Subiectul 1. Ce sunt programele de arhitectura ? Exemple de programe caracteristice in diverse epoci.

Functia principala a oricarui obiect de arhitectura este destinatia sa : scoala, pod, locuinta, baraj, etc.. Destinatii ale constructiilor, grupate pe un criteriu comun de functiune, alcatuiesc programe de arhitectura: cladiri pentru invatamant, constructii rutiere, fluviale, locuinte colective, locuinte unifamiliale, locuinte sociale, cladiri social-administrative, de comert, de sanatate, industriale, dotari sportive, culturale, religioase Pentru Grecia Antica programele de arhitectura caracteristice erau acropola, templul, agora. Acropola era centrul vietii spirituale, considerat sanctuarul cetatii, si era intotdeauna situata pe o inaltime. Templul, programul cu care este adesea asociata arhitectuta greceasca a fost casa zeilor , iar grecii au simtit nevoia sa le construiasca case peste tot, din care nu vor fi gasite niciodata doua la fel. Agora era piata publica a polis-ului, un ansamblu urban caracteristic civilizatiei grecesti. Era centrul vietei civice, in care locuitorii se adunau pentru a dezbate probleme de interes comun. Agora este simbolul democratiei, nascuta in antichitate in orasul grecesc. Bazilica era un program caracteristic al arhitecturii romane, avand functia echivalenta cu cea a unui stoa grecesc: spatiu polivalent destinat desfasurarii judecatilor, stabilirii de contacte sociale si tranzactiilor comerciale. Bazilica se afla in forum, peste drum de templu. Din punct de vedere spatial-constructiv, necesitatea acoperirii unor deschideri mari a condus la divizarea spatiului in 3-5 nave. Acest sistem de acoperire a definit tipul constructiv numit bazilical. In Evul Mediu, programul caracteristic a fost catedrala. Bisericile si catedralele orasenesti au fost monumentele care s-au bucurat de un imens prestigiu in societatea acestei epoci indelungi, dominate de invataturile teologice epoca credintei . Atunci, Europa s-a acoperit de o mantie alba de catedrale . Erau constructii numeroase, durabile, monumentale. Andrea Palladio a excelat printr-un program caracteristic pentru etapa manierista a Renasterii : vila din afara orasului. Cea mai cunoscuta vila este vila Rotonda, cunoscuta si sub numele vila Capra, o constructie eleganta, situata pe un deal, avand o minunata perspectiva asupra Toscanei. Planul este perfect simetric pe cele 2 axe perpendiculare, iar cele 4 fatade sunt identice decizie pe care athitectul a explicat-o, ca atitudine nediscriminatorie a fatadelor fata de peisajul la fel de frumos in toate directiile. La Baroc, locuinta aristocratica, resedintele regale au constituit un program care ilustreaza conceptiile timpului cu privire la reprezentarea in societate, relatia cu natura, vocabularul de forme preferat. Vaux-le-Vicomte, resedinta ministrului Foucault, care a starnit invidia lui Louis XIV, a fost realizarea de varf a arhitectului Louis Le Vau. Ea corespundea spiritului francez, modului de viata al aristocratiei de curte si gustului epocii.

Incepand cu perioada modernismului, criza locuintelor a fost o problema cruciala in tarile dezvoltate ale Europei. Aceasta nevoie acuta de noi locuinte a constituit un stimul pentru crearea unor noi forme de locuire si a arhitecturii respective. Pe langa formele de locuire promovate prin Charta de la Atena (apartamente in blocuri turn), a existat si o orientare mult mai bine inspirata, catre o productie de mici locuinte practice, la preturi accesibile. Asfel de programme au existat mai ales in Germania, Olanda.

Subiectul 2. Care sunt cele doua sisteme de rezistenta a cladirilor ? Exemple in istorie si comentarea lor. Sistemul de rezistenta a obiectelor arhitecturale, sistemul tehnic, are cateva functii aproape generale : sa ancoreze constructia in sol ; sa favorizeze inchiderile verticale, in cazul unei cladiri ; sa acopere structura ;sa rezolve sarcini constructive specifice, in cazul structurilor speciale ca poduri, baraje, tuneluri, turnuri, etc.. Din punctul de vedere al arhitectului, exista doua tipuri fundamentale de sisteme constructive : Sistemele masive sint acel tip de structura de rezistenta, in car elementele structurii indeplinesc concomitent functia structurala si functia arhitecturala de separare a spatiilor. Elementele definitorii ale acestui sistem sunt peretii portanti. Ei pot fi monoliti- cum sunt peretii din chirpici sau diafragmele din beton armat, sau pot fi din elemente compuse cum sunt peretii din caramida, piatra, barne de lemn. Din cauza ca peretii au rol structural, planurile acestor constructii sunt cam rigide, greu de articulate spatial si incapabile sa permita o flexibilitate functionala. Ele conduc la spatii limitate, iar golurile au restrictii de marime, pentru ca slabesc rezistenta. In general, sistemele masive apartin trecutului, desi in Romania se construieste si astazi destul de mult in acest sistem. Varianta noua este insa imbunatatita prin utilizarea betonului armat, la planseu, centuri si samburi in zidarie. Acoperisurile pur masive pot fi si ele alcatuite din elemente compuse cum sunt cele de tip bolta si cupola, iar mai recent monolite cum este dala groasa. In trecut, acoperirea suprafetelor mari era o problema dificila, pentru ca materialele traditionale nu rezista la intinderi. Descoperirea betonului armat a fost una de mare insemnatate, pentru ca armatura din placa monolita este capabila sa preia intinderile si sa conduca fortele in reazeme. Prima formula folosita in timpurile arhaice a fost aceea a boltii si cupolei false. Randurile circulare din blocuri de lut sau piatra avansau progresiv catre centrul cercului pana cand volumul se inchidea. Un exemplu de bolta falsa se regaseste la mormantul lui Treu din Micene. Descoperirea, de catre etrusci, a arcului cu boltari radiali a fost una cruciala, pentru ca a prilejuit dezvoltarea, de catre romani, a acoperirii cu bolti si cupole cu boltari radiali. Acest sistem de acoperire evita intinderile si rezista bine la compresiune. Un bun exemplu este Bazilica lui Maxentiu din Roma. Boltile incrucisate transmit impingeri pe zidurile transversale, care apar ca niste pile puternice. De asementea, Pantheonul, templul dedicat tuturor zeilor, este este un bun exemplu pentru cupola, boltile si arcele, care asigurau scurgerea eforturilor in peretele perimetral.

 Sistemele din shelet. Spre deosebire de cele masive, aceste structuri se definesc prin aceea ca elementele cu functie structurala sunt diferite de cele cu rol de separare a spatiilor. Pentru arhitecti, independenta sistemului de sistemul structural asigurat prin schelet a insemnat un imens avantaj, pentru ca apermis mari libertati spatiale, functionale si volumetrice. Facand parte din sistem, golurile pot fi tot atat de mari cat limita interioara a elementelor structurale liniare. Arhetipul structurii in cadre este modulul trilitic, utilizat de-a lungul vremii in piatra, lemn si apoi beton armat. La Stonehenge se intalnesc dolmenele structuri constructive trilitice, alcatuite din doua elemente verticale de piatra si unul orizontal. Acest sistem reprezinta formula constructiva fundamentala a arhitecturii doi stalpi, peste care se reazema o grinda. De asemenea, Poarta Leilor, intrarea in palatal cetate de la Micene, este un exemplu unde s-a reluat vechiul sistem trilitic. Aceatsa arhitectura s-a numit ciclopica. Primele mari constructii care au utilizat sistemul din schelet au fost catedralele gotice, prin introducerea nervurilor ogivale la bolti. Datorita lor, coaja boltita dintre nervuri a devenit o simpla membrana nestructurala. Astfel reduse, eforturile din bolta preluate de ogive se descarcau pe de o parte in stalpi, pe de alta in contrafortii exteriori, eliberand astfel peretii de impingerile boltii si permitand inaltimi si goluri mari. Ca exemplu, Catedrala Notre-Dame din Paris, este tipica goticului matur, sistemul constructiv este compus cu arce butante, plan, fatada si interior. Urmatorul salt tehnic pe linia structurilor din shelet a avut loc abia in secolul 19. cu osatura metalica a constructiilor ingineresti. Drept exemple: Halele Centrale din Paris si bineinteles Turnul Eiffel proiectat de inginerul cu acelasi nume pentru Expozitia Mondiala din 1889, care la acel timp era cea mai inalta constructie din Europa. ( 300m). Un alt exemplu ar fi Christal Palace, construit in 1851 la Londra pentru prima expozitie mondiala. Acesta a fost construit de un gradinar Joseph Praxton care a facut proiectul in numai 9 zile. In fine, structurile pe cadre din beton armat au prilejuit entuziasmul arhitectilor modernisti, care cu ajutorul lor au putut crea limbajul arhitecturii moderne : perete cortina, spatiu fluid, costructia pe pilati cu parterul liber, benzile orizontale de ferestre, Raumplanul. Cladirea scolii de la Dessau a fost proiectat de Walter Gropius. Cele trei aripi ale sale sunt repartizate pe trei functiuni scoala propriu zisa, atelierlele di dormitoarele conform principiului segregarii functionale. Alte elemente formale semnificative pentru arhitectura moderna sunt : parterul liber, fatada cortina, asimetria. Walter Gropius si Adolf Meyer au construit in 1911-14 Uzinele Fagus la Alfeld, unde a intrat in scana peretele-cortina. Casa Schroder de la Utrecht apartine Scolii olandeze De Stijl si este un exemplu de juxtapuneri de planuri, utilizand pereti panou si benzi continui de ferestre.

