VITAMINA D

Vitaminele D reprezintă un grup de vitamine de tip secosteroide liposolubile a

căror rol principal este creșterea absorbției intestinale a calciului, magneziului și a
ionului fosfat. Pentru organismul uman, cele mai importante forme de vitamina D sunt
vitamina D3 (cunoscută și ca colecalciferol) și vitamina D2 (cunoscută și
ca ergocalciferol). Fără un indice, vitamina D se referă la D2, D3 sau ambele. Vitamina
D3 este biosintetizată în pielea vertebratelor după expunerea la lumina ultravioletă de tip
B (UVB), din sursele solare sau artificiale și apare în mod natural într-o gamă mică de
alimente. În unele țări, alimentele de bază precum laptele, făina sau margarina sunt
artificial îmbogățite cu vitamina D și este de asemenea disponibilă sub forma de pilule, ca
și supliment alimentar. Sursele de mâncare precum peștele, ouăle sau carnea sunt foarte
bogate în vitamina D și sunt adesea recomandate persoanelor care suferă de deficiență de
vitamina D.
Vitamina D este dusă de fluxul sanguin până la ficat unde se transformă în
prohormon de calciu. Circulând prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o
formă biologică activă a vitaminei D, fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în
sistemul imunitar. Când este sintetizată de o monocită-macrofagă, acționează la nivel
local ca și o citozină, apărând organismul împotriva organismelor microbiene.
Când este sintetizată în rinichi, calcitriolul circulă ca hormon, reglementând
printre altele, concentrația de calciu și fosfat în sânge, promovând mineralizarea
sănătoasă, creșterea și remodelarea osoasă și prevenind tetania hipocalcemică.
Insuficiența de vitamina D poate duce la oase subțiri, fragile sau deformate, în timp ce
suficiența previne rahitismul la copii, osteomalacia la adulți și, împreună cu calciul, ajută
la protejarea oamenilor în vârstă care au osteoporoză. Vitamina D modulează de
asemenea funcțiile neuromusculare, reduce inflamațiile și influențează acțiunea a mai
multor gene care reglementează proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor.
Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D. Formele majore sunt D2 sau
ergocalciferol și D3 sau colecalciferol. Acestea sunt cunoscute sub numele de calciferol.
Vitamina D2 a fost caracterizată din punct de vedere chimic în 1932. In 1936 structura
chimică a vitaminei D3 a fost stabilită și a rezultat în urma procesului de iradiere a 7-
dehidrocolesterolului.
Chimic, diferitele forme ale Vitaminei D sunt secosteroizi, adică steroizi unde un
inel este rupt. Diferența structurală dintre vitamina D2 și D3 este vizibilă în structura
moleculară și anume în lanțul lateral de molecule. Lanțul lateral al vitaminei D 2 conține o
legătură dublă între atomii de carbon 22 și 23 și un grup de metil lângă atomul 24.
Vitamina D3 este produsă în piele atunci când 7-dehidrocolesterolul reacționează
cu lumina ultravioletă UVB la lungimi de unde între 270-300 nm, cu sinteza de vârf care
apare între 295-297 nm. Aceste lungimi de undă sunt prezente în lumina soarelui atunci
când indicele luminii UV este mai mare decât 3. La această altitudine solară de zi cu zi în
timpul anotimpurilor primăvara și vara, în regiunile temperate și rareori la cercurile
arctice, vitamina D3 este produsă în piele. În funcție de intensitatea razelor UVB și de
 timpul de expunere, echilibrul din piele se poate forma și astfel, vitamina D degenerează
la fel de repede precum generează.
Pielea constă în două straturi principale: stratul interior numit dermă, compus în
mare parte din țesut conjunctiv, iar epiderma în exterior fiind mai subțire. La rândul ei,
epiderma este compusă din cinci straturi, acestea fiind:

 Stratul bazal
 Stratul spinos
 Stratul granulos
 Stratul lucid
 Stratul cornos

Calcociferolul fotochimic este produs în piele din 7-dehidrocolesterol; 7-

dehidrocolesterolul este produs în cantități relativ mari în pielea vertebratelor, inclusiv a
oamenilor. Șobolanul cârtiță gol pare a fi deficitar de calcociferol, deoarece serul 25-OH
este nedetectabil. Interesant este că acest șobolan este rezistent la îmbătrânire,
menținându-și sănătos sistemul vascular și având durata de viață cea mai lungă dintre
toate rozătoarele.
La unele animale, prezența blănii groase împiedică razele UV să atingă pielea.
Astfel, la păsări și la mamiferele cu blană vitamina D este generată din secrețiile uleioase
ale pielii depozitate.
În 1923 s-a stabilit că, atunci când 7-dehidrocolesterolul este iradiat cu lumină, o
formă de grăsime liposolubilă este produsă. Alfred Fabian Hess a arătat că lumina este
egală cu vitamina D. Adolf Windaus a primit Premiul Nobel în Chimie în 1928 datorită
muncii sale privind vitaminele și steroizii. În 1930 a clarificat și mai mult structura
chimică a vitaminei D.

Rolul vitaminei D in organism

Rolul major al vitaminei D este de a mentine nivelurile normale de calciu si

fosfor din sange. Vitamina D ajuta organismul sa absoarba calciul, care formeaza si
mentine oasele puternice. Poate avea un rol important si in mentinerea functiei
musculare si in intarirea sistemului imunitar, sustin expertii de la Cleveland Clinic.

Vitamina D aduce numeroase beneficii organismului:

 Contribuie la buna functionare a tiroidei, paratiroidei si hipofizei

 Previne aparitia rahitismului, osteoporozei si fracturilor

 Asigura o functie neuromusculara normala

 Are rol in reglarea ritmului cardiac

 Este necesara pentru buna formare si dezvoltare a creierului si ajuta la optima
functionare mentala pe parcursul vietii

 Stimuleaza activitatea sistemului imunitar

 Potenteaza functiile pe care le exercita vitaminele A si C in organism

 Contribuie la prevenirea unor boli autoimune ca: artrita reumatoida, scleroza in

placi si bolile inflamatorii intestinale.

Necesarul de vitamina D

Recomandarile generale din ghidurile internationale privind cantitatea de vitamina

D necesara pe zi (exprimata in unitati internationale), la persoanele sanatoase, sunt
urmatoarele:

 Copiii cu varste cuprinse intre 0 si 12 luni – 400 UI/zi

 Persoanele cu varste cuprinse intre 1 si 70 de ani, femei gravide si lauze – 600

UI/zi

 Persoanele peste 71 de ani – 800 UI/zi

Dozele pot fi ajustate de catre medic, in functie de nevoile individuale ale fiecarei
persoane.