NR.

2 (45), 2018 Revista Institutului Naţional al Justiţiei

Drept penal și procesual penal

CZU 343.137.5

FACTORII FAVORIZANȚI AI DELINCVENȚEI JUVENILE

FAVORABLE FACTORS OF JUVENILE

DELINQUENCE

Summary
It is well-known that the supreme value of a strong
and healthy society is children. At the same time,
Marina COPECIUC,
they are one of the most vulnerable social groups
procuror, Procuratura
in need of care, attention, safe environment and ap-
mun. Chișinău
propriate attitudes of adults. The commission by a
child of a social-dangerous or anti-social act must
worry the whole society. This requires promising
Sumar support and protection from the family, public and
private institutions in the community. The rise of
Este notoriu faptul că valoarea supremă a unei societăţi
the juvenile delinquency phenomenon not only in
puternice şi sănătoase sunt copiii. Totodată, ei sunt unul
countries with a weak economy but also in those
din cele mai vulnerabile grupuri sociale care au nevoie
with a high level of economic development creates
de grijă, atenţie, mediu sigur şi atitudini corespunză-
a series of problems in society. The need to study
toare din partea adulţilor. Comiterea de către un copil
the reasons and factors that determine the emer-
a unei fapte social periculoase sau antisociale trebuie să
gence and development of this phenomenon will al-
îngrijoreze întreaga societate – fapt ce presupune inter-
low the development of some solutions to remedy
venţii promte de suport şi protecţie din partea familiei,
and prevent such cases in the future.
instituţiilor publice şi private din comunitate. Creșterea
fenomenului delincvenței juvenile nu numai în țările cu Key-words: minor, juvenile delinquency, deviant
o economie slab dezvoltată, dar și în cele cu un nivel în- behavior, internal factors, external factors, criminal
alt de dezvoltare economică crează o serie de probleme punishment.
în societate. Necesitatea studierii motivelor și factorilor
care determină apariția și dezvoltarea acestui fenomen
va permite elaborarea anumitor soluții pentru a reme-
dia și preveni astfel de cazuri pe viitor. care se află în ,,conflict cu legea” și a consecințelor ce
Cuvinte-cheie: minor, delincvenţă juvenilă, comporta- pot fi create prin marginalizarea ultimilor. Noile schim-
ment deviant, factori interni, factori externi, pedeapsă bări și tendințele pe care le prezintă tânăra generație
penală. din Republica Moldova lasă loc de speranță că, totuși,
tindem spre ceva mai bun. Nu trebuie să ne limităm
doar la activități de pedeapsă, ci, în special, de a explica
Introducere ceea ce nu este corect [2, p.39].
În orice societate există reguli şi norme care impun Scopul de bază al cercetării stiințifice este identifi-
persoanelor fizice realizarea acţiunilor dezirabile din carea factorilor favorizanți ai delincvenţei juvenile în
punct de vedere social şi moral, manifestarea compor- Republica Moldova, cauzele apariției acestui fenomen,
tamentelor admise şi alegerea în situaţii sociale specifi- elaborarea de propuneri cu privire la perfecţionarea în
ce a soluţiilor compatibile cu standardele culturale ale continuare a concepţiilor teoretice şi a acţiunilor prac-
societăţii respective. tice de influenţare asupra personalităţii minorului la
Actualitatea temei abordate este confirmată prin comiterea infracţiunilor, precum şi elaborarea măsuri-
mediatizarea efectuată atât de către specialiștii în do- lor de profilaxie şi combatere a acestui flagel.
meniu (teoreticieni și practicieni) cât și prin interme- Delincvenţa reprezintă o serie de manifestări anti-
diul mass-media. Scopul principal este scoaterea în sociale cu un grad sporit de periculozitate din punctul
evidență a indiferenței, atât din partea membrilor de de vedere al consecinţelor comportamentelor delin-
familie cât și a societății în ansamblu față de minorii cvente ale adolescenţilor, afectând valorile și normele

