 RELAȚIA CU FAMILIA

2
MODULUL
GESTIONAREA ACTELOR
ȘI DOCUMENTELOR
BENEFICIARILOR, RESPECTAREA
NORMELOR DE SECURITATE
ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ȘI
ÎN DOMENIUL SITUAȚIILOR
DE URGENȚĂ, RESPECTAREA
DREPTURILOR BENEFICIARILOR
101
2
Manual pentru
102 TITLU CAPITOL

2
Gestionarea actelor și documentelor beneficiarilor, respectarea normelor
de securitate și sănătate în muncă și în domeniul situațiilor de urgență…
GESTIONAREA ACTELOR
ȘI DOCUMENTELOR BENEFICIARILOR
anexă | Plan de interventie specifica pentru timp liber si socializare
Nume şi prenume:
Data nasterii:
Data întocmirii:
PLAN DE INTERVENTIE SPECIFICA

PENTRU TIMP LIBER SI SOCIALIZARE
Obiective Activitati Perioada Observatii
Educator,
GESTIONAREA ACTELOR ȘI DOCUMENTELOR BENEFICIARILOR 103

2
Manual pentru
anexă | Plan de interventie specifica pentru educatia

informala si non-formala
Nume şi prenume:
Data nasterii:
Data întocmirii:

PENTRU EDUCATIA INFORMALA SI NON-FORMALA
Educator,
104 GESTIONAREA ACTELOR ȘI DOCUMENTELOR BENEFICIARILOR

2
anexă | Plan de interventie specifica pentru dezvoltarea

deprinderilor de viata independenta
Nume şi prenume:
Data nasterii:
Data întocmirii:
PLAN DE INTERVENTIE SPECIFICA PENTRU DEZVOLTAREA

DEPRINDERILOR DE VIATA INDEPENDENTA
Educator,

2
Manual pentru
anexă | Plan de interventie specifica – evaluare

si consiliere psihologica
Nume şi prenume:
Data nasterii:
Data întocmirii:
PLAN DE INTERVENTIE SPECIFICA –

EVALUARE SI CONSILIERE PSIHOLOGICA
Obiective Activitati Perioada
Identificarea unei alternative

Orientare scolara si profesionala 3 luni
de scolarizare
Fise de lucru
Stimularea proceselor mnezice 3 luni
Exercitiul
Dezvoltarea abilitatilor de Consiliere psihologica

6 luni
management emotional Tehnici expresive
Formarea unor abilitati Consiliere psihologica

6 luni
de comunicare eficienta Tehnici expresive
Psiholog,

2
anexă | Plan de interventie specifica pentru integrare

socioprofesională
Nume şi prenume:
Data nasterii:
Data evaluării:

PENTRU INTEGRARE SOCIOPROFESIONALĂ
Obiective Activitati Perioada
Respectarea dreptului tînărului

Menţinerea legăturilor cu familia 6 luni
de a menţine legătura cu familia
Evaluarea potenţialului
de integrare în familie
Reintegrarea în familie 6 luni
Reevaluare
Monitorizare
Includerea tînărului în evidenţa
A.L.O.F.M.
Altele 6 luni
Identificarea unui centru social pe
raza sectorului 1
Asistent social,

2
Manual pentru
anexă | Plan de servicii
AVIZAT,
DIRECTOR GENERAL ADJUNCT
D.G.A.S.P.C. SECTOR 1
PLAN DE SERVICII
Numele şi prenumele copilului:
1. CNP –
2. M
ama – CNP –
Tatal – decedat
Reprezentantul legal al copilului - mama
Alt reprezentant legal al copilului -
Domiciliul:
Si cu reşedinţa în Bucureşti sectorul 1,
Data întocmirii planului de servicii:
Dosarul nr.
Motivul întocmirii planului de servicii – Cererea................ prin care se solicită pentru copilul
...............din fondurile DGASPC Sectorul 1.
Responsabilul de caz:
Manager de caz: - DGASPC Sectorul 1
Membrii echipei şi instituţia din care provin:

z DGASPC Sectorul 1;
z Director Grădiniţa
z Educatori, Grădiniţa

2
PRESTAŢII
Autoritatea locală Data de Perioada
Tipul Cuantumul
responsabilă începere de acordare
Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Conform Conform
Alocatie
42 lei/lună Sociale prin legislaţiei în legislaţiei în
de stat
DGASPC Serviciul vigoare vigoare
Alocaţii
contribuţia
Prestaţii de hrană la DGASPC Sector 1, Decembrie
3 luni
financiare Grădiniţa nr.... Serviciul Financiar 2014
pt. copilul
SERVICII PENTRU COPILUL

Responsabilul
Perioada
Instituţia Obiective Data de de caz/
Tipul de
responsabilă generale începere persoana
desfăşurare
responsabilă
Prevenirea
separării
D.G.A.S.P.C.
copilului de Decembrie
Social Sector 1 3 luni Consilier pr.
părinţi; 2014
S.P.S.C.F
Prevenirea
neglijării;
Îmbogăţirea
Educaţie vocabularului;
formală/ activităţi Decembrie
Grădiniţa nr. 3 luni Educatori
nonformală, extracurriculare, 2014
informală joc de rol,
socializare.
Cabinet Mentinerea starii

Medic de
Sanatate medical de sanatate permanent Permanent
familie
individual optime

2
Manual pentru
SERVICII PENTRU D-NA

Responsabilul
Instituţia Obiective Data de Perioada de de caz/
Tipul
responsabilă generale începere desfăşurare persoana
responsabilă
Prevenirea
separării
copilului de
D.G.A.S.P.C. mamă şi
Sector 1 familie
Serviciul Prevenirea Decembrie
Social Prevenire 3 luni Consilier pr.
neglijării 2014
a Separării
Copilului de Prevenirea
Familie dependenţei
de sistemul
de asistenţă
socială
Mentinerea
Cabinet de
starii de Pers. Resp.
Sanatate medicina nelimitatat nelimitat
sanatate dr. de familie
familiala
optime
INTERVENŢII PENTRU COPILUL

Responsabilul
Instituţia Data de Perioada de de caz/
Tipul Activitati
responsabilă începere desfăşurare persoana
responsabilă
D.G.A.S.P.C. Colaborare
instituţională
Sector 1 şi intrainsti
Serviciul tuțională; Decembrie
Social 3 luni Consilier pr.
Prevenire Vizite la 2014
a Separării domiciliu;
Copilului de Monitorizare
Familie socială.

2
Responsabilul
Tipul Activitati
responsabilă
Activităţi
ludice;
stimulare
cognitivă
prin jocuri
Educaţie
specifice
formală/ Decembrie
Grădiniţa nr. vârstei 3 luni educatori
nonformală, 2014
biologice-
informală
culori,
forme,
construcţii.
Jocuri de
imitaţie.
Consultaţii
Cabinet de
şi intervenţie Medic de
Sanatate medicină de permanent
in caz de permanent familie
familie
nevoie
INTERVENŢII PENTRU D-NA

Responsabilul
Tipul Activitati
responsabilă
Consiliere
D.G.A.S.P.C. socială;
Sector 1 Discu‑
ţii privind
Social Serviciul reabilitarea Decembrie 3 luni Consilier pr.
Prevenire socială; 2014
a Separării Colaborare
Copilului de instituţională
Familie şi interinsti‑
tuţională;

2
Manual pentru
Responsabilul
Tipul Activitati
responsabilă
Vizite la
domiciliu;
Acordarea unui
ajutor financiar
constând în
contribuţia
de hrană la
Grădiniţa nr.
pentru copilul
său.
Controale
periodice
Cabinet de
în vederea nedetermi‑ nedetermi‑ Pers. resp. dr.
Sanatate medicină de
investigării nata nata de familie.
familie
stării de
sănătate.
Avizat
Şef Serviciu Prevenire a Separarii Copilului de Familie
Responsabilul de caz:�� DGASPC Sectorul 1
Manager de caz: �� DGASPC Sectorul 1
Membrii echipei şi instituţia din care provin:
z DGASPC Sectorul 1;
z Director Grădiniţa Nr...;
z Educatori Grădiniţa nr. …
Am luat la cunoştinţă: beneficiar

2
RESPECTAREA NORMELOR
DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
ŞI ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
ACCIDENTE, CUTREMUR, INCENDIU
anexă | Cum acționezi în caz de accident

z Analizezi situația pentru a identifica natura accidentului, eventualele riscuri, cum pot
fi rezolvate pentru a proteja victima și pentru a preveni extinderea accdentului.
z Protejezi victima prin suprimarea și izolarea riscurilor sau prin scoaterea victimei de
sub acțiunea riscului respectiv
z Examinarea victimei dacă sângerează abundant, răspunde la întrebări, respiră, ii
bate inima
z Anunțatea accidentului
z Acordarea primului ajutor
z Supravegherea victimei și așteptarea echipei de specialitate
Cum examinezi accidentații

z Se face o examinare exterioară completă a accidentatului/ților având grijă să nu
agravăm starea lor prin acțiuni bruște și greșite
z Respectarea unei asepsii perfecte
Când sunt mai mulți accidentați acționezi în ordinea gravității

z Urgență extremă reprezintă – hemoragiile la cap, gât, axilă, coapse, interne, răniți în
zona toracelui, arsuri extinse, răni grave
z Prima urgență reprezintă – răniți cu pierderi de sânge sau membre zdrobite
z A doua urgență reprezintă – fracturi (de craniu, de coloană vertebrală, deschise, răni
adânci)
RESPECTAREA NORMELOR DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ… 113

