IRIGAREA PRIN PICURARE – MĂSURĂ TEHNOLOGICĂ CU

APLICABILITATE ÎN SISTEMUL AGRICULTURII ECOLOGICE

DRIPPING IRRIGATION – TECHNOLOGICAL MEASURE WITH
APPLICABILITY WITHIN THE ECOLOGICAL AGRICULTURE
SYSTEM

SUMMARY

Drip irrigation

Irigarea prin picurare este o metodă ce constă în distribuirea apei pe teren în

mod lent, sub formă de picături. Apa este distribuită în mod punctual la nivelul
plantelor, cu un debit redus şi presiune practic nulă, cu ajutorul microtuburilor
capilare. Irigarea prin picurare acoperă necesarul de apă al plantei în condiţiile
protecţiei acesteia şi a solului, asigurând un echilibru hidric favorabil plantei de
cultură în cadrul ecosistemului agricol. Prin efectuarea de determinări şi măsurători
se poate stabili cu precizie necesarul de apă al plantei, metoda de irigare prin
picurare permiţând un control riguros al utilizării factorului apă.

1. MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru irigarea prin picurare se folosesc instalaţii alcătuite dintr-o reţea de

conducte din material plastic (amplasate subteran sau la suprafaţa solului),
prevăzute cu dispozitive speciale de picurare, la distanţe stabilite în funcţie de
distanţele dintre plante. O instalaţie de irigare prin picurare poate fi descrisă ca
având următoarele părţi componente:
1. Ansamblu frontal (parte fixă) care are în componenţă:
- sursa de apă (puţ forat, racord la sursă de apă);
- pompă care să asigure un debit de min.10.m.c./oră;
- manometru care indică presiunea de lucru;
- filtru care separă suspensiile minerale sau organice prezente în
apă, pentru prevenirea pericolului înfundării picurătoarelor;
2. Conducte de transport (parte fixă), confecţionate din material plastic
rigid PVC (pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele
aşezate la suprafaţă; acestea au rolul de a alimenta cu apă conductele
(furtunurile) de udare;
3. Conductele de udare, acestea reprezentând partea activă a instalaţiei
de irigare prin picurare. Acestea sunt confecţionate din polietilenă şi sunt
prinse pe conductele de transport. În funcţie de modelul constructiv, conductele
de udare pot prezenta diferite modalităţi de conducere a apei către orificiile
 aflate direct în conductă. Distanţa dintre orificiile aflate pe conducta de udare
poate fi diferită (10 cm, 20 cm, 30 cm), în funcţie de distanţa dintre plante pe
rând.
Distanţa dintre conductele de udare pe conductele de transport se poate
stabili în funcţie de distanţa dintre rândurile de plante.
Pentru culturile la care se utilizează mulcirea cu folie de polietilenă,
conductele de udare se amplasează sub folia de polietilenă.

2. REZULTATELE CERCETĂRILOR

Avantajele utilizării irigării prin picurare sunt următoarele:

