Leonid Panteleev

LEONID PANTELEEV
NOPTICICA
ED1TURA T1NERETULUI
Coperta $i ilustratiile de MIHAILESCU ADRIANA
ji. n a H T e jie e D
llO E EC TH H PACCKA3bI
M O Jio ^ a H rB ap ^ H Ji
1958
NOPTICICA
Gospodina
N -aveam pe atunci mai mult de doisprezece ani.

Prietenele mele se mai jucau inca cu papu$ile $i
sareau coarda, in timp ce eu eram o adevarata
gospodina. Spalam singura rufele, ma duceam la
apa, gateam, frecam du$umelele $i coceam piine...
Nu prea era u$or, dar nu ma vaietam. Mama
murise. Tata lupta de doi ani impotriva albilor.
Nu-1 aveam decit pe frate-meu, care mergea pe al
cincisprezecelea an. Era comsomolist. Pe mine nu
ma primisera in Comsomol. „E$ti inca prea mica !"
imi spuneau.
$i ma simteam grozav de jignita. De ce imi spu
neau ca sint mica, cind eram in stare nu numai sa
gatesc ?i sa fac atitea treburi, da’ sa $i mulg vaca,
fara sa-mi fie teama !
Nopticica
A v e a m o vaca frumoasa ?i cuminte. Una la fel nu

se gasea in tot ora§ul. Era neagra toata ca un corb.
Numai in frunte avea o steluâ alba. Nu degeaba
purta un nume atit de potrivit : Nopticica.
A$a o numise mama pe cind Nopticica era inca
vitelu§a. $i poate ca de aceea o iubeam atit de mult
pe Nopticica noastra, fiindca fusese crescuta $i
ingrijita de mama.
5
O ingrijeam fara sa-mi cru^ puterile. M a sculam
uneori dis-de-dimineafa, nu luam nimic in gura, dar
Nopticicai aveam grija sa-i aduc fin $i sa-i incal-
zesc apa. „Ia ?i maninca, Nopticico — ii spuneam
— sa te faci frumoasa !" Apoi ma a?ezam s-o mulg.
Dupa ce o mulgeam, il trezeam pe V asea §i ma
grabeam s-o due pe Nopticica la cireada.
C ea mai mare placere a mea era sa due vaca la
cireada.
Uneori se intimpla ca vecinele sa ma roage :
— V era draga, ia $i vaoa noastra !
— O iau, cum sa nu ! spuneam eu. Numai scoa-
tefi-o din ograda !
Minam din urma cite trei-patru vaci ?i drumul
pina la cireada mi-era mai vesel.
Mergeam dupa ele $i strigam :
— Hii ! Hii !
Vitele mugeau, tropoteau $i sunau din talangi.
Tropotind astfel strabateau intreg ora?ul, pina
la marginea lui. Acolo se afla riul. Iar peste riu —
podul.
$i treceau cu toate podul : trap, trap, trap !
Dincolo de pod incepea pa$unea, iar dincolo de
pa$une, padurea. De aci ne luam ramas bun.
Eu imi facusem insa obiceiul sa mai zabovesc
niêlu? in padure. Dimineaâ, mai cu seama, era
atit de frumos !... Uneori imi luam cite ceva de
cusut sau de cirpit $i $edeam pina aproape de
prinz. Cind te a$ezi pe iarba, nu-ti mai vine sa
pleci...
BandifU
K adevarat, ca sa ma sperie, fetele imi spuneau

