I.P.

Colegiul de Medicină Ungheni

Referat
Disciplina:Semiologia Chirurgicală
Tema: Plăgile

A realizat:Roman Felicia, Grupa:Am-44

Coordonator:Lazariuc Doina,

profesoară de Semiologie Chirurgicală

 Cuprins:
* Definiție.
* Clasificarea Plăgilor.
* Caracteristicile plăgilor.
* Simptomatologie.
* Diagnosticul pozitiv.
* Evoluția bolii.
* Vindecarea primară.
* Vindecarea secundară.
* Vindecarea terțiară.
* Complicațiile Plăgilor.
* Cicatrizarea Patologică.
* Tratamentul Plăgilor.
* Tratamentul plăgilor recente
necontaminate.
 “Confruntat cu o natură ostilă, supus
unor munci periculoase, angajat în
conflicte militare interminabile, omul nu a
încetat să se rănească ,iminente pentru
om, plăgile constituie, probabil, una dintre
cele mai vechi probleme chirurgicale…”.
 DEFINIŢIE

Plaga (rana, traumatism deschis) reprezinta lipsa de continuitate a pielii,

mucoaselor si tesuturilor subiacente, produsa prin agenti traumatici
(mecanici, termici, chimici, electrici, etc.).

CLASIFICAREA PLĂGILOR:

In functie de natura agentului traumatic:

-mecanic:tăiere,întepare,muşcătură,împuşcare, intervenţie chirurgicală sau
accidentală
-termic:arsură,degerătură
-chimic:arsură chimică
-electric:electrocutare,trăsnet.
In funcţie de regiunea anatomică interesată:
-cap(scalp, faţă, etc.)
-gât
-membre
-trunchi (abdomen, torace, pelvis).
In funcţie de profunzime si complexitate:
- plăgi superficiale - limitate la tegument si ţesuturile subdiacente; nu
depăsesc fasciile de inveliş
- plăgi profunde: nepenetrante (nu pătrund în cavităţi seroase): oarbe, în seton
(deasupra fasciei superficiale), transfixiante (simple sau complexe);
penetrante (fără/cu leziuni viscerale).
În functie de timpul scurs de la traumă:
- plăgi recente (până la 6 ore de la accident, fără semne de înfecţie)
- plăgi vechi (peste 6 ore de la accident)
În funcţie de circumstanţele producerii accidentului:
- traumatism de circulatie, de munca, domestic, etc.
 În funcţie de gradul contaminării şi prognoza ratei de infecţii:
- plăgi curate - incizii chirurgicale pe tegumente dezinfectate, fără pătrundere
în tractul digestiv (hernii, etc.); risc de infecţie existent - în jur de 2%.
- plăgi cu contaminare minimă (din tractul digestiv, respirator sau
genitourinar); rata de infecţie - în jur de 4%.
- plăgi contaminate (contaminare majoră a plăgii): abordarea terapeutica
corectă duce la risc de infecţie - în jur de 8% .
- plăgi infectate (presupun o infecţie preexistentă: peritonită apendiculară,
etc.); risc de infecţie de până la 40%.

Caracteristicile plăgilor

prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele

operatorii sunt de obicei aseptice
prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor
este în raport cu adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate
adânci favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare
cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită, mai ales când în
plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică continuă să
acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce leziuni
inflamatoare- determină panariţii
 prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni
distructive, deci plăgi ale organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină,
rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii
prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta
de intrare pentru turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale
toxice

prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte

complexe
Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie
chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces, flegmon)
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii
virulente; se tratează chirurgical în servicii de specialitate.
Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin,
produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic
cu crize de sufocare, frisoane, convulsii, şoc anafilactic sau colaps.
 SIMPTOMATOLOGIE

Acestea se împart în trei categorii:

a)Simptome locale
b)Semne obiective
c)Semne generale

a) Simptome locale:
-durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după
antialgice;
-reapariţia cu caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării
infecţiei impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept
cauză durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau
nervoase.

b) Semne obiective:
-prezenţa unei soluţii de continuitate;
-în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări, se pot observa
distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente
de oase sau diferite organe situate în profunzime;
-uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin marginile
plăgii,aceasta se numeste evisceraţie
-hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de
vasul lezat.

c) Semne generale:
-pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii
externe sau interne sau de şoc traumatic.
-tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau
a unui şoc traumatic,
-febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor
hematoame.
 DIAGNOSTIC POZITIV

Diagnosticul pozitiv al unei plăgi este uşor de stabilit şi se bazează pe

anamneză, examen obiectiv şi explorarea chirurgicală.