Institutul Naţional al Justiţiei 47

Revista Institutului Naţional al Justiţiei NR. 2 (45), 2018

sociale protejate de normele juridico-penale [11, p.24].  teoriile constituţionale, potrivit cărora delincvenţa
Termenul desemnează conduite inadecvate ale tineri- este un fenomen înnăscut, care îşi are originea
lor care n-au împlinit vârsta majoratului, fiind aplicat în individul însuşi, în factorii biologici şi genetici;
celor care nu respectă legea, dar şi celor care se inte-  teoriile mediului social, care consideră delincvenţa
grează în anturaje potenţial delincvente. un produs exclusiv al influienţei mediului exte-
Delincvenţa juvenilă este o componentă a crimi- rior asupra formării personalităţii.
nalităţii. Este un fenomen de devianţă, manifestat prin Teoriile constituţionale, la rândul lor, pot fi divizate în
incapacitatea unor minori/adolescenți de a se adapta două grupe. Prima grupă include teoriile care acordă
la normele de conduită existente în societate [9, p.46]. un rol determinant factorilor interni (endogeni) – „ere-
Această incapacitate apare în urma unei suite de fac- dităţii criminale”. Din cunoscuta teză a lui C. Lombroso,
tori (psihologici, sociali, medicali etc.) care influenţează potrivit căreia multe infracţiuni sunt de natură biolo-
evoluţia copilului încă din momentul naşterii.Termenul gică şi ereditară, s-au inspirat mai multe teorii, printre
,,delincvenţă juvenilă’’ a fost introdus în scopul diferen- care și ,,teoria eredităţii lui Gorring”, potrivit căreia com-
ţierii faptelor mai grave comise de către adulţi, cum ar portamentul social este un comportament moştenit
fi cele penale, faţă de care se aplică şi un alt statut sau [13, p.63]. Gorring a stabilit că 68% din descendenţii in-
regim. Termenul ,,delincvenţă juvenilă’’, intrat în uz tot fractorilor devin ei înşişi infractori. În acest mod, el înlo-
mai des în ultimul deceniu, provine de la cel francez cuieşte teoria criminalului înnăscut cu teoria eredităţii.
– „delinquence juvenile”, desemnând ansamblul devie- ,,Teoria arborelui genealogic” încearcă să demonstre-
rilor de la norma socială şi penală, săvârşite la un anu- ze că în familiile ale căror descendenţi au avut antece-
mit moment, într-un anumit mediu de către persoanele dente penale există un număr mai mare de infractori.
care nu au atins majoratul şi sancţionate juridic [7, p.17]. ,,Teoria gemenilor” elaborată de Lange şi Cristian-
sen („Crima ca un destin”), potrivit căreia predispoziţia
Factorii care determină un comportament delin- ereditară în comiterea actului criminal constituie în ca-
cvent în rândul minorilor zul gemenilor monozigotici un factor foarte puternic
Delincvența juvenilă reprezintă un fenomen ine- [13, p.64]. Aceștia au efectuat un studiu pe un număr
rent oricărei societăţi, care, în opinia unor autori, este de aproape patru mii de gemeni referitor la incidenţa
alimentat atât de factorii interni, din categoria cărora comportamentului infracţional, constatând că, dacă
fac parte: stresul, particularităţile psihocomunicative, unul dintre gemeni este implicat într-un act infracţio-
vârsta, intelectul, cât şi de factorii externi, printre care: nal, fratele său, univitelin, va deveni infractor cu o pro-
factorii socio-culturali, economici (sărăcia, șomajul, babilitate de 35%, iar în cazul gemenilor identici – pro-
migrația forței de muncă), educaţionali etc. [13, p.60]. babilitatea este de 12%.
La etapa actuală, delincvenţa juvenilă îmbracă dife- ,,Teoria copiilor adoptaţi”, inserată în unele studii
rite forme: furt, tâlhărie, huliganism, violenţă, consum mai recente, caută să stabilească o corelaţie între com-
şi trafic de droguri, prostituţie etc., dovadă a impactu- portamentul delincvent al unor copii adoptaţi şi com-
lui social exacerbat pe care acest flagel îl produce în portamentul părinţilor biologici. Astfel, s-a constatat
rândul minorilor. că anumite predispoziţii moştenite de la părinţii bio-
Comportamentul deviant al minorilor reprezintă logici pot determina o creştere a probabilităţii ca des-
o problemă atât la nivel național cât și internațional. cendenţii acestora, adoptaţi de alte familii, să devină
Acesta este determinat de faptul că, la moment, in- infractori.
ternetul, prin intermediul rețelelor de socializare, este A doua grupă a teoriilor constituţionale nu neagă
împânzit de secvențe video cu minori care maltratează importanţa eredităţii, a factorilor biologici şi genetici,
alți minori, consum de droguri, scene în care minorii dar le atribuie acestora un rol indirect în săvârşirea ac-
întrețin raporturi sexuale între ei sau cu adulți, săvârșesc tului delincvent (infracţional) [15, p.41]. Cele mai multe
infracțiuni grave, deosebit de grave, excepțional de teorii desemnează în calitate de factori predispozanţi
grave (art.145, 151 alin.(4), 188, 189, 2171 alin.(4), 383 la delincvenţă particularităţi ale structurii personalită-
din Codul penal al Republicii Moldova etc.). ţii, precum:
Literatura de specialitate clasifică factorii care deter- – capacităţi intelectuale reduse ale individului (întâr-
mină comportamentul delincvent în mai multe catego- zieri mintale, debilitate, mediocricitate);
rii, catalogându-i în funcție de modul de manifestare. – trăsături temperamentale, conform opiniilor mai
Unii factori sunt legați nemijlocit de minor, fiind numiți multor specialişti, temperamentul coleric şi me-
,,interni”, și cei care provin din exterior, din mediul soci- lancolic favorizează evoluţiile spre devianţă, pe
al cu toate componentele sale – numiți ,,externi”. când cel flegmatic şi sangvinic instituie multi-
Ca act individual, problema factorilor generatori ple obstacole în calea interiorizării modelelor de
de comportament delincvent şi-a găsit explicaţia în comportament predeviant sau deviant;
doctrină în două grupe mari de teorii: – tulburări de natură psihopatologică (copii cu defi-