ca in padure umbla bandiiii.
La inceput, nici nu le dadeam crezare, Cite nu
flecaresc fetele !... Dar intr-o buna zi, mi-a atras $i
V asea ateniia :
6
— Vezi, fii cu bagare de seama. In locurile de
dincolo de riu umbla intr-adevar...
Ceva mai tirziu, zvonurile despre bandiî s-au
raspindit in tot ora$ul.
Se povesteau despre ei cele mai mari grozavii.
Ca ingroapa oamenii de vii, ca injunghie copiii
mici, ca omoara pina $i ciinii $i pisicile...
Pe vremea aceea, in ora$ul nostru nu se afla nici
un fel de armata. Ram asesera numai comsomoli$ti
ca aide V asea al nostru. Pentru orice eventualitate,
li se imparîsera arme. $i V asea a primit un revol
ver „nagan". Nimeni insa nu prea punea mare na-
dejde pe ei. Ce fel de aparatori erau a§tia -— ni$te
baieândri !
$i noi a$teptam tot timpul cu sufletul la gura,
doar-doar v a sosi Armata Ro$ie. Divizia ,,Bogun"
se apropia pe atunci de Kiev.
Ziua $i noaptea tot a?teptam sa soseasca divizia.
Dar eu o a$teptam mai mult decit ceilalfi. §tiam ca
intr-unu'l din regimentele ei se afla taticul nostru.
Mi-era a$a dor de el, cum nu va pot spune ! Se
intimpla ca ma trezeam noaptea din somn ?i rami-
neam intinsa in pat, ascultind : oare nu vin, nu se
aude nimic ? Pe urma imi infundam capul in perna
$i plingeam incet, ca sa nu ma auda Vasea. Caci
daca m-ar fi auzit, ar fi inceput sa ma ia in bataie
de joc. $i aâ ma facea el plingareaâ. Cit despre
mine — ca sa spun drept — imi cam placea pe
atunci sa pling.
Iritr-o bund zi
E r a toamna. Ispravisem de mult cu treburile

gospodariei ; pregatisem prinzul $i pusesem masa,
iar acum ?edeam. Il a§teptam pe Vasea. Dar Vasea,
nu §tiu de ce, nu mai venea. Se facuse timpul sa
ma due dupa Nopticica, s-o mulg.
7
Deodata aud undeva, dupa fereastra :
— Bum ! Bum !
Am crezut ca se rostogolesc ni$te sacale de ap3
pe strada.
Apoi rasuna inca o bubuitura, $i inai grozava.
„Nu — ma gindesc eu — astea nu sint sacale.
A stea sint mai curind impu$caturi de arme". ?i-mi
trecu atunci prin gind : „Te pomene$ti c-o fi divi-
zia lui taticu !“
Abia apuc sa gindesc astfel, ca ?i aud in tinda
u?a trintita de perete $i-l vad pe V asea intrind in
goana.
Era pal'id, cama§a ii era descheiata la git, iar
cozorocul $epcii intors intr-o parte.
M-am speriat de-a binelea. De spaima, m-am lasat
pe o lavita.
— Ce-i, V asenka ? il intreb. Ce s-a intimplat ?
Ce-i cu tine ?
El imi arunca o privire salbatica $i-mi spuse :
— Vine banda !
— Care banda ?
—■ Uite a$a... banda lui Sokolovski. Chiar acum
a venit in galop un baiat de la catunul Boguslavka,
Au dat foe Boguslavkai $i se indreapta incoace...
—. Vai de mine ! zic eu. $i acum ce-o sa se in-
timple ?
— N-o sa se intimple nimic — spuse Vasea. Ne
vom apara. Am venit dupa nagan. Avem adunare
la comitet.
Atunci, fara sa mai stau mult pe ginduri, sar
?i-i spun :
— Vin §i eu !
V asea s-a suparat.
— Ei da ! spune el. Numai tu ne lipse$ti acolo,
Matriona Ivanovna !...
M-am simtit nespus de jignita §i abia mi-am
putut stapini lacrimile. Nu i-am spus insa nimic $i
i-am intors spatele.
8
V asea a scos revolverul de sub perna, 1-a cura-
fat, a suflat in el, nu $tiu de ce, 1-a virit la briu $i
a fugit.
Eu am mai a^teptat, am mai $ezut nifelu?, apoi
m-am ridicat $i am inceput sa alerg in urma lui.
La comitet
A m alergat pina la comitet, dar acolo se §i aau-

nase lumea, ca abia puteai sa razbafi. Comsomo-
li$tilor ■— baiefi $i fete — li se eliberau arme.
Unuia un nagan, altuia o pu$ca, iar altora numai
baioneta de la pu$ca.
Mi-am facut $i eu loc prin mulfime $i m-am a$e-
zat la rind.
Cind imi veni rindul, spusei :
— Dafi-mi $i mie o arma !
Dar ei m-au impins intr-o parte, strigindu-mi :
— Pleaca, nu ne incurca !
Eu insa nu m-am lasat $i le-am spus din nou :
— Va rog, dafi-mi $i mie o arma ! $i eu vreau
sa apar ora$ul.
— Pleaca ! fipara ei. N-auzi ? Nu ne incurca !...
Dar eu ma iau la gilceava cu e i :
— Ce credeî, ca sint mica ? ! Nu mai sint mica !
Sint voinica. Ia uitaî-va ce mu$chi am !
Atunci flacaul care imparêa armele imi spune :
— Na, incearca !
§i-mi intinde o pu$ca.
Am luat-o $i era cit p-aci sa cad pe du?umea.
Intr-adevar, de?i aveam mu§chii destul de tari,
arma era a naibii de grea.
Atunci am inceput sa ma rog :
— Dafi-mi, $tifi... este una micufa... o carabina
sau cum ii zice...
— Ce ? Poate vrei sa-fi dam un pistol de juca-
rie ? Pleaca, nu ne mai fine, ca n-avem timp !...
9
Ascult o convorbire
M -am dat la o parte $i, fara sa vreau, i-am auzit