2
Manual pentru
z A treia urgență – fracturi mici închise, rănile puțin adânci etc.

z Accidentații for fi trasnportați cu ambulanța
z Numai victimele cu leziuni ușoare pot fi transportați cu mijloace improvizate
z Accidentații grav pot fi transportați cu mijloace improvizate doar în situații
excepționale
z Nici un accidentat nu va fi transportat înainte de a fi adus în starea în care să poată
suporta transportul, adică înainte de a fi examinat și de a i se acorda primul ajutor.
z La sosirea ambulanței cadrele medicale preiau cazul
Ce faci până la sosirea ambulanței

z Acorzi primul ajutor
z Urmărești semnele vitale (prezența respirației, pulsul, starea de conștiență,
restabilirea respirației și a circulației sanguine, oprirea hemoragilor, starea
pansamentelor, imobilizarea fracturilor, poziția de siguranță etc.
Te afli cu un accidentat, ce faci?

Acționezi în funcție de starea victimei
z Dacă victima nu vorbește (inconștientă) dar respiră și îi bate inima (are puls)
așezare în poziția de siguranță
acoperirea victimei
alarmă
supraveherea semnelor vitale.
z Dacă victima nu raspunde, nu respiră, dar are puls
Manevra Heimlich
Respirație ”gură la gură” sau ”gură la nas”
z Dacă victima nu raspunde, nu respiră, nu are puls
Reanimare cardio respiratorie
z Dacă victima sângerează abundent
Compresie manuală locală
Pansament compresiv
Compresie manuală la distanță
z Dacă victima prezintă arsuri
114 RESPECTAREA NORMELOR DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ…

2
Foc sau cădură: spălare pentru a evita întinderea arsurii, răcorire

Substanțe chimice: spălare abundentă cu apă (nu se încearcă neutralizarea
substanței)
z Dacă victima vorbește dar nu poate realizare anumite mișcări se va acționa ca
și cum ar avea o fractură, evitându-se deplasarea sa
z In cazul în care victima era în contact cu instalația electrică
Întreruperea tensiunii
Scoaterea de sub tensiune prin folosirea materialelor electroizolante aflate la
dispoziție
Se așează victima în poziție de siguranță, pe o parte pentru a evita infundarea
căilor respiratorii și înecarea
Examinarea victimei (culoarea pielii, transpirația feței și a palmelor, prezența și
caracteristicile respirației și ale pulsului). La apariția acestora trebuie chemată
salvarea.
Orice electrocutat trebuie supus unui examen medical.
anexă | Cum acționezi în caz de incendiu

z Evacuarea spațiului în cel mai rapid mod
z Informarea
z Acordarea primului ajutor, stingerea incendiului
În caz de alarmare
z Orice semnal de alarmă trebuie luat în serios
z Cu totii trebuie să cunoaștem calea de evacuare spre exterior
z Toate trecerile, coridoarele, scările, trebuie menținute libere
z Salvarea oamenilor primează stingerii incendiilor
z Clădirea se părăsește în ordine și liniște, rapid
z Ușile se închid dar nu se blochează
z Nu trebuie lăsată lumina aprinsă
z Nu alerga dar mergi repede

2
Manual pentru
z Dacă nu poți evacua, așază-te într-o zonă neafectată de incendiu și așază-te la

geam sa te vadă pompierii
z Rămâneți împreună
Evacuarea
z Rapid
z Siguranța primează rapiditatea
z Salvarea oamenilor primează stingerii incendiului
z Anunțarea Dispeceratului pentru situații de urgență la 112
z Răspundeți la toate întrebările pompierilor
z Nu părăsiți locul de unde ați sunat, vor suna pentru confirmarea apelului de urgență
anexă | Evacuarea în caz de cutremur
1. În timpul seismului
z Pătrează-ți calmul, nu intra în panică, liniștește-i și pe copii, protejează-i, nu te
speria de zgomotele din jur.
z Preveniți tendința de a părăsi camera – prima fază seismică are durata cea mai
mică, iar următoarea este posibil să văa prindă în timpul evacuării.
z Rămâi cu copiii în încăpere, departe de fereastra care se poate sparge, sub o
grindă, toc de ușă solid, sub un birou sau masă rezistente pentru a vă feri de
căderea unor obiecte, bucăți din construcție, etc.
z Dacă nu există această posibilitatea trebuie să rămâneți stând la podea, lângă un
perete solid, pe genunchi și coate, cu fața în jos si cu capul în mâini.
z Nu fugiți pe ușă, nu săriți pe fereastră, nu alergați pe scări, nu utilizați liftul
z Nu alergați în stradă.
z Acordă primul ajutor copiilor răniți.
z Ulterior vei încerca să alarmezi echipele de salvare – intervenție, de prezența
voastră.
116 RESPECTAREA NORMELOR DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ…

2
2. După producerea unui cutremur

z Nu părăsi imediat spațiul.
z Acordă mai întai primul ajutor .
z Calmează copiii.
z Nu mișca răniți grav, dacă nu sunt în pericol imediat de a fi răniți suplimentar.
z Îngijește-te de siguranța copiilor, asigurându-le îmbrăcămintea și încălțămintea în
vederea evacuării.
z Nu utiliza telefonul decât pentru apeluri de salvare.
z Dacă s-a declanșat un incendiu încearcă să-l stingi prin forțe proprii
z Părăsește împreună cu copiii clădirea cu calm.
z Verifică mai întâi scara și accesul spre ieșire.
z Dacă la ieșire găsești uși blocate acționează fără panică pentru a le debloca, dacă e
nevoie sparge vitrajele cu un scaun, vază și curăță marginea pentru a se folosi drept
ieșire.
z La evacuare dă prioritate copiilor.

2
Manual pentru
UTILIZAREA STINGĂTOARELOR
anexă | Utilizarea stingătoarelor
Amplasarea stingătoarelor de incendiu

z La locuri vizibile și ușor accesibile
z La distanță de minimum 2m față de focarele posibile
Cum funcționează stingătorul

Cu buton de acționare tip ciupercă
z Se ia stingătorul si se duce în apropierea focului
z Se agită de 3-4 ori
z Se fizează stingătorul pe sol
z Se scoate agrafa de siguranță de la cuiul percutorului
z Se prinde cu mâna stângă furtunul de refulare și se îndreaptă spre centrul
focului și cu podul mâinii drepte se lovește puternic butonul percutor tip
ciupercă, pentru perforarea membranei
z În timpul folosirii poziția stingătorului trebuie să fie verticală
Cu două pârghii de acționare
z Se ia stingătorului șis e duce în apropierea focului
z Se agită de 3-4 ori
z Se fixează pe sol
z Se scoate agrafa de siguranță de la pârghia mobilă care acționează asupra
cuiului percutor
z Se prinde cu o mână furtunul de refulare și se îndreaptă spre central focului
z Cu mâna cealaltă se apasă scurt pârghia mobilă care coboară până se
suprapue peste pârghia fixă și cuiul percutor perforează membrane
118 UTILIZAREA STINGĂTOARELOR

2
z Pârghia mobilă, dupe perforarea membrane, se lasă liberă și revine la poziția

inițială
z După aprox. 5-6 sec. se acționează din nou asupra oârghiei mobile, care
permite ieșirea amestecului presurizat, numai când este apăsată
z Funcționare identică cu a sifonului
ATENȚIE!!!!
Dacă pârghia mobilă după perforarea membranei nu este lăsată liberă cele 5-8 sec ratăm
funcționarea stingătorului
Stingător portabil cu pulbere presurizat permanent (cu manometru)
z Se scoate agrafa de siguranță
z Se apasă pârghia superioară pentru a acționa amestecul din interior
z Dacă este dotat și cu un furtun, cu o mână se ține furtunul care se îndreaptă
spre baza focului, cealaltă apasă pârghia mobilă
ATENȚIE!!!!
Nu se recomanda pentru stingerea incendiilor la calculatoare, componente electronice și
este interzis la stingerea incendiilor la rețele electrice de înaltă tensiune
Stingătorul portabil cu bioxid de carbon tip G3 sau G6
z Se ia stingătorul și se transport până în apropierea incendiului
z Se scoate agrafa de siguranță
z Se apasă mânerul declanșator (rozeta declanșatoare)
z Se ridică și se îndreaptă cu țeava de evacuare asupra centrului focului
UTILIZAREA STINGĂTOARELOR 119