48 Institutul Naţional al Justiţiei

NR. 2 (45), 2018 Revista Institutului Naţional al Justiţiei

cienţe mintale, copii nevrotici, cu frecvente stări informație este permis de victima care, încercând să se
depresive, copii impulsivi, cu accese frecvente de salveze de comportamentul agresiv, întreprinde diferi-
agresivitate etc.). te măsuri, precum suicid, fuga de acasă sau ripostează
Influenţa mediului exterior în formarea personalită- cu violență la violență.
ţii delincvente a minorului îşi găseşte expresie concre- Este necesar de menţionat că familia contempora-
tă în influenţa: 1) mediului ineluctabil; 2) mediului ocazi- nă îşi pierde treptat statutul său de instituţie socială,
onal; 3) mediului ales sau acceptat şi 4) mediului impus structura ei se destramă, iar prin diminuarea interesu-
[3, p.11]. lui şi controlului părinţilor faţă de preocupaţiile copi-
Prin mediu ineluctabil se înţelege acel mediu fără de ilor se devalorizează funcţia educativă. În Republica
care nu se poate concepe în general existenţa individu- Moldova numărul familiilor aflate în condiţii materia-
lui. Este vorba de mediul familial de origine şi cel care le precare este în continuă creştere. Nesiguranţa zilei
formează habitatul şi vecinătatea [3, p.11]. de mâine creează tensiuni şi certuri între părinţi, între
Familia reprezintă mediul primar în care are loc părinţi şi copii, în urma cărora ultimii evadează din că-
socializarea copilului, proiectându-și traiectoria în de- minul familial şi caută rezolvarea problemelor în cadrul
pendenţă de relaţiile pe care le are în primul rând cu grupului stradal, între prieteni de ocazie [3, p.11].
părinții. Astfel, s-a și susținut că în cadrul familiei, res- Efectuând o generalizare a factorilor cu semnifica-
ponsabili sunt părinţii, care, prin educaţie, trebuie să-i ţie de risc comportamental la nivel de familie, printre
asigure copilului posibilitatea continuă de liberă ex- cei mai des întâlniţi în perioada actuală enumerăm:
primare, accesul neîngrădit la orice informaţie care nu adopţia; refacerea ulterioară a căminului familial (pă-
aduce atingere dezvoltării sale, în armonie cu valorile rinţi care locuiesc în concubinaj, vitregi, adoptivi); lipsa
sociale consacrate la nivelul comunităţii [5, p.28]. Ală- temporară a unui părinte (închisoare sau internare de
turi de părinţi, un rol important în promovarea dreptu- lungă durată într-o instituție medicală); părinţi bolnavi
rilor minorului îl au instituțiile școlare, unde își dezvoltă cronic, alcoolici, moral decăzuţi sau agresivi; numărul
capacitatea cognitivă de a-şi cunoaşte şi înţelege drep- copiilor în familie (dacă sunt mai mulți copii în familie,
turile, instrumentele sociale prin care le va putea pro- cei mai mari resimt ,, complexul de detronare’’ în favoa-
mova şi exercita independent, exclusiv prin dirijarea rea celui mai mic; dacă este un singur copil, deseori
voinţei personale. acesta devine un copil-problemă) [10, p.62].
Familiile din care provin copiii în conflict cu legea Fuga și vagabondajul reprezintă două forme gra-
sunt în marea majoritate familii social-vulnerabile, fa- ve de tulburări de comportament, care, de regulă, se