Anamneza :
Stabileşte circumstanţele şi mecanismul de producere al plăgii.Este
important de exemplu, în cazul unei plagi prin tăiere gradul de
contaminare microbiană al agentului agresor (prin tăierea cu o lama de
cuţit rezultă o plagă practic aseptică, pe când în cazul tăierii cu un
corp ascuţit murdar cu pământ sau rugină plaga este contaminată)

Simptomele relatate de pacient:

-durerea este simptomul care apare constant în cazul producerii unei
plăgi. Dispare la un interval variabil de timp (fie spontan, fie în urma
administrării medicaţiei antialgice). Reapariţia durerii în evoluţia unei
plăgi atrage atenţia asupra unei complicaţii (infecţie, hematom etc.).

-hemoragia poate fi constatată de examinator (semn clinic) sau poate

fi relatată de pacient (dacă este oprită la momentul prezentării).

-impotenţa funcţională a segmentului anatomic afectat atrage atenţia

asupra unor posibile leziuni tendioase, musculare, osteo-articulare sau
nervoase.

Examenul obiectiv al pacientului evidenţiază semne generale şi

semne locale:

Semnele generale:
-agitația (agitație și anxietatea sunt manifestări comportamentale
apărute în contextul stării psihice particulare postraumatice.)
-anxietatea
-paloarea(anemia secundară consecutivă unei hemoragii importante)
-tahicardia(semn al hipovolemiei)
-hipotensiunea (semn al hipovolemiei)
-febră

Semnele locale.

-inspecţia(existența soluției de continuitate) plăgii evidențiază și

țesuturile profunde (mușchi sau tendoane, viscere, elemente vasculo-
nervoase), care pot fi afectate. Însă simpla inspecție poate să nu fie
satisfăcătoare pentru aprecierea tuturor leziunilor.
Astfel capetele musculare sau tendinoase secționate se retracta dincolo
de marginile plăgii și nu pot fi văzute; cheagurile de sânge pot de
asemenea să mascheze leziunile situate în profunzime.
De aceea pentru evaluarea tuturor leziunilor (“ bilanţul lezional ”)
poate fi necesară explorarea chirurgicală a plăgii (menținerea
departată a marginilor plăgii, îndepărtarea chiagurilor sau a corpilor
străini, lavajul plăgii, şi cercetarea tuturor elementelor anatomice
locale care ar putea fi lezate; aceasta necesită o anestezie locală și
completează inspecția plăgii.

-hemoragia poate fi oprită la momentul examinării sau poate fi activă.

Gravitatea hemoragiei depinde de mărimea vaselor sanguine lezate și
de terenul biologic al victimei; tulburările de coagulare preexistente –
de ex. hemofilia – sau induse medicamentos – de ex. tratamentul cu
acenocumarol la un bolnav cu fibrilație atrială – pot conduce la
hemoragii grave chiar în contextul clinic al unui traumatism minor.

-scurgerile lichidiene sau aeriene apar în plăgile penetrante si ne

atrag atenția asupra afectării organelor subiacente. Astfel scurgerea de
LCR la un bolnav cu o plagă craniană arată penetrarea durei mater.
Intrarea și ieșirea aerului printr-o plagă toracică (plagă suflantă) arată
penetrarea pleurei parietale ± penetrarea plamânului. Exteriorizarea
printr-o plagă abdominală a bilei, urinei, materiilor fecale sau a
continuțului gastric sau intestinal certifică afectarea arborelui biliar,
renal, a colonului, intestinului subțire sau stomacului.