Subiectul 3. Care este singura forma de arhitectura din istoria arhitecturii traditionale europene in care s-a utilizat sistemul de rezistenta pe schelet? Descrieti-o impreuna cu efectele ei estetice. Bisericile si catedralele orasenesti au fost edificiile care au generat cele doua stiluri ale arhitecturii medievale : romanicul si goticul, goticul fiind forma in care s-a utilizat sistemul de rezistenta pe schelet. Din punct de vedere al imaginii generale, putem spune ca ramanicul a produs constructii masive, greoaie si intunecoase, pe cand edificiile gotice erau nervoase, aeriene, indraznete. Din punct de vedere al semnificatiilor, biserica romanica era ca un refugiu pentru mediul inconjurator, pe cand catedrala gotica a capatat semnificatii mai subtile. Imaginea ei aproape celesta, verticalitatea ei care chestiona transcendentul, interioritatea ei misterios luminata care sugera prezenta lui Dumnezeu, au facut din catedrala un simbol teologic si filozofic mai profund. De fapt, cateva noutati de fond au permis evolutia diferita si atat de spectaculoasa a noului tip de edificiu religios. Au fost inovatii de ordin tehnic, aparute deja in interiorul romanicului tarziu, dar genial valorificate de constructorii catedralei gotice, asa incat se considera ca arhitectura gotica a atins o culme a stiintei constructive. Bolta pe ogive a fost elementul fundamental al revolutiei produse in statica constructiilor. Descoperita si aplicata inca de la bisericile romanice, ea a facut insa cariera in secolele 12-15. Ogivele au fost un substitut in arc de cerc, al elipselor diagonale de la bolta in cruce. Initial, prin ele s-a urmarit doar rezolvarea problemei boltarilor unicat. Efectul principal al ogivelor a constat in faptul ca numai aceste nervuri preluau eforturile din intreaga bolta, pe cand restul panzelor erau independente, dar autoportante. Bolta pe ogive a fost o inovatie tehnica extraordinara, care a determinat rezolvarea impecabila a unor vechi probleme constructive. Dincolo de acest aspect, a permis totodata crearea unor importante efecte de ordin estetic. Doua mari capodopere unde s-a folosit bolta gotica pe ogive sunt Notre Dame si Catedrala din Koln. In primul rand a castigat expresivitatea ansamblului: peretii, acum neportanti, au devenit mai inalti, mai subtiri, strapunsi de goluri mai multe si mai mari, ajungand pana la o incredibila dematerializare , la peretele diafan . Nava centrala era mult mai inalta decat navele centrale, cu exceptia tipului german de Hallenkirche, unde navele aveau aceeasi inaltime. A crescut si lungimea navelor, care in Franta depasea adesea 100 de metri. In fine, noile principii structurale si spectaculozitatea spatiala au declasat decoratia gotica specifica. Fatada principala detinea un loc important din punct de vedere artistic. Ea punea, de alfel probleme de racordare la resutul cladirii, terminat de obicei in etape anterioare de constructie. Turnurile care flancau

fatada, de exemplu, de multe ori au ramas fiecare in alt stadiu de constructie sau au fost chiar concepute diferit, caci constructia unei catedrale se desfasura de-a lungul multor zeci de ani, chiar peste un secol. Turnurile se ascuteau catre cer prin flese din piatra ori prin sarpante ascutite. O piesa de mare spectaculozitate a fatadei era portalul. Exista un portal principal si cateva portaluri laterlale. Deasupra portalului principal se afla un alt element asupra caruia se concentra efortul artistic : rozasa, o fereastra circulara, o broderie de piatra cu vitralii viu colorate. Ferestrele gotice erau foarte inalte, terminate si ele in arc frant, decorate cu vitralii si dantele sculpturale. Se spune despre contrsuctorii medievali ca aveau oroare de vid, de aceea pe peretii catedralei nu exista nici un centimetru patrat de suprafata nedecorata cu sculpturi, basoreliefuri, console pentru statui inchipuind fiinte ciudate. Toate aceste mijloace plastice, care produceau efecte marete, au slujit functiei fundamentale a catedralelor, care era de natura simbolica : se explica muritorilor, pe cale vizuala, care este sensul vietii pe pamant. Evident, era acela de a te pregati, printr-o viata curata si plina de smerenie, pentru luminoasa viata de dincolo. La crearea atmosferei mistice din interior era folosita lumina colorata a vitraliilor. In general spatiul, lumina, sculptura si pictura conlucrau pentru a crea aceasta mareata si complexa opera de arta care era catedrala gotica.

SUBIECTUL 4. Care sunt structurile pe schelet in secolele 19 si 20? Comentariu cuprinzand materialele de constructie si programele de arhitectura la care au fost aplicate. Adevaratele creatii ale secolului 19 au fost marile structuri din fier si sticla, care i-au impresionat pe multi arhitecti. Ele au deschis calea unor noi abordari ideologice in arhitectura, de care era acuta nevoie in urma evolutiei sociale si revolutiei industriale. Deja cu un secol in urma se largise nevoia de spatii arhitecturale, ea cuprinzand acum nu doar palate, biserici si locuinte, ci si o serie de alte programe si institutii publice, cum ar fi : burse, birouri, galerii comerciale, spitale, penitenciare, scoli, gari mari, universitati, biblioteci municipale, pavilioane expozitionale si muzee. Pe de alta parte, inca din 1772 se proiecta in Anglia podul metalic Coalbrookdale, ca un simbol avant la lettre al noii ere industriale. Exista deci o noua tehnologie si un pretios material care crea posibilitati neexplorate de arhitectura traditionala. Impreuna cu alte poduri, gari, hale industriale, pavilioane expozitionale, sere si structura turnului Eiffel, aceste constructii au atras atentia arhitectilor progresisti si cultivati. Ei au vazut in aceste structuri o solutie tehnica si estetica pentru noile programe de ahitectura ale capitalismului si o alternativa la arhitecturile istoriste. In academii, aceste structuri metalice nu erau considerate arhitectura, ci simple exercitii ingineresti. Totusi, arhitectura acestor umbrele de sticla cu sasiu de fonta a constituit simbolul epocii industriale si in acest fel a fost o arhitectura incarcata de semnificatie estetica. Secolul 19 a introdus spatiul deschis, pentru o arhitectura continua si fara limitele spatiale care sa o separe de mediul ei. In secolul 20, arhitectii nu mai vroiau sa urmareasca drept obiectiv principal realizarea unor forme frumoase in sens clasic, ci in primul rand utilitatea constructiilor trebuia sa corespunda necesitatilor vietii din acel moment. Daca nu se mai construiesc temple si biserici, ci birouri, banci, fabrici si supermagazine, acestea nu trebuie sa arate ca templele si bisericile, ci forma lor sa exprime sincer destinatia pe care o au. Pe de alta parte, daca forma este realizata dintr-o structura din beton sau metal, aceasta structura nu trebuie escamodata prin ornamente, ci prezentata sincer, ea avand o frumusete proprie. Sistemele constructive pe schelet, care au inlocuit zidurile portante masive, au permis : proiectarea de planuri libere, cu spatii fluide despartite de panouri amovibile si o legatura optica mai permisiva cu exteriorul ; parterul liber, volumul cladirii rezemand pe piloti ; peretele exterior cortina, vitrat pe suprafete mari, chiar pe toata suprafata sau lungi benzi orizontale de ferestre, eventual imbracand muchia cladirii terase si etaje iesite in consola, etc..

Subiectul 5. La ce componenta a arhitecturii din triada lui Vitruvius se refera conceptul de stil ? Care sunt secolele in care vorbim predilect despre stiluri in arhitectura si cum se numesc in aceste stiluri ? Stilul este o componenta a formei si se refera la estetica (venustas). Opere cu structuri formale asemanatoare elemente de forma si relatiile dintre ele determina un stil. Operele pot fi clar integrate intr-un stil sau pot fi mai mult sau mai putin independente fata de el. Cele mai detasate de stilul consacrat sunt creatiile revolutionare. Apartenenta unei opere la un stil nu inseamna insa lipsa de originalitate, pentru ca o opera nu trebuie niciodata judecata doar la nivelul formei. Forma, cu elementele ei organizate, nu este decat mijlocul de exprimare a unor semnificatii diverse, care dau valoare actului artistic. Opera arhitecturala valoroasa este cea care ca orice act artistic gaseste vocabularul stilistic cel mai potrivit in raport cu semnificatiile pe care intentioneaza sa le sugereze.