milii dezorganizate, familii care îşi neglijează copiii, fa- asociază cu abandonul școlar. Fuga nu reprezintă o
milii în care părinţii consumă alcool sau droguri, familii infracțiune, dar este un început de comportament
cu unul sau doi părinţi plecaţi la muncă peste hotare delincvent. Ea se caracterizează prin bruscheţe şi ade-
sau din familii monoparentale [4, p.49]. sea poate fi primul semn de inadaptare. Vagabonda-
În cadrul familiilor unde ,,metodele de recompensa- jul este un început de fugă organizată, determinat de
re și cele de sancționare” nu sunt echilibrate, copilul va insatisfacția faţă de mediul natural [1, p.62]. Victime ale
avea un comportament inadecvat, nefiindu-i explicate vagabondajului sunt adesea copiii crescuţi în orfelina-
necesitatea sancționării pentru acțiunile sale și dreptul te, unde regimul de viaţă este sever. Tendințe spre va-
la recompensă. În cazul când copilul este doar pedep- gabondaj au copiii cu personalitate dezarmonică, cei
sit, acesta devine inhibat și nu permite accesul nimănui. care au suferit unele modificări psihice în urma leziu-
În cazul părinților protectori, copiii devin iritați și nu nilor şi infecţiilor cerebrale, copiii schizofrenici. Carac-
întotdeauna își spun problemele sau invers – nicioda- teristic vagabondajului la adolescenţi este spiritului de
tă nu vor încerca să le soluționeze singuri. Indiferența aventură al unor minori care se asociază în grupuri, sub
părinților față de copil poate fi determinată și de pro- conducerea unei personalităţi psihopate ce-i determi-
gramul supraîncărcat al acestora, lipsa timpului liber nă la manifestări antisociale. Factorii care stau la baza
plasând familia pe planul secund. Din aceste rațiuni, apariției acestui fenomen sunt: spiritul de revoltă, do-
nu putem să nu fim de acord cu alegația potrivit căreia rinţa de independenţă, plictiseala, spiritul de aventură,
prezintă interes acele idei conform cărora criminalitatea căutarea fericirii în ideal, în mistic [1, p.63].
este generată de afectivitatea membrilor familiei, iar ca- Alături de disfuncţiile familiale, instituția de învă-
litatea mediului familial urmează a fi analizată în contex- țământ poate genera indirect devianţă, în cazul când
tul factorilor de risc ai delincvenței juvenile [12, p.102]. personalul însărcinat cu supravegherea şi educarea
Caracteristic famiiliilor autoritare este lipsa dialogu- formală a copiilor nu-și îndeplinește întocmai obligaţii-
lui de comunicare între copii și părinți, uneori ultimii le profesionale care vizează: inocularea respectului faţă
transformându-se în abuzatori fizici sau psihologici, de şcoală, stimularea interesului copilului faţă de actul
frica fiind asigurată și controlată prin diferite metode. de învăţământ, semnalarea promptă a oricărui com-
Uneori, controlul riguros este perturbat când accesul la portament deviant etc. Instituția de învățământ este

Institutul Naţional al Justiţiei 49

Revista Institutului Naţional al Justiţiei NR. 2 (45), 2018

un micromediu socializator de importanţă esenţială în Importanța habitatului și a vecinătății în etiolo-

