Construcția personajului principal dintr-un roman tradiționalist interbelic

Vitoria Lipan-Baltagul de Mihail Sadoveanu (1930)

I. Introducere

In textele epice, personajele sunt purtătoare de semnificații ale mesajului transmis prin
discursul narativ. Ele sunt rotițele ce pun în mișcare mecanismul universului ficțional. In funcție
de mai mulți factori, acestea sunt construite diferit. Astfel, în romanele realiste, personajele
ilustrează caractere puternice care se supun valorilor etice și morale impuse de colectivitatea
din care fac parte. Mai mult, acestea sunt creionate în strânsă legătură cu mediul în care
trăiesc, aducând în prim plan personalități tipice în situații tipice. In acest sens o identificăm pe
Vitoria Lipan, protagonista creației intitulate ”Baltagul”, roman realist tradițional interbelic,
scris de Mihail Sadoveanu. In această operă autorul își exprimă, prin intermediul Vitoriei,
viziunea despre lume, construind imaginea unei femei simple din satul românesc, care
surprinde prin tăria de caracter pe care o demonstrează încă de la începutul romanului.

II. Cuprins

R1: Fiecărui personaj îi este specific un anumit statut, ceea ce se identifică și în cazul Vitoriei.
Astfel, din punct de vedere social, protagonista este prezentată încă din incipit în ipostaza unei
muntence soție a unui cioban înstărit din Măgura Țarcăului cu care s-a căsătorit din dragoste.
Fiind plecat să cumpere oi de la Dorna, femeia duce greul vieții, are grijă de gospodărie, fiind în
permanență preocupată de dispariția misterioasă a soțului, Nechifor Lipan. De asemenea,
Vitoria este și o mamă responsabilă. Ea își crește cu grijă cei doi copii rămași, Minodora și Ghiță,
conform regulilor lumii arhaice, insuflându-le respectul față de tradiții.

Psihologia pe care personajul o adoptă este specifică unei femei aprige, aceasta având
curajul să își confrunte soțul deși era conștientă de consecințele pe care le avea de suportat.
Mai mult decât atât, se încadrează în categoria sufletelor tari ale literaturii române. Deși starea
interioară îi este marcată de pierderea soțului, Vitoria dă dovadă de stăpânire de sine. Fiind un
caracter puternic, femeia reușește să ducă la bun sfârșit fără pic de tulburare, ancheta pornită
în scopul aflării adevărului despre dispariția soțului. Astfel, putem observa că protagonista se
învață cu greul vieții, acest fapt fiind direct susținut și de inteligența care o ajută pe tot
parcursul acțiunii. Ca un profesionist, femeia reușete să obțină informații utile în căutarea
ucigașului, recunoscându-și mai târziu talentul de a-i citi pe oameni “Eu te pot ceti pe tine,
macar ca nu stiu carte” .

Totodată, traseul psihologic al protagonistului se impune a fi analizat și din perspectiva

moralității. In această dimensiune a statutului, personalitatea Vitoriei dezvăluie o fire
conservatoare. Ca mamă, reacționează aspru la tendințele Minodorei de a încerca obiceiurile
moderne și contribuie prin călătorie la maturizarea lui Gheorghiță. De asemenea, Vitoria
prezintă un echilibru între bine și rău, aceasta având credința deplină în Dumnezeu (postește,
poposește la mănăstire pentru a se ruga la sfânta Ana și își pune toată încrederea că rugăciunile
preotului din sat îi va aduce soțul acasă); crede atât in Dumnezeu, cât și în superstiții și vise
(visele îi sunt principalele motive pentru care era convinsă de moartea lui Nechifor).

R2: In ciuda simplității sub care se ascunde inițial, protagonista își conturează un profil complex,
dispunând de trăsături aparte ce îi asigură un loc special în seria personajelor feminine. Astfel,
ca trăsătură definitorie, se remarcă spiritul detectivistic, evident încă din prima etapă de
pregătire a călătoriei, și care a fost dezvăluit treptat pe parcursul acțiunii, prin capacitatea sa de
anticipare, dar și de dialogul purtat cu istețime cu celelalte personaje.

