SUSȚINEREA LUCRĂRII DE LICENȚĂ

Bună ziua! Mă numesc Toader Maria-Cristina și astăzi voi susține în fața

dumnevoastră lucrarea de licență cu tema „Uciderea ori vătămarea nou-născutului
săvârșită de către mamă”, realizată sub coordonarea doamnei profesor lector
universitar doctor Elisabeta Boțian. Lucrarea conține 8 capitole, pe care vi le voi
prezenta pe scurt, în minutele ce urmează.

Cap. I: Noțiuni introductive

În primul capitol al lucrării am identificat poziția acestei infracțiuni în
clasificarea infracțiunilor săvârșite asupra unui membru de familie. Uciderea ori
vătămarea nou-născutului săvârșită de către mamă face parte din capitolul III -
Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie -, din Titlul I (Infracțiuni
contra persoanei) al părții speciale din Codul penal român.
În legătură cu istoricul acestei infracțiuni, primele pruncucideri înregistrate au
fost comise de către bărbați, și nu de către femei, asemenea practici fiind des
întâlnite în cetățile grecești sau în Roma antică, din nevoia separării copiilor
sănătoși de cei care nu puteau aduce vreun beneficiu societății, din cauza bolilor
sau diformităților cu care se nășteau.
Odată cu trecerea timpului, pruncuciderea a fost sancționată ca orice formă de
omor. Ulterior, tratamentul sancționator pentru această faptă a fost unul mai blând,
deoarece comiterea pruncuciderii de către mamă putea avea la bază diverse
împrejurări deosebite (ex.: nașterea unui copil rezultat dintr-un viol, lipsurile
economice de care putea suferi mama, lipsa ajutorului tatălui copilului,
condamnarea colectivității etc. )
Legislația penală română a cunoscut o atenuare a regimului juridic pentru
sancționarea mamei care își ucide copilul imediat după naştere.
Cod penal 1864: pruncuciderea=omorul copilului său născut de curând;
pedeapsa=munca silnică pe viață/recluziunea.
 Cod penal 1936: pruncuciderea=omorul copilului înainte de a fi expirat
termenul legal de declarare la oficiul stării civile (15 zile); pedeapsa: temniță grea
de la 3 la 5 ani.
Cod penal 1969: Uciderea copilului nou-născut, săvârșită imediat după naștere
de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naștere; pedeapsă:
închisoarea 2-7 ani.
Noul Cod penal (în vig. de la 01.02.2014): două variante=una tip (uciderea)
+una atenuată, prin care este extinsă sfera faptelor pentru care este avută în vedere
starea de tulburare psihică a mamei (vătămarea); SA=mama aflată într-o stare de
tulburare psihică (această stare nu mai trebuie să fie pricinuită de naștere),
care ucide/vatămă copilul nou-născut imediat după naștere, însă nu mai târziu
de 24 h; SP=copilul nou-născut; regim sancționator mai blând: închisoare 1-5 ani
(ucidere)/o lună-3 ani (vătămare).

