Dolinschi C. Perfectionismul Managementul Timpului

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 8

Perfecționismul și managementul timpului la cadrul didactic

Imaginați-vă că aveți o bancă, și în fiecare zi vă încarcă contul cu 86.400 de euro. Nu puteți


ridica sau păstra banii, puteți doar să-i cheltuiți sau să-i investiți. La sfârșitul zilei, banca
anulează tot ce nu ați reușit să folosiți în acea zi. Ce ați face?

În fiecare zi ați cheltui până la ultimul euro. Dvs. aveți întradevăr o astfel de bancă, ce se
numește timp. În fiecare zi se va deschide un cont nou, cu 86400 de secunde. În fiecare noapte se
anulează tot ceea ce în acea zi nu ați exploatat-investit. Nu puteți salva nici o secundă pentru
ziua următoare. Dacă nu reușiți să folosiți suma zilnică, pierderea este doar a dvs. și nu puteți
da timpul înapoi.

De ce perfecționismul și managementul timpului sunt subiecte actuale?


• Perfecționismul a devenit o nouă dimensiune odată cu expansiunea reţelelor de
socializare. Două persoane din cinci prezintă tendinţe perfecţioniste. Perfecţionismul
poate duce la moarte prematură. Perfecţioniştii prezintă adesea un răspuns exagerat la
stres. Perfecţioniştii orientaţi spre sine sunt mai predispuşi la a deveni “workaholici”.
Cercetătorii au denumit perfecționismul „patologia culturală a societății contemporane”.
• În domeniul managementului timpului studiile au demonstrat că pentru fiecare minut
petrecut planificând activităţile unei zile, o persoană câştigă patru minute atunci când
vine momentul aplicării în practică a acelei activităţi. Pentru 80 de ani de viață avem la
dispoziție aproximativ 40 de milioane de minute. Perioada de angajare în viață este
undeva pe la jumătate din această sumă, iar la locul de muncă petrecem cam 13 ani din 40
de ani de carieră și avem la dispoziție, cam în jurul a 7 milioane de minute.
• Într-un studiu de amploare la care au participat 38112 oameni din 200 țări s-a demonstrat
că: în medie persoanele lucrează 45 de ore pe săptămână, consideră că 17 de ore din
acestea sunt neproductive. Muncitorii lucrează mai mult, dar sunt mai puțin productivi,
au doar 3 zile productive pe săptămână. În medie se primesc 42 de mail-uri pe zi, iar în
SUA 56 de mail-uri în fiecare zi. Doar 34% au declarat că folosesc tehnici și instrumente
verificate pentru utilizarea mai eficientă a timpului. Pentru 32% dintre oameni, cele mai
importante cauze pentru productivitatea scăzută sunt obiectivele neclare, lipsa de
comunicare în echipă și ședințele ineficiente, pentru 31% - priorități neclare, iar pentru
29% - amânările.
• Atât perfecționismul, cât și slaba gestionare a timpului reprezintă cauze ale procrastinării.
Procrastinarea este un termen utilizat în psihologie pentru a desemna tendinţa
patologică de a amâna sistematic o activitate pentru mai târziu; aceasta înseamnă
amânarea conştientă a ceva ce ar putea crea ulterior probleme prin întârziere.

Perfecționismul
Perfecționismul este o dorință de a face totul așa cum trebuie, fără a greși. Înseamnă
preocuparea de a lua întotdeauna cele mai bune decizii, de a depune eforturi cât se poate de mari
pentru a atinge performanța maximă.
Caracteristicile de bază ale perfecționismului:
• evaluarea constantă a performanţei în raport cu standarde interne foarte ridicate;
• o toleranţă scăzută asupra greşelilor;
• o nevoie puternică de admiraţie.

Dimensiunile perfecționismului
1. Perfecţionismul orientat spre propria persoană intervine în sarcinile care presupun
performanţa personală. Cei cu perfecţionism orientat spre sine au reacţii fiziologice de
stres şi reacţii emoţionale negative mai intense.
2. Perfecţionismul orientat spre ceilalţi înseamnă tendinţa de a pretinde ca ceilalţi să se
conformeze standardelor noastre; adesea aceşti oameni au dificultăţi în a delega sarcini
către ceilalţi, le este frică de a nu fi dezamăgiţi de o muncă mai puţin decât perfectă, ceea
ce duce adesea la furie şi stres în relaţii interpersonale.
3. Perfecţionismul prescris social duce la apariţia simptomelor depresive atunci când sunt
implicaţi stresori sociali, datorită unei nevoi puternice de a fi acceptat de ceilalţi, frica de
evaluare negativă, percepţia că nu pot mulţimi aşteptările celorlalţi.