2
Manual pentru
ACORDAREA
PRIMULUI AJUTOR
anexă | Primul ajutor în caz de rănire și ardere
Dacă un copil sângerează

z Aplică presiune asupra rănii pentru a se opri sângerarea cu compresă sterilă, dacă
se poate, cu mâna rănitului, cu mâna ta, cu un tricou, prosop, orice ai la îndemână
Semne de șoc – paloare, piele rece, amețeală. Sună de urgență la 112 !!!!
apasă copilul pe o suprafața plană, controlează pe cât posibil sângerarea,
împiedică hipotermia sau febra.
Dacă sângerarea este abundentă, sună la 112, sau roagă pe altcineva să o facă
z Aplică presiune asupra rănii până ajunge salvarea
z Nu trebuie spălată o rană care sângerează abundent
z Dacă copilului îi curge sânge din nas, roagă-l să se țină de nas și să se aplece în
față.
Alergiile
z Copilul poate dezvolta o iritație, mâncărime, sau să I se inflameze mâinile,
picioarele, fața. Poate să prezinte dificultăți de a respira.
Vomă și diaree – cauze – polen, înțepături, latex, mâncare, alune, lactate.
z Dacă copilul este în șoc anafilactic (probleme de respirație, stare de șoc) sună la
112 sau fa-I injecție cu Epi-pen.
Alimentele cu potențial alergenic: alunele, fructele de mare, lactatele, ouale.
Atac astmatic (Dificultate de a respira, de a vorbi, poate să tușească, buzele, lobul

urechii și sub unghii poate să fie vânăt din cauza oxigenării deficitare)
z Ajută copilul să se așeze confortabil, și administrează medicamentul.
z Dacă devine severă sau nu are medicamentul la el, sună la 112.
120 ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

2
z În cazul în care copilul prezintă fractură

z Încurajează-l să își susțină membrul afectat
z Sună la 112 tu, sau altcineva
z Membrul afectat trebuie neapărat să fie sprijinit dar fără a face mișcări care nu sunt
absolut necesare, cu ajutorul unei pături, textile, etc.
Nu incerca sa asezi la loc osul fracturat
Arsuri
z Răcește arsura sub apă rece pentru cel puțin 10 min pentru a stopa extinderea
arsurii. Reduce și durerea, inflamația și efectele arsurii.
z Poate fi bandajată cu ceva curat
z În cazul unui copil trebuie să suni la 112 dacă arsura acopera mai mult de o singură
zonă a corpului, acoperă picioare, mâini, încheieturi, față sau se vede țesutul de
dedesupt.
z Nu pune ulei sau crema/unt pe arsura!
z Nu folosi gheața pentru a răci rana ci apă sau alt lichid rece.
z Nu folosi plasturi sau leucoplast ci un material care nu se lipeste.
z Nu incerca să îndepărtezi imbrăcăminte/bijuterii lipite de pielea arsă.
Diabet urgență (foame, convulsii, transpirație, amețeală sau confuzie, slăbiciune, leșin,
pierderea bruscă a cunoștinței)
Lovituri la cap
z Dacă devin confuzi, amețiți, vomită sau dacă căderea s-a produs de la o înălțime
mai mare de două ori înălțimea lor, atunci sună la 112.
z Roagă-l să se așeze și aplică o compresă rece pe lovitură (gheață, legume
înghețate – împachetate într-un prosop).
Simptomele unei contuzii:
z Amețeală
z Pierderea cunoștinței
z Durere de cap
z Confuzie
z Stare generală de rău
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR 121

2
Manual pentru
z Vedere încețoșată
z Lipsa memoriei a ceea ce s-a întâmplat
Nu le da calmante de durere de cap sau altele.
Diabet
z Oferă-i ceva care conține zahăr.
122 ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

2
RESPECTAREA DREPTURILOR BENEFICIARILOR
anexă | Legea 272/2004 privind promovarea

și respectarea drepturilor copilului
LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004
privind protectia si promovarea drepturilor copilului
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 557 din 23 iunie 2004
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispozitii generale si definitii
ART. 1
(1) Prezenta lege reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si
garantarea drepturilor copilului.
(2) Autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice
si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte,
sa promoveze si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in
concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale
in materie la care Romania este parte.
ART. 2
(1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate in domeniul respectarii si promovarii
drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, incheiat in acest
domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile
si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror
persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
RESPECTAREA DREPTURILOR BENEFICIARILOR 123

2
Manual pentru
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile

care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate,
precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
(4) Persoanele prevazute la alin. (3) sunt obligate sa implice familia in toate deciziile,
actiunile si masurile privitoare la copil si sa sprijine ingrijirea, cresterea si formarea,
dezvoltarea si educarea acestuia in cadrul familiei.
ART. 3
De dispozitiile prezentei legi beneficiaza:
a) copiii cetateni romani aflati pe teritoriul Romaniei;
b) copiii cetateni romani aflati in strainatate;
c) copiii fara cetatenie aflati pe teritoriul Romaniei;
d) copiii care solicita sau beneficiaza de o forma de protectie in conditiile
reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor in Romania;
e) copiii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, in situatii de urgenta constatate, in
conditiile prezentei legi, de catre autoritatile publice romane competente.
ART. 4
In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) copil - persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nu a dobandit capacitatea
deplina de exercitiu, in conditiile legii;
b) familie - parintii si copiii acestora;
c) familie extinsa - copilul, parintii si rudele acestuia pana la gradul IV inclusiv;
d) familie substitutiva - persoanele, altele decat cele care apartin familiei extinse, care,
in conditiile legii, asigura cresterea si ingrijirea copilului;
e) planul individualizat de protectie - documentul prin care se realizeaza planificarea
serviciilor, prestatiilor si a masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza
evaluarii psihosociale a acestuia si a familiei sale, in vederea integrarii copilului care
a fost separat de familia sa intr-un mediu familial stabil permanent, in cel mai scurt
timp posibil;
f) planul de servicii - documentul prin care se realizeaza planificarea acordarii
serviciilor si a prestatiilor, pe baza evaluarii psihosociale a copilului si a familiei, in
vederea prevenirii separarii copilului de familia sa;
g) reprezentant legal al copilului - parintele sau persoana desemnata potrivit legii sa
exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile parintesti fata de copil;
h) A.N.P.D.C. - Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului;
124 RESPECTAREA DREPTURILOR BENEFICIARILOR

2
i) C.P.C. - comisia pentru protectia copilului;

j) D.G.A.S.P.C. - directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;
k) S.P.A.S. - serviciul public de asistenta sociala;
l) O.R.A. - Oficiul Roman pentru Adoptii.
ART. 5
(1) Copiii au dreptul la protectie si asistenta in realizarea si exercitarea deplina a
drepturilor lor, in conditiile prezentei legi.
(2) Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand
parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile
fata de copil tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) In subsidiar, responsabilitatea revine colectivitatii locale din care fac parte copilul si
familia sa. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii sau,
dupa caz, alt reprezentant legal al copilului in realizarea obligatiilor ce le revin cu privire la
copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate,
corespunzatoare nevoilor copilului.
(4) Interventia statului este complementara; statul asigura protectia copilului si garanteaza
respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifica realizata de institutiile statului
si de autoritatile publice cu atributii in acest domeniu.
ART. 6
Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor
principii:
a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea
obligatiilor parintesti;
d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea
drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protectie a copilului, interventia multisectoriala si
parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;
f) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitatii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta
si de gradul sau de maturitate;

2
Manual pentru
i) asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului,

tinand cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica, in cazul luarii
unei masuri de protectie;
j) celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;
l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu
ansamblul reglementarilor din aceasta materie.
ART. 7
Drepturile prevazute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fara nici o
discriminare, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie,
de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, de gradul
si tipul unei deficiente, de statutul la nastere sau de statutul dobandit, de dificultatile de
formare si dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale parintilor ori ale altor reprezentanti
legali sau de orice alta distinctie.
CAP. II
Drepturile copilului
SECTIUNEA 1
Drepturi si libertati civile
ART. 8
(1) Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.
(2) Copilul este inregistrat imediat dupa nastere si are de la aceasta data dreptul la un
nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, daca este posibil, de a-si cunoaste parintii si de
a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.
(3) Parintii aleg numele si prenumele copilului, in conditiile legii.
(4) Copilul are dreptul de a-si pastra cetatenia, numele si relatiile de familie, in conditiile
prevazute de lege, fara nici o ingerinta.
(5) Daca se constata ca un copil este lipsit, in mod ilegal, de elementele constitutive ale
identitatii sale sau de unele dintre acestea, institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa
ia de urgenta toate masurile necesare in vederea restabilirii identitatii copilului.