formarea personalităţii copilului. Concomitent, şcoala gia delincvenței juvenile este relevată atât de studiile
reprezintă pentru orice minor primul mediu exterior sociologice cât și de statisticile privind proveniența
care îl obligă să se adapteze unor reguli de conduită în delincvenților. Acestea indică că majoritatea delinc-
cadrul cărora sancţiunile sunt aplicate de o altă autori- venților minori locuiesc în imobile colective (blocuri),
tate decât familia. Criza pe care o traversează în multe în cartiere cu un nivel scăzut de viață și doar o mică
privinţe sistemele de învățământ contemporan: su- parte din ei locuiesc în imobile individuale și provin din
prapopularea claselor, discontinuitatea în învăţământ, familii bine structurate.
slaba adaptare a conţinutului disciplinelor studiate în Procesul de urbanizare este un alt factor care a con-
coraport cu nevoile tinerilor, pregătirea insuficientă tribuit la creșterea criminalității în orașe, la crearea așa-
a cadrelor didactice, lipsa cadrelor, lipsa de disciplină numitelor zone de delincvență, acestea constituind
etc., conjugate cu carenţele afective sau de educaţie în zone de deteriorare materială și socio-morală pentru
familie, foarte uşor pot provoca eşecul şcolar. La rândul persoanele care locuiesc. Domiciliile delincvenților mi-
său, eşecul şcolar constituie un factor important al in- nori sunt concentrate, de regulă, în cartierele defavo-
adaptării sociale, al comportamentului deviant. Astfel, rizate.
studiile efectuate în acest domeniu de către cercetăto- Prietenii și grupurile stradale reprezintă în multe ca-
rul farncez Heuyer au demonstrat că 65% din minorii zuri grupuri de socializare ,,negativă”, chiar de delin-
delincvenţi supuşi cercetării aveau întârzieri şcolare cvenţă pentru unii minori şi tineri. Aceste grupuri sunt
substanţiale. De asemenea, investigaţiile realizate de constituite din tineri care provin din familii cu disfunc-
soţii Glueck în SUA, pe un eşantion de circa 1.000 mi- ţii, tineri care prezintă deficit de şcolarizare, eşec şcolar,
nori, au demonstrat că delincvenţii se deosebesc de neînţelegere profesională, parazitism. Asemenea gru-
non-delincvenţi prin nivelul intelectual, volumul lectu- puri se orientează spre comiterea unor activităţi afla-
rilor efectuate, retard şcolar de cel puţin un an pentru te la marginea devianţei sociale, ajungând frecvent la
grupul delincvenţilor [6, p.69]. comiterea infracţiunilor. Grupul de prieteni în care este
Referindu-ne la Republica Moldova, menţionăm că integrat minorul delincvent este constituit, de obicei,
eşecul şcolar este însoţit de frecvente fenomene ale din indivizi de aceeaşi vârstă şi sex cu a minorului cer-
cetat. Deseori în grupul de prieteni apar infractori mi-
absenteismului şi abandonului şcolar. Potrivit datelor
nori sau majori, care sunt liderii grupului. Minorul tre-
Biroului Național de Statistică, în anul şcolar 2016-2017
buie îndrumat în privința modului de petrecere a tim-
nu au mers la şcoală peste 2 mii de copii cu vârsta în-
pului liber, iar părinţii trebuie să-l orienteze nu numai
tre 7-16 ani [14]. Creşterea numărului de copii neşco-
spre activităţi sportive şi distractive, dar şi spre lectură,
larizaţi sau care abandonează şcoala, mai ales în cazul
spectacole, expoziţii etc. Este bine ca minorului să i se
elevilor din şcoala primară şi gimnazială, de asemenea
impună o oră de întoarcere acasă seara, pentru a nu-i
favorizează delincvenţa juvenilă. Aceste date sunt con-
da posibilitatea de a folosi în detrimentul său timpul de
firmate şi de unele relatări ale Departamentului Institu-
odihnă. Necesitatea de a dori să fie ca cineva, de a se da
ţii Penitenciare din Republica Moldova, din care aflăm
„tare” determină minorul să comită anumite fapte care
că în „izolatoare sunt minori care nu cunosc alfabetul”,
pentru el par corecte, dar, în realitate, acesta comite
că „majoritatea copiilor deţinuţi nu au absolvit măcar
contravenții sau infracțiuni.
opt clase”. Printre factorii care pot influenţa negativ forma-
Reforma în sistemul educațional a determinat în- rea comportamentului minorilor putem enumera şi
chiderea unui număr mare de școli, apoi lipsa cadrelor permisivitatea, lipsa unui control social asupra locurilor
didactice sau cadre slab-instruite, program de studiu frecventate de minori: baruri, restaurante, discoteci, săli
supraîncărcat – toate permit instalarea unui haos în de jocuri etc. Cu referire la Republica Moldova, în con-
sistemul dat. diţiile când fenomenele absenteismului şi abandonului
Sărăcia – mediul cel mai expus delincvenței juveni- şcolar iau amploare, s-ar cuveni ca Ministerul Educaţiei,
le [8, p.21]. Este cert faptul că nu toți delincvenții mi- Culturii și Cercetării, în comun cu Ministerul Afacerilor
nori provin din familii sărace, dar anume aceștia provin Interne, să exercite un control mai riguros asupra aces-
din mediul cel mai expus spre delincvență, dificultățile tor instituţii.
respective amplificându-se în cazul familiilor cu Influenţarea modului de viaţă de către mass-media
mulți copii. Insuficiența bugetului familial, precum și poate avea şi efecte nocive, în special asupra adoles-
dificultățile de ordin material cu care se confruntă o cenţilor aflaţi într-o continuă căutare de sine. Televi-
mare parte din familii pot genera tensiuni și conflicte, ziunea este cea mai importantă cale de transmitere a
dezechilibrul economic transformându-se într-un dez- informaţiei, dar şi a mesajelor sublimare. Pericolul emi-
echilibru de ordin psihologic, prin accentuarea stării de siunilor cu scene violente nu crează agresivitate, dar
stres și evadarea în starea de neputință prin interme- contribuie la transformarea ei în violenţă, acolo unde
diul faptelor antisociale [8, p.22]. ea există deja.