-impotenta funțională a unui segment anatomic este uneori relatată de

pacient, dar funcția segmentului afectat trebuie întotdeauna cercetata
întrucât pierderea unei functii motorii sau senzoriale poate să nu fi fost
sesizată de victimă pâna la momentul examinării. Cele mai frecvente
limitări funcționale sunt imposibilitatea unor mișcări (flexie sau
extensie, abductie sau adductie) – determinate fie de sectionarea unor
tendoane sau muschi, fie de o leziune osteo-articulară asociată - sau
pierderea sensibilității cutanate în teritoriul unui nerv senzitiv afectat.

-semnele celsiene locale (tumefierea, eritemul, durerea, căldura

locală) pot fi constatate la examenul local al unei plăgi și atrag atenția
asupra inflamației (presupurative sau supurative) survenite în evoluția
plăgii.

EVOLUŢIA BOLII

Vindecarea plăgilor rămâne o problemă preocupantă. Patologia

vindecării, importantă sursă de morbiditate și mortalitate
postoperatorie, nu trebuie minimalizată. În ce privește modalitatea de
vindecare postoperatorie, este de dorit o vindecare primară, care
presupune refacerea fără incidente a continuității parietale, după
incizie și sutură. Plăgile infectate și arsurile prezintă o vindecare
secundară, respectiv, terțiară (dacă se practică sutura primară
întârziată).
Vindecarea unei plăgi se face prin cicatrizare . Cicatrizarea este
procesul biologic prin care între marginile plăgii se formează o
“plomba” de țesut conjunctiv care unește (solidarizează) marginile
plăgii.
Imediat după agresiune (producerea plăgii) se produce o hemoragie
din vasele dermice lezate, care face ca elementele figurate sanguine să
se acumuleze în plaga şi ulterior să fie înglobate în coagulul format în
cursul hemostazei, eliberând amine vasoactive. Vasoaminele
determină o vasodilatație locală temporară, care permite trecerea
polimorfonuclearelor neutrofile (PMN), plachetelor sanguine și
proteinelor plasmatice să infiltreze plaga.
Factorii biochimici eliberați de aceste celule opresc vasodilatația și
determină o fază de vasoconstricție. Agregarea plachetară initiază
coagularea care (alături de vasoconstricție) duce la oprirea hemoragiei
și la depozitarea de fibrină între marginile plăgii. Din trombocitele
lezate se eliberează câteva substanțe chemotactice (cum sunt factorul
de creștere plachetar - platelet-derived growth factor (PDGF) – și
factorul ß de creștere –transformare - transforming growth factor ß
(TGF- ß )care atrag celulele polimorfonucleare la nivelul plăgii și
inițiază inflamația. Dupa cca 48 de ore macrofagele înclocuiesc PMN
ca principale celule inflamatorii. Cele 2 tipuri de celule inflamatorii
(PMN si macrofagele) produc debridarea plăgii (eliminarea
detritusurilor celulare și tisulare), eliberează factori de creștere și
inițiază reorganizarea matricii extracelulare. Faza următoare
(proliferativa) începe la cca 72 de ore de la agresiune. Factorii
chemotactici eliberați de celulele inflamatorii determină popularea
plăgii cu fibroblaști care încep sinteza de colagen. Fibrele de colagen
umple spațiul plăgii și solidarizează marginile acesteia.
Treptat sinteza de colagen scade, dar reorganizarea (rearanjarea
fibrelor de colagen pe direcția liniilor de forță care acționează asupra
regiunii anatomice lezate) continuă săptămâni sau chiar luni după
vindecarea aparentă.
Procesul descris în imaginea de mai jos este sistematizat în trei faze:
a)faza inflamatorie si hemostatică
-inflamația imediată(2-5 zile)
-hemostază(vasoconstricția, agregarea plachetară, coagularea)
-inflamația tardivă (fagocitoză, debridarea)
b)faza proliferativă (2 zile – 3 saptamâni)
-granularea (fibroblaștii umple defectul cu fibre de colagen; se
formează noi vase sanguine). Prin granulare se formează un țesut roșu,
ferm, care nu sângerează la desprinderea pansamentului. Granularea
patologică (care se produce în condiții de hipoxie, ischemie, diabet)
duce la formarea unui țesut de granulație (denumit țesut de granulație
aton) care este albicios sau închis la culoare, moale, edematos, friabil
si ușor hemoragic; acest țesut împiedică epitelizarea și plaga nu are
tendința spre vindecare.
-contracţia (prin reorganizarea fibrelor de colagen marginile plăgii se
apropie una de alta, reducând mărimea defectului)
-epitelizarea: celulele epiteliale proliferează acoperind defectul cu un
strat epitelial; epitelizarea se face dinspre marginile plăgii (în plăgile
profunde) si din profunzime în plăgile superficiale (în care există
resurse epiteliale la nivelul fundului plăgii).
c)faza de remodelare (restructurare funcțională) (3 săptămâni – 2
ani)
-producerea de colagen scade, dar noile fibre formate sunt mai groase.
-fibrele de colagen se orientează pe direcția liniilor de forță cu toate
acestea țesutul cicatriceal este întotdeauna mai puțin rezistent decât
țesutul “original” care a fost lezat. În plus interpoziția acestui țesut
conjunctiv cicatriceal între capetele secționate ale unui nerv sau
tendon compromite funcționarea acestuia (motiv pentru care se
încearcă dirijarea procesului de cicatrizare prin sutură tendinoasă sau
nervoasă).