2
ART. 9
(1) In scopul realizarii dreptului prevazut la art. 8 alin. (1), unitatile sanitare care au in
structura sectii de nou-nascuti si/sau de pediatrie au obligatia de a angaja un asistent
social sau, dupa caz, de a desemna o persoana cu atributii de asistenta sociala.
(2) In vederea stabilirii identitatii copilului parasit sau gasit ori a parintilor acestuia,
organele de politie competente au obligatia de a desemna una sau mai multe persoane
responsabile cu realizarea demersurilor ce le revin, potrivit legii, pentru inregistrarea
nasterii copilului.
ART. 10
(1) Certificatul medical constatator al nasterii, atat pentru copilul nascut viu, cat si pentru
copilul nascut mort, se intocmeste in termen de 24 de ore de la nastere.
(2) Raspunderea pentru indeplinirea obligatiei prevazute la alin. (1) revine medicului care a
asistat sau a constatat nasterea si medicului sef de sectie.
(3) Cand nasterea a avut loc in afara unitatilor sanitare, medicul de familie avand
cabinetul inregistrat in raza teritoriala unde a avut loc nasterea este obligat ca, la cererea
oricarei persoane, in termen de 24 de ore, sa constate nasterea copilului, dupa care sa
intocmeasca si sa elibereze certificatul medical constatator al nasterii copilului, chiar daca
mama nu este inscrisa pe lista cabinetului sau.
ART. 11
(1) In situatia in care copilul este parasit de mama in maternitate, unitatea medicala are
obligatia sa sesizeze telefonic si in scris directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului si organele de politie, in termen de 24 de ore de la constatarea disparitiei mamei.
(2) In termen de 5 zile de la sesizarea prevazuta la alin. (1), se intocmeste un
proces‑verbal de constatare a parasirii copilului, semnat de reprezentantul directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului, reprezentantul politiei si al maternitatii;
cand starea de sanatate a copilului permite externarea, in baza procesului-verbal, directia
generala de asistenta sociala si protectia copilului va stabili masura plasamentului in regim
de urgenta pentru copil.
(3) In termen de 30 de zile de la intocmirea procesului-verbal, politia este obligata sa
intreprinda verificarile specifice privind identitatea mamei si sa comunice rezultatul acestor
verificari directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.
(4) In situatia in care mama este identificata, directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului va asigura consilierea si sprijinirea acesteia in vederea realizarii
demersurilor legate de intocmirea actului de nastere.
(5) In situatia in care, in urma verificarilor efectuate de politie, nu este posibila identificarea
mamei, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului transmite serviciului
public de asistenta sociala in a carui raza administrativ-teritoriala s-a produs nasterea

2
Manual pentru
dosarul cuprinzand certificatul medical constatator al nasterii, procesul-verbal prevazut

la alin. (2), dispozitia de plasament in regim de urgenta si raspunsul politiei cu rezultatul
verificarilor.
(6) In termen de 5 zile de la primirea documentatiei prevazute la alin. (5), serviciul public
de asistenta sociala are obligatia de a obtine dispozitia de stabilire a numelui si prenumelui
copilului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare
civila, cu modificarile ulterioare, si de a face declaratia de inregistrare a nasterii la serviciul
de stare civila competent.
(7) Dupa inregistrarea nasterii copilului, serviciul public de asistenta sociala are obligatia
de a transmite directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului actul de
inregistrare a nasterii copilului.
ART. 12
(1) In situatia copilului gasit, precum si a celui parasit de parinti in alte unitati sanitare, a
carui nastere nu a fost inregistrata, obligatia de a realiza demersurile prevazute de lege
pentru inregistrarea nasterii copilului revine serviciului public de asistenta sociala in a carui
raza administrativ-teritoriala a fost gasit sau parasit copilul.
(2) Expertiza medico-legala necesara pentru inregistrarea nasterii copilului este gratuita.
ART. 13
(1) Unitatile sanitare, unitatile de protectie sociala, serviciile de ingrijire de tip rezidential,
entitatile fara personalitate juridica, alte persoane juridice, precum si persoane fizice, care
interneaza sau primesc in ingrijire femei gravide ori copii care nu poseda acte pe baza
carora sa li se poata stabili identitatea, sunt obligate sa anunte, in termen de 24 de ore, in
scris, autoritatea administratiei publice locale in a carei raza isi au sediul sau, dupa caz,
domiciliul, in vederea stabilirii identitatii lor.
(2) Cel care ia un copil pentru a-l ingriji sau proteja temporar, pana la stabilirea unei masuri
de protectie in conditiile legii, are obligatia de a-l intretine si, in termen de 48 de ore, de a
anunta autoritatea administratiei publice locale in a carei raza teritoriala isi are sediul sau
domiciliul.
ART. 14
(1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele,
precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
(2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea,
precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in
masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
(3) Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale
acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat

2
de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca
exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau
morala a copilului.
ART. 15
(1) In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:
a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei
legi, dreptul la relatii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) gazduirea copilului pe perioada determinata de catre parintele sau de catre alta
persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care
au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
f) transmiterea de informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari
medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a
mentine relatii personale cu copilul.
(2) Transmiterea informatiilor prevazute la alin. (1) lit. e) si f) se va face cu respectarea
interesului superior al copilului, precum si a dispozitiilor speciale vizand confidentialitatea
si transmiterea informatiilor cu caracter personal.
ART. 16
(1) Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura
dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu
ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al
copilului.
(2) Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al
copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a
periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
ART. 17
(1) Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii
personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine
interesului superior al copilului.
(2) Exercitarea dreptului prevazut la alin. (1) va fi facilitata de Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, pe baza unei
proceduri aprobate prin ordin comun.

2
Manual pentru
ART. 18
(1) Copiii neinsotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gasesc sub
supravegherea legala a unor persoane au dreptul de a li se asigura, in cel mai scurt timp
posibil, reintoarcerea alaturi de reprezentantii lor legali.
(2) Deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul
ambilor parinti; orice neintelegeri intre parinti cu privire la exprimarea acestui acord se
solutioneaza de catre instanta judecatoreasca.
(3) Parintii sau, dupa caz, alta persoana responsabila de supravegherea, cresterea si
ingrijirea copilului sunt obligati sa anunte la politie disparitia acestuia de la domiciliu, in cel
mult 24 de ore de la constatarea disparitiei.
ART. 19
(1) Misiunile diplomatice si consulare ale Romaniei au obligatia de a sesiza Autoritatea
Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului cu privire la copiii cetateni romani aflati in
strainatate care, din orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal
ori nu se gasesc sub supravegherea legala a unor persoane din strainatate.
(2) Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului va lua masurile necesare
pentru intoarcerea copilului la parinti sau la un alt reprezentant legal, imediat dupa
identificarea acestora. In cazul in care persoanele identificate nu pot sau refuza sa preia
copilul, la cererea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, tribunalul de
la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucuresti, in situatia in care acest domiciliu nu este
cunoscut, va dispune plasamentul copilului intr-un serviciu de protectie speciala propus de
Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.
(3) Procedura de intoarcere a copiilor in tara, de identificare a parintilor sau a altor
reprezentanti legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de intoarcerea
in tara a acestora, precum si serviciile de protectie speciala, publice sau private,
competente sa asigure protectia in regim de urgenta a copiilor aflati in situatia prevazuta la
alin. (1) se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
ART. 20
(1) Misiunile diplomatice si consulare straine au obligatia de a sesiza Autoritatea Nationala
pentru Protectia Drepturilor Copilului si Autoritatea pentru Straini despre toate situatiile
in care au cunostinta de copii cetateni straini aflati pe teritoriul Romaniei, care, din
orice motive, nu sunt insotiti de parinti sau de un alt reprezentant legal ori nu se gasesc
sub supravegherea legala a unor persoane. In cazul in care autoritatile romane se
autosesizeaza, acestea vor instiinta de urgenta misiunea straina competenta cu privire la
copiii in cauza.
(2) In situatia copiilor prevazuti la alin. (1), Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului, pana la definitivarea demersurilor legale ce cad in competenta
Autoritatii pentru Straini, va solicita Tribunalului Bucuresti stabilirea plasamentului copilului

2
intr-un serviciu de protectie speciala propus de Autoritatea Nationala pentru Protectia

Drepturilor Copilului.
(3) Masura plasamentului dureaza pana la returnarea copilului in tara de resedinta a
parintilor ori in tara in care au fost identificati alti membri ai familiei dispusi sa ia copilul.
(4) In cazul nereturnarii copilului, acesta beneficiaza de protectia speciala prevazuta in
prezenta lege.
ART. 21
In vederea aplicarii prevederilor art. 19 si 20 se incheie tratatele necesare cu statele sau
cu autoritatile statelor vizate, pe baza propunerilor Autoritatii Nationale pentru Protectia
Drepturilor Copilului si ale Ministerului Afacerilor Externe, precum si a altor institutii
interesate.
ART. 22
(1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si
familiale.
(2) Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau
dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala.
(3) Participarea copilului in varsta de pana la 14 ani la dezbateri publice in cadrul unor
programe audiovizuale se poate face numai cu consimtamantul scris al acestuia si al
parintilor sau, dupa caz, al altui reprezentant legal.
(4) Copiii nu pot fi folositi sau expusi de catre parinti, reprezentanti legali sau alte persoane
responsabile de cresterea si ingrijirea lor, in scopul de a obtine avantaje personale sau de
a influenta deciziile autoritatilor publice.
(5) Consiliul National al Audiovizualului monitorizeaza modul de derulare a programelor
audiovizuale, astfel incat sa se asigure protectia si garantarea dreptului copilului prevazut
la alin. (1).
ART. 23
(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.
(2) Libertatea copilului de a cauta, de a primi si de a difuza informatii de orice natura, care
vizeaza promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale, sanatatea sa fizica si
mentala, sub orice forma si prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabila.
(3) Parintii sau, dupa caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in
plasament copii, precum si persoanele care, prin natura functiei, promoveaza si asigura
respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi,
in functie de varsta si de gradul de intelegere al acestora, precum si de a le permite sa-si
exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