Subiectul 7. Principiile de baza ale urbanismului modernist. Critica ideilor lui Le Corbusier Principiile, care au constituit programul urbanistic aplicat timp de decenii marilor orase, au fost stabilite printr-un document numit Charta de la Atena, emis de cea de-a patra sesiune a CIAM (Congresul International de Arhitectura Moderna). Sesiunea a fost tinuta in vara anului 1933, la bordul unui vas de croaziera, pe Mediterana, a avut ca tema Orasul functional si a fost dominata de ideile lui Le Corbusier. Continutul documentului rezultat transmitea, in esenta, o conceptie conform careia autoritatea care reglementeaza teritoriul si finantele este legitimata sa ignore dezvoltarea istorica si legaturile psihologice ale oamenilor cu traditia urbana. Sistemul european traditional compus din strazi si piete definite de fatade, a fost ca urmare complet abolit. In locul sau, pe terenul eliberat, au fost implantate mari volume supraetajate, inconjurate de zona verde. In general, s-a subliniat cu pregnanta necesitatea zonificarii riguroase a orasului pe criterii functionale: zona de locuit, zona administrative, zona de sport si zona industriala. Unica forma de locuire urbana era constituita din apartamente in blocuri turn. Legaturile erau asigurate de mari bulevarde, unde traficul de masini domina. Marcata de spiritul utopic al lui Le Corbusier, si nu de simtul german relist, croaziera s-a soldat cu cel mai olimpian si retoric document CIAM, din a carui aplicare bigota a rezultat cosmarul metropolei moderne, atat de greu de remediat astazi. La Ville Radieuse a fost modelul urban conceput de Le Corbusier pentru orasul modern, ca o concretizare a recomandarilor Cartei. A fost o schema antiurbana, care exprima refuzul orasului. Aici s-a atins culmea dezintegrarii tesutului urban. Iar Le Plan Voisin a fost concretizarea acestui model pentru orasul Paris. El propunea demodarea centrului Perisului, cu toata istoria, atmosfera, lot-urile si monumentele lui, pentru ca acolo sa apara monumentele prezentului : blocuri de locuinte numite Unit dHabitation . Aceasta a fost de fapt un fel de lot vertical, dar unul care, eliminand problema insoririi si ventiloarii, a creat probleme sociale si psihologice. Toate aceste trei documente au fost tinte pentru critica urbanismului modernist.

Subiectul 12. Spatiul interior in arhitecturile antichitatii. Forme de acoperire a spatiilor. Incepand cu constructiile mesopotamiene, atat palatele sumeriene cat si cele babiloniene au intrecut in grandoare tot ce se realizase pana atunci. Aveau cate 200 300 de incaperi lungi si inguste si erau acoperite cu acoperisuri terasa, din caramida nearsa amestecata cu bitum. De mai multa importanta decat locuintele se bucurau mormintele, care erau acoperite cu bolti si cupole false. Turnul din Babel era un volum greoi, supraetajat piramidal solutie din care rezultau spatii interioare stramte si intunecate. Continuand cu Egiptul Antic, piramida cu numele Orizontul lui Kheops are in interior un sistem de galerii si coridoare ramificate unul dintre ele conducand la camera in care se afla sarcofagul. Acest spatiu este acoperit cu blocuri de granit. Cele mai caracteristice morminte ale arhitecturii miceniene sunt cele de tip tholos, folosite intens inca din timpurile vechi. Ele erau acoperite cu o cupola denumita falsa . cu boltarii dispusi inelar, si nu radial ca la bolta si cupola reala. Acest sistem de boltire a fost folosit din cele mai vechi timpuri, in mod special in Mesopotamia si Egipt. In fine, Roma Antica a adus o deosebita importanta spatiului interior, spre deosebire de lumea greaca unde domina plastica exterioara. Se poate spune ca romanii au descoperit spatiul interior. Pentru a crea grandioase spatii interioare, ei au utilizat sisteme noi de acoperire bolti si cupole, cu tehnica boltarilor mostenita de la etrisci, dar pe care au perfectionat-o si au pus-o in valoare in mod genial. Procedeele de acoperire caracteristice arhitecturii romane sunt bolta cilindrica, sarpanta (peste structura spatiala de tip bazilica), bolta intersectata cu muchii iesite, bolta intersectata cu muchii intrate, cupola. Panteonul, templul dedicat tuturor zeilor, are o semnificatie deosebita ce consta in faptul ca exprima cel mai bine descoperirea de catre roman a spatiului interior. Era alcatuit din trei parti : un portic frontal, traditional, o rotonda complet revolutionara si un spatiu rectangular de tranzitie. Rotonda era o interpretare inedita a cellei. Cupola, boltile si arcele elemente constructive pentru care romanii detin intaietatea in lume asigurau scurgerea eforturilor in peretele perimetral Bazilica era un program caracteristic al arhitecturii romane, avand functia echivalenta cu cea a unui stoa grecesc : spatiu polivalent destinat desfasurarii judecatilor, stabilirii de contacte sociale si tranzactiilor comerciale. Bazilica se afla in forum, peste drum de templu. Din punct de vedere spatial-constructiv, necesitatea acoperirii unor deschideri mari a condus la divizarea spatiului in 3-5 nave. Acest sistem de acoperire a definit tipul constructiv numit bazilical.

Subiectul 13. Programe de arhitectura in Grecia Antica, in ordinea importantei lor. Monumente.

Acropola, centrul vietii spirituale, considerat sanctuarul cetatii, si era intotdeauna situata pe o inaltime. Datorita valorii sale simbolice, domina vizual orasul: era temenos-ul sacru al asezarii, locul de intalnire al grecilor cu zeii lor. Tot foarte important era si Templul, programul cu care este adesea asociata arhitectuta greceasca. El a fost casa zeilor , iar grecii au simtit nevoia sa le construiasca case peste tot, din care nu vor fi gasite niciodata doua la fel. Desi la prima impresie, templele sunt plasate dezordonat in teritoriu, la o privire mai atenta, se observa armonizarea fiecarui templu cu mediul natural in care a fost amplasat. Forma templului a fos adaptata de asemenea si caracterului divinitatii careia i-a fost dedicat. Forma templului era o dezvoltare a casei de tip megaron : o incapere dreptunghiulara, numita cella, despartita de exterior printr-un spatiu de tranzitie numit portic. In cella se afla statuia zeitatii. Porticul era un spatiu acoperit, cu o latura formata dintr-un sir de coloane. In arhitectura templului antic se intalnesc trei ordine fundamentale : doric, ionic si corintic. Ordinul ionic, mai suplu si mai elaborat, s-a dezvoltat dupa cel doric si a devenit mai predominant. Un alt program al Greciei Antice il constituie Agora, care era piata publica a polis-ului, un ansamblu urban caracteristic civilizatiei grecesti. Era centrul vietei civice, in care locuitorii se adunau pentru a dezbate probleme de interes comun : chestiuni politice si legislative ; aici aveau loc intalnirile periodice ale cetatenilor adunarea poporului. Ulterior, acestora li s-au adaugat functii comerciale, religioase si de divertisment. Agora este simbolul democratiei, nascuta in antichitate in orasul grecesc. In jurul agorei erau dispuse principalele institutii politice. Specifica agorei era constructia numita stoa un portic acoperit, cu coloanele catre piata. Acesta era un spatiu destinat promenadei si discutiilor intre cetateni. Mai tarziu, in stoa au aparut mici pravalii. Alte programe de arhitectura din Grecia Antica erau sanctuarul, teatrul, locuinta. Sanctuarul nu era intotdeauna o acropola si putea fi chiar de o complexitate mai mare. Astefel cum erau cele panelenice din Delphi (lui Apollo) si Epinadur, construite departe de oras. Teatrul a fost creatia lumii grecesti. Datorita unui continut initial religios, era amplasat uneori in cadrul sanctuarelor. Teatrele erau constructii neacoperite, care foloeau peisajul natural ca fundal al scenei. Locuinta domina arhitectura greaca doar pe considerente cantitative. Ea

Cel mai important program de arhitectura in Grecia Antica era

nu e relevanta prin calitati estetice sau tehnice performante, ci pentru ca ne permite sa decriptam modul de viata, mentalitatile si relatiile dintre oameni. Monumente

Templul, construit in stil doric, este dedicat zeitei Atena, a carei statui colosale, din aur si fildes opera a sculptorului Fidias, se afla in capatul de vest, in cella. Vitruviu a asemuit stilul doric cu forta masculina si stilul ionic cu gratia feminina. In cazul Partenonului, sinteza simbolica dintre gratia feminina si forta masculina a fost realizata prin colaborarea arhitecturii cu sculptura.

Partenonul din Acropola Atenei

Erechteionul este un templu ionic, asimetric, in care coloanele ionice au fost inlocuite cu statui ale Chorelor.

Erechteionul din Acropola Atenei

Propileele, lasate neterminate, reprezinta poarta de acces in temenos-ul sacru de pe Acropola. Este un monument in stil doric, compus din doua volume laterale si dintr-un volum principal, cu o dubla colonada interioara care conduce catre incinta.