Procesul de vindecare

Din punct de vedere evolutiv vindecarea unei plăgi poate fi;

a)primară.
b)secundară.
c)terțiară.
a)Vindecarea primară (per primam sau per primam intenționem):
caracterizează plăgile superficiale și plăgile suturate. Vindecarea se
face fără complicații, iar cicatricea este subțire, suplă, rezistentă și
estetică.

Vindecare primară

b) Vindecarea secundară (per secundam sau per secundam

intenționem) este tipul de vindecare al plăgilor supurate sau cu
devitalizări tisulare importante (la care sutura chirurgicală nu se poate
face). La acestea fazele de debridare, granulare si contracție a plăgii
sunt prelungite, iar cicatricea rezultată este inestetică si groasă, dar cu
rezistență slabă.

Vindecare secundară

c)Vindecarea terțiară (per terţio intenționem) este vindecarea care

survine la plăgile infectate, la care (prin tratament local antiseptic și
tratament general) se obține aseptizarea si se practică (într-un al doilea
timp terapeutic) sutura plăgii.

Vindecare terțiară

COMPLICAȚIILE PLĂGILOR. CICATRIZAREA

PATOLOGICĂ

Complicațiile care pot surveni în cursul cicatrizării plăgilor sunt:

-infecția plăgii. Inflamaţia consecutivă infecției parcurge o fază
presupurativă si o faza supurativă. Infecția este favorizată de prezența
corpilor străini. Exisța și infecții particulare ale plăgilor. Astfel plăgile
prin mușcătura de animal pot fi contaminate cu virusul rabic (dacă
animalul agresor suferă de turbare). Plăgile profunde crează condiții
de dezvoltare locală a unor germeni anaerobi. Dezvoltarea bacteriilor
anaerobe din genul Clostridium poate duce la gangrenă gazoasă, care
amenință chiar viața pacientului. Dezvoltarea în profunzimea plăgii a
bacilului tetanic determină difuziunea sistemică a toxinei tetanice și
apariția tetanosului.
-hematomul sau seromul plăgii se formează prin acumularea sanguină
sau sero-limfatică. Apariția acestora predispune la infecție și întârzie
vindecarea.
-dehiscența (dezunirea marginilor) unei plăgi suturate se produce în
urma infecției sau datorită stării biologice precare a victimei
(hipoproteinemie,anemie). În cazul dehiscenței totale a unei plăgi
operatorii abdominale se produce eviscerația (ieșirea viscerelor
abdominale din cavitatea peritoneală).
Interventia unor factori care perturbă procesul de cicatrizare poate
duce la formarea unor cicatrici patologice (care sunt de fapt
complicații tardive ale plăgilor):
a)cicatricea hipertrofică – este voluminoasă, dură, roșie, uneori
pruriginoasă.

