1.

GENERALITĂŢI

Irigarea prin picurare constă în udarea cu cantităţi controlate de apă în

zona radiculară a plantelor, prin intermediul unor instalații speciale ce
distribuie apa picătură cu picătură.
Metoda de udare prin picurare este recomandată mai ales pentru
plantaţii pomicole, viticole, floricole, cultura legumelor în sere,
solarii şi în câmp.
Aplicabilitatea metodei de irigație prin picurare
 Primele încercări de irigare prin picurare, în condiții de seră, s-au facut începând
cu anul 1940, în Anglia, ulterior, metoda s-a răspândit pe scară largă începând cu anul
1950, după promovarea ei la culturile de câmp în Israel.

https://www.pond5.com/stock-footage/item/229442416-1940s-drip-irrigation-system
In prezent, irigarea prin picurare se practică pe suprafețe mari
în S.U.A., Israel, Australia, Africa de Sud, în țările Europei
Occidentale etc.
 AVANTAJE:
Comparativ cu metodele tradiționale de irigare (scurgerea la suprafață și
aspersiunea), irigarea prin picurare prezintă mai multe avantaje evidente:
- A. poate fi aplicată pe terenuri inaccesibile altor metode, pe pante mari,
pe suprafețe denivelate, fără a necesita amenăjari speciale (modelare,
nivelare etc.);
- B. nu favorizează creșterea umiditații relative, care în cazul irigării prin
aspersiune creează condiții de dezvoltare a unor boli criptogamice și a unor
paraziți;
- C. permite automatizarea totală a sistemului realizându-se astfel o însemnată
economie de forță de muncă;
- D. creează în sol condiții foarte favorabile creșterii și dezvoltării
plantelor;
- E. poate fi aplicată pe orice tip de sol, de la cele cu textură foarte ușoară
la cele cu textură foarte grea;
- F. permite aplicarea odată cu apa de irigație a substanțelor fertilizante
și a celor necesare tratamentelor fitosanitare;
- G. contribuie la realizarea unor recolte mai timpurii, ridicate și în unele
cazuri la îmbunătățirea calității producției;
- H. permite utilizarea apei cu un grad mai ridicat de mineralizare, ș.a.
 DEZAVANTAJE:

Dintre dezavantajele metodei de udare prin picurare sunt de reținut:

- A. costul mai ridicat al investiției;
- B. posibilitățile de înfundare a picurătoarelor;
- C. existența unei densități mari de conducte de udare pe unitatea de suprafață, fapt
care presupune o atenție sporită în timpul lucrărilor mecanice și o supraveghere
permanentă a instalației;
- D. apariția în cazul udării neraționale a excesului de apă sub picurătoare
și a spălării azotului în straturile profunde ale solului;
- E. fragilitatea instalațiilor comparativ cu cele de udare prin aspersiune, ș.a;
 Particularitățile principale ale metodei în privința regimului de irigație și ale
instalațiilor de udare prin picurare aferente sunt:
- frecvența și durata udărilor,
- numărul și poziția picurătoarelor,
- debitul fiecărui picurător.
Debitul de apă ce se administrează trebuie stabilit în funcție de tipul de sol și
necesarul culturii, astfel încât sa fie evitate băltirile.
Frecvența și durata udărilor depind de proprietățile solului și de tipul
culturii.
Numărul de picurătoare se stabilește în funcție de cantitatea de apă necesară
unei culturi mature.
La irigaţia prin picurare norma de udare (m) variază deobicei în intervalul:
100- 400 mc/ha
 ELEMENTE COMPONENTE PRINCIPALE :

Principalele componente ale instalației de irigare prin picurare

1 - sursa de apă;
2- pompa;
3 – dispozitiv de conexiune cu sistemul de fertilizare
4- regulator de presiune;
5- sistemul de filtrare- obligatoriu dimensionat în funcție de calitatea apei și de
suprafața irigată;
6- valvă principală;
7- valve secundare
8- conducte de transport principale (partea fixă), confecţionate din material plastic
rigid PVC (pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele aşezate la
suprafaţă, au diametre cuprinse între 30-90 mm
9- conductele de udare, acestea reprezentând partea activă a instalaţiei de irigare prin
picurare, pot fi realizate din tuburi de polietilenă de joasă densitate, polipropilenă sau
PVC plastifiat, cu diametre de 10, 12, 16, 20, 25 și 32 mm.
10- picurătoare montate pe conductele de udare
TUTORIALE PROPUSE SPRE VIZIONARE:
montare Sistem de irigare prin picurare:
https://www.youtube.com/watch?v=TkPZtqrFJqc
https://www.youtube.com/watch?v=8DBSJ7yqFnk&feature=emb_rel_end
MATERIALE ŞI ACCESORII FOLOSITE LA
IRIGAREA PRIN PICURARE
ACCESORII ŞI FITINGURI
EXEMPLE DE PICURĂTOARE
a) picurătoare cu tub capilar

b) picurătoare cu autoreglare.
c) picurător cu presiune compensată şi autocurăţare