Tipologia perfecționismului
De-a lungul timpul există discrepanțe între studii în domeniul perfecționimului cu privire
la aspectele pozitive și negative ale perfecționismului. În literatura de specialitate se regăsesc
două tipuri de perfecționism: perfecționismul funcțional și perfecționismul disfuncțional
(dezadaptativ, nevrotic).
Caracteristicile perfecționismului sănătos și ale celui nevrotic

Perfecționismul funcțional Perfecționismul nevrotic


Tendința către succes Frica de eșec
Capacitatea de a trăi satisfacție profundă în urma Incapacitatea de a primi satisfacție de la efortul
rezultatului obținut, plăcere și bucurie în a rezolva depus, rezultatul nu pare niciodată suficient de bun,
probleme dificile și a finaliza ce a început nu este mulțumit de rezultate pentru că niciodată nu
este suficient de „perfect”

Se concentrează pe punctele tari și pe avantaje. Își Se concentrează pe punctele slabe si pe


cunoaște limitele și face eforturi să și le dezavantaje.
depășească.

Insuccesul duce la descurajare și la noi eforturi Insuccesul duce la autocritică dură


Concentrarea asupra resurselor personale și asupra Tendința de a evita greșelile
modalităților de executare corectă a sarcinilor
Sentimente de neliniște ușoară și de azart în timpul Sentimente permanente de anxietate, rușine și
efectuării sarcinilor vinovăție
Stabilirea standardelor realiste în conformitate cu Așteptări nerealist de înalte de la sine
resursele și limitele personale
Tendința de a atinge desăvârșirea Convingerea în trebuința de a atinge desăvârșirea
Acceptă sfaturile altora și privește constructiv Nu acceptă criticile sau sfaturile altora, luându-le
criticile. ca pe un atac personal. Are o toleranță la frustrare
extrem de scăzută.

Erori de gândire la perfecționiști


❖ Ruminarea cu privire la trecut – atunci când treci printr-o experienţă ai tendinţa de a te
învinovăţi şi de a găsi lucruri pe care nu le-ai făcut suficient de bine „Dacă aş fi făcut
aşa....”, „De ce nu am făcut aşa”, „Asta nu s-ar fi întâmplat dacă”. Nu treci uşor peste
experienţe, iar gânduri ca acestea îţi rămân multă vreme în minte.
❖ Gândirea telescopică – se referă la tendinţa de a maximiza obiectivele de viitor şi de a
minimaliza realizările de până acum.
❖ Gândirea de tipul totul sau nimic - mai este cunoscută ca gândirea alb-negru, gândirea
categorică, polarizată. Este tendinţa de a vedea lucrurile ori bune ori rele fără a înţelege
complexitatea situaţiilor. Aceasta este una dintre cele mai comune erori de gândire pe
care le fac perfecţioniştii şi ea duce la sentimente de depresie, anxietate şi furie în funcţie
de aspectul spre care sunt îndreptate: dacă sunt cu privire la alţii (ex. oamenii pot face
lucrurile ori ca mine ori ca ei, dar atunci este greşit) sentimentul principal este cel de
furie; dacă este orientat spre ei (ex. trebuie să fac perfect), atunci stările predominante
sunt cele de anxietate, depresie şi sentimente de inadecvare personală.
❖ Gândirea catastrofică – este ideea că cineva nu se va putea descurca într-o eventuală
situaţie negativă, iar consecinţele vor fi groaznice. Exemplu: Nu ştiu ce o să se întâmple
dacă voi face o greşeală în faţa clasei.
❖ Afirmaţiile de tipul „trebuie” sunt convingeri personale despre cum credem noi că ar
trebui să ne comportăm într-o anumită situaţie. Atunci când perfecţioniştii percep că alţii
încalcă o regulă, se simt foarte furioşi şi plini de resentimente; dacă un perfecţionist îşi
încalcă regula se simte vinovat, fără valoare.