50 Institutul Naţional al Justiţiei

NR. 2 (45), 2018 Revista Institutului Naţional al Justiţiei

Dereglarea normelor sociale, ca efect al unor schim- educativ față de minorii aflați în conflict cu legea. Fi-
bări care se produc în cadrul unei societăți, devine fac- ecare caz în care sunt implicați minorii se examinează
tor determinant în mecanismul cauzal al delincvenţei cu o atenție deosebită, complet, obiectiv și sub toate
juvenile. Scăderea funcţiei de socializare şi controlul apectele, deoarece scopul urmărit al actvității este ca
slab exercitat de comunitate şi vecinătate asupra mino- minorul să nu fie ,,oaspetele” unei instuții de drept, de-
rilor, destabilizarea ordinii sociale şi a coeziunii grupu- cât în cazul în care i-au fost încălcate careva drepturi și
rilor din cauza eterogenităţii populaţiei şi varietăţii nor- libertăți.
melor de conduită condiţionează percepţia eronată a
normelor sociale, a viziunii asupra viitorului. Cauzele Concluzii
sociale cuprind calitatea vieţii şi a condiţiilor materiale În rezultatul studiului efectuat, formulăm următoa-
şi economice nefavorabile. rele concluzii:
1. Copiii care încalcă legea provin din familii soci-
Propuneri al-vulnerabile, familii dezorganizate, familii care-și ne-
În contextul celor menţionate, formulăm următoa- glijează copiii, familii numeroase, familii în care părinţii
rele propuneri: consumă alcool sau droguri, familii care utilizează me-
1) Crearea şi finanțarea din partea statului a cen- tode barbare de educaţie sau încearcă să disciplineze
trelor de investigare criminologică, având ca obiect de violent propriii copii, familii cu părinţi plecaţi peste ho-
studiu fenomenul delincvenței juvenile. tare sau cu părinţi care au antecedente penale, familii
2) Exercitarea controlului riguros din partea monoparentale sau cu părinţi şomeri. Familia, consti-
instituțiilor abilitate cu atribuții de asigurare a pro- tuind un element primar de socializare a copilului, are
tecției și de supraveghere a minorilor depistați în stra- impact direct asupra evoluţiei acestuia. Actele delin-
dă practicând cerșetoria, prostituția, consumul de al- cvente săvârşite de minori sunt determinate de stiluri
cool, de droguri, alte activități ilicite și plasarea lor în educative defectuoase care le-au fost aplicate şi care
centre specializate. au lăsat amprente majore în procesul de formare a per-
3) Instruirea specialiştilor în domeniul delincvenței sonalităţii.
juvenile în centrele de investigare din stăinătate. 2. În scopul optimizării activităţilor de prevenire şi
4) Elaborarea unor cursuri speciale, implementa- combatere a flagelului infracţional, accentul trebuie
te încă de pe băncile şcolii, prin prisma cărora tânăra pus pe desfăşurarea activităţilor culturale şi educative,
generaţie să fie educată în spiritual respectării ordinii inclusiv pe organizarea obligatorie a orelor juridico-
sociale și de drept. educative (începând cu clasele primare) referitoare la
5) Crearea centrelor sportive, culturale în cadrul pericolul social al actelor ilicite, consecinţele şi sancţiu-
cărora atât tinerii cât şi adulții să poată să-şi petreacă nile care le presupun acestea etc.
timpul liber. 3. Imperativitatea educaţiei juridice şi morale o
6) Testarea psihologică trimestrială a cetăţenilor putem raporta atât la specificul perioadei de vârstă a
Republicii Moldova. minorilor, când se intensifică formarea conştiinţei şi
Implementarea în practică a propunerilor menţio- conduitei morale şi a celei de drept, cât şi la realitatea
nate mai sus ar produce următoarele rezultate: de astăzi, când copiii cu comportament delincvent de-
– micşorarea nivelului criminalităţii în rândul mino- clară că, dacă ar fi cunoscut legea şi consecinţele încăl-
rilor; cării ei, n-ar fi încălcat-o niciodată. Se constată un simţ
– stabilirea factorilor care influenţează personalita- al responsabilităţii mai scăzut, iar în lipsa informării ju-
tea minorului la comiterea faptelor infracţionale; ridice nivelul de conştientizare al pericolului social şi al
– perfecționarea cadrelor din centrele de investiga- consecinţelor faptelor anomice săvârşite este subdez-
re; voltat sau lipseşte în general.
– implementarea unei politici noi, mai eficiente în 4. Mecanismului preventiv din Republica Moldova
lupta cu delincvența juvenilă; îi sunt proprii anumite disfuncţionalităţi care fac trimi-
– implicarea mai activă a cadrelor didactice în pro- tere la lipsa de participare şi integrare în acţiunile de
cesul prevenirii și combaterii delincvenței juvenile; prevenire, în primul rând a familiei, dar şi a mass-me-
– implicarea mai activă a minorilor în diferite dia, acestea lăsând amprente deosebite în reflectarea
activități și asigurarea unui control mai eficient din comportamentală a minorilor prin modele directe de
partea adulților. conduită oferite zilnic.
Actualmente, un șir de instituții, atât la nivel național 5. Cele mai bune modele de tratament a delincven-
cât și la nivel internațional, întreprind măsuri orientate ţei juvenile şi de resocializare a minorilor delincvenţi
spre prevenirea delincvenței juvenile. Aportul acestora pentru Republica Moldova sunt considerate: aplicarea
se reflectă în rezultatele obținute deja prin susținerea măsurilor educative şi terapeutice cu personal specia-
politicii de prevenire a fenomenului delincvenței juve- lizat faţă de minorii care demonstrează comportament
nile, aplicarea unor sancțiuni alternative și cu carater delincvent, sancţionarea penală a faptelor prin inter-