Propileele din Acropola Atenei

Subiectul 14. Principalele merite ale arhitecturii Romei Antice. Monumente. Se poate spune ca romanii sunt cei care au descoperit spatiul interior. Pentru a crea grandioase spatii interioare, ei au utilizat sisteme noi de acoperire boloti si cupole, cu tehnica boltarilor mostenita de la etrusci, dar pe care au perfectionat-o si au pus-o in valoare in mod genial, precum si un nou material de constructie, inventat de ei : betonul roman un conglomerat artificial turnat in cofraje, compus din pietris, nisip, materii vulcanice si un liant. Procedeele de acoperire caracteristice arhitecturii romane sunt bolta cilindrica, sarpanta (peste structura spatiala de tip bazilica), bolta intersectata cu muchii iesite, bolta intersectata cu muchii intrate, cupola. Bazilica era un program caracteristic al arhitecturii romane, avand functia echivalenta cu cea a unui stoa grecesc : spatiu polivalent destinat desfasurarii judecatilor, stabilirii de contacte sociale si tranzactiilor comerciale. Monumente : Panteonul, templul dedicat tuturor zeilor, are o semnificatie deosebita ce consta in faptul ca exprima cel mai bine descoperirea de catre roman a spatiului interior. Era alcatuit din trei parti : un portic frontal, traditional, o rotonda complet revolutionara si un spatiu rectangular de tranzitie. Rotonda era o interpretare inedita a cellei. Cupola, boltile si arcele elemente constructive pentru care romanii detin intaietatea in lume asigurau scurgerea eforturilor in peretele perimetral Amfiteatrul Flavilor, numit Coloseum, este o gigantica constructie cu o capacitate de 50000 de spectatori. Zidurile si boltile erau din beton, cu nervuri de caramida. Zidul perimetral era inalt cam cat un bloc de 18 etaje de astazi. Sub arena care era din lemn, acoperita cu nisip, se aflau cateva caturi subterane, unde erau camerele gladiatorilor, custile fiarelor, etc.. Monumentul este si astazi un centru de greutate urbanistic al Romei, desi acum arata ca un scelet de dinozaur, iar programul de arhitectura pe care il adapostea este mort. In timpul evului mediu si al renasterii, el a constituit o sursa de material gata fasonat, drept urmare a ramas stirb pe latura de sud-vest.

Subiectul 15. Diferente dintre spiritualitatea Greciei si Romei Antice reflectate in arhitectura pietelor publice,teatrelor si templelor. La greci, piata publica a orasului era agora, un ansamblu urban caracteristic civilizatiei grecesti. Era centrul vietii civice, in care locuitorii se adunau pentru a dezbate probleme de interes comun : chestiuni politice si legislative ; aici aveau loc intalnirile periodice ale cetatenilor adunarea poporului. Ulterior, acestora li s-au adaugat functii comerciale, religioase si de divertisment. Agora este simbolul democratiei, nascuta in antichitate in orasul grecesc. In jurul agorei erau dispuse principalele institutii politice. Specifica agorei era constructia numita stoa un portic acoperit, cu coloanele catre piata. Acesta era un spatiu destinat promenadei si discutiilor intre cetateni. Mai tarziu, in stoa au aparut mici pravalii. La romani, forul era programul principal al arhitecturii nu intamplator tocmai un program urbanistic. Era de asemenea un spatiu urban deschis, amplasat in zona centrala, de obicei chiar la intersectia dintre cardo si decumanus si constituia, ca la greci centrul vietii politice, religioase si comerciale a orasului. Era la fel ca agora, un loc al contactelor dintre oameni, numai ca aici, ponderea o detineau institutiile oficiale. Intr-un forum roman se aflau constructiile publice cele mai importante ca : templul principal (ceea ce nu se intalneste la Grecia Antica) si bazilica unde aveau loc judecati, adunari, tranzactii comerciale, decizii de constructii. Un forum complex mai cuprindea si alte temple si sanctuare, biblioteci, statui, obeliscuri, arce de triumf, columne, etc.. Bazilica era un program roman caracteristic, reprezentand echivalentul unui stoa grecesc insa spre deosebire de acesta, era amplasata intr-un loc central in for. Era de asemenea acoperita si capabila sa adaposteasca un numar mare de oameni. Deschiderile mari au condus la divizarea spatiului in 3-5 nave, prin siruri de coloane. Templul - locul unde s-a manifectat geniul plastic al culturii grecesti - era programul cu care este adesea asociata arhitectuta greceasca. El a fost casa zeilor , iar grecii au simtit nevoia sa le construiasca case peste tot, din care nu vor fi gasite niciodata doua la fel. Desi la prima impresie, templele sunt plasate dezordonat in teritoriu, la o privire mai atenta, se observa armonizarea fiecarui templu cu mediul natural in care a fost amplasat. Forma templului a fos adaptata de asemenea si caracterului divinitatii careia i-a fost dedicat. Acest ansamblu, compus din templu, divinitate si cadrul lor natural, exprima seninatate si o maretie fireasca. Templul roman a preluat partial modelul grecesc, dar l-a convertit conform unei proprii conceptii spatiale. Era o constructie mai mica, care se adresa unui public static, situat in fata sa. Templul se afla pe un podium inalt si avea o fatada principala tratata ca atare. In afara de tipul clasic de templu roman, exista si un tip de templu circular, din care s-a dezvoltat in final Pantheonul o constructie spectaculoasa de templu inchinat tuturor zeilor.

Spre deosebire de greci, care individualizau si integrau templele deverselor situatii de mediu natural, romanii, nefiind prea preocupati de natura, isi integrau templele in mediul construit urban. Teatrul, in forma apropiata de cea de azi, a fost creatia lumii grecesti. Datorita unui continut initial religios, era amplasat uneori in cadrul sanctuarelor. Teatrele erau constructii neacoperite, care foloeau peisajul natural ca fundal al scenei. Teatrul roman s-a dezvoltat sub influenta modelului grecesc, dar au fost modificate conform conditiilor specifice. Astfel, spre deosebire de Grecia Antica, teatrul roman era o constructie inchisa, integrate in tesutul urban. El oferea orasului fatade elaborate. Era deci, la romani, exact opusul teatrului grecesc : o constructie independenta de conditiile naturale, care putea fi construita oriunde in oras, in acord doar cu determinantii urbanistici.

Subiectul 16. Ce este bolta in leagan si ce este bolta pe ogive ? Cand si la ce program apar ele ? Preludiile stilului romanic se afla in secolul 7, in teritoriile germanice, iar despre romanicul timpuriu putem vorbi de pa la anul 950. Arhitectura din aceasta perioada a continuat traditiile romane, pe care le-a imbogatit cu inovatii bizantine si cu tehnica germanica. Tipul principal de biserica a fost in aceasta epoca bazilica. Foarte multe biserici au fost completate cu un transept. Acest prototip de plan se numeste cruce latina. Ele au fost acoperite cu bolti. Intr-o urmatoare etapa, bisericile au fost concepute cu mai multe nave, pe masura necesitatilor. Bolta in leagan, semicilindrica, deasupra navei centrale, era potrivita planului bazilical, numai ca producea impingeri oblice foarte mari. De aceea zidurile laterale au crescut in masivitate si au capatat chiar contraforti. O solutie a fost introducerea unor arce-dublouri nervuri care uneori continuau pana in fundatie. Un exemplu de bolta in leagan pe arce dublouri se regaseste la Catedrala Saint Sernin din Toulouse, secolul 12. O alta solutie de reducere a impingerilor a fost inlocuirea boltii semicilindrice cu bolta avand sectiunea un arc frant. Bolta pe ogive a fost elementul fundamental al revolutiei produse in statica constructiilor. Descoperita si aplicata inca la bisericile romanice, ea a facut insa cariera in secolele 12-15. Ogivele au fost un substitut in arc de cerc, al elipselor diagonale de la bolta in cruce. Initial, prin ele s-a urmarit doar rezolvarea problemei boltarilor unicat. Efectul principal al acestor noi abordari in constructia boltii a constat in faptul ca numai aceste nervuri preluau eforturile din intreaga bolta, pe cand restul panzelor erau independente, dar autoportante. Bolta pe ogive a fost o inovatie tehnica extraordinara, care a determinat rezolvarea impecabila a unor vechi probleme constructive. Dincolo de acest aspect, a permis crearea unor importante efecte de ordin estetic. In primul rand a castigat expresivitatea ansamblului: peretii, acum neportanti, au devenit mai inalti, mai subtiri, strapunsi de goluri mai multe si mai mari, ajungand pana la o incredibila dematerializare , la peretele diafan . Doua mari capodopere unde s-a folosit bolta gotica pe ogive sunt Notre Dame si Catedrala din Koln.

Subiectul 17. Cum era un oras medieval in Occident ? In ce secole s-a dezvoltat ? Incepand cu secolul 11, a avut loc in Europa un proces de urbanizare. Atat in localitatile noi, cat si in cele dezvoltate peste ruine romane, s-au impus masuri de securitate colectiva, astfel ca nu numai locuintele aristocratice erau intarite, ci au aparut cetatile si orasele fortificate. Acest oras medieval matur avea urmatoarele caracteristici : Conturul zidurilor de incinta descria definitiv forma oraselor. In interiorul sau protejat se desfasura o viata comunitara bine organizata, sudata de valori comune, intr-o atmosfera de intimidate patriarhala. In ceea ce priveste structura asezarilor, ea esra organica, nicidecum geometrica, ci cu o logica mai degraba functionala si simbolica. Era alcatuita, mai intai, dintr-o densa aglomerare de case asemanatoare, acoperite cu tigla, de aceeasi inaltime si orientare, cu fatadele lipite una de alta de-a lungul strazilor. La parter, locuintele aveau adesea pravalii si ateliere, cu functiuni apropiate, astfel ca multe strazi erau specializate pe meserii . Toate strazile in general inguste, cu traseu neordonat conduceau catre piata centrala un spatiu mare, clar definit de fronturile unor cladiri mai prestigioase. In acest tesut omogen, compact, de continuitate si mare densitate, ruptura reprezentata de largo-ul pietei crea un impact vizual puternic. De aceea, aici batea inima comunitatii : catedrala. Era monumentul de arhitectura cu maxima valoare simbolica, reprezentativa pentru oras.