2
Manual pentru
(4) Parintii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decat in cazurile
prevazute expres de lege.
ART. 24
(1) Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei
probleme care il priveste.
(2) In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste copilul are dreptul de a
fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate
acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea
competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice
informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra
consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra
consecintelor oricarei decizii care il priveste.
(4) In toate cazurile prevazute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate in
considerare si li se va acorda importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de
maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere sa fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2) si (3). In caz de
refuz, autoritatea competenta se va pronunta printr-o decizie motivata.
(6) Dispozitiile legale speciale privind consimtamantul sau prezenta copilului in procedurile
care il privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea unui curator, in caz de
conflict de interese, sunt si raman aplicabile.
ART. 25
(1) Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie.
(2) Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile
legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate a acestuia, fara a-l putea
obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.
(3) Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul
acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.
(4) Atunci cand copilul beneficiaza de protectie speciala, persoanelor in ingrijirea carora se
afla le sunt interzise orice actiuni menite sa influenteze convingerile religioase ale copilului.
ART. 26
(1) Copilul are dreptul la libera asociere in structuri formale si informale, precum si
libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.

2
(2) Autoritatile administratiei publice locale, unitatile de invatamant si alte institutii publice
sau private competente iau masurile necesare asigurarii exercitarii corespunzatoare a
drepturilor prevazute la alin. (1).
ART. 27
(1) Copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul
la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea
propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai
comunitatii din care face parte.
(2) Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii asigura si urmareste exercitarea
drepturilor prevazute la alin. (1).
ART. 28
(1) Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi
supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
(2) Masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea
copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in
legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.
ART. 29
(1) Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale
fundamentale.
(2) Copilul este informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de
exercitare a acestora.
SECTIUNEA a 2-a
Mediul familial si ingrijirea alternativa
ART. 30
(1) Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai.
(2) Parintii au obligatia sa asigure copilului, de o maniera corespunzatoare capacitatilor
in continua dezvoltare ale copilului, orientarea si sfaturile necesare exercitarii
corespunzatoare a drepturilor prevazute in prezenta lege.
(3) Parintii copilului au dreptul sa primeasca informatiile si asistenta de specialitate
necesare in vederea ingrijirii, cresterii si educarii acestuia.

2
Manual pentru
ART. 31
(1) Ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere
interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului,
in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin
asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si
administrarea patrimoniului sau.
(3) In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si
indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti,
hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
ART. 32
Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala,
spirituala, morala si sociala. In acest scop parintii sunt obligati:
a) sa supravegheze copilul;
b) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;
c) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in
considerare opinia acestuia;
d) sa intreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice care exercita atributii in
domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.
ART. 33
Copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora,
cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare si
numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
ART. 34
(1) Serviciul public de asistenta sociala va lua toate masurile necesare pentru depistarea
precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de parintii sai, precum
si pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale parintilor si a violentei in familie.
(2) Orice separare a copilului de parintii sai, precum si orice limitare a exercitiului
drepturilor parintesti trebuie sa fie precedate de acordarea sistematica a serviciilor si
prestatiilor prevazute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzatoare a
parintilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate in baza unui plan de servicii.

2
ART. 35
(1) Planul de servicii se intocmeste si se pune in aplicare de catre serviciul public de
asistenta sociala, organizat la nivelul municipiilor si oraselor, precum si de persoanele cu
atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea
administrativ-teritoriala unde se afla copilul, in urma evaluarii situatiei copilului si a familiei
acestuia.
(2) La nivelul municipiului Bucuresti intocmirea si punerea in aplicare a planului prevazut la
alin. (1) se realizeaza de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului
de la nivelul fiecarui sector.
(3) Planul de servicii se aproba prin dispozitia primarului.
(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea separarii copilului de parintii sai. In acest
scop serviciul public de asistenta sociala ori, dupa caz, directia generala de asistenta
sociala si protectia copilului de la nivelul fiecarui sector al municipiului Bucuresti sprijina
accesul copilului si al familiei sale la serviciile si prestatiile destinate mentinerii copilului in
familie.
(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea catre directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului a cererii de instituire a unei masuri de protectie
speciala a copilului, numai daca, dupa acordarea serviciilor prevazute de acest plan, se
constata ca mentinerea copilului alaturi de parintii sai nu este posibila.
ART. 36
(1) Daca exista motive temeinice de a suspecta ca viata si securitatea copilului sunt
primejduite in familie, reprezentantii serviciului public de asistenta sociala ori, dupa caz,
ai directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului de la nivelul sectoarelor
municipiului Bucuresti au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze despre
felul in care acestia sunt ingrijiti, despre sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea,
invatatura si pregatirea lor profesionala, acordand, la nevoie, indrumarile necesare.
(2) Daca, in urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constata ca dezvoltarea fizica,
mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului este primejduita, serviciul public de
asistenta sociala este obligat sa sesizeze de indata directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului in vederea luarii masurilor prevazute de lege.
(3) Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze
instanta judecatoreasca in situatia in care considera ca sunt intrunite conditiile prevazute
de lege pentru decaderea, totala sau partiala, a parintilor ori a unuia dintre ei din exercitiul
drepturilor parintesti.
ART. 37
(1) Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului va lua toate masurile
necesare pentru ca parintii decazuti din drepturile parintesti, precum si cei carora le-a fost
limitat exercitiul anumitor drepturi sa beneficieze de asistenta specializata pentru cresterea

2
Manual pentru
capacitatii acestora de a se ocupa de copii, in vederea redobandirii exercitiului drepturilor

parintesti.
(2) Parintii care solicita redarea exercitiului drepturilor parintesti beneficiaza de asistenta
juridica gratuita, in conditiile legii.
ART. 38
Instanta judecatoreasca este singura autoritate competenta sa se pronunte, luand in con‑
siderare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
a) persoana care exercita drepturile si indeplineste obligatiile parintesti in situatia in
care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea parintilor sai;
b) modalitatile in care se exercita drepturile si se indeplinesc obligatiile parintesti;
c) decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti;
d) redarea exercitiului drepturilor parintesti.
ART. 39
(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in
vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora are dreptul la protectie
alternativa.
(2) Protectia prevazuta la alin. (1) include instituirea tutelei, masurile de protectie speciala
prevazute de prezenta lege, adoptia. In alegerea uneia dintre aceste solutii autoritatea
competenta va tine seama in mod corespunzator de necesitatea asigurarii unei anumite
continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si
lingvistica.
ART. 40
(1) Tutela se instituie in situatia in care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti
din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, precum si in
cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta judecatoreasca hotaraste ca este in interesul
copilului instituirea unei tutele.
(2) Tutela se instituie conform legii de catre instanta judecatoreasca in a carei
circumscriptie teritoriala domiciliaza sau a fost gasit copilul.
ART. 41
(1) Pot fi tutori persoanele fizice sau sotul si sotia impreuna, care au domiciliul in Romania
si nu se afla in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege.

2
(2) Persoana fizica sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre
directia generala de asistenta sociala si protectia copilului cu privire la garantiile morale si
conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in ingrijire.
Evaluarea se realizeaza de catre directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordandu-se prioritate membrilor familiei
extinse a copilului.
ART. 42
(1) Instanta judecatoreasca numeste cu prioritate ca tutore, daca motive intemeiate nu
se opun, o ruda sau un afin ori un prieten al familiei copilului, in stare sa indeplineasca
aceasta sarcina.
(2) Persoana fizica, respectiv sotii care urmeaza a fi tutori sunt numiti pe baza prezentarii
de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului a raportului de evaluare
a acestora. Propunerea se va face tinandu-se seama de relatiile personale, de apropierea
domiciliilor, precum si de opinia copilului.
SECTIUNEA a 3-a
Sanatatea si bunastarea copilului
ART. 43
(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate
atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea
realizarii efective a acestui drept.
(2) Accesul copilului la servicii medicale si de recuperare, precum si la medicatia adecvata
starii sale in caz de boala este garantat de catre stat, costurile aferente fiind suportate din
Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si de la bugetul de stat.
(3) Organele de specialitate ale administratiei publice centrale, autoritatile administratiei
publice locale, precum si orice alte institutii publice sau private cu atributii in domeniul
sanatatii sunt obligate sa adopte, in conditiile legii, toate masurile necesare pentru:
a) reducerea mortalitatii infantile;
b) asigurarea si dezvoltarea serviciilor medicale primare si comunitare;
c) prevenirea malnutritiei si a imbolnavirilor;
d) asigurarea serviciilor medicale pentru gravide in perioada pre- si postnatala,
indiferent daca acestea au sau nu au calitatea de persoana asigurata in sistemul
asigurarilor sociale de sanatate;
e) informarea parintilor si a copiilor cu privire la sanatatea si alimentatia copilului,
inclusiv cu privire la avantajele alaptarii, igienei si salubritatii mediului inconjurator;