Institutul Naţional al Justiţiei 51

Revista Institutului Naţional al Justiţiei NR. 2 (45), 2018

narea minorului în anumite centre şi instituţii speciale implică cu diligenţă și există o deficienţă de servicii la
de reeducare, aplicarea sancţiunilor nonprivative de nivel de comunitate care ar răspunde nevoilor copiilor
libertate axate pe negocierea dintre delincventul mi- şi tinerilor.
nor şi victimă, prestarea de către minor a unor activităţi 10. Indiferent de modul de clasificare a factorilor,
sociale în folosul comunităţii pe o anumită perioadă de examinarea acestora este determinată de faptul că
timp. delincvența juvenilă se adaptează oricăror modificări
6. Reacţia la delincvenţa juvenilă trebuie să poarte ce intervin atât în sistemul social extern, cât și în in-
un caracter planificat, coordonat şi să fie realizată de teriorul minorului. Deseori, când minorul delincvent
parteneriatele locale care includ autorităţile publice – ajunge pe banca acuzaților, atunci când se face o
cheie: poliţia, serviciile de asistenţă socială pentru copii analiză asupra faptului care l-a determinat să comită
şi tineri, cele de plasare în câmpul muncii, de învăţă- infracțiunea, apare un ,,buchet de probleme” pe care
mânt şi educaţie, sănătate, autorităţile judecătorești, acesta încerca să le rezolve cu forțele proprii. Odată
de probaţiune, etc. identificată problema, ea urmează să fie soluționată
7. Sistemul de justiţie pentru copii trebuie privit ca cât mai repede, deoarece există riscul să fie prea târziu
un pilon al unei strategii mai largi de prevenire a feno- în cazul minorului.
menului delincvenţei juvenile, care ţine cont de con- Pentru o mai bună soluționare a problemei în cau-
textul larg al familiei, şcolii, vecinătăţii şi grupului de ză, fiecare dintre noi trebuie să contribuie la prevenirea
persoane în interiorul căruia are loc comiterea faptei. acestui fenomen, să nu tolerăm situațiile în care minorii
8. Documentele naţionale de politici, precum Hotă- sunt abuzați sau chiar ei îi maltratează pe alții.
rârea Guvernului nr. 566 din 15.05.2003 despre aproba-
rea măsurilor speciale pentru combaterea şi profilaxia Referințe bibliografice:
criminalităţii în rândurile minorilor, Strategia naţională 1. Albu E. Manifestări tipice ale devierilor de comportament
privind protecţia copilului şi familiei, Strategia pentru la elevii preadolescenţi. Bucureşti: Aramis Print, 2002.
tineret, Planul naţional de acţiuni ,,Educaţie pentru 128 p.
toţi” pentru anii 2004-2008, Planul naţional de acţiuni 2. Brezeanu O. Minorul şi legea penală. Bucureşti: All Beck,
în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008, 1998. 156 p.
Strategia naţională de consolidare a sistemului judecă- 3. Bulgaru M. Factorii de risc în apariția comportamentu-
toresc, Strategia naţională privind acţiunile comunita- lui delincvent. În: Culegere de articole elaborate în baza