Subiectul 18. Cum recunoastem o fatada renascentista ? In arhitectura renascentista, ordinea cosmica era reflectata printr-o geometrie riguroasa, bazata pe reguli numerice care stabileau proportiile cele mai armonioase. Erau folosite forme geometrice clare, elementare, in raporturi echilibrate ; se stabilise si un numar de aur - 3/5, care asigura proportia cea mai armonioasa. Cercul fiind considerat forma perfecta, arhitectii foloseau cu convingere spatiile centrale. Principala caracteristica a fatadelor renascentiste este separarea nivelelor prin cornise si prin apareiaj diferentiat. La Palazzo Medici-Ricardi, palatul familiei Medici, proiectat de arhitectul Michelozzo Michelozzi, la parter, blocurile de piatra au fost cioplite sumar, in maniera numita rustica , la etaj piatra a fost ecarisata ingrijit, iar etajul al doilea a fost acoperit cu suprafata neteda gratie atent studiata. Gratia pe verticala a nivelelor, de la puternic spre rafinat se intalneste si la Palatul Rucellai din Florenta, construit dupa proiectul lui Luis Battista Alberti, unde maniera fatadelor este mai sobra. Aici intalnim cele trei ordine grecesti suprapuse : doric, ionic, si sus corintic. Cornisele separatoare, deja elemente clasice, se intalnesc si la Palazzo Pitti, a lui Brunelleschi. Aici balustrii au fost prelucrati ca mici colonete ionice. Fatada principala a pastrat din Evul Mediu aspectul solid prin masa si prin parametrul rustica - mai pronuntat la parter. Contrastele dintre rustica bruta si prelucrarile antropomorfe de finete sunt o metafora referitoare la ceea ce artistii Renasterii numeau lopera di natura si lopera di mano . Palazzo Farnese reprezinta, prin fatadele sale, exterioara si interioara, in maniere diferite, ultimul monument al armoniosului Quatrocento si totodata primul reprezentant al nelinistitului Cinquecento, deoarece Michelangelo a conferit fatadelor o vibratie nelinistita, elementele parand ca abia se stapanesc sa sara din plan.

Subiectul 19. Cativa mari arhitecti ai Renasterii si cateva monumente. Quatrocento 1. Filippo Brunelleschi (1377-1446) a fost primul mare arhitect in istoria arhitecturii de dupa Hristos. Au existat si inaintea sa mari pesonalitati creatoare in domeniul arhitecturii, aceasta munca avand insa in Evul Mediu un caracter colectiv, ele erau umbrite de anonimat. a) Ospedale delInocenti, un spital pentru copiii orfani din Florenta, a fost cladirea in care a aparut pentru prima data noul stil al perioadei della renascita . La fatada spre curtea interioara se desfasoara un portic cu o eleganta suita de arce, sprijinite pe suple coloane corintice. b) Biserica Santo Spirito, opera de maturitate a arhitectului, este totodata cea mai izbutita din cariera sa. Tributar traditiei si necesitatilor functionale ale bisericii, care tineau de ritual, Brunelleschi a construit mai intai biserici pe plan longitudinal, de tip bazilica. Cum insa interesul estetic al arhitectilor s-a concentrat in Renastere pe planul central, a rezultat un compromis : s-a pastrat nava longitudinala obligatorie, dar accentul a fost pus pe spatiul central, printr-o ampla cupola. Aceasta strategie a fost aplicata si la biserica Santo Spirito. c) Florenta era, la inceputul secolului 15, un oras cu aspect medieval si o catedrala gotica neterminata, Santa Maria del Fiore. Cand municipalitatea a organizat un concurs prin care solicita acoperirea zonei centrale a domului, Brunelleschi a castigat concursul cu o solutie prin care avea sa revolutioneze arhitectura. Brunelleschi a dat un raspuns ingineresc si estetic in acelasi timp, care avea sa fie un model pentru secolele viitoare atat in Europa cat si in afara ei. Cupola era compusa dintr-o dubla calota, care se sprijina pe un tambur octogonal. Cupola domului Santa Maria del Fiore este dominanta spatiala a orasului Florenta si una din emblemele acestui oras. Ea constituie simbolul Renasterii in arhitectura. d) Palazzo Pitti i se dotoreaza tot lui Brunelleschi. Fatada principala a pastrat din Evul Mediu aspectul solid prin masa si prin parametrul rustica - mai pronuntat la parter. Elementele clasice au aparut la cornisele separatoare, unde balustrii au fost prelucrati ca mici colonete ionice. Aceste contraste dintre rustica bruta si prelucrarile antropomorfe de finete sunt o metafora referitoare la ceea ce artistii Renasterii numeau lopera di natura si lopera di mano . 2. Leon Battista Alberti (1404-1472) a fost, sub aspectul educatiei si al preocuparilor sale culturale, un adevarat om al Renasterii. Era cel mai cult si rafinat om al Renasterii. a) Biserica Santa Maria Novella a fost o biserica gotica, pe care Alberti primise comanda sa o adapteze gustului renascentist. Noua fatada, cu desenul ei viguros, a fost o inventie exclusiva a lui Alberti, care avea sa fie un model, reprodus ulterior in mai multe variante. Tot la aceasta bazilica au fost introduse pentru prima data cele doua volute laterale, menite sa exprime plastic tranzitia de la nava centrala la navele laterale ale bazilicii.

b) Palatul Rucellai din Florenta a fost construit dupa proiectul lui Alberti. Maniera fatadelor este sobra, desenul lor prezinta gratia pe verticala a nivelelor de la puternic spre rafinat mai ales prin cele trei ordine grecesti suprapuse : doric, ionic si corintic. 3. La Palazzo Medici-Ricardi, palatul familiei Medici, arhitectul Michelozzo Michelozzi a separat nivelele pe fatada prin cornise, dar si prin apareiaj diferentiat. La parter, blocurile de piatra au fost cioplite sumar, la etaj, piatra a fost ecarisata ingrijit, iar etajul al doilea a fost acoperit cu suprafata neteda. 4. Tempietto, creatia lui Donato Bramante, poate fi considerat un punct culminant al arhitecturii renascentiste, in care se regasesc toate principiile si caracteristicile acestei epoci de creatie. Geometria este clara, planul este un cerc. Cupola cu lanterna puncteaza centralitatea. Cinquecento 1. Piata Capitoliului are la Roma o pozitie particulara, fiind situata in afara sistemului de strazi si piete, pe o colina simbolica. Acest spatiu urma sa-l organizeze Michelangelo. Piata are forma trapezoidala, dar pentru ca Michelangelo a fost maestrul conflictelor formale, el a inscris in trapez un oval neasteptat, iar in mijloc a montat un ax vertical, ca pentru a indica centrul lumii. 2. In 1506, Donato Bramante a primit de la Papa insarcinarea de a reconstrui vechea bazilica Sfantul Petru din Roma. El a adoptat in proiectul sau de catedrala un plan central in cruce greaca inscrisa, simetric pe toate 4 fatadele. Centrul urma sa fie acoperit cu o cupola asemanaoare cu cea a Pantheonului, iar in jurul ei aveau sa se inalte 4 domuri mai mici, cu 4 turnuri. N-a fost dat insa sa se realizeze proiectul lui Bramante. Dupa 40 de ani, Michelangelo a fost insarcinat de papa sa preia lucrarea. El a pastrat planul central al lui Bramante, dar cupola avea sa domine la exterior, fara a mai fi concurata de alte accente vericale. Michelangelo a murit si el inainte sa-si vada opera finalizata. Cupola a fost inaltata de Giacomo de la Porta, in 1588 care a respectat cu fidelitate proiectul inaintasului sau. 3. Andrea Palladio a fost un mare arhitect, ale carui realizari au influentat estetica europeana. Acesta a excelat printr-un program caracteristic pentru etapa manierista a Renasterii : vila din afara orasului. a) Cea mai cunoscuta vila este vila Rotonda, cunoscuta si sub numele vila Capra, o constructie eleganta, situata pe un deal, avand o minunata perspectiva asupra Toscanei. Planul este perfect simetric pe cele 2 axe perpendiculare, iar cele 4 fatade sunt identice decizie pe care arhitectul a explicat-o, ca atitudine nediscriminatorie a fatadelor fata de peisajul la fel de frumos in toate directiile. b) Municipalitatea i-a comandat lui Palladio fatade noi pentru Palazzo della Ragione. Astfel a creat Palladio ceea ce a ramas drept motivul palladian : o suita eleganta de arcade suprapuse, sprijinite pe duble colonete libere.