2
Manual pentru
f) dezvoltarea de actiuni si programe pentru ocrotirea sanatatii si de prevenire a

bolilor, de asistenta a parintilor si de educatie, precum si de servicii in materie de
planificare familiala;
g) verificarea periodica a tratamentului copiilor care au fost plasati pentru a primi
ingrijire, protectie sau tratament;
h) asigurarea confidentialitatii consultantei medicale acordate la solicitarea copilului;
i) derularea sistematica in unitatile scolare de programe de educatie pentru viata,
inclusiv educatie sexuala pentru copii, in vederea prevenirii contactarii bolilor cu
transmitere sexuala si a graviditatii minorelor.
(4) Parintii sunt obligati sa solicite asistenta medicala pentru a asigura copilului cea mai
buna stare de sanatate pe care o poate atinge si pentru a preveni situatiile care pun in
pericol viata, cresterea si dezvoltarea copilului.
(5) In situatia exceptionala in care viata copilului se afla in pericol iminent ori exista riscul
producerii unor consecinte grave cu privire la sanatatea sau integritatea acestuia, medicul
are dreptul de a efectua acele acte medicale de stricta necesitate pentru a salva viata
copilului, chiar fara a avea acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.
(6) Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor si al
copiilor pana la implinirea varstei de un an sunt obligatorii, in vederea ocrotirii sanatatii
mamei si copilului, educatiei pentru sanatate, prevenirii abandonului, abuzului sau neglijarii
copilului.
ART. 44
(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa
fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
(2) Parintilor sau, dupa caz, altor reprezentanti legali le revine in primul rand
responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor, cele mai bune conditii de viata
necesare cresterii si dezvoltarii copiilor; parintii sunt obligati sa le asigure copiilor
locuinta, precum si conditiile necesare pentru crestere, educare, invatatura si pregatirea
profesionala.
ART. 45
(1) Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie
de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se
gaseste.
(2) In cazul in care parintii sau persoanele care au, potrivit legii, obligatia de a intretine
copilul nu pot asigura, din motive independente de vointa lor, satisfacerea nevoilor minime
de locuinta, hrana, imbracaminte si educatie ale copilului, statul, prin autoritatile publice
competente, este obligat sa asigure acestora sprijin corespunzator, sub forma de prestatii
financiare, prestatii in natura, precum si sub forma de servicii, in conditiile legii.

2
(3) Parintii au obligatia sa solicite autoritatilor competente acordarea alocatiilor,

indemnizatiilor, prestatiilor in bani sau in natura si a altor facilitati prevazute de lege pentru
copii sau pentru familiile cu copii.
(4) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a informa parintii si copiii in
legatura cu drepturile pe care le au, precum si asupra modalitatii de acordare a drepturilor
de asistenta sociala si de asigurari sociale.
ART. 46
(1) Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.
(2) Copilul cu handicap are dreptul la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si
integrare, adaptate posibilitatilor proprii, in vederea dezvoltarii personalitatii sale.
(3) Ingrijirea speciala trebuie sa asigure dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau
sociala a copiilor cu handicap. Ingrijirea speciala consta in ajutor adecvat situatiei copilului
si parintilor sai ori, dupa caz, situatiei celor carora le este incredintat copilul si se acorda
gratuit, ori de cate ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv si fara
discriminare al copiilor cu handicap la educatie, formare profesionala, servicii medicale,
recuperare, pregatire, in vederea ocuparii unui loc de munca, la activitati recreative,
precum si la orice alte activitati apte sa le permita deplina integrare sociala si dezvoltare a
personalitatii lor.
(4) Organele de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatile administratiei
publice locale sunt obligate sa initieze programe si sa asigure resursele necesare
dezvoltarii serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap si ale familiilor
acestora in conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le
faciliteze participarea activa la viata comunitatii.
SECTIUNEA a 4-a
Educatie, activitati recreative si culturale
ART. 47
(1) Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii
nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
(2) Parintii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie
data copiilor lor si au obligatia sa inscrie copilul la scoala si sa asigure frecventarea cu
regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.
(3) Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti
de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.

2
Manual pentru
ART. 48
(1) Ministerul Educatiei si Cercetarii, ca organ de specialitate al administratiei publice
centrale, precum si inspectoratele scolare si unitatile de invatamant, ca institutii ale
administratiei publice locale cu atributii in domeniul educatiei, sunt obligate sa intreprinda
masuri necesare pentru:
a) facilitarea accesului la educatia prescolara si asigurarea invatamantului general
obligatoriu si gratuit pentru toti copiii;
b) dezvoltarea de programe de educatie pentru parintii tineri, inclusiv in vederea
prevenirii violentei in familie;
c) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care nu pot raspunde la
cerintele programei scolare nationale, pentru a nu intra prematur pe piata muncii;
d) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care au abandonat scoala,
in vederea reintegrarii lor in sistemul national de invatamant;
e) respectarea dreptului copilului la timp de odihna si timp liber, precum si a dreptului
acestuia de a participa liber la viata culturala si artistica;
f) prevenirea abandonului scolar din motive economice, luand masuri active de
acordare a unor servicii sociale in mediul scolar, cum sunt: hrana, rechizite,
transport si altele asemenea.
(2) In cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect
de catre cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si asupra
modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale in cadrul procesului
instructiv‑educativ sunt interzise.
(3) Copilul, personal si, dupa caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal, are
dreptul de a contesta modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa in acest sens
conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii.
(4) Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistenta sociala
sau, dupa caz, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele
tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor.
ART. 49
(1) Copilul are dreptul la odihna si vacanta.
(2) Copilul trebuie sa beneficieze de timp suficient pentru odihna si vacanta, sa participe
in mod liber la activitati recreative proprii varstei sale si la activitatile culturale, artistice si
sportive ale comunitatii. Autoritatile publice au obligatia sa contribuie, potrivit atributiilor ce
le revin, la asigurarea conditiilor exercitarii in conditii de egalitate a acestui drept.
(3) Autoritatile publice au obligatia sa asigure, potrivit atributiilor care le revin, locuri de
joaca suficiente si adecvate pentru copii, in mod special in situatia zonelor intens populate.

2
CAP. III
Protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv,
de ocrotirea parintilor sai
SECTIUNEA 1
Dispozitii comune
ART. 50
Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor des‑
tinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai
sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.
ART. 51
(1) Copilul beneficiaza de protectia speciala prevazuta de prezenta lege pana la
dobandirea capacitatii depline de exercitiu.
(2) La cererea tanarului, exprimata dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu,
daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, protectia speciala se acorda,
in conditiile legii, pe toata durata continuarii studiilor, dar fara a se depasi varsta de 26 de
ani.
(3) Tanarul care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a beneficiat de o masura de
protectie speciala, dar care nu isi continua studiile si nu are posibilitatea revenirii in propria
familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiaza, la cerere, pe o perioada
de pana la 2 ani, de protectie speciala, in scopul facilitarii integrarii sale sociale. In cazul
in care se face dovada ca tanarului i s-au oferit un loc de munca si/sau locuinta, iar
acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, in mod succesiv, prevederile
prezentului alineat nu mai sunt aplicabile.
ART. 52
Serviciile de protectie speciala sunt cele prevazute la art. 108-110.
ART. 53
(1) Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc si se aplica in baza planului
individualizat de protectie.
(2) Planul prevazut la alin. (1) se intocmeste si se revizuieste in conformitate cu normele
metodologice elaborate si aprobate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor
Copilului.