pe baiefi finind sfat asupra unei chestiuni.
— Podul — spun ei — trebuie aruncat numai-
decit in aer.
— Foarte just ! Sa incerce sa treaca riul $i
fara pod !
Dar unul din ei adauga :
— Ce folos avem sa aruncam podul in aer !
Daca or sa vrea, or sa treaca peste zagazul de la
moara Staheevka.
— Asta s-o creada ei !... Tare ar fi interesant sa
$tim cine le va arata zagazul, ca nici in ora$ nu
?tie toata lumea de el.
La inceput n-am infeles despre ce vorbeau, Care
pod ? De ce sa-1 arunce in aer ? Pe urma mi-am
adus aminte ca ora$ul avea doar un singur pod $i
am priceput indata. Va sa zica, baiefii vor sa taie
drumul bandijilor spre ora$. Daca podul n-o sa mai
fie, n-au sa mai aiba pe unde patrunde.
,,Isteti mai sint — cugetai eu — bine au pla-
nuit-o ! Nu sint decit ni§te baiefandri, dar, n-am
ce zice, judeca bine !"
Pe cind ma gindeam astfel, deodata cineva ma
inhafa de umar. $i cind intorc capul, era Vasea.
— Ce caufi aici ? Ia spune, cine fi-a dat voie ?
Cu toate ca, de obicei, nu mi-era frica de el citu$i
de pufin, totu$i m-am speriat.
— Nu caut nimic ! ii raspund. Am venit $i eu
a$a, sa privesc.
— Sterge-o acasa numaidecit ! $i avea o mutra
foarte suparata. Doar eu raspund pentru tine in
fafa tatii !
— Dar pentru tine — ii spun eu — cine ras-
punde ?
— Tot mai stai de vorba ? Pu^toaico ! Mar§
acasa !
Se-nfelege ca n-am mai stat la discufie, 1-am pri-
vit a?a cum se cuvenea $i am plecat.
10
Explozia
N -am apucat sa ajung pina la coltul strazii, ca

am $i auzit in urma mea : Bu-bu-bu-bu ! Urechile
imi tiuiau. Ba chiar am simt.it cum mi se intuneca
inaintea ochilor.
M-am intors §i am privit : tot cerul era negru.
$i deodata a inceput sa miroasa pe strada a fum.
„Ce poate sa fie asta ? De unde-o veni ?" $i
indata mi-am adus aminte :
„P o d u l!"
M-a apucat o dorinfa grozava de a da fuga pina
la riu, ca sa vad cum arde podul minat. Dar nu
m-am dus.
,,Nu — mi-am zis — trebuie sa grabesc spre
casa, neaparat. N-am pus nici lacatul la u?a. E §i
foarte tirziu, e timpul sa alerg dupa Nopticica, la
cireada".
In timp ce ma gindeam a§a, deodata ma trecura
fiori reci.
— Valeu, fratilor ! Oameni buni ! Nopticica mea !
Nopticica mea e doar dincolo de riu !
,,Ce sa ma fac ? imi ziceam. Ce sa ma fac, oameni
buni ?"
5i m-au podidit lacrimile. Am inceput sa tip ca o
nebuna :
— Nopticica ! Nopticica mea !
$i am luat-o la goana spre riu.
Arde podul
M a gindeam ca poate voi avea inca timpul sa tree