 Avantaje în raport cu planta:
- aparatul foliar nu este udat, limitându-se transmiterea bolilor favorizate de
mediile umede;
- nu lasă produse saline pe frunze, care în general afectează fotosinteza;
- nu determină o răcire bruscă a organelor aeriene ale plantelor, eliminându-
se restricţiile legate de orarul de aplicare a udărilor;
- nu sunt stânjenite procesele de înflorire şi polenizare, producţia fiind mai
ridicată;
- aportul de apă este lent şi regulat, iar sistemul radicular nu este supus
stresului termic;
- permite o respiraţie corespunzătoare a rădăcinilor plantelor pe durata
întregii perioade de vegetaţie, ca urmare a faptului că microporii solului
rămân de obicei uscaţi şi aerisiţi, nivelul de umiditate fiind numai puţin
peste capacitatea solului, cu excepţia unei zone mici din jurul picurătorului
care este saturată cu apă;
- solul poate fi menţinut la un nivel constant şi optim al umidităţii, specific
fiecărei faze de vegetaţie.
 Avantaje în raport cu solul:
- irigarea prin picurare evită degradarea structurii solului, spălarea
elementelor minerale şi compactarea stratului arabil al solului;
- previne tasarea solului şi formarea crustei;
- evită împroşcarea plantelor cu particule de sol, micşorând riscul
contaminării cu ciuperci sau bacterii.
 Avantaje în raport cu alte metode de irigare:
- se înregistrează o importantă reducere a pierderilor de apă prin evaporaţie;
în cazul irigării prin picurare, 90% din apa aplicată este utilizată de către
plante, în timp ce în cazul irigării prin aspersiune, numai 50-60% din apa
 aplicată este utiliuată de către plante, iar în cazul irigării prin brazde, doar
20% din apa aplicată este utilizată de către plante;
- se elimină în totalitate pierderile periferice de apă (udarea drumurilor, a
zonelor terminale şi a parcelelor vecine);
- metoda utilizează presiuni foarte scăzute, ceea ce conduce la o economie
de energie pentru pompare (presiunea pe reţea este de doar 0,3-1,5
atmosfere) şi o siguranţă în exploatare a reţelei de alimentare, evitându-se
defecţiunile determinate de utilizarea apei la presiuni ridicate;
- este puţin pretenţioasă la condiţiile de sol, relief, regim hidrologic, putând
fi folosită pe terenuri cu pante mari, denivelate sau cu nivel freatic ridicat;
- poate fi aplicată indiferent de condiţiile de vânt;
- se poate folosi apă cu un grad ridicat de mineralizare, ţinînd cont de faptul
că aceasta nu intră în contact direct cu planta;
- automatizarea udărilor se realizează cu cea mai mare uşurinţă şi cu cele
mai mici costuri;
- menţine o temperatură a solului mai ridicată comparatic cu irigarea prin
aspersiune şi pe brazde, ceea de duce la o maturare mai timpurie a
culturilor.
 Avantaje în raport cu tehnologia de cultură:
- terenul rămâne tot timpul accesibil, funcţionarea sistemului de irigare
prin picurare fiind independentă de celelalte lucrări de întreţinere a
culturilor;
- în cazul sistemului de cultură acoperit cu folie de polietilenă, irigarea
prin picurare este singura metodă aplicabilă.
 Avantaje în raport cu factorul uman:
- reduce la maxim forţa de muncă necesară, eliminându-se practic
lucrările manuale de mutare a echipamentului mobil, în cazul irigării prin
aspersiune, sau pentru realizarea şi întreţinerea brazdelor, în cazul irigării
pe brazde. Forţa de muncă este necesară numai pentru supraveghere şi
pază.
În cazul irigării prin picurare, dimensionarea conductelor este foarte
importantă. În cazul unui picurător cu debit mai mic se poate ajunge la înfundarea
acestuia.
Preţul echipamentelor variază în funcţie de suprafaţa ce urmează a fi
amenajată, cultura ce urmează a fi irgată şi calitatea apei folosită la irigat, prin
faptul că aceasta determină tipul de filtru utilizat (apa mai curată permite utilizarea
unor filtre mai simple, cu un preţ mai mic).
 Sisteme de udare utilizate în cultura containerizată
Cultura containerizată nu se poate realiza fără existenţa unui sistem
de udare adaptat acestui tip de cultură.
În general, sistemul de udare este compus din câteva elemente
principale:
1. Sursă de apă. Amenajarea unei surse de apă trebuie să fie
realizată astfel încât să se îndeplinească condiţiile legate de: debitul de
apă pe care îl poate asigura, gradul de mineralizare al apei, temperatura
şi puritatea apei. La nivelul sursei de apă, este necesară realizarea unei
presiuni de lucru adaptate echipamentelor specifice. Astfel, pentru
realizarea udării prin picurare, sunt necesare presiuni reduse, de 0,5-1
atmosfere, iar pentru microaspersie, presiuni uşor mai mari, de 1,5 – 2,5
atmosfere.
2. Sistem de filtrare. Echipamentele moderne au adaptate mij-
loace de dozare a apei prin orificii foarte mici, care necesită apă filtrată.
3. Sistem de fertilizare prin intermediul apei de udare. Această
adaptare asigură condiţiile fertilizării sub formă lichidă, cu ajutorul
soluţiilor nutritive special realizate în acest sens.
4. Sistem de transport şi distribuţie. Sistemele moderne de iri-
gaţie folosesc reţele de conducte din materiale de înaltă densitate,
îngropate. Prin intermediul acestora, apa este distribuită subteran până la
nivelul rândurilor de plante sau a platformei de plante. De aici, apa
ajunge la plante sub formă de picătură, prin cădere sau microaspersie,
printr-o reţea de conducte supraterane.
Distribuirea apei la plante se face prin două sisteme:
- prin aspersie – apa este distribuită la nivelul plantelor cu ajutorul
aspersoarelor sau microaspersoarelor amplasate pe sisteme de ghidare;
- prin picurare – apa ajunge la nivelul coletului plantelor sub formă de
picătură, distribuţia fiind lentă, astfel încât planta va avea nivelul optim
de umiditate adaptat permanent cerinţelor sale.
Avantajele pe care le prezintă au făcut ca sistemul de udare prin
picurare să fie extins pe scară mai mare pentru cultura containerizată.
Pentru un număr similar de plante (containere), consumul de apă prin
irigarea cu picătura este mai redus cu 85%, faţă de irigarea prin aspersie.
Cercetările care privesc perfecţionarea sistemului de irigare prin
picurare urmăresc două aspecte primordiale:
- îmbunătăţirea calităţii materialelor din care sunt confecţionate
conductele sub- şi supraterane;
perfecţionarea modalităţilor de dozare a apei.