O scenă semnificativă în acest sens este întâlnirea Vitoriei cu cârciumarul Iorgu

Vasile, la Suha. Bărbatul o informează cu privire la numărul ciobanilor care au poposit la han,
aceștia fiind doar doi. Încă din incipit, nevasta nu își dezvăluie adevăratul scop. Mai mult,
cârciumarul se afla în ipostaza de călăuză pe acele meleaguri necunoscute femeii, ajutând-o să
îi găsească pe cei doi ciobani, Calistrat Bogza și Ilie Cutui. In mintea aprigă a Vitoriei, lucrurile
încep să prindă contur, conștientizând faptul că Nechifor s-a pierdut între Suha și Sabasa,
adevărul putea fi deținut numai de cei doi tovarăși ai săi. Traversează înapoi Pasul Stânișoara și
îl găsește pe Lupu, câinele credincios al soțului ei. Animalul le semnalează râpa unde zăceau
osemintele lui Nechifor Lipan, alături de cele ale calului său. Craniul mortului era spart de o
lovitură de Baltag, dovedind că moartea oierului a fost una violentă. Autoritățile îi cercetează pe
Bogza și pe Cuțui, care continua să susțină că ei se despărțiseră de Lipan după ce-i plătiseră toți
banii.

Scena demascării ucigașului la praznic surprinde aceeași femeie justițiară, aflată în căutarea
dreptății. Aici, Vitoria mai are o singură sarcină de îndeplinit, și anume demascarea ucigașului
pentru ca sufletul soțului răposat să își găsească liniștea. Astfel, sub pretextul înmormântării
oaselor lui Nechifor Lipan, aceasta organizează un praznic mare la Sabasa, invitându-i pe
subprefect și pe cei doi gospodari din Suha. In mulțimea de invitați, reuște să creeze treptat, o
atmosferă tensionată, inducându-i o stare de ebrietate lui Calistrat Bogza, astfel încât acesta
devine vulnerabil. Femeia îl acuză apoi că i-ar fi lovit soțul pe la spate cu baltagul pentru a-i fura
oile, în timp ce Cuțui stătea de pază ca să nu fie surprinși de vreun drumeț. Furios, gospodarul îi
dă pe toți la o parte și iese din casă, unde îl atacă pe Gheorghiță. Flăcăul se apară și-l lovește pe
Bogza în frunte cu muchea baltagului, iar câinele Lupu îl mușcă de gât pe ucigaș. Ilie Cutui se
predă și confirmă acuzațiile femeii, în timp ce Bogza, grav rănit de mușcătura câinelui, își
recunoaște vina și cere să fie iertat.

R3: Portretul personajului se completează și prin analiza elementelor de structură,

limbaj și conținut ale textului narativ. Un prim element este reprezentat de
modalitățile de caracterizare. Fiind un personaj tipic romanului realist, este evidențiată în mod
direct de către narator, frumusețea fizică a femeii trecută de prima tinerețe, fiind corelată cu
frumusețea interioară, dar și puterea pe care o dezvăluie”acei ochi aprigi, încă tineri, căutau zări
necunoscute”;”nu mai era tânără dar avea o frumusețe neobișnuită în privire”. Indirect sunt
evidențiate alte trăsături ale personajului printer care se regăsește precauția (nu își dezvăluie
scopul și nu își lasă câștigurile în casă).

Totodată se remarcă și DIMENSIUNEA SPAȚIO-TEMPORALĂ a acțiunii. Vitoria este

reprezentativă pentru spațiul și timpul construite în roman. Lumea arhaică este guvernată de
legi tradiționale, cu tendința de a respinge modernitatea. In ceea ce privește timpul autorul nu
precizează un an exact și astfel creează impresia unui timp mitic, valabil pentru orice epocă în
care se respect datinile străvechi. Referitorm la spațiu, Măgura Țarcăului redă imaginea zonei
de munte, specific satului tradițional.

In concluzie, Vitoria Lipan constituie un personaj reprezentativ pentru viziunea lui Sadoveanu
asupra lumii, ilustrând tipul femeii voluntare, care în ciuda simplității impresionează prin
inteligența și dorința de a-și face dreptate. Astfel, Vitoria este un “ Hamlet feminin”,
încadrându-se astfel în categoria “sufletelor tari” ale literaturii române.