Subiectul 20. Cum recunoastem un monument baroc ? Exemple cel putin 1 monument si 1 arhitect. Arhitectura baroca, cu spatialitatea ei ampla si vitalitatea ei plastica, impregnata de gustul pentru grandios, avea efectul impresionant, la care renasterea nu aspirase de loc. Dar un studiu atent al edificiilor baroce releva, sub spendorile decorative, existenta unei organizari sistematice, a unei ordini riguroase a compozitiei si a unei perfecte logici constructive. La Roma, monumentele baroce de prim rang erau bisericile, in timp ce in Franta marile demonstratii de splendoare erau resedintele regale. Il gran gusto - gustul pentru monumental dezvoltat de arta baroca italiana se explica atat prin nevoia bisericii catolice de a convinge masele de adevarul dogmei sale, cat si prin antecedentele stilistice ale perioadei antice romane. Era firesc ca ansamblul de la Vatican nucleul catolicismului sa capete o infatisare grandioasa, in acord cu importanta sa simbolica. La aceasta infatisare au contribuit Michelangelo, Carlo Maderna. Ambianta exterioara este finalizata de Lorenzo Bernini marele cavaler al barocului italian. El a modelat spatiul urban din fata bisericii ca pe un atrium de anvergura, de forma elipsoidala, care se restrange spre a lasa sa izbucneasca fatada bisericii. Forma baroca in arhitectura s-a caracterizat in primul rand prin eliminarea tensiunilor pe care le provocau alaturarile de elemente conflictuale. Barocul a fluidificat spatiile, unind formele si suprafetele prin curbe. Structurile baroce nu erau niciodata intamplatoare, ci rezultau din compozitii savante de forme geometrice. In continuare era preferat cercul, desi mai tarziu acesta a fost inlocuit cu ovalul, forma de compromis agreata de teologi. Cel mai utilizat element in realizarea continuitatii spatiale, il constituia zidul continuu, adesea ondulat, care limita costructia ca o membrana. Scala Regia, Vatican, 1670, arhitect Lorenzo Bernini, este un exemplu de monumentalitate baroca, de o fastuoasa, nobila generozitate. Vaux-le-Vicomte, resedinta ministrului Foucault, care a starnit invidia lui Louis XIV, a fost realizarea de varf a arhitectului Louis Le Vau. Ea corespundea spiritului francez, modului de viata al aristocratiei de curte si gustului epocii.

Subiectul 21. Cum descrieti stilul clasicist al parcurilor, generat de gradinile palatelor a la Versailles ? La Versailles, pe teren liber, au putut fi puse in practica ideile majore ale arhitecturii clasicismului francez. Acestea erau : 1) integrarea elementelor intr-un sistem ; 2) centralitatea sistemului, al carui nod central era focar de putere; 3) extensia sistemului, prin raze, adica linii de forta prelungite virtual la infinit. Dupa ce Vaux-le-Vicomte, resedinta ministrului Foucault, realizarea arhitectului Louis Le Vau, starnise invidia lui Louis XIV, acesta l-a adus pe Le Vau la Versailles si l-a pus sa imagineze ceva mai maret decat Vaux-le-Vicomte. Lucrarile au inceput in 1661, cu amplificarea vechiului Palais Royal. Apoi, Le Ntre a conceput gradinile si a supravegheat timp de 30 de ani ingrijirea aleilor stelate si a cailor, a fantanilor arteziene si, mai ales, a vegetetiei prelucrate si obligate sa creasca in forme artistice, spre placerea majestatii sale. Tridentul format de cele trei alei de acces la curtea de onoare corespund celor trei directii dinspre Paris. Fatadele palatului sunt in stilul clasicist francez. Ansamblul de la Versailles este, pe langa o expresie a absolutismului, si un simbol al epocii dinamice, din vremea Regelui Soare le monarque de droit divin .

Subiectul 22. Ce este istoricismul in arhitectura ? Cand si cum s-a manifestat ? Critica lui. Inca din perioada barocului tarziu, dupa 1700, unii teoriticieni dadeau deja glas saturatiei fata de artificialitatea constructiilor in arhitectura si peisajistica si chiar fata de opulenta decotativista. Fenomenul s-a manifestot cel mai vizibil in Anglia, unde, ca urmare, s-a nascut stilul romantic. In cazul interventiilor asupra naturii, intentia fundamentala era de intoarcere la conditia originara, paradisiaca, respingand peisajul elaborat al perioadei baroce, cu vegetatia taiata si orientata in forme geometrice, de-o maniera artificiala. Parcurile englezesti concepute in aceasta perioada erau constructii libere, cu vegetatie neconstransa, linii curbe aleatorii, grote si izvoare. Ele au construit modele, dupa care, si in Bucuresti de exemplu, au fost realizate Gradina Cismigiu sau Parcul Kiseleff. Avand punctul de pornire tot in Anglia, incepand cu secolul 19, s-au lansat stilurile istoriste. Erau cautarile declansate de o acuta intrebare care-i framanta atunci pe arhitecti : in ce stil sa proiectam ? Porniti cu totii in cautarea stilului adevarat , nu s-au preocupat de semnificatiile acestor forme pentru publicul erei capitaliste. Rezultatul a fost o arhitectura golita de sens, lipsita de vitalitate si creativitate, concentrata pe copierea cat mai stiintifica a modelelor alese din arhitecturile istorice. In India, de exemplu, au fost construite : un hotel doric, o primarie ionica, un secretariat gotic venetian, o univfersitate XV-me sicle forme frumoase, dar complet straine atat de functiunile pe care le adaposteau. Biserica All Saints, situata pe Margaret Street in Londra, a fost construita in 1859 de arhitectul William Butterfield, in stil neogotic. Ea este rezultatul constrangerii de a respecta cat mai riguros stilul gotic original. British Museum din Londra este un produs neoclasic fara echivoc. In acelasi timp s-au nascut, din cele mai bizare compozitii de elemente stilistice ale trecutului, si nu doar in Europa, stilul eclectic. Aproape toate cladirile publice mari au fost construite in secolul 19 in aceasta noua maniera compozit. Erau constructii pompoase, care impresionau prin bogatie, astfel ca erau pretuite de publicul larg. Le Sacr-Cur din Paris este o compozitie alcatuita din felurite stiluri. Totusi, reactiile adverse se manifestau inca din perioada de plin avant al acestei mode. Cei care protestau la adresa arhitecturii alcatuite din forme si colaje ale trecutului afirmau ca ea nu mai corespundea noilor programe de arhitectura si, in general, realitatilor secolului 19, ca nu mai aveau nimic in comun cu sensul initial al formelor inventate de vechii greci pentru relatia lor cu zeii ori cu forme iubite de bogatii negustori venetieni. Chiar arhitectul, Karl Friedrich Schinkel, un practician care dovedise o profunda intelegere fata de stilurile istorice, punea in 1827 intrebarea: N-ar trebui oare sa ne straduim sa gasim propriul nostru stil? .

Subiectul 23. Ce este Arhitectura Inginerilor ? Cand si de ce a aparut ? Importanta acestei arhitecturi. Adevaratele creatii ale secolului 19 au fost marile structuri din fier si sticla, care i-au impresionat pe multi arhitecti. Ele au deschis calea unor noi abordari ideologice in arhitectura, de care era acuta nevoie in urma evolutiei sociale si revolutiei industriale. Deja cu un secol in urma se largise nevoia de spatii arhitecturale, ea cuprinzand acum nu doar palate, biserici si locuinte, ci si o serie de alte programe si institutii publice, cum ar fi : burse, birouri, galerii comerciale, spitale, penitenciare, scoli, gari mari, universitati, biblioteci municipale, pavilioane expozitionale si muzee. Pe de alta parte, inca din 1772 se proiecta in Anglia podul metalic Coalbrookdale, ca un simbol avant la lettre al noii ere industriale. Exista deci o noua tehnologie si un pretios material care crea posibilitati neexplorate de arhitectura traditionala. Impreuna cu alte poduri, gari, hale industriale, pavilioane expozitionale, sere si structura turnului Eiffel, aceste constructii au atras atentia arhitectilor progresisti si cultivati. Ei au vazut in aceste structuri o solutie tehnica si estetica pentru noile programe de ahitectura ale capitalismului si o alternativa la arhitecturile istoriste. Principiile majore desprinse ulterior din acest tip nou de arhitectura au fost : 1) concentrarea atentiei pe utilitatea sociala si eficienta in constructie ; 2) principiul estetic al sinceritatii, adica al exprimarii oneste a structurii si materialelor. In academii, aceste structuri metalice nu erau considerate arhitectura, ci simple exercitii ingineresti. Totusi, arhitectura acestor umbrele de sticla cu sasiu de fonta a constituit simbolul epocii industriale si in acest fel a fost o arhitectura incarcata de semnificatie estetica. Secolul 19 a introdus spatiul deschis, pentru o arhitectura continua si fara limitele spatiale care sa o separe de mediul ei. Pentru Expozitia Mondiala din 1889, a fost construit Turnul Eiffel, proiectat de inginerul cu acelasi nume, care la acel timp era cea mai inalta constructie din Europa ( 300m). Christal Palace, construit in 1851 la Londra pentru prima expozitie mondiala, a fost proiectat de un gradinar Joseph Praxton care a facut proiectul in numai 9 zile.

