Acordul de recunoaştere a vinovăţiei 

Titularii acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi limitele acestuia 

    Potrivit disp. art. 478 alin. (1), în faza de urmărire penală, dar numai după
ce a fost pusă în mişcare acţiunea penală, inculpatul şi procurorul pot încheia un
acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat. 
    Efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt supuse avizului
procurorului ierarhic superior. 
    Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror,
cât şi de către inculpat. 
    Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin
avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior. 
    Dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţă de mai mulţi inculpaţi, se
poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre
aceştia, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor pentru
care nu s-a încheiat acord. 
    Și inculpaţii minori pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei,
numai cu încuviinţarea reprezentantului lor legal. în condiţiile legii. 

Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei  

    Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei constă în recunoaşterea

comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în
mişcare acţiunea penală.
Sub aspectul sancțiunii penale, prin acesta se stabilesc:
- felul şi cuantumul pedepsei;
- forma de executare a acesteia;
- felul măsurii educative;
- ori, după caz, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare
a aplicării pedepsei (art. 479). 

Condiţiile încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei 

    Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai dacă sunt

întrunite următoarele condiții:
- infracţiunile săvârșite să fie sancționate cu pedeapsa amenzii sau a
închisorii de cel mult 15 ani;
-  probele administrate să furnizeze suficiente date atât cu privire la
existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală cât şi cu
privire la vinovăţia inculpatului.

1
 Sub aspect procedural, ca și garanție a legalității încheierii acordului de
recunoaștere a vinovăției, se instituie un nou caz de asistență juridică
obligatorie, respectiv faptul că asistenţa juridică a inculpatului este
obligatorie. 

    Beneficiile încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției constau în

aceea că inculpatului i se reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de
lege în cazul pedepsei închisorii şi cu o pătrime limitele de pedeapsă prevăzute
de lege în cazul pedepsei amenzii.
Pentru inculpaţii minori se va ţine seama de reducerea acestor limite
atunci când se procedează la alegerea măsurii educative.
În cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe
care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime. 

Forma acordului de recunoaştere a vinovăţiei 

    Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie în formă scrisă, în sensul

că procurorul nu mai întocmeşte rechizitoriu cu privire la inculpaţii cu care a
încheiat acordul (481). 

Conţinutul acordului de recunoaştere a vinovăţiei 

    Acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde: 

   a) data şi locul încheierii; 
   b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie; 
   c) date privitoare la persoana inculpatului, care constau în:  nume, prenume,
poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele
părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia,
locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care
doreşte să îi fie comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă
împotriva sa se desfăşoară un alt proces penal, dacă solicită un interpret în cazul
în care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima,
precum şi cu privire la orice alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale;
   d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului; 
   e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege; 
   f) probele şi mijloacele de probă; 
   g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi
acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală; 
   h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de
renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la
care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat; 
   i) semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului (art. 482). 

2
 Sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei 

    După ce a fost încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul

sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond şi trimite
acesteia acordul de recunoaştere a vinovăţiei, însoţit de dosarul de urmărire
penală. 
    Când acordul a fost încheiat numai cu privire la unele dintre fapte sau
numai cu privire la unii dintre inculpaţi, iar pentru celelalte fapte sau inculpaţi
se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanţei se face separat.
În acest caz, procurorul înaintează instanţei numai actele de urmărire
penală care se referă la faptele şi persoanele care au făcut obiectul acordului de
recunoaştere a vinovăţiei. 
Dacă infracțiunea pentru care a fost încheiat acord de recunoașterea
vinovăției este una de prejudiciu și există constituire de parte civilă, iar
inculpatul, partea civilă şi după caz, partea responsabilă civilmente au încheiat o
tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii, procurorul înaintează instanţei
acordul de recunoaştere a vinovăţiei însoţit de tranzacţie sau de acordul de
mediere [art. 483 alin. (3)].