podul in fuga.
Dar de unde, cum sa-1 mai treci ? ! Inca de de-
parte, cu doua strazi inainte, se auzea cum tros-
neau in foe grinzile uscate de brad.
11
Oamenii alergau spre riu cu caldarile. Cu sigu-
ranfa ca nu §tiau cum stau lucrurile. Credeau ca
e un incendiu.
Pe mal se adunase de acum tot ora$ul. N-am
putut sa ma strecor printre ei. Tofi fac zgomot,
tofi striga §i se bucura ca i-au amagit pe bandifi.
Numai eu stau $i pling...
Nici gind sa tree pe partea cealalta. Din pricina
focului ?i a fumului, nici nu se mai vedea ce se
petrece pe malul de dincolo.
Deodata mi s-a parut ca pe malul celalalt a
mugit un vitel. Pe urma, parca a sunat ni$te clopo-
fei. Apoi am auzit vacile mugind.
Cineva din mulfime striga :
— Vine c ire a d a ! Vine c ire a d a ! Pe unde-o sa
treaca ? Alungafi-le ! Or sa arda ! Or sa arda
de vii...
M-am ridicat in virful picioarelor ?i am intins
gitul, dar n-am vazut nici o cireada. Vedeam nu
mai fumul $i focul ?i auzeam din ce in ce inai
ap ro a p e :
— Muu ! Muuu ! ! Muuuu ! ! !
Mugeau atit de jalnic, atit de trist, incit, chiar
daca nu voiai, tot te podidea plinsul.
Zagazul
»Ei — ma gindeam — am pierdut-o pe Nopticica

mea !"
$i-n clipa aceea mi-am adus aminte de moara de
la Staheevlca,
,,Ce-ar fi —- ma gindesc — ce-ar fi sa incerc ?"
Nici n-am stat sa ma gindesc ca moara e atit de
departe, ca pina acolo trebuie sa alergi o jumatate
de ceas.
,,Nu-i nimic — mi-am spus — ajung eu intr-un
fel acolo. Tree peste zagaz, gasesc vaca $i fug
inappi... Bandifii n-or sa aiba timp sa se apropie".
12
Dar n-a mai trebuit sa alerg pina la moara. Abia
ma strecurasem prin mulfime $i dadeam sa ies la
drum, cind il vad venind spre mine pe Vasea. Mai
erau cu el inca cinci comsomoli^ti.
V asea nici n-apuca sa deschida gura, ca i-am ?i
luat-o inainte :
— Nu ma certa, V asea ! A cazut o mare nenoro-
cire pe capul nostru.
— Ce s-a intimplat ?
— Nopticica a ramas pe partea cealalta.
El se ingalbeni, apoi spuse :
— Da-o-ncolo ! N-o sa pafeasca nimic.
Eu ii raspund :
■— Cum asta, n-o sa pafeasca nimic ? Dar daca o
s-o im p u re ?
— O s-o im pure $i gata ! A sta sa fie toata ne-
norocirea... Fugi acasa, ca acuî incep impu^catu-
rile ! Bandiîi se apropie.
Auzind asta, n-am mai putut rabda $i i-am spas :
— Fa cum vrei, Vasea, dar eu nu ma due acasa.
Mai bine dau o fuga pina la moara de la Staheevka.
— Pentru ce la moara ?
Unul din comsomoli^ti plescai atunci din limba
$i-mi spuse :
— Ai intirziat, fetifo !
— Cum am intirziat ?
— Uite a?a. Ai intirziat pufin. Baiefii no$tri au
?i pornit sa arunce in aer stavilarul.
Unchiul Feodor
C e era sa fac ? Sa alerg acasa ? - Nu ! A casa nu

puteam sa ma due ! Pina $i picioarele mi se im-
potriveau.
Pe mai nu mai ram asese nimeni : se ascunsesera
tofi. $edeam singurica la marginea apei $i ma
uitam inspre malul celalalt : podul ardea mereu,
iar in jurul lui apa era ro$ie, stralucitoare, ca de
13
foe. Deasupra ei se inalfau rotocoale de aburi. Se
auzeau $uieraturi, pocnituri, trosnituri... $i mie mi
se tot nazarea ca pe malul celalalt mugesc vacile.
Poate ca nu era o inchipuire, poate ca mugeau cu
adevarat.
Deodata, undeva aproape, aproape de tot, ples-
caira in apa nL§te visle. Ridicai capul $i privii :
plutea o barca. In barca, un batrin pe care -1 cuno§-
team : unchiul Feodor, vinatorul. Ma zari §i el,
lasa vislele din miini $i striga :
— Hei, cine-i acolo pe mal, matuîco ?
Dar eu nu eram in stare sa-i raspund.
Intorsei capul inlr-o parte $i cautai sa-mi inghit
lacrimile.
El se apropie de mal, ma privi §i ma recunoscu.
— Aha ! spuse el. Tu e§ti matu?ica... Ce ai de
boce$ti a$a, fetiô ?
$i eu ii povestii totul printre lacrimi. El tacu,
invirti o visla, apoi spuse :
— Pacat de vaca !
Apoi se mai gindi, se scarpina dupa ceafa, tu$i
$i vorbi iar :
— Fie ce-o fi ! Hai, aâza-te repede in luntre. Sa
mergem sa-ji scapam vacuja...
Pe loc mi se uscara lacrimile. Singura impinsei
luntrea §i sarii in ea, din mers ; m o; Feodor lovi
apa cu vislele $i luntri?oara zbura ca o rindunica
spre malul celalalt.
Ajungem sail nu la timp ?