Subiectul 24. Continutul ideologic si manifestarile diverse ale curentului Art Nouveau. In timp ce multi arhitecti se luptau sa se elibereze de stilurile grele si incarcate, in diverse centre regionale ale culturii europene se nastea, din aceeasi lupta, un nou curent romantic, cu particularitati local-nationale. Miscarea Art Nouveau a aparut in Belgia si Franta la sfarsitul secolului. Ea a cuprins Europa si America, constituind prologul revolutiei moderniste. Ea a aparut sub numele de Art Nouveau in Franta, Coup de Fuet in Belgia , Sezession in Austria si Germania, Modern Style in Anglia. Miscarea s-a definit ca o tentativa de integrare a artei in arhitectura, manifestandu-se cu o deosebita stralucire in spatiile interioare. Alt aspect al ideologiei sale l-a constituit intentia de umanizare a vietii sociale, prin grija fata de forma tuturor obiectelor utile. Ele trebuiau produse prin reinvierea mestesugurilor artistice, sa aiba forma cea mai adecvata utilitatii lor si a fie frumoase. Astfel, Arta 1900 a promovat ceea ce mai tarziu avea sa se numeasca industrial design. Tot in cadrul ei au luat efectiv nastere afisul si, in general, grafica publicitara. Cel mai pretios lucru pe care Art Nouveau l-a transmis secolului 20 a fost principiul sintezei dintre structura tehnica constructiva si conceptia formei artistice. Din punct de vedere al filozofiei formale, curentul de idei s-a opus istorismului care se manifestase prin caracter static rigiditate, forme masie, grele, tectonice. Art Nouveau a creat forme spatiale indrazanete si fanteziste, ritmuri pulsatorii, linii curbe inchise. Se mai exprima prin forme usoare, alungite, elegante, uneori transparente. Dar formele expresive, bogate si suple, nu erau niciodata supraincarcate, ci isi asociau puterea de expresie a insusi materialului. Prima comanda importanta adresata tanarului Victor Horta, in 1892, care s-a concretizat in Casa Tassel din Bruxelles, a anuntat curentul Art Nouveau. Treptele nu sunt perpendiculare pe axul verical. Motivele sinuoase din fier forjat se racordeaza cu decoratia peretilor si mozaicul pardoselii.

Subiectul 25. Etapele Miscarii Moderne in Europa. Descrierea lor Etapele mari ale Miscarii Moderne : 1. Avangardele. Acestea au fost curente de cautare a drumului arhitecturii. Viata lor a durat de la inceputul secolului 20, pana prin deceniul doi. Printre ele s-au numarat : Futurismul, Cubismul, Constructivismul, Expresionismul, Neoplasticismul, Art Dco si altele. Reversul nationalismului romantic al miscarii Art Nouveau l-a reprezentat spiritul romantic revolutionar manifestat prima data in Rusia. Aici a luat fiinta curentul numit Constructivismul Rus. Era o arhitectura care se dorea obiectiva si stiintifica . Mai toti promotorii acestui curent aveau sa fie impuscati curand in inchisorile societice. In acelasi timp s-a manifestat Futurismul Italian, curent al carui erou pricipal a fost vizionarul si talentatul Antonio SantElia. 2. Stilul International sau Arhitectura Moderna. Pe la inceputul anilor 20, s-a infiripat cel mai unitar stil, care, dupa ce a prins contur in marile centre culturale europene, a cuprins foarte repede intreaga planeta. La cristalizarea principiilor modernismului au participat cateva mari personalitati ale arhitecturii din primele decenii ale secolului 20. printre ele se numara Le Corbusier, Walter Gropius, Ludwig van der Rohe si altii. Dupa planurile lor au fost construite cladiri si orase care astazi sunt considerate monumente de prim rang ale arhitecturii. Fiecare dintre acesti mari arhitecti a fost o personalitate creatoare unica si originala, dar in operele si ideile lor s-au desprins cateva principii comune, care au fost insusite de intrega lume moderna. Arhitectii nu mai vroiau sa urmareasca drept obiectiv principal realizarea unor forme frumoase in sens clasic, ci, in primul rand utilitatea constructiilor trebuia sa corespunda necesitatilor vietii din acel moment. Daca nu se mai construiesc temple si biserici ci birouri, banci, fabrici si supermagazine, acestea nu trebuie sa arate ca templele si bisericile, ci forma lor sa exprime sincer destinatia pe care o au. Pe de alta parte, daca forma este realizata dintr-o structura din beton sau metal, aceasta structura nu trebuie escamodata prin ornamente, ci prezentata sincer, ea avand o frumusete proprie. Arhitectura Moderna a actualizat vechea triada utilitas-firmitas-venustas, instaland insa pe primul loc componenta utilitas, sub numele de functiune. Astfel, triada putea fi numita acum functiune dominanta structura performanta forma determinata de functiune si solutie tehnica. 3. Modernismul Tarziu si Pluralismul postbelic Libertate si eliberare au fost cuvintele cheie ale anilor 60. Si in arhitectura, forma refuza sa mai fie dictata de functiune, ci voia sa tina pasul cu spiritul epocii in evolutie. Una dintre variantele pluraliste a fost propusa chiar de Le Corbusier, prin forma libera a Bisericii de la Ronchamp, a carei originalitate a

surprins chiar pe tinerii revolutionari. Era o reorientare catre formele organice. Pe aceasta linie a mers si Jorn Utzon cu opera de la Sydney, si multi altii. 4. Postmodernitatea si Conceptualismul contemporan. Postmodernismul arhitectural a fost o formula arhitecturala, dominanta in deceniul 7 si 8, care s-a stins aproape complet. Era o varianta subtila de istoricism si democratizare totodata, practicat cu umor si cu o ingaduitoare ironie la adresa nevoii de Kitsch a clientului. Coloane ionice din inox, scari care nu duc nicaieri, arcade conventionale utilizate in maniere cu totul neconventionale faceau parte din limbajul postmodernist. Conceptualismul este umbrela sub care se dezvoltau mai departe diferite subcurente si maniere personale de abordare a fenomenului arhitectural. La originea fiecarei realizari sta un concept de baza al proiectului, o Idee esentiala, o filozofie . Daca in arhitectura traditionala, ideea dominanta era una colectiva, azi obsesia arhitectului e aceea de a-si exprima originalitatea prin Idee.

Subiectul 26.

Principiile de baza ale Stilului International.

La cristalizarea principiilor modernismului au participat cateva mari personalitati ale arhitecturii din primele decenii ale secolului 20. printre ele se numara Le Corbusier, Walter Gropius, Ludwig van der Rohe si altii. Dupa planurile lor au fost construite cladiri si orase care astazi sunt considerate monumente de prim rang ale arhitecturii. Fiecare dintre acesti mari arhitecti a fost o personalitate creatoare unica si originala, dar in operele si ideile lor s-au desprins cateva principii comune, care au fost insusite de intrega lume moderna. Functiunea dicteaza forma. Arhitectii nu mai vroiau sa urmareasca drept obiectiv principal realizarea unor forme frumoase in sens clasic, ci, in primul rand utilitatea constructiilor trebuia sa corespunda necesitatilor vietii din acel moment. Templul grec, de pilda de veacuri model universal de frumusete a corespuns unor realitati si idealuri ale Greciei Antice, dar destinatia sa nu mai avea nimic in comun cu existenta moderna si ca atare nici forma sa. Sinceritatea formelor este urmarea primului principiu. Daca nu se mai construiesc temple si biserici ci birouri, banci, fabrici si supermagazine, acestea nu trebuie sa arate ca templele si bisericile, ci forma lor sa exprime sincer destinatia pe care o au. Pe de alta parte, daca forma este realizata dintr-o structura din beton sau metal, aceasta structura nu trebuie escamodata prin ornamente, ci prezentata sincer, ea avand o frumusete proprie. Acest principiu si-a pastrat integral valabilitatea. Formele arhitecturale sa fie simple, geometrice. Toate cele spuse pana acum ar trebui sa motiveze aparitia unui nou vocabular de forme arhitecturale. Abolirea ornamentului a fost un prim pas catre crearea volumelor si suprafetelor simple. Principiul zonificarii functionale, aplicat in urbanism, desi a rezolvat prompt unele probleme acute ale momentului, s-a dovedit o solutie nociva pe termen lung. In concluzie, Arhitectura Moderna a actualizat vechea triada utilitas-firmitasvenustas, instaland insa pe primul loc componenta utilitas, sub numele de functiune. Astfel, triada putea fi numita acum functiune dominanta structura performanta forma determinata de functiune si solutie tehnica.

Subiectul 27. Estetica Stilului International : principii formale. Bine si rau la aceasta estetica. Arhitectii nu mai vroiau sa urmareasca drept obiectiv principal realizarea unor forme frumoase in sens clasic, ci, in primul rand utilitatea constructiilor trebuia sa corespunda necesitatilor vietii din acel moment. Templul grec, de pilda de veacuri model universal de frumusete a corespuns unor realitati si idealuri ale Greciei Antice, dar destinatia sa nu mai avea nimic in comun cu existenta moderna si ca atare nici forma sa. Aceasta conceptie a fost extrem de bine venita atunci, dar limita ei a constat in aceea ca prin functii ale unei cladiri s-au inteles numai determinantii obiectivi, entitatile masurabile, ignorandu-se functiile subiective, cum ar fi de exemplu cea psihologica. Aceasta eroare nu a aparut la arhitectii de prim rang, pe care i-a salvat talentul, dar a fost evidenta la creatia moderna majoritara, in cadrul carei miile de arhitecti mediocri n-au facut decat sa asambleze in mod mecanic studiile de funcionalitate. Rezultatul a constat in case fara nici o expresie, numite constructii , si nu arhitectura . Se dorea sinceritatea formelor. Daca nu se mai construiesc temple si biserici ci birouri, banci, fabrici si supermagazine, acestea nu trebuie sa arate ca templele si bisericile, ci forma lor sa exprime sincer destinatia pe care o au. Pe de alta parte, daca forma este realizata dintr-o structura din beton sau metal, aceasta structura nu trebuie escamodata prin ornamente, ci prezentata sincer, ea avand o frumusete proprie. Sistemele constructive pe schelet, care au inlocuit zidurile portante masive, au permis : proiectarea de planuri libere, cu spatii fluide despartite de panouri amovibile si o legatura optica mai permisiva cu exteriorul ; parterul liber, volumul cladirii rezemand pe piloti ; peretele exterior cortina, vitrat pe suprafete mari, chiar pe toata suprafata sau lungi benzi orizontale de ferestre, eventual imbracand muchia cladirii terase si etaje iesite in consola, etc.. Abolirea strazii traditionale, cu cladirile aliniate de-a lungul ei si inlocuirea acestei tesaturi cu terenuri libere plantate, a creat posibilitatea de a reliza pe aceste spatii cladiri cu patru fatade la fel de importante, ce puteau fi lecturate ca niste sculpturi. Acest limbaj initial just si inspirat, admirabil la marile capodopere, dupa ce a devenit repede universal, a inceput sa fie obositor prin monotonie. In final, asociat cu abuzul de prefabricare standardizata, a dus la crearea decorului de cosmar al modernismului tarziu. Au ramas insa perfect valabile astazi principiile simplitatii si geometriei, refuzul decorativismului.