Procedura în faţa instanţei  

    În situația în care acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna

dintre menţiunile legale sau dacă nu au fost respectate condiţiile în care putea fi
acesta încheiat, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi
sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul. 
    La termenul de judecată este obligatorie citarea inculpatului, a celorlalte
părţi precum și a persoanei vătămate.
Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin
sentinţă, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi
avocatului acestuia, precum şi, dacă sunt prezente, și a celorlalte părţi şi ca și a
persoanei vătămate [art. 484 alin. (2)].
. 
Soluţiile instanţei 

    În urma analizării acordului în raport cu probele dosarului de urmărire

penală, instanţa poate adopta una dintre următoarele soluţii: 
   a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi pronunţă soluţia cu privire la
care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale cu privire la
toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului; 
   b) respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului
în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile
3
impuse de lege cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au
făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns
la un acord între procuror şi inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în
raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. 
    Nu este obligatoriu ca instanța să admită acordul așa cum a fost încheiat
cu privire la toți inculpații, ea având latitudinea, ca în raport cu probele
dosarului, să admită acordul de recunoaştere a vinovăţiei numai cu privire la unii
dintre inculpaţi [art. 485 alin. (2)]. 
    În cazul respingerii acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi trimiterii
dosarului procurorului în vederea continuării urmăririi penale, instanţa trebuie să
se pronunțe din oficiu cu privire la starea de arest a inculpaţilor. 
Dacă în cursul urmăririi penale, faţă de inculpat s-a luat măsura
preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte
măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune şi
acordul de recunoaștere a vinovăției are stabilită ca și sancțiune o amenda,
instanța admițând acordul dispune plata acesteia din cauţiune. 
Totodată instanța trebuie să se pronunțe cu privire la cheltuielile judiciare
[art. 485 alin. (4)]. 
  
Soluţionarea acţiunii civile 

    În cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi

între părţi s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea
civilă, instanţa ia act de aceasta prin sentinţă. 
    În cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi
între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea
civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.
În această situaţie, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaştere a
vinovăţiei nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în
faţa instanţei civile. 
Conținutul sentinţei 

   Sentinţa cuprinde în mod obligatoriu: 

a) ziua, luna, anul şi denumirea instanţei; 
    b) menţiunea că şedinţa a fost publică; 
    c) numele şi prenumele judecătorului, procurorului şi grefierului; 
    d) numele şi prenumele părţilor, avocaţilor şi ale celorlalte persoane care
participă în proces şi care au fost prezente la judecată, precum şi ale celor care
au lipsit, cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la
îndeplinirea procedurii; 

4
    e) descrierea faptei cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită,
precum şi încadrarea juridică dată acesteia, pentru care a fost încheiat acordul de
mediere şi textele de lege în care a fost încadrată fapta; 
    f) mijloacele de probă care au stat la baza reținerii faptei și a vinovăției
inculpatului; 
    g) cererile de orice natură formulate de procuror, de persoana vătămată, de
părţi şi de ceilalţi participanţi la proces;
    h) concluziile procurorului, ale persoanei vătămate şi ale părţilor; 
i) măsurile luate în cursul şedinţei;
j) datele privind identitatea părţilor; 
k) în caz de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea
aplicării pedepsei, expunerea trebuie să cuprindă fiecare faptă reţinută prin
acordul de recunoaștere a vinovăției în sarcina inculpatului, forma şi gradul de
vinovăţie, circumstanţele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce
se deduce din pedeapsa pronunţată, respectiv timpul care se va deduce din
pedeapsa stabilită în caz de anulare sau revocare a renunţării la aplicarea
pedepsei ori a amânării aplicării pedepsei, precum şi actele din care rezultă
perioada ce urmează a fi dedusă;   
l) în cazul renunţării la aplicarea pedepsei şi al amânării aplicării
pedepsei, precum şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere,
se vor prezenta în hotărâre motivele care au determinat renunţarea sau amânarea
ori, după caz, suspendarea şi se vor arăta consecinţele la care persoana faţă de
care s-au dispus aceste soluţii se expune dacă va mai comite infracţiuni sau,
după caz, dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa
obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere;
m) când instanţa dispune condamnarea, în dispozitiv se menţionează
pedeapsa principală aplicată. În cazul în care dispune suspendarea executării
acesteia, în dispozitiv se menţionează şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile,
prevăzute la art. 93 alin. (1) – (3) din Codul penal, pe care trebuie să le respecte
condamnatul, se pun în vedere acestuia consecinţele nerespectării lor şi ale
săvârşirii de noi infracţiuni şi se indică două entităţi din comunitate unde
urmează a se executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunităţii, prevăzută la art. 93 alin. (3) din Codul penal, după consultarea listei
privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu
de probaţiune. Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în
care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea
judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate. Când
instanţa dispune măsura educativă a supravegherii, în dispozitiv se menţionează
persoana care realizează supravegherea şi îndrumarea minorului;
n) când instanţa dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, în dispozitiv se
face menţiune despre aplicarea avertismentului, potrivit art. 81 din Codul penal,
iar când dispune amânarea aplicării pedepsei, în dispozitiv se menţionează