Cap. II: Infracțiunea de ucidere ori vătămare a nou-născutului săvârșită

de către mamă în dreptul penal comparat
În acest capitol, am realizat o analiză comparativă între dispozițiile Codului
penal român și reglementările altor state din U.E. (Portugalia, Italia, Belgia,
Austria, Finlanda, Grecia) cu referire la această infracțiune. Am observat că există
diferențe sub aspectul variantelor infracțiunii.
Astfel, în legislația penală română regăsim varianta tip a infracțiunii (uciderea
copilului nou-născut) și varianta atenuată (vătămarea acestuia), iar în legislațiile
penale din celelalte state au doar varianta tip-uciderea.
Obiectul juridic al infracțiunii, conform reglementărilor penale române
=relațiile sociale privind protecția dreptului la viață al copilului/relațiile sociale
referitoare la integritatea corporală și sănătatea copilului; dispozițiile penale
străine în materie: obiectul juridic vizează doar relațiile sociale referitoare la
dreptul la viață al copilului nou-născut.
În toate legislațiile comparate în cadrul lucrării, obiectul material al infracțiunii
îl constituie corpul copilului nou-născut.
 SA=circumstanțiat, mama care exercită activitatea infracțională; diferențe:
legiuitorul român a prevăzut că mama trebuie să se afle într-o stare de tulburare
psihică la momentul comiterii infracțiunii, în timp ce legiuitorii din alte state fie
nu prevăd asemenea mențiuni (Belgia), fie impun îndeplinirea altor cerințe
esențiale (Italia-mama săvârșește infracțiunea în condiții de abandon
material/moral; Grecia-mama se află într-o stare în care organismul ei este afectat
după naștere).
SP=circumstanțiat, copilul nou-născut; deosebiri: în sistemul de drept penal
român, se va reține infracțiunea incriminată de art. 200 atunci când e săvârșită
asupra unui copil nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore;
în alte sisteme de drept, nu regăsim o asemenea mențiune (Finlanda)/fapta se
comite în timpul nașterii/imediat după (Portugalia, Italia, Belgia, Grecia)
Regimul sancționator: România-închisoare 1-5 ani (ucidere)/o lună-3 ani
(vătămare); limitele de pedeapsă sunt identice în unele state (Portugalia)/este mai
aspru sancționată această faptă în alte țări (Italia-închisoare 4-12 ani pentru mamă,
max. 21 de ani pentru participanți, Belgia- închisoare 20-30 de ani/recluziunea pe
viață).

Cap. III: Obiectul juridic şi obiectul material al infracţiunii de ucidere ori

vătămare a nou-născutului săvârșită de către mamă

Obiectul juridic=relațiile sociale care protejează viața, integritatea

corporală sau sănătatea copilului nou-născut și care sunt lezate sau puse în
pericol prin atingerea adusă valorilor sociale apărate de legea penală.
Obiectul material=corpul copilului nou-născut asupra căruia a fost exercitată
activitatea de ucidere sau de vătămare, corp asupra căruia regăsim „urmele
nașterii recente” și anumite particularități morfologice.

Cap. IV: Subiecţii infracţiunii de ucidere ori vătămare a nou-născutului

săvârșită de către mamă
 SA=mama copilului nou-născut, aflată într-o stare de tulburare psihică; acest
termen se poate referi la orice stări de tulburare psihică asociate sarcinii, nașterii
sau lehuziei; coautoratul nu este posibil; poate fi determinată/ajutată să comită
fapta (ea răspunde în calitate de autor pentru infracțiunea de la art. 200,
participanții răspund pentru instigare/complicitate la infracțiunea de omor, în
cazul variantei tip, sau pentru instigare/complicitate la una dintre infracțiunile
de bază ce se regăsesc în cazul variantei atenuate), însă poate și să instige/să
ajute la săvârșirea acesteia (starea de tulburare psihică va profita mamei).
SP=copilul nou-născut asupra căruia mama exercită activitatea infracțională,
acesta prezentând pe corp „urmele nașterii recente” și având anumite
particularități morfologice; e viu la momentul comiterii faptei, nu contează
dacă este sănătos sau viabil. Copilul dobândește calitatea de nou-născut după
încheierea procesului nașterii și, potrivit legii, o păstrează pentru cel mult 24 de
ore de la naștere. Dacă activitatea infracțională este exercitată în timpul nașterii,
anterior încheierii procesului nașterii, se va reține infracțiunea reglementată de art.
202 din Codul penal (vătămarea fătului). Dacă infracțiunea este săvârșită după 24
de ore de la naștere, nu se va reține infracțiunea prevăzută de art. 200 din Codul
penal.
Controversă privind păstrarea calității de nou-născut: intervalul de 24 de
ore impus de legiuitor este discutabil, întrucât în literatura medico-legală se
precizează faptul că perioada în care copilul păstrează urmele nașterii recente
poate fi cuprinsă între 7-10 zile, rana ombilicală fiind ultimul semn al nașterii
recente care dispare. Printre particularitățile morfologice relevante pentru stabilirea
calității de nou-născut se numără greutatea acestuia (în medie 2,8-3,5 kg),
lungimea lui (48-54 cm), prezența lanugo pe corp, în special pe umeri (puf format
din peri fini, supli și nepigmentați care acoperă pielea fătului și dispare în mod
spontan după naștere), părul de la nivelul capului, cu o lungime de 1-3 cm, unghiile
care ajung la nivelul pulpei degetelor de la picioare și care depășesc puțin nivelul
pulpei degetelor de la mâini, cordonul ombilical roz-albăstrui, turgescent, lucios și
de consistență elastică și urmele de sânge și de vernix caseosa în zonele axilare,
inghinale, în spatele pavilionului urechii, pe torace, spate sau abdomen.