M a tot gindeam :
„Ajungem la Jimp, sau nu ajungem ?"
$i priveam toata vremea spre malul celalalt.
Linga mal cre^teau ni$te tufiûri dese.
Imi aduc aminte cum ma gindeam :
,,Daca ajungem la tufi$uri, am scapat ! Putem sa
ascundem $i luntrea $i sa ne tupilam $i noi la
nevoie..."
14
Unchiul Feodor vislea din rasputeri. Dar mie mi
se parea ca mergem prea incet.
Mi-aduc aminte chiar ca il indemnam : „Mo?
Feodor ! Mai repede, mai repede, te r o g !" El icnea
numai $i dadea din cap, parc-ar fi zis : ,,Lasa, nu te
grabi, c-ajungem la timp..."
Mai aveam foarte puîn pina la mal. Se §i simtea
mirosul de iarba, se $i vedeau frunzele de pe tufi-
$uri.
Eu $edeam in partea din fata a barcii. Nu mai
aveam rabdare, ma ridicasem in picioare §i-mi
ziceam : ,,Acu' sar pe mal ! " Cu privirea imi $i
alesesem locul cel mai uscat.
Deodata se auzi o trosnitura. Am crezut ca fundul
barcii s-a lovit de nisip.
— Stai ! Cine sinteti ? auzii dupa aceea.
Privii intr-acolo $i vazui intre tufi$uri, pe mal,
ni$te oameni.
Mo$ Feodor intoarse in graba luntrea ?i incepu
sa scri$neasca din dinti.
— $ezi jos, fato — spuse el. In d arat! Repede !
Nu $tiu ce s-a petrecut cu mine §i de unde mi-a
venit atita curaj. ,,Nu — mi-am zis eu -— daca s-a
intimplat a$a, indarat nu ma due !"
?i am sarit in apa.
Apoi, iute spre mal.
Deasupra capului incepura sa ûiere gloantele.
Unul, doua, trei...
Ma intorc ?i privesc : unchiul Feodor era de-
parte. V islise de acum vreo douazeci de stinjeni.
Parca era o barca cu motor. Apa spumega in jur.
Si vislele sclipeau deasupra apei, parca erau doua
aripioare de calul-dracului...
Inter ogatoriu.1
C in d am sarit in apa nu mi-a fost frica, dar cind