5
pedeapsa stabilită a cărei aplicare se amână, precum şi măsurile de supraveghere
şi obligaţiile, prevăzute la art. 85 alin. (1) şi (2) din Codul penal, pe care trebuie
să le respecte inculpatul, se pun în vedere acestuia consecinţele nerespectării lor
şi ale săvârşirii de noi infracţiuni, iar dacă a impus obligaţia de a presta o muncă
neremunerată în folosul comunităţii, se menţionează două entităţi din comunitate
unde urmează a se executa această obligaţie, după consultarea listei privind
posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de
probaţiune. Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în
care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea
judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate şi îndrumarea
minorului;
o) deducerea duratei măsurii preventive privative de libertate şi a
internării medicale, indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod;
măsurile preventive; măsurile asigurătorii; măsurile de siguranţă; cheltuielile
judiciare; restituirea lucrurilor; restabilirea situaţiei anterioare;
cauţiune; rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei;
p) când instanţa pronunţă pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face
menţiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile sau, după caz, unele
dintre drepturile prevăzute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevăzută în
acelaşi articol;
r) când instanţa a pronunţat pedeapsa închisorii, iar persoana vătămată a
solicitat înştiinţarea cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea
condamnatului, instanţa face o menţiune în acest sens în dispozitivul hotărârii;
s) când instanţa a dispus amânarea aplicării pedepsei sau interzicerea
unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. l) - o) din
Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările
ulterioare, odată cu aplicarea pedepsei accesorii sau a pedepsei complementare a
interzicerii exercitării unor drepturi, dispozitivul va cuprinde menţiunea că
persoana sau persoanele beneficiare ale măsurilor de protecţie pot solicita
emiterea unui ordin european de protecţie în condiţiile legii;
t) dispozitivul trebuie să cuprindă menţiunea că hotărârea este supusă
apelului, cu arătarea termenului în care acesta poate fi exercitat, indicarea datei
în care hotărârea a fost pronunţată şi a faptului că pronunţarea s-a făcut în
şedinţă publică (art. 487). 
   
Împotriva sentinţei pronunţate, procurorul, inculpatul, celelalte părţi şi
persoana vătămată pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare. 
     Pentru inculpat, celelalte părţi şi persoana vătămată, apelul poate fi
declarat şi de către reprezentantul legal ori de către avocat, iar pentru inculpat, şi
de către soţul acestuia [art. 488 alin. (2)].   
    La soluţionarea apelului este obligatorie citarea părţilor şi a persoanei
vătămate. 

6
   În caz de admitere a apelului, instanța de control judiciar desfiinţează
sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost admis şi pronunţă o nouă
hotărâre, cu respectarea întocmai a prevederilor art. 485 și 486, care se aplică în
mod corespunzător  [art. 488 alin. (4) lit. b)].