2
Manual pentru
(3) Masurile de protectie speciala a copilului care a implinit varsta de 14 ani se

stabilesc numai cu consimtamantul acestuia. In situatia in care copilul refuza sa
isi dea consimtamantul, masurile de protectie se stabilesc numai de catre instanta
judecatoreasca, care, in situatii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de
a-si exprima consimtamantul fata de masura propusa.
ART. 54
(1) Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului are obligatia de a intocmi
planul individualizat de protectie imediat dupa primirea cererii de instituire a unei masuri de
protectie speciala sau imediat dupa ce directorul directiei generale de asistenta sociala si
protectia copilului a dispus plasamentul in regim de urgenta.
(2) In situatia copilului pentru care a fost instituita tutela, dispozitiile alin. (1) nu sunt
aplicabile.
(3) La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protectie se acorda prioritate
reintegrarii copilului in familie sau, daca aceasta nu este posibila, plasamentului copilului in
familia extinsa. Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea obligatorie a parintilor si a
membrilor familiei largite care au putut fi identificati.
(4) Planul individualizat de protectie poate prevedea plasamentul copilului intr-un serviciu
de tip rezidential, numai in cazul in care nu a putut fi instituita tutela ori nu a putut fi dispus
plasamentul la familia extinsa, la un asistent maternal sau la o alta persoana sau familie,
in conditiile prezentei legi.
ART. 55
Masurile de protectie speciala a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul in regim de urgenta;
c) supravegherea specializata.
ART. 56
De masurile de protectie speciala, instituite de prezenta lege, beneficiaza:
a) copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor
parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi
sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi
instituita tutela;
b) copilul care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor
din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;

2
d) copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama in unitati sanitare;

e) copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.
ART. 57
Parintii, precum si copilul care a implinit varsta de 14 ani au dreptul sa atace in instanta
masurile de protectie speciala instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenta juridica
gratuita, in conditiile legii.
SECTIUNEA a 2-a
Plasamentul
ART. 58
(1) Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter
temporar, care poate fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz, la:
a) o persoana sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidential, prevazut la art. 110 alin. (2) si licentiat in conditiile legii.
(2) Persoana sau familia care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul
in Romania si sa fie evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectia
copilului cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le
indeplineasca pentru a primi un copil in plasament.
ART. 59
Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia,
asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care il are in ingrijire.
ART. 60
(1) Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia
extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind
interzis.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul intr-un
serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, in situatia in care acesta prezinta
handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate.
(3) La stabilirea masurii de plasament se va urmari:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;

2
Manual pentru
b) mentinerea fratilor impreuna;

c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine
legatura cu acesta.
ART. 61
(1) Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului, in
situatia in care exista acordul parintilor, pentru situatiile prevazute la art. 56 lit. b) si e).
(2) Masura plasamentului se stabileste de catre instanta judecatoreasca, la cererea
directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului:
a) in situatia copilului prevazut la art. 56 lit. a), precum si in situatia copilului prevazut
la art. 56 lit. c) si d), daca se impune inlocuirea plasamentului in regim de urgenta
dispus de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;
b) in situatia copilului prevazut la art. 56 lit. b) si e), atunci cand nu exista acordul
parintilor sau, dupa caz, al unuia dintre parinti, pentru instituirea acestei masuri.
ART. 62
(1) Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe toata durata masurii
plasamentului dispus de catre comisia pentru protectia copilului.
(2) Drepturile si obligatiile parintesti in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita
tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si, respectiv,
indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului
municipiului Bucuresti.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), parintii decazuti din drepturile parintesti,
precum si cei carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza
dreptul de a consimti la adoptia copilului lor.
(4) Modalitatea de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor parintesti cu
privire la persoana si la bunurile copilului aflat in situatia prevazuta la art. 56 lit. c) si d) si,
respectiv, la art. 56 lit. b) si e) se stabileste de catre instanta judecatoreasca.
ART. 63
Comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta care a dispus plasamentul
copilului va stabili, daca este cazul, si cuantumul contributiei lunare a parintilor la
intretinerea acestuia, in conditiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel incasate se
constituie venit la bugetul judetului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucuresti de
unde provine copilul.

2
SECTIUNEA a 3-a
Plasamentul in regim de urgenta
ART. 64
(1) Plasamentul copilului in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu
caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in
situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare.
(2) Dispozitiile art. 58-60 se aplica in mod corespunzator.
(3) Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul
drepturilor parintesti, pana cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea
sau la inlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe
perioada suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt
exercitate si, respectiv, sunt indeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal
sau de catre seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul in plasament in regim
de urgenta, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt
indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului
municipiului Bucuresti.
ART. 65
(1) Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre directorul directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala
in care se gaseste copilul gasit sau cel abandonat de catre mama in unitati sanitare
ori copilul abuzat sau neglijat, in situatia in care nu se intampina opozitie din partea
reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au in ingrijire sau
asigura protectia copilului respectiv.
(2) Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre instanta
judecatoreasca in conditiile art. 94 alin. (3).
ART. 66
(1) In situatia plasamentului in regim de urgenta dispus de catre directia generala
de asistenta sociala si protectia copilului, aceasta este obligata sa sesizeze instanta
judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceasta masura.
(2) Instanta judecatoreasca va analiza motivele care au stat la baza masurii adoptate de
catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului si se va pronunta, dupa
caz, cu privire la mentinerea plasamentului in regim de urgenta sau la inlocuirea acestuia
cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului in familia
sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.
(3) In situatia in care plasamentul in regim de urgenta este dispus de catre instanta
judecatoreasca, aceasta se va pronunta in conditiile art. 94 alin. (4).

2
Manual pentru
SECTIUNEA a 4-a
Supravegherea specializata
ART. 67
(1) Masura de supraveghere specializata se dispune in conditiile prezentei legi fata de
copilul care a savarsit o fapta penala si care nu raspunde penal.
(2) In cazul in care exista acordul parintilor sau al reprezentantului legal, masura
supravegherii specializate se dispune de catre comisia pentru protectia copilului, iar, in
lipsa acestui acord, de catre instanta judecatoreasca.
SECTIUNEA a 5-a
Monitorizarea aplicarii masurilor de protectie speciala
ART. 68
(1) Imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala, dispuse
de comisia pentru protectia copilului sau de instanta judecatoreasca, trebuie verificate
trimestrial de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului.
(2) In cazul in care imprejurarile prevazute la alin. (1) s-au modificat, directia generala de
asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru
protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca, in vederea modificarii sau, dupa
caz, a incetarii masurii.
(3) Dreptul de sesizare prevazut la alin. (2) il au, de asemenea, parintii sau alt
reprezentant legal al copilului, precum si copilul.
ART. 69
(1) Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sau, dupa caz, organismul
privat autorizat are obligatia de a urmari modul in care sunt puse in aplicare masurile de
protectie speciala, dezvoltarea si ingrijirea copilului pe perioada aplicarii masurii.
(2) In indeplinirea obligatiei prevazute la alin. (1) directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului sau, dupa caz, organismul privat autorizat intocmeste, trimestrial sau
ori de cate ori apare o situatie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evolutia
dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului si a modului in care
acesta este ingrijit.
(3) In situatia in care se constata, pe baza raportului intocmit potrivit alin. (2), necesitatea
modificarii sau, dupa caz, a incetarii masurii, directia generala de asistenta sociala si
protectia copilului este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru protectia copilului
sau, dupa caz, instanta judecatoreasca.

2
ART. 70
La incetarea masurilor de protectie speciala prin reintegrarea copilului in familia sa,
serviciul public de asistenta sociala, organizat la nivelul municipiilor si oraselor, persoanele
cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale,
precum si directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, in cazul sectoarelor
municipiului Bucuresti, de la domiciliul sau, dupa caz, de la resedinta parintilor au obligatia
de a urmari evolutia dezvoltarii copilului, precum si modul in care parintii isi exercita
drepturile si isi indeplinesc obligatiile cu privire la copil. In acest scop acestea intocmesc
rapoarte lunare pe o perioada de minimum 3 luni.
ART. 71
Copilul fata de care a fost luata o masura de protectie speciala are dreptul de a mentine
relatii cu alte persoane, daca acestea nu au o influenta negativa asupra dezvoltarii sale
fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.
CAP. IV
Protectia copiilor refugiati si protectia copiilor in caz de conflict armat
ART. 72
(1) Copiii care solicita obtinerea statutului de refugiat, precum si cei care au obtinut acest
statut beneficiaza de protectie si asistenta umanitara corespunzatoare pentru realizarea
drepturilor lor.
(2) Copiii prevazuti la alin. (1) beneficiaza de una dintre formele de protectie prevazute
de Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
ART. 73
(1) In situatia in care copilul care solicita statutul de refugiat este neinsotit de catre parinti
sau de un alt reprezentant legal, sustinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de
acordare a statutului de refugiat se asigura de catre directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului in a carei raza administrativ-teritoriala se afla organul teritorial al
Ministerului Administratiei si Internelor unde urmeaza a fi depusa cererea.
(2) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului aflat in situatia prevazuta la
alin. (1) se analizeaza cu prioritate.
(3) In scopul sustinerii adecvate a intereselor copilului prevazut la alin. (1), directia
generala de asistenta sociala si protectia copilului desemneaza o persoana cu studii
superioare juridice sau de asistenta sociala din cadrul personalului propriu sau al unui
organism privat autorizat, care sa sustina drepturile copilului si sa participe, alaturi de
acesta, la intreaga procedura de acordare a statutului de refugiat.