Exercițiu
Ghidul autocontrolului
Completați casetele libere de mai jos, astfel încât să corespundă cerințelor.
CREDINȚE ȘI OPINII IRAȚIONALE CONTRAARGUMENTE, CREDINȚE ȘI OPINII
DISPUTE RAȚIONALE ȘI
EFICIENTE
Eu trebuie să fac totul bine! De ce „eu trebuie”? Nu e adevărat că trebuie!
Cu toate că mi-ar plăcea
să pot lua decizii optime.
Dacă ceva nu fac bine înseamnă că sunt un om
rău.
Eu trebuie să fiu aceptat și să am aprobarea
persoanelor a căror putere contează pentru
mine.
Dacă sunt respins, înseamnă că sunt un om
rău, care nu merită să fie iubit.
Oamenii sunt obligați să aibă o atitudine bună
față de mine și să-mi ofere ceea ce-mi doresc
eu.
Oamenii care au un comportament inadecvat
sunt răi.
Oamenii trebuie să se comporte așa cum cer
eu, în caz contrar e grav.
În viața mea trebuie să se întâmple cât mai
puține neplăceri.
Dacă lucrurile nu merg așa cum vreau eu, e
catastrofal!
Viața nu este dreaptă cu mine – nu mai pot
tolera asta!
Este necesar să primesc recunoștința cuiva – în
caz contrar, voi fi nevoit să mă simt nefericit.
Îmi este necesară dragostea celui care
înseamnă atât de mult pentru mine.
Trebuie să pot lua rapid deciziile cele optime.
Toți oamenii trebuie să mă respecte și să mă
iubească.
Trebuie să fac totul foarte bine. Atunci îmi va
reuși cu adevărat în viață.

Managementul timpului
Pentru a eficientiza utilizarea timpului în activitățile cadrului didactic este necesar de a ține
cont de unele aspecte privind modul de abordare a timpului:
➢ eficiența pe parcursul zilei: unele persoane lucrează mai bine la începutul zilei, în timp ce
altele mai bine după amiază;
➢ perioada de timp în care se desfășoară activitățile: unele persoane preferă să-şi distribuie
efortul de muncă pe o perioadă mai îndelungată, în timp ce alţii preferă să-şi concentreze
eforturile pe perioade scurte, intensive;
➢ multitasking-ul: unii indivizi pot să facă faţă doar unei singure sarcini într-o unitate de
timp, în timp ce alţii pot să jongleze simultan cu mai multe activităţi;
➢ unele persoane sunt orientate spre sarcini, altele spre persoane;
➢ gradul de delegare a sarcinilor: unii preferă să delege cât mai mult posibil, în timp ce
alţii preferă să păstreze sarcinile şi să le desfăşoare singuri;
➢ organizarea în activități: unii indivizi sunt foarte ordonaţi şi metodici, alţii sunt haotici şi
dezorganizaţi;
➢ experiența: unele persoane au mai multe abilităţi sau sunt mai experimentate decât altele.

Metode de eficientizare a timpului


• Lista cu priorități
Ierarhizați activitățile în ordinea priorităților – cele mai importante primele. Pentru a realiza o
listă de priorități ar fi bine să folosiți un șablon ca cel prezentat în continuare.

Însărcinări sau activități Stabilirea priorității

În mod ideal, fiecare activitate ar fi bine să dureze 1-2 ore. De asemenea, țineți cont de
concentrarea pe un număr mic de priorităţi extrem de importante. Actualizați continuu lista de
priorităţi în funcţie de schimbările apărute.

Nivele de prioritate ale activităților


Sarcini urgente și importante Sarcini importante, dar nu urgente
Trebuie să fac acest lucru Ar trebui să fac acest lucru

Sarcini neimportante, dar urgente Sarcini neimportante și neurgente


Deleg acest lucru chiar acum Aş putea să fac acest lucru

Legea lui Pareto – 80% din activităţile importante sunt realizate în 20% din timp.
• Jurnal de activitate
• Regula celor cinci minute: pentru acele persoane care transformă cea mai simplă
discuție într-o conversaţie mult prea lungă. Îi anunțați foarte clar că nu au la dispoziţie
decât cinci minute.
• Regula orei de linişte: în cazul cadrelor didactice se recomandă respectarea pauzelor
între ore. Ceilalți trebuie să înțeleagă că disponibilitatea dvs. în aceste perioade este
limitată. Acest lucru nu se referă la cazurile urgente.
• Investirea timpului în explicarea clară a obiectivelor
Cauza cea mai frecventă a lipsei de eficienţă este lipsa unui obiectiv clar.
Dacă cadrele didactice investesc timp și efort în explicarea clară a obiectivelor,
precum și criteriile de evaluare a produselor finale se va economisi timp ulterior.
‒ Vrei să îmi spui şi mie în ce parte să o iau?
‒ Asta depinde foarte mult de locul în care vrei să ajungi, a spus Pisica.
‒ Păi nu prea-mi pasă unde o să ajung”, zise Alice.
‒ Atunci n-are nici o importanţă pe unde o iei, spuse Pisica.
Lewis Caroll - Alice în Ţara Minunilor
• Folosirea emailului pentru a ţine legătura cu vorbăreţii
• Tehnica Pomodoro este o metodă de gestionare a
timpului, dezvoltată de Francesco Cirillo la sfârșitul
anilor 1980. Tehnica folosește un timer pentru a
descompune munca în intervale. Aceste intervale sunt
numite „pomodoros”, plural englezit al cuvântului italian