Picurător cu presiune compensată

şi autocurăţare Agras 4l/h

Diametrele orificiilor picurătoarelor sunt cuprinse între 0,4 -

2,0 mm; cu cât diametrele sunt mai mici, cu atât exigenţele
picurătoarelor faţă de puritatea apei de irigaţie sunt mai mari.

Picurator Medousa debit autoreglabil

2L/h
PROGRAMATOR
 COSTURILE PENTRU INSTALAREA SISTEMULUI
DE IRIGARE PRIN PICURARE

De exemplu, pentru un hectar este nevoie de 15.000 de m de bandă

pentru irigat și 150.000 de picuratoare, amplasate din 10 în 10 cm.
Un singur picurător poate consuma până la 2 litri de apă pe oră,
ceea ce înseamnă că totalul pentru un hectar va fi de 300.000 de
litri/oră, la jumătate față de un sistem de aspersoare.
Prețul minim pentru un sistem de irigare prin picurare este de 1000 euro
pentru un hectar, iar cel mediu de 2000 – 5000 de euro/ha, în funcție de
complexitatea sistemului, tipul liniilor de picurare sau necesitățile culturii.
 RECOMANDĂRI PENTRU UDAREA PLANTELOR
- cantitatea de apă poate varia între 1-2 litri și 4 litri/plantă/zi,
în funcție de cultură şi de condițiile meteo.
- dacă se foloseşte folie de mulcire, sistemul de irigare prin
picurare trebuie montat sub folie.
- aplicarea fertilizantilor trebuie făcută cât mai des, în
cantități mici, pentru a nu afecta plantele din cauza unei
cantități mari de îngrășăminte.
 REGIMUL DE IRIGAŢIE
La irigaţia prin picurare norma de udare (mp) variază deobicei în
intervalul: 100-400 mc/ha. Ea se determină cu ecuaţia:

mp = 𝟏𝟎𝟎 ∙ 𝑫𝑨 ∙ 𝑯 ∙ 𝒑 ∙ (𝑪𝑪 − 𝑷𝑴)

- DA - densitatea aparentă a solului (t/m3);
- H - adâncimea maximă de udare (m);
- p - fracţiunea de suprafaţă udată;
- CC - capacitatea de apă în câmp (% din greutate);
- PM – plafonul minim (%g/g);
Sau:

mp = 𝒎 ∙ P
 OBSERVAȚII:
Este suficientă umectarea a 33 % din volumul total al solului
accesibil rădăcinilor la plantaţiile de pomi din zonele aride şi de
minimum 20 % în zonele subumede.
La culturile mai dese, proporţia de sol umezit efectiv trebuie să
fie mai mare pentru a se asigura alimentaţia normală cu apă a
fiecărei plante.
În zonele în care irigarea are rol de completare, reţeaua se
dimensionează pentru umezirea a 20 - 25 % din volumul de sol
explorat de rădăcini.
Consumul prin evaporaţie la irigaţia prin picurare: ETip
𝐄𝐓𝐢𝐩 = 𝐄𝐓𝐜 ∙ (𝟎. 𝟏 + pumbrit) (relaţia lui Decroix)

𝑬𝑻𝒊𝒑 = 𝑬𝑻𝒄 ∙ pumbrit + 𝟎. 𝟏𝟓 ∙ (𝟏 − pumbrit) (relaţia lui Keller)

