Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
Basmul cult crengian „Povestea lui Harap-alb” a fost publicat în anul 1877 în
revista „Convorbiri literare”, aparținând realismului, curent literar apărut în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea; Ion Creangă reflectă realitatea în momentele ei esențiale, obiective și caracteristice și o împletește cu fabulosul, într-o manieră antagonică modelului popular, prin umor, jovialitate și vocabularul humuleștean, dar și cu ajutorul stilului obiectiv al naratorului de a relata evenimentele. Astfel, G. Călinescu afirmă că Ion Creangă transformă basmul „într-o oglindire a vieții în moduri fabuloase.” O primă trăsătură ce ilustrează adeziunea la realism este reprezentată de umorul și jovialitatea utilizate, concepte nemaiîntâlnite în structura basmului, care își fac simțită prezența în conversațiile personajelor: „Măi tartorule, nu mânca haram și spune drept, tu ești Gerilă?”. Vocabularul inedit conferă un aer rural humuleștean și pitoresc, care introduce cititorul în lumea reală a satului. Exprimarea poznașă și combinațiile neașteptate de cuvinte evidențiază limbajul țărănesc și arhaic, tipologiile sătenilor având rol de matriță în conturarea personajelor supranaturale. O altă trăsătură ce evidențiază caracterul realist al basmului este obiectivitatea discursului, caracterizată de stilul sobru, impersonal al naratorului ubicuu de a relata întâmplările: acesta prezintă derularea acțiunilor dintr-o perspectivă detașată, cu focalizare zero, utilizând verbe și pronume la persoana a III-a: era, striga, ei, el. Naratorul omniscient și omniprezent este adeptul viziunii „dindărăt”, devenind demiurgul tărâmului elaborat cu minuțiozitate, care ține în palma sa destinele personajelor. Astfel, naratorul obiectiv trasează traiectoria parcursului existențial al personajelor, conform unui destin prestabilit. Tema basmului este reprezentată de drumul inițiatic al unui tânăr neofit și de maturizarea treptată a acestuia. O primă scenă relevantă pentru evidențierea temei este coborârea în fântână a fiului de crai, echivalentă cu o descindere ad-Infernos, făcând trimitere la întoarcerea la origini; fântâna are valențe de bolgie dantescă, conturând prima moarte ritualică a eroului. Astfel, fiul de crai moare dizolvat în vitriol pentru ca apoi să fie expulzat, de Uterul Universal într-o nouă ființă. În urma pactului faustic, se inversează rolurile. O altă secvență semnificativă pentru basmul crengian este constituită de călătoria înspre Roșu-împărat, probă a altruismului și a prieteniei: furnicile sunt simboluri ale teluricului și ale vredniciei, albinele reprezintă solaritatea și dualitatea dulceață-venin, iar uriașii fabuloși sunt apariții antropomorfice ale unor stihii. Astfel, fiecărui personaj hiperbolizat, creionat prin supradimensionare, îi este atribuită o portretizare ce face trimitere la ființa umană: „O dihanie/namilă/arătare/schimonositură/pocitanie de om”. Un prim element de compoziţie sugestiv pentru basm este titlul, element paratextual, desemnat de un grup nominal ce conţine termenul poveste, dezvăluind specia literară şi avertizând cititorul asupra fabulosului evenimentelor, ce anticipează caracterul de bildungsroman al textului. Numele personajului eponim este un oximoron (negru/alb), fiindcă reunește două roluri opuse: de slugă (harap) și de nobil (alb).
Un alt element de compoziție este oralitatea, care este dată de impresia de
relatare a întâmplărilor în faţa unui public care ascultă şi nu cititorilor, modalităţile de realizare fiind adresarea directă către cititor (“credeți-mă ce vă spun”), formule specifice ("toate ca toate"), interjecții și onomatopee. (“durai-vurai”,“hai, hai”) CARACTERIZARE
Harap-alb este personajul central eponim al basmului, cu autenticitate umană, un
făt-frumos juvenil angajat într-o experiență de cunoaștere, în urma căreia devine un erou de bildungsroman. Statutul social al protagonistului se modifică pe parcursul poveştii, devenind din mezinul timid, depăşit de situatie, neiniţiat şi credul, un tânăr pregătit de conducerea unei împărăţii. La începutul basmului are un statut privilegiat. El este fiul craiului, iar în maniera basmului popular este mezinul familiei, reprezentând în sensul acesta o vârstă și o criză, după cum observă G. Călinescu. Statutul moral este total atipic unui erou de basm, pentru că nu însumează doar virtuți, ci admite și defecte, iar calitățile sunt mai curând ale omului simplu, eroul fiind un fel de Nică al lui Ștefan Apetrei. Din punct de vedere psihologic, Harap-Alb este surprins pe parcursul întregului proces de maturizare: la început este şovăitor în fața deciziilor sau gata să se lase stăpânit de frică. Pe parcursul drumului inițiatic însă se dezvoltă, ajungând la statutul de om total în urma probelor la care a fost supus. Principala trăsătură a lui Harap – Alb este caracterul său profund uman, personajul neavând puteri supranaturale sau însușiri excepționale, ci doar calități și defecte specific umane. -----------------------------------------secvențele semnificative-----------------------------------------
Personajul central este surprins în puține modalități de caracterizare directă,
realizată fie prin observațiile naratorului- îl numește boboc în felul său în treburi de aieste-, fie prin vocea altor personaje sau prin autoportretizare. Dominantă este caracterizarea indirectă, desprinsă din reacțiile definitorii, incertitudinile și frământările lăuntrice- mâhnit în sufletul său.