Cicatrice hipertrofică

b)cicatricea cheloida – este voluminoasă , mai elevată (“în relief”)

față de tegumentul adiacent, cu suprafața neregulată, roșie; “plomba”
conjuctivă se infiltrează adânc în hipoderm și în tegumentul sănătos
învecinat; uneori este dureroasă.
Cicatricea cheloidă
b)cicatricea retractilă– se formează la nivelul zonelor articulare; are
forma unei benzi fibroase care împiedică extensia si retracta în flexie
articulația subiacentă.

Cicatricea retractilă
 TRATAMENTUL PLĂGILOR

Tratamentul plăgilor cuprinde măsuri generale de tratament si măsuri

locale.Tratamentul general cuprinde:
 antibioticoterapia – atunci când este necesar (infecție sau risc de
infecție a plăgii)
 corectarea hipovolemiei si anemiei (în cazul plăgilor cu hemoragie
importantă) – implică tratament volemic, electrolitic sau chiar
transfuzii)
 măsuri de resuscitare și de susținere a funcțiilor vitale - în cazul
plăgilor grave
 profilaxia antitetanică - se va face o administrare de vaccin
antitetanic (subcutanat sau intramuscular), care are rolul de a activa
memoria imunologica (rapel).
 profilaxia antirabica – poate fi necesara în cazul plăgilor prin
mușcături de animale. Se face cu vaccin antirabic (cu virusul rabic
atenuat) în administrare subcutanată.
 îngrijiri specifice – în funcție de tipul plăgii.
Tratamentul local al plăgii cuprinde:
-toaleta plagii, hemostază, debridarea, sutură, drenajul și
pansamentul. Pentru a se putea face aceste măsuri terapeutice este
necesară adesea anestezia locală.
Prin toaleta plăgii se întelege ansamblul de măsuri care vizează
aseptizarea plăgii. Se face cu soluții antiseptice uzuale. Pentru
aseptizarea tegumentului din jurul plăgii se folosesc alcoolul, tinctura
de iod sau betadina. Pentru toaleta plăgii propriu-zise se folosesc apă
oxigenată, betadină, solutia de cloramină, rivanol, acid boric; de
asemenea se pot folosi antiseptice sub forma solidă (pulbere) precum
acidul boric sau iodoformul.
Hemostaza cuprinde ansamblul de măsuri care vizează oprirea
hemoragiei. Cele mai importante metode de hemostază folosite în
cursul tratamentului plăgilor sunt ligatura vasculară, compresiunea
mecanică si electrocoagularea.
Debridarea plăgii constă în excizia țesuturilor devitalizate; aceasta
trebuie făcută “cu economie”, fără a se extirpa țesuturile vitale.
Sutura se practică pentru a grăbi vindecarea plăgii (vindecare
primară). Manevra este indicată însă numai în cazul plăgilor
necontaminate sau cu contaminare redusă. Sutura plăgilor contaminate
ar crea condiții de dezvoltare a bacteriilor si ar conduce la apariția
unui abces; acesta ar determina dehiscența plăgii sau desfacerea
terapeutică a suturii pentru evacuarea puroiului.
Drenajul constă în plasarea unui tub, a unei lame de cauciuc sau a
unei mese sub sutură pentru a permite evacuarea lichidelor. Este
indicat în cazul plăgilor cu contaminare redusă la care s-a facut totuși
sutură sau când persistă riscul unei hemoragii sau limforagii după
efectuarea suturii. Volumul si aspectul drenajului constituie ulterior un
indicator important al evoluției plăgii.
Aceste manevre terapeutice necesită deseori efectuarea anesteziei
locale. De obicei se foloseste anestezia prin infiltratie (infiltrarea cu un
anestezic local – lidocaină, bupivacaina etc. – a buzelor plăgii), dar se
poate folosi si anestezia tronculara (de exemplu anestezia prin
infiltrarea nervilor colaterali ai unui deget). Anestezia locala se face
dupa aseptizarea tegumentului din jurul plagii.
Pansamentul constă în izolarea plăgii cu materiale sterile (de obicei
fașa de tifon) pentru a reduce contaminarea exogenă cu germeni
microbieni.
 TRATAMENTUL PLĂGILOR RECENTE NECONTAMINATE