ETc − 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐞𝐯𝐚𝐩𝐨𝐫𝐚ţ𝐢𝐞 𝐥𝐚 𝐢𝐫𝐢𝐠𝐚ţ𝐢𝐚 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐢𝐜ă (mc/ha)

p umbrit – raportul dintre suprafaţa umbrită şi suprafaţa totală (valori între: 0,2-1)
Numărul de udări în luna de vârf:
𝐸𝑇𝑖𝑝
𝑁=
mp
Perioada de revenire cu o normă de udare:
30 𝑧𝑖𝑙𝑒
𝑡=
𝑁
 Intervalul dintre udări se stabileşte în funcţie de consumul de apă al culturii şi de
mărimea normei de udare:
mp
T=
𝐸 𝑇𝑙 𝑧𝑖
ELEMENTELE TEHNICE ALE UDĂRII
PRIN PICURARE
1. Lungimea conductei de udare (Lcu) se stabileşte astfel încât
diferenţa între debitele primului şi ultimului picurător să nu depăşească
20 %.
Lungimea conductei de udare poate varia: 50-400 m
2. Distanţa între conductele de udare (dcu) se adoptă egală cu
distanţa între rândurile de plante în cazul viţei de vie şi al pomilor
iar la legume poate fi cuprinsă între 1,4 - 3,0 m.
 3. Distanţa între picurătoare (dp) este dependentă de natura plantei
irigate, debitul picurătorului şi de particularităţile umezirii solului,
astfel:
- pentru umezirea unei fâşii continue de sol pe direcţia rândurilor
(legume, flori), distanţa între picurătoare variază între 0,9 - 2,0 m pe
solurile cu textură fină şi între 0,2 - 1,3 m pe cele cu textura grosieră;
- pentru umectarea solului “la plantă” (pomi, viţă de vie), distanţa între
picurătoare sau între grupurile de picurătoare este egală cu depărtarea
între plante pe rând.
Depărtarea între picurătoare şi tulpinile pomilor sau viţei de vie se
recomandă să fie egală cu raza de umectare a picurătorului.
Amplasarea picurătoarelor în imediata vecinătate a tulpinilor
provoacă dezvoltarea defectuoasă a sistemului radicular al plantei.
Numărul de picurătoare pentru o plantă depinde de consumul de apă
al culturii, debitul picurătorului şi desimea plantelor pe rând.
- La viţa de vie se folosesc pentru fiecare butuc 1 - 4 picurătoare
(obişnuit 2) cu debitul qp=1 - 2 l/oră;
- Livezi, numărul picurătoarelor pentru un pom este de 2 - 6
(frecvent 4 picurătoare) cu debitul qp=1 - 2 l/oră.
Debitul unui picurător (qp) poate fi de 1 - 10 l/oră, depinzând de tipul
picurătorului şi presiunea de funcţionare.
Debitul picurătorului trebuie reglat şi în funcţie de textura solului- (este
mai mare pe soluri ușoare și mai mic pe soluri grele)

Durata udării prin picurare (tp) se calculează cu relaţia:

mp  dcu  d p
tp =
qp

Debiul picurătoarelor: este mai mare pe soluri ușoare și mai mic pe solurile grele,
având valori generale între 1-10 l/h; de exemplu, pentru flori ornamentale este
recomandat debitul de: 1,6 l/h.
În SUA se folosește și sistemul de irigații prin picurare mobil combinat cu
tehnologia cu pivot central (fig.) care are aplicabilitate la culturi de câmp,
folosind conducte de udare flexibile sau rigide

a. conducte udare flexibile b. conducte udare rigide

Sistem de irigație prin picurare tip – Dragon line
https://jainsusa.com https://www.dragonline.net/
 Irigația prin picurare subterană – este aplicată la noi în țară prin tehnologia
Netafim.
Adâncimea și distanța liniei de picurare sunt stabilite în funcție de tipul de sol,
schema de plantare și de structura rădăcinii plantei.
De exemplu, pentru plantațiile pomicole (fig.) sistemul de irigație are linia de
picurare îngropată la o adâncimee de cca 25-40 cm

Irigații prin picurare subterane

Conductele de udare sunt amplasate în sol la adâncimea de cca. 25-40 cm, cu picurătoare
dispuse la distanţe ce respectă aceleaşi criterii ca în cazul dispunerii supraterane a
conductelor de udare.
Condiţiile de infiltraţie a apei în sol sunt mai bune, deoarece bulbul de umezire este
alimentat din interiorul lui, ceea ce dă posibilitatea unei mai bune uniformităţi a udării.
Sistemul de irigație prin picurare subteran prezintă următoarele principale
avantaje:

- elimină evaporarea apei la suprafață;