re pentru susţinerea copiilor aflaţi în dificultate pentru comunicărilor la Conferința științifică din 22.01.2005.
anii 2007- 2014, Strategia naţională de dezvoltare pen- Chișinău: CEP USM, 2005. 7-25 p.
tru anii 2008-2011 şi Planul de acţiuni privind imple- 4. Ciobanu Ig. Criminologie. Vol. I. Chişinău: Museum,
mentarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2003. 210 p.
2008-2011, Planul naţional de acţiuni cu privire la pro- 5. Ciugureanu-Mihailuță C., Osmochescu N. Protecția
tecţia copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor pentru internațională a drepturilor copilului. Chișinău: Editura
anii 2010-2011, Planul Naţional de Acţiuni în domeniul ASEM, 2009. 402 p.
Drepturilor Omului pentru anii 2011-2014, Planul de 6. Coca-Cozma M. ş.a. Justiţia pentru minori. Bucureşti:
eficientizare a comunicării poliţiei cu societatea civilă Universul Juridic, 2003. 454 p.
pentru perioada 2011-2012, Planul de acţiuni al MAI în 7. Grecu F., Rădulescu S.M. Delincvenţa juvenilă în socie-
domeniul drepturilor omului pentru anul 2011, Progra- tatea contemporană. (Studiul comparativ între Statele
mul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Unite şi România). Bucureşti: Lumina Lex, 2003. 526 p.
Moldova pentru anii 2011-2020 includ prevederi perti- 8. IRP, Justiţia juvenilă. Buletin informativ, 2005, Nr.2.
nente obiectivului de prevenire a delincvenţei juvenile, 9. Mutu-Strulea M. Delincvența juvenilă. Suport de curs.
Chișinău: CEP USM, 2008. 200 p.
dar acestea nu denotă o suficienţă în spectrul de acţi-
10. Nistoreanu Gh., Păun C. Criminologie. Bucureşti: Oscar
uni şi o abordare strategică în realizarea obiectivului de
Print, 1995. 312 p.
prevenţie.
11. Pitulescu I. Delincvenţa juvenilă. București: All Beck,
9. Instituţiile publice responsabile în domeniu au
2002. 372 p.
lansat şi desfăşoară diverse acţiuni orientate spre di-
12. Rotaru O. Criminalitatea minorilor: probleme actuale și
minuarea fenomenului delincvenţei juvenile, unele căi de soluționare: Monografie. Chişinău: ULIM, 2010.
– în parteneriat cu organizaţii ale societăţii civile. Ast- 202 p.
fel, se înregistrează cazurile, se iau la evidenţă minorii, 13. Rusnac S. Factorii sociali în comportamentul delin-
se lucrează cu făptuitorii şi victimele lor, cu familiile cvent al minorilor. În: Analele ştiinţifice. Drept, ULIM.
acestora, se desfăşoară anumite activităţi în instituţii- Vol. III. Chişinău, 1999, p.60-64.
le de învăţământ, în centrele pentru copii. Totodată, se 14. Statistica pe domenii. Justiția. Infracționalitatea juveni-
constată o lipsă de coerenţă între eforturile diferitor lă. http:www.statistica.md (vizitat la 24.03.2018).
instituţii. În cele mai multe cazuri, nu există parteneri- 15. Stănişor E. Delincvenţa juvenilă. București: Oscar Print,
ate durabile şi eficiente, nu toţi actorii responsabili se 2003. 206 p.

52 Institutul Naţional al Justiţiei