Cap. V: Conţinutul constitutiv al infracţiunii de ucidere ori vătămare a

nou-născutului săvârșită de către mamă

1. Latura obiectivă
A. Elementul material
a) Varianta tip: uciderea copilului nou-născut, printr-o acțiune (strangulare,
sufocare, ardere, lovire)/inacțiune (abandonarea nou-născutului în zone
necirculate/în condiții meteorologice neprielnice , neacordarea îngrijirilor necesare,
nehrănirea nou-născutului).
b) Varianta atenuată: elementul material este identic cu cel al infracțiunilor
de lovire și alte violențe (art. 193), vătămare corporală (art. 194) și loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte (art. 195) și poate să conste într-o acțiune, directă
sau indirectă, ori într-o inacțiune.
*Fapta trebuie comisă imediat după naștere, însă nu mai târziu de 24 de
ore!!!
B. Urmarea imediată: decesul copilului, nu contează dacă moartea survine
după 24 de ore, dacă actele de executare au fost îndeplinite în interiorul acestui
interval/urmarea infracțiunilor prevăzute de art. 193, 194 și 195.
C. Raportul de cauzalitate: trebuie atent stabilit, de la caz la caz; speță: mama
care după ce a născut, fiind ajutată de concubinul ei, a refuzat să se deplaseze până
la spital, iar la scurt timp a părăsit locuința, fără a mai reveni până a doua zi;
deoarece copilul plângea, tatăl a sunat salvarea, însă la o zi după, bebelușul a
murit, ca urmare a hemoragiei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism
obstetrical în cadrul unei nașteri neasistate (nu a existat o legătură de cauzalitate
între faptul că mama a părăsit domiciliul și decesul copilului).
2. Latura subiectivă
Varianta tip: intenție directă/indirectă
 Varianta atenuată: forma de vinovăție cerută pentru infracțiunile de la
art. 193-195.
Atitudinea subiectivă a SA=spontană, are la bază tulburarea psihică,
existența ei fiind stabilită, în mod obligatoriu, printr-o expertiză medico-legală
psihiatrică; tulburare psihică=tulburări provocate nemijlocit de procesul
nașterii/care au legătură cu traumele afective generate de contextul social,
economic și familial în care se regăsea mama la momentul nașterii; starea de
tulburare psihică nu trebuie să înlăture total discernământul, ci doar să-l diminueze.
Fapta nu trebuie să fie premeditată/săvârșită din culpă (starea de tulburare
psihică e specifică intenției spontane; în cazul infracțiunilor din culpă, starea de
tulburare psihică poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară).

Cap. VI: Formele şi modalităţile infracţiunii de ucidere ori vătămare a

nou-născutului săvârșită de către mamă

1. Tentativa
A. Varianta tip: posibilă, însă nu este incriminată (copilul=salvat=>autoarea
va fi achitată); soluția de achitare a mamei este valabilă, cu condiția să nu se fi
realizat una dintre consecințele prevăzute de art. 193 sau 194; pentru a se reține
tentativa la infracțiunea de la art. 200, fapta trebuie comisă de mama aflată într-o
stare de tulburare psihică.
B. Varianta atenuată: 193, 194-posibilă, nu e incriminată (excepție: 194-a
urmărit producerea consecințelor); 195-nu e posibilă.
2. Consumarea infracțiunii: decesul SP (varianta tip)/vătămarea SP (varianta
atenuată).