Principiul zonificarii functionale, aplicat in urbanism, desi a rezolvat prompt unele probleme acute ale momentului, s-a dovedit o solutie nociva pe termen lung.

Subiectul 28. Fenomenul Bauhaus. Arhitectura lui Walter Gropius si Mies van der Rohe Arhitectura Moderna a prins pentru prima data contur mai decis la Weimar, in Germania, unde arhitectul Walter Gropius a infiintat in 1919 Scoala Bauhaus. Erau anii de dupa razboi iar arhitectii se simteau plini de responsabilitate fata de omenire, careia vroiau sa-i asigure, in mod egal, fericirea, prin realizarea conditiilor de munca si locuire sanatoase si confortabile. Aceste idealuri au constituit discipline de invatamant superior la scoala de arhitectura condusa de Gropius. Dupa cativa ani, scoala s-a mutat cu sediul la Dessau, apoi la Berlin. In permanenta disonanta cu autoritatile naziste, scoala a fost inchisa in 1933, sub recentul directorat al lui Mies van der Rohe. Aproape toti profesorii, multi studenti si absolventi au emigrat in America, de unde au raspandit in lume ideile si experienta lor. Scoala Bauhaus a fost un eveniment de prim ordin in istoria arhitecturii si atei moderne, constituindu-se intr-un adevarat fenomen. Pe langa principiile amintite, ce aveau sa devina curand generale, programul scolii avea 2 caracteristici principale, absolul originale. 1. promova o arhitectura integrata cultural ; constructiile erau opere de arta totale, cuprinzand toate expresiile vizuale: arhitectura, design, pictura, sculptura, grafica, tipografie, vitralii, scenografie, dans etc. 2. practica metode pedagogice experimentale, in care practica mestesugareasca, in colectiv, ocupa un loc important in invatamantul artistic. Se spune ca inultimii doi ani de functionare a scolii sub directia lui Walter Gropius s-au realizat tot atatea progrese in arhitectura cat si in anteriorii 20. Arhitectul era format in aceatsa scoala nu ca un creator individual, ci ca un coordinator, capabil de a utilize in mod creator rezultatele cercetarii stiintifice. O realizare majora a fenomenuloui Bauhaus poate fi considerate designul modern. Cladirea scolii de la Dessau a fost proiectata de Walter Gropius. Cele trei aripi sunt repartizate pe 3 functiuni scoala propriu zisa, atelierele si dormitoarele conform principiului segregarii functionale. Walter Gropius a construit in 1911 14, impreuna cu Adolf Meyer, Uzinele Fagus la Alfred, unde a intrat in scena inventia lui Gropius : peretele-cortina, complet vitrat, inclusiv colturile cladirii. Ultimul mare poet al formelor simple era Mies van der Rohe. El a fost preocupat de punerea la punct a programului, a principiilor si tipologiei arhitecturii moderne. Marele sau aport la patrimoniul mondial de valori il constituie insa materializarea inconfundabila a acestor idei in constructii concrete. Prin Mies van der Rohe, spatiul fluid, articulat, prezent mai ales in constructiile sale cu regim mic de inaltime, a devenit un concept fundamental al arhitecturii moderne. Un exemplu

ar fi Pavilionul german la expozitia internationala de la Barcelona, care a fost construit in 1929 si demolat cativa ani mai tarziu, dar care a ramas un obiect de referinta al Miscarii Moderne. Pe de alta parte, siluetele suple, transparente ale turnurilor sale de birouri au reorientat arhitectura americana de sky scrapers, pe linia elegantei si rafinamentului.

Subiectul 29. Cei mari mari arhitecti ai Modernismului in Europa si in America. 1. Arhitectura Moderna a prins pentru prima data contur mai decis la Weimar, in Germania, unde arhitectul Walter Gropius a infiintat in 1919 Scoala Bauhaus. Erau anii de dupa razboi iar arhitectii se simteau plini de responsabilitate fata de omenire, careia vroiau sa-i asigure, in mod egal, fericirea, prin realizarea conditiilor de munca si locuire sanatoase si confortabile. Aceste idealuri au constituit discipline de invatamant superior la scoala de arhitectura condusa de Gropius. Cladirea scolii de la Dessau a fost proiectata de Walter Gropius. Cele trei aripi sunt repartizate pe 3 functiuni scoala propriu zisa, atelierele si dormitoarele conform principiului segregarii functionale. Walter Gropius a construit in 1911 14, impreuna cu Adolf Meyer, Uzinele Fagus la Alfred, unde a intrat in scena inventia lui Gropius : peretele-cortina, complet vitrat, inclusiv colturile cladirii. 2. In 1908, arhitectul vienez Adolf Loos a scris un celebru articol numit Ornament sau crima , prin care se cerea cu vehementa epurarea arhitecturii prin totala eliminare a ornamentului. In favoarea tezei sale, Loos aducea o argumentatie logica si convingatoare : Casa trebuie sa placa tuturor. Ceea ce o distinge de opera de arta, care nu trebuie sa placa nimanui. Opera de arta este afacerea privata a artistului. Casa nu este o afacere privata. Opera de arta este creata far aca cineva sa aiba nevoie de ea. Casa raspunde unor nevoi. Artistul nu este responsabil fata de cineva anume. Arhitectul este responsabil fata de toata lumea . Dar, nu se putea spune despre casa modernista ca placea tuturor. 3. Le Corbusier a fost, incontestabil, marea personalitate a Miscarii Moderne europene. In contrast cu Loos, el a fost un spirit patruns de senzualitatea imaginii vizuale, un mare creator de forme seducatoare. Le Corbusier a folosit tehnologia de constructie pentru a propune noi moduri de a locui si a te misca in spatiu, pentru a sugera oamenilor noi sensuri ale spatiilor construite. Tot spre deosebire de sobrul Loos, Le Corbusier si-a valorificat talentul de creator de imagini si texte de elocinta, astfel incat, la putin timp de la realizarea primelor sale proiecte, aceste realizari au fost cosacrate drept idealuri ale modernismului. Spre finalul carierei sale, cand suflul revolutiei moderne pierduse mult din intesitate, Le Corbusier a dat arhitecturii poemul vietii sale : biserica de pelerinaj de la Ronchamp cea mai consacrata, neconventionala si discutata opera plastica a arhitectului. Ea constituie cel mai frumos final de cariera pentru un mare arhitect. 4. Ultimul mare poet al formelor simple era Mies van der Rohe. El a fost preocupat de punerea la punct a programului, a principiilor si tipologiei arhitecturii moderne. Marele sau aport la patrimoniul mondial de valori il constituie insa

materializarea inconfundabila a acestor idei in constructii concrete. Prin Mies van der Rohe, spatiul fluid, articulat, prezent mai ales in constructiile sale cu regim mic de inaltime, a devenit un concept fundamental al arhitecturii moderne. Un exemplu ar fi Pavilionul german la expozitia internationala de la Barcelona, care a fost construit in 1929 si demolat cativa ani mai tarziu, dar care a ramas un obiect de referinta al Miscarii Moderne. 5. Personajul dominant al Scolii de la Chicago si un mare pionier al modernismului a fost Louis Sullivan, care a consacrat prin realizarile sale tema cladirilor de birouri. Cladirile lui Sullivan doreau sa exprime ceea ce, dupa el, trebuie sa exprime intotdeauna arhitectura : modul de viata. 6. Arhitectura americana si-a castigat coerenta paradoxal prin opera celui mai atipic dintre arhitectii sai : Frank Lloyd Wright. Incepand din 1900, Wright a construit vile pentru bogatii sai vecini de la periferia orasului. A fost epoca in care marele arhitect a dat o cu totul noua interpretare locuintei unifamiliale. El a spart peretii cutiei traditionale atat pe cei interiori cat si pe cei exteriori pentru a crea interioare care comunica atat intre ele, cat si cu esteriorul. A creat spatiul deschis, flexibil si tot el a definit zonele functionale in cadrul locuintei. Casele de prerie erau primele creatii care ilustrau noua ideologie lansata de Wright. Planul in cruce a devenit caracteristic, aripile casei patrunzand in natura si lasand natura sa intre in casa, prin marii suprafete vitrate.