Se consideră plaga recentă o plagă de la a cărei producere au trecut

mai puțin de 6 ore. În acest interval de timp plaga poate fi considerată
aseptică dacă prin mecanismul de producere nu a survenit
contaminarea microbiană (de exemplu o plagă prin tăiere cu un cuțit).
În general aceste plagi au indicație de sutură primară.
Gesturile terapeutice care trebuie efectuate în cazul unei astfel de
plagi sunt:
 badijonarea tegmentului adiacent plăgii cu betadină, alcool sau
tinctura de iod; dacă regiunea anatomică lezată are pilozitate este
necesară raderea părului. Badijonarea se face dinspre marginea plăgii
spre exterior (lateral); în acest fel germenii microbieni sunt îndepărtați
mecanic dinspre marginea plăgii.

Modul de badijonare
 anestezia locală prin infiltrația buzelor plăgii cu xilină 0,5-1% sau alt
anestezic local

Anestezia locală
 explorarea plăgii: se vor cauta leziunile organelor subiacente; în
urma bilanțului lezional se va aprecia dacă plaga poate fi tratată
prin sutură, dacă necesită alte tratamente (de exemplu o sutură
musculară) înainte de sutura cutanată sau dacă e indicat să
îndrumăm pacientul la un serviciu specializat cu sau fără sutura
cutanată de acoperire (de exemplu în cazul unei plăgi cu secțiunea
unui nerv).
 hemostază
 lavajul abundent cu un tampon de tifon folosind soluții
antiseptice (apă oxigenată, cloramină, acid boric, rivanol etc.)
  excizia țesuturilor devitalizate:îndepărtarea eventualilor corpi
străini; regularizarea marginilor plăgii
 sutură cutanată

Sutură cutanată.
 Uneori sutura se face doar pentru a preveni infecția (sutura de
acoperire) pe timpul transportului la un serviciu specializat. Sutura de
acoperire se va practica în:
o plăgi craniocerebrale (pentru a preveni infecția învelisului meningeal)
o plăgi penetrante abdominale
o plăgi penetrante toracice (mai ales în cazul traumatopneei)
o plăgi cu leziuni nervoase sau tendinoase.
În toate aceste cazuri pacietul va fi transferat către un serviciu
chirurgical specializat.
 aplicarea unui pansament uscat simplu.
 CONCLUZII:

Plaga (rana, traumatism deschis) reprezintă lipsa de continuitate

a pielii, mucoaselor si ţesuturilor subiacente, produsă prin agenţi
traumatici (mecanici, termici, chimici, electrici, etc.).Plăgile se
clasifică :

 în funcţie de natura agentului

traumatic(mecanic.termic,chimic,electric).
 în funcţie de regiunea anatomică(cap,gât,membre,trunchi).
 în funcţie de profunzime si complexitate(plăgi superficiale,plăgi
profunde).
 în funcţie de timpul scurs de la trauma(plăgi recente,plăgi
vechi).
 în funcţie de circumstanţele producerii accidentului .
 în funcţie de gradul contaminării şi prognoza ratei de
infecţii(plăgi curate,plăgi cu contaminare minimă,plăgi
infectate).
Inspecţia plăgii evidenţiază şi ţesuturile profunde (muşchi
sau tendoane, viscere, elemente vasculo-nervoase), care pot fi
afectate. Însa simpla inspecţie poate să nu fie satisfăcătoare
pentru aprecierea tuturor leziunilor.
Semne generale:pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi
însoţite de hemoragii externe sau interne sau de şoc
traumatic,tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei
hemoragii sau a unui şoc traumatic,febra poate avea
semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame.

O adresare imediată la medic, previne complicațiile ce

pot surveni!
Un pas greșit costă o viață, o acțiune prudentă
salvează o viață!