Cap. VII: Regimul sancţionator şi aspecte procesuale

1. Sancțiuni-în practica judiciară, instanțele s-au orientat către limitele

minime.
A. Varianta tip: închisoare 1-5 ani.
B. Varianta atenuată: închisoare 1 lună-3 ani.
* Neconcordanță maxim special: avem 3 ani pentru art. 200 și 2 ani pentru art.
193 alin. (1), respectiv 2 ani și 6 luni pentru art. 199 alin. (1), prin raportare la art.
193 alin. (1).
2. Aspecte procesuale- infracțiunea incriminată la art. 200 alin. (1) din noul
Cod penal se urmărește și se judecă potrivit procedurii comune.
Codul penal 1969: UP=procuror, I instanță=tribunal
Codul penal 2014: eroare: legiuitorul nu a prevăzut infracțiunea tip printre
infracțiunile de competența procurorului, pentru UP, respectiv a tribunalului,
pentru I instanță, deși ar fi trebuit. Infracțiunea de la art. 195 săvârșită de către
mama aflată în stare de tulburare psihică asupra nou-născutului este inclusă în
categoria infracțiunilor de competența procurorului și a tribunalului.

Cap. VIII: Concluzii şi propuneri „de lege ferenda”

Uciderea sau vătămarea nou-născutului de către mamă este una dintre
infracțiunile cu un puternic impact emoțional în rândul membrilor societății, atât
prin prisma legăturii de rudenie dintre subiectul activ (mama) și subiectul pasiv
(copilul nou-născut), cât și a circumstanțelor în care aceștia se regăsesc, respectiv
starea de tulburare pshică a mamei și vulnerabilitatea evidentă a victimei, conferită
de calitatea ei de nou-născut.
1. Înlocuirea sintagmei „nu mai târziu de 24 de ore” cu sintagma „înainte
de expirarea termenului de declarare a nașterii” [15 zile, art. 14 alin. (3) din
Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată]; nou-născutul
poartă pe corp „urmele nașterii recente” pentru o perioadă mai lungă de 24 de ore,
care se extinde până la 7-10 zile
2. Particularizarea stării de tulburare psihică
Existența unei asemenea reglementări poate avea drept consecință reținerea
nejustificată a unei infracțiuni grave în sarcina unei mame iresponsabile la
momentul comiterii infracțiunii (ar fi incidentă o cauză de neimputabilitate)
Noțiunea de „tulburare psihică” nu cunoaște o limitare, acesteia îi pot fi
atribuite sintagme ce au o arie mult prea mare de manifestări, astfel că o
atenuare a săvârșirii infracțiunii nu s-ar putea justifica.
3. Reglementarea în mod expres a sancțiunilor care pot fi date
participanților la această infracțiune (după modelul legiuitorului italian).
Opinii contrare cu privire la sancționarea participanților/mamei care instigă/ajută
Autonomia infracțiunii: participanții la infracțiune răspund pentru
complicitate/instigare la săvârșirea infracțiuni; mama=complice/instigator
răspunde pentru complicitate/instigare la omor.

4. Corectarea erorii cu privire la limitele de pedeapsă pentru varianta

atenuată
Maximul special prevăzut pentru săvârșirea de către mamă a infracțiunii de
vătămare a nou-născutului este mult mai mare, în comparație cu maximul special
prevăzut pentru infracțiunea în varianta tip incriminată de art. 193 alin. (1) sau
pentru infracțiunea reglementată de art. 199 alin. (1), prin raportare la art. 193 alin.
(1) din noul Cod penal
5. Includerea art. 200 (1) în categoria infracțiunilor de competența
procurorului, respectiv a tribunalului, în primă instanță (dacă ne raportăm la
lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte săvârșite de către mama aflată în stare
de tulburare psihică asupra copilului nou-născut-una dintre tezele variantei
atenuate-aceasta e de competența procurorului pentru UP/tribunalului pentru
judecarea în I instanță).
Rațiune: gravitatea rezultatului produs și în complexitatea cauzelor de o
asemenea natură.