- este redus consumul de apă este redus cu circa 30-40% şi costurile de energie
- este eliminată sărăturarea şi compactarea de la suprafaţa solului, implicit se evită
formarea de crustă
- extinde durata de viață a sistemului de irigare cu peste 10-15 ani
- este redus riscul că instalația ar putea fi furată.
- elimină spălarea erbicidelor și infiltrarea acestora în sol;
- reduce necesitatea de personal;
- reduce costurile de întreținere;
– livrează eficient nutrienții și tratamentele la rădăcina plantei
- pot fi realizate lucrările solului fără a deteriora sistemul;
 Dezavantajele principale sunt:
- orificiile de picurare se pot infunda cu materiale solide, săruri, sau cu
rădăcinile plantelor,
- conductele subterane pot fi deteriorate de rozătoare sau mașini agricole
- investiție importantă în materiale și energie
- pericol de sărăturare a solului în zonele aride
- umezirea necorespunzătoare a stratului de la suprafață are efect negativ
asupra plantelor în primele stadii de vegetație sau a celor cu rădăcini
superficiale

- sistemul nu poate fi instalat pe toate tipurile de sol și în orice sistem de

plantație;
- pentru livezile superintensive nu este recomandat, deoarece rădăcinile
portaltoaielor de vigoare mică sunt amplasate la suprafața solului;
- irigarea prin picurare subterană e costisitoare: 2100 – 5500 de euro/ha.
Amenajare de irigație pentru udarea prin picurare de tip subteran
 Valva manuală are rolul de a elibera treptat apa către sistem la pornirea irigării, apometrul
(debitmetrul) are rolul de a măsura consumul de apă pentru suprafața irigată, valva de reducție a
presiunii are rolul de a stabiliza presiunea între sursa de apă și necesarul de presiune din sistem, iar
valva de aerisire are rolul de a elimina aerul din instalație. Aerul care este adus odată cu apa, poate
provoca pagube sistemului de irigații, valva de aerisire având acest rol de a elimina aerul.
Linia de distribuție are rolul de a
alimenta liniile de picurare cu apă.
 Pentru funcționarea bună a conductei, pentru o perioadă lungă de timp
sunt necesare următoarele măsuri profilactice:
Spălarea periodică pentru eliminarea reziduurilor insolubile din
fertilizanți, particulelor suspendate care au nimerit în conductă ca rezultat al
deteriorărilor mecanice, algelor. În acest scop e necesar de deschis capetele
conductelor și de a le spăla până la apariția apei curate. (Fig. a, b) Frecvența
spălării depinde de condiții specifice, dar nu mai rar de o singură dată pe
lună.
 Acidificarea apei v-a permite evitarea înfundării cu săruri de calciu. Cel mai eficient, în acest
sens este acidul azotic, concentrația în apa de irigare nu trebuie să depășească 0,5%, adică la 1m3 de
apă de irigare se vor administra 5 l de acid azotic.

Durata spălării – 30 de minute. Aceeași cantitate de timp e necesară și pentru spălarea cu apă
curată. Frecvența – la finele sezonului de irigare sau primăvara până la plantarea plantelor. Clorarea
v-a permite evitarea înfundării cu alge și materie organică.

Cel mai indicat este de folosit înălbitor lichid cu concentrație de clor de 12,5%. Pentru a obține
concentrația necesară la un m3 de apă de irigare se vor adăuga 400 ml de înălbitor. Frecvența și durata
la această spălare este aceeași ca și la apa acidulată. Cel mai bine de efectuat acidificarea și clorarea în
același timp.

Pentru protecția conductelor de irigare împotriva dăunătorilor din sol se utilizează mijloace
agrotehnice și chimice de protecție. Măsurile agrotehnice reprezintă activități pentru crearea
condițiilor nefavorabile pentru dezvoltarea și reproducerea dăunătorilor, adică organizarea corectă a
rotației de culturi. Măsurile ameliorative și agrotehnice afectează semnificativ populația dăunătorilor
de sol.
 Tutoriale implementare sistem de irigatie prin picurare subteran:

- https://www.youtube.com/watch?v=VanQnPSWlzo

https://www.youtube.com/watch?v=0XoqSClR3k4

https://gardenium.ro/tub-picurare-supra-subterana-hunter-hdl-rola-75-m.html

https://irigare-ro.ro/rain_bird_xfs_copper_shield_dripline
 Liniile de picurare de tip tub sunt amplasate la o distanță de 50 – 60 cm una
de alta, rolul acestora este de a livra cantitatea de apă optimă culturii.
 Irigația subterană se poate realiza și prin introducerea apei în sol în
zona radiculară prin intermediul rețelelor de drenuri poroase sau cu
orificii, drenuri cârtiță, jgheaburi cu balast, conducte poroase, conducte
sub presiune, etc., amplasate la adâncimi de cca 50 - 60 cm, la distanțe
între ele de 60 - 70 cm sau 1,2- 1,5m.
Apa pătrunde radial în toate direcțiile prin circulație capilară și
peliculară.