2
Manual pentru
(4) In situatia in care se constata ca persoana desemnata de catre directia generala

de asistenta sociala si protectia copilului nu isi indeplineste corespunzator obligatia de
aparare a intereselor copilului sau dovedeste rea-credinta in indeplinirea acesteia, Oficiul
National pentru Refugiati poate solicita directiei generale de asistenta sociala si protectia
copilului inlocuirea acestei persoane.
ART. 74
(1) Pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cererii de acordare a statutului de
refugiat, cazarea copiilor prevazuti la art. 73 se realizeaza intr-un serviciu de tip rezidential
prevazut de prezenta lege, apartinand directiei generale de asistenta sociala si protectia
copilului sau unui organism privat autorizat.
(2) Copiii care au implinit varsta de 16 ani pot fi cazati si in centrele de primire si cazare
aflate in subordinea Oficiului National pentru Refugiati.
(3) Copiii prevazuti la alin. (1), carora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiaza de
protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai,
prevazuta de prezenta lege.
ART. 75
(1) In situatia in care cererea copilului prevazut la art. 72, de acordare a statutului de
refugiat, este respinsa in mod definitiv si irevocabil, directia generala de asistenta sociala
si protectia copilului sesizeaza Autoritatea pentru Straini si solicita instantei judecatoresti
stabilirea plasamentului copilului intr-un serviciu de protectie speciala.
(2) Masura plasamentului dureaza pana la returnarea copilului in tara de resedinta a
parintilor ori in tara in care au fost identificati alti membri ai familiei dispusi sa ia copilul.
ART. 76
(1) Copiii afectati de conflicte armate beneficiaza de protectie si asistenta in conditiile
prezentei legi.
(2) In caz de conflicte armate, institutiile statului iau masurile necesare pentru dezvoltarea
de mecanisme speciale menite sa asigure monitorizarea masurilor adoptate pentru
protejarea drepturilor copilului.
ART. 77
Nici un copil nu va fi folosit ca spion, calauza sau curier in timpul conflictelor armate.
ART. 78
(1) In situatia existentei unui conflict armat, Autoritatea Nationala pentru Protectia

2
Drepturilor Copilului, in colaborare cu Ministerul Administratiei si Internelor, cu Ministerul

Apararii Nationale, precum si cu alte institutii cu atributii specifice, are obligatia de a initia
si de a implementa strategii si programe, inclusiv la nivel familial si comunitar, pentru
a asigura demobilizarea copiilor soldati si, respectiv, pentru a remedia efectele fizice
si psihice ale conflictelor asupra copilului si pentru a promova reintegrarea sociala a
acestuia.
(2) Organele administratiei publice centrale mentionate la alin. (1), in colaborare cu
Agentia Nationala de Ocupare a Fortei de Munca si cu Ministerul Educatiei si Cercetarii,
vor promova masurile corespunzatoare pentru:
a) educarea in spiritul intelegerii, solidaritatii si pacii, ca un proces general si continuu
in prevenirea conflictelor;
b) educarea si pregatirea copiilor demobilizati pentru o viata sociala activa si
responsabila.
ART. 79
(1) In orice judet sau sector al municipiului Bucuresti, presedintele consiliului judetean
ori, dupa caz, primarul sectorului municipiului Bucuresti are obligatia de a inainta directiei
generale de asistenta sociala si protectia copilului, in termen de 24 de ore de la initierea
unui conflict armat, o lista completa a tuturor copiilor aflati pe teritoriul respectivei unitati
administrativ-teritoriale, in vederea monitorizarii situatiei acestora.
(2) Infrastructura avand ca destinatie protectia si promovarea drepturilor copilului nu va fi
folosita in scopuri militare.
(3) In cazul actiunilor de evaluare desfasurate in urma unor conflicte armate, copiilor li
se va acorda prioritate. Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, in
colaborare cu protectia civila, va lua masurile necesare pentru a se asigura supravegherea
copiilor care sunt evacuati de catre persoane care isi pot asuma responsabilitatea ocrotirii
si sigurantei lor. Ori de cate ori este posibil, membrii aceleiasi familii vor fi cazati impreuna.
CAP. V
Protectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal
ART. 80
(1) Pentru copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde
penal, la propunerea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei
unitate administrativ-teritoriala se afla copilul, se va lua una dintre masurile prevazute la
art. 55 lit. a) si c).
(2) In dispunerea uneia dintre masurile prevazute la art. 55 lit. a) si c), Comisia pentru
Protectia Copilului, atunci cand exista acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al

2
Manual pentru
copilului, ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, atunci cand acest acord lipseste, va tine
seama de:
a) conditiile care au favorizat savarsirea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul in care a crescut si a trait copilul;
d) riscul savarsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea penala;
e) orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului.
ART. 81
(1) Masura supravegherii specializate consta in mentinerea copilului in familia sa, sub
conditia respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi:
a) frecventarea cursurilor scolare;
b) utilizarea unor servicii de ingrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite
persoane.
(2) In cazul in care mentinerea in familie nu este posibila sau atunci cand copilul nu isi
indeplineste obligatiile stabilite prin masura supravegherii specializate, comisia pentru
protectia copilului ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, dupa distinctiile prevazute la art.
80 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia in familia extinsa ori in cea substitutiva,
precum si indeplinirea de catre copil a obligatiilor prevazute la alin. (1).
ART. 82
In cazul in care fapta prevazuta de legea penala, savarsita de copilul care nu raspunde pe‑
nal, prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si in cazul in care copilul pentru care
s-au stabilit masurile prevazute la art. 81 savarseste in continuare fapte penale, comisia
pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca dispune, pe perioada de‑
terminata, plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential specializat.
ART. 83
Este interzis sa se dea publicitatii orice date referitoare la savarsirea de fapte penale de
catre copilul care nu raspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.
ART. 84
(1) Pe toata durata aplicarii masurilor destinate copilului care savarseste fapte penale si nu

Suport Curs Educatori Specializati 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Educatori Specializati 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Educatori Specializati 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Menținerea integrității și siguranței beneficiarilor,

ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ

anexă | Dezvoltarea expresivității emoționale

ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ 51

Pentru a dezvolta aceste abilități realizează următoarele activități:

52 ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ

z Furnizează materiale informative diverse (enciclopedii, reviste, cărți) și acordă-i

Activități pentru dezvoltarea inițiativei:

Activități prin care este dezvoltată persistența:

ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ 53

anexă | Dezvoltarea gândirii logice și rezolvarea de probleme

Indicatori 5-6 ani:

54 ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ

Indicatori 6-7 ani:

Indicatori 8-10 ani:

ACTIVITĂȚI PENTRU DEZVOLTARE EMOȚIONALĂ 55

JOCUL, ACTIVITATE PRINCIPALĂ A COPILULUI

Realizarea unei planșe cu mărgele

Realizarea unui puzzle

Citește o poveste și repovestește

56 JOCUL, ACTIVITATE PRINCIPALĂ A COPILULUI

Jocul mima cu emoții

Joc de rol cu marionete

Își dezvoltă motricitatea

JOCUL, ACTIVITATE PRINCIPALĂ A COPILULUI 57

anexă | Importanța ierarhizării

Activitățile trebuie ierarhizate în funcție de vârstă, nivel de dezvoltare, dispoziție, moment

58 IERARHIZAREA, ORGANIZAREA, ADAPTAREA, PROGRAMAREA ȘI ESTIMAREA TIMPULUI…

IERARHIZAREA, ORGANIZAREA, ADAPTAREA, PROGRAMAREA ȘI ESTIMAREA TIMPULUI… 59

COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE

anexă | Definiția și importanța comunicării nonverbale

Comunicam nonverbal prin:

60 COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ

 Mimica poate fi: vesela, ingrijorata,obosita, nervoasa, batjocoritoare

Semne nonverbale de incurajare a comunicarii:

Semne nonverbale de descurajare a comunicarii:

COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ 61

Urmeaza cateva exemple de interpretari pentru comunicarea nonverbala:

62 COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ

Îmbunătățirea limbajului non-verbal

COMUNICAREA CU BENEFICIARII. FORMELE COMUNICĂRII. COMUNICAREA NONVERBALĂ 63

anexă | Comunicarea cu copilul

Este foarte important să știi cum să vorbești cu copiii.

Când vorbești cu copiii:

Arată-le respect și încredere

Exprimă-ți interesul pentru ceea ce simte și-l deranjează copilul, ascultă

anexă | Comunicarea eficiență și beneficiile ei

Motivația reprezintă mobilul activităților umane, inclusiv al activității de comunicare

Componentele procesului de comunicare

Schema cea mai simplă a procesului de comunicare

Emitatorul (E) & Receptorul(R) aflati in relatie

La om, comunicarea depinde de abilitatea de a relaționa cu celălalt.

z tactile (pentru atingeri,contacte),

Care sunt etapele comunicarii?

Asociem termenul comunicare cu activitatea noastra cotidiana,consideram ades

Comunicarea eficienta consta in special in abilitatea de a „citi” (a auzi si a intelege)

Care sunt beneficiile comunicarii eficiente?

Ce inseamna o abilitate de comunicare?

Mimica poate fi: vesela, ingrijorata,obosita, nervoasa, batjocoritoare

anexă | Exemple de bariere in comunicare si factori

anexă | Cum se gestioneaza emotiile?

anexă | Caracteristicile educatorilor specializati eficienti

anexă | Relația cu familia