„pomodoro” care înseamnă roșie sau tomată, după


timerul de bucătărie în formă de roșie pe care Cirillo l-a folosit ca student universitar. Principiul
de bază al acestei tehnici este să rămâi concentrat asupra unei activități timp de 25 de minute.
După fiecare 25 minute se recomandă o pauză de 5-10 minute. Totodată, intervalele de timp pot
dura în dependență de dorința și disponibilitatea individuală.
• Tehnica elefantului: împărţirea sarcinilor în segmente cât mai mici.

Cum să diminuăm efectele negative ale perfecționismului disfuncțional


Toţi avem standarde care ne influenţează comportamentul. Atunci când nu obţinem ceea
ce ne dorim, încercăm să îi influenţăm pe ceilalţi în direcţia dorită sau ne modificăm aşteptările
cu privire la situaţie. Perfecţioniştii au o dificultate foarte mare în a se mulţumi cu mai puţin
decât cred ei că merită şi încearcă cu orice preţ să îi convingă pe cei din jur că au avut dreptate,
uneori comportându-se chiar aberant.
Vă propunem în continuare un exercițiu care are drept scop determinarea aspectelor
negative și pozitive ale perfecționismului.
Lista cu consecințele negative ale urmăririi Lista cu consecințe pozitive ale urmăririi
standardelor severe/perfecționismului standardelor severe/perfecționismului
(ex.: renunțarea prea ușoară, lipsa timpului (ex.: laudele celorlalți, motivația de a
pentru relaxare) încerca ceva și mai greu)

Lista beneficiilor personale la care te aștepți Lista costurilor personale la care te aștepți
prin renunțarea la standarde severe prin renunțarea la standarde severe
(ex. dacă obiectivul tău este de a (ex. poate că făcând lucrurile altfel te vei simți
putea să delegi sarcini celorlalți, ai putea să nesigur, în afara zonei de confort)
petreci mai mult timp acasă, cu familia)

E timpul să experimentăm!
Experimente comportamentale
Experimentele comportamentale contribuie la modificarea convingerilor referitoare la
perfecționism. În continuare prezentăm un model de experiment comportamental.

Convingere Comportament perfecționist Experiment


Sunt foarte punctual, este Sosesc devreme la școală Îmi iau o marja de 20 minute
catastrofal dacă întârzii la (îmi iau în plus o marja de 40 și verific dacă ajung la timp.
lecție. de minute)

De asemenea, în diminuarea comportamentelor perfecționiste este recomandabil să


utilizăm etapizarea. Este necesar să ne propunem scopuri cât mai realiste, care să fie realizabile
în pași mai mici. Pentru a avea rezultate evidente, este bine de stabilit și perioada în care vor fi
realizați pașii.
Comportament perfecționist
Verific de nenumărate ori lucrările elevilor

Scop: Voi verifica lucrările doar o singură


dată

Pasul 1: Verific Pasul 2: Verific Pasul 3: Verific


lucrările de două Timp: 2 săpt. lucrările o dată și Timp: 2 săpt. lucrările o
ori mai fac o singură singură dată
verificare înainte de
a prezenta notele.

Zarul relaxant
Aveți nevoie de un zar. Scrieți șase activități (numerotați-le de la 1 la 6),
pe care ați dori să le realizați, dar care nu reușiți. Alegeți o zi din cursul
săptămânii viitoare în care vă veți relaxa.
“Mă relaxez .......... (ziua) la ora...........”
Aruncați zarul. Aveți un număr de la 1 la 6. Ce activitate ați scris la numărul respectiv, în
lista de activități? Vă veți relaxa la ora stabilită și în modul în care v-a căzut zarul.
Atentie!!! Nu schimbați ora, ziua sau activitatea de relaxare. Nu aveți voie să aruncați din
nou zarul pentru modificări.

S-ar putea să vă placă și