i-am vazut pe bandifi, mi s-au taiat deodata picioa-
rele.
15
Nu erau mulî : cinci-$ase oameni. Auzisem
multe despre ei, mai inainte, dar nu-mi inchipuisem
ca sint atit de inspaimintatori.
Toji erau inarmati, din cap pina in picioare : cu
grenade, cu baionete, cu revolvere. Nu erau im-
bracaji in uniforme militare, ci intr-un fel curios,
parca se gatisera pentru un bal mascat. Unii, in
mantale de ofijeri, alîi, in scurte, alîi, in cojoace
de oi. Unul avea un chipiu fara cozoroc, altul o
caciula mare, mitoasa, al treilea o palarie de paie.
Unul purta un $af de matase cu dungi, iar altul, o
palarie mare de dama, cu pana $i voal.
Cind m-am uitat la ei, m-a apucat ameteala.
Trebuia sa fug cita vreme trageau in Feodor.
Dar nu puteam. Picioarele nu mi se urneau de f e l !
Stateam in apa pina la genunchi ?i priveam cum
luntrisoara noastra fuge de bandiî. Mo? Feodor a
reu?it sa scape neatins.
Banditii se facura foe de suparare. Au scuipat,
au injurat... $i deodata se napustira asupra mea.
— $i tu cine mai e?ti ? intrebara ei. Ce cauti
aici ?
Eu am indrugat ceva ?i am inceput sa pling. In
cele din urma, vorbii :
— Am venit, oameni buni, dupa Nopti...cica.
— De ce minti ? raspunsera el. Dupa care fiica ?
Ce fiica poj;i avea tu ?
Iar eu le-am raspuns :
— Nu dupa fiica, ci dupa Nopticica. A sa se
nume?te vaca noastra...
Cel care purta palarie cu pana imi viri revol-
verul sub nas si-mi spuse :
— Graie?te adevarul, ca de nu acum fyi slobozim
sufletul !
$i apasa atit de tare cu revolveriil, ca incepu sa
ma doara nasul.
M-am pornit pe un plins puternic ?i am raspuns :
— V-am spus tot adevarul.
— Ba nu spui adevarul ! Minji ! Raspunde : cine
te-a trimis incoace ?
16
— Nu m-a trimis nimeni. Am venit dupa vaca ;
daî-mi drumul, va rog din suflet ; vaca umbla ne-
mulsa de azi dimineaâ.
Ei se privira intre ei, i$i dadura coate $i spusera :
—■ Dibaci a mad naiscocit-o ! N-ai ce zice...
Apoi, cel care purta palarie ma in$faca de umar
cu toata puterea $i spuse :
— Sa mergem la ?ef. Ne lamurim noi acolo...
A sta e vaca ta ?
E u plingeam tot drumul. $i atita plingeam $i

urlam, incit nici bandiîi n-au mai putut rabda.
Unul barbos, cu palarie de paie, se opri $i spuse :
— Ptiu ! Nu mai p o t ! Mi-a impuiat urechile cu
urletele ei !
Se oprira $i ceilatyi §i spusera :
— Da-o incolo ! Ce s-o mai caram dupa noi...
Poate ca a venit cu adevarat dupa vaca.
Dar cel cu caciula batu din picior $i zise :
— Ia lasa ! Stim noi ce fel de vaci au a§tia pe
aici ! Pe aici nu sint vaci ! Aici...
Abia rosti cuvintul ,,aici", $i parca in ciuda lui,
undeva, puîn mai departe, rasuna un nea^teptat:
Mu-u-u-u !
Indata mi-am venit in fire $i am incetat plinsul.
$i ce-mi fu dat sa vad ! Din padure veneau spre
noi ni$te vaci, indreptindu-se inspre peticul de
paji$te. In frunte — una alba, dupa ea — una gal-
buie, apoi inca vreo citeva $i dupa ele — cine cre-
deti ? Nopticica noastra cea frumoasa !
Eu izbucnii dintr-o data :
— Iat-o ! lata vaca mea ! O vedeî ? A sta neagra
cu steluâ alba !
$i eram gata s-o iau la fuga spre ea. Dar banditul
cu palarie ma inhaâ de umar $i striga :
— Stai pe loc ! $i apoi spuse : Uite ce te-ntreb :
asta-i vaca ta ? Da ? Atunci cheam-o, strig-o !
2 17
Daca raspunde §i vine, e adevarat. Daca nu vine,
inseamna ca nu e adevarat, inseamna ca e$ti o
cerceta§a a ro§ilor.
Incercarea
M -am bucurat $i am raspuns :

— Bine ! Dar in sinea mea ma gindeam : ,,Daca
nu vine Nopticica ? Daca nu-mi va raspunde ?"
Caci, intelegeji ?i dumneavoastra, vaca e vaca, pu
ciine...
Am suspinat inceti$or $i am strigat :
— Nopticico ! Nopticico !
Ea —■ nimic. Nici capul nu 1-a intors.
Pa$ea fara sa se grabeasca ?i rumega intr-una.
Atunci am strigat-o $i mai tare :
— Noapte ! Noapte ! Nopticico !
$i deodata vad cum Nopticica inalfa capul ?i cle-
faie din buze, parca ar adulmeca aerul. Pe urma
a privit spre mine $i a pornit. Iar eg m-am dus in
intimpinarea ei.
Am cuprins-o de git $i am inceput s-o sarut. $i
din nou m-au podidit lacrimile.
— Nopticica mea, Nopticico — ii spuneam eu
— saracu|;a mea, saracuto ! Cum ii s-a umflat
ugerul ! Ji-o fi sete, biata de tine !.,.
$i Nopticica ma recunoscu, se freca de mine
$i-mi linse cotul cu limba ei aspra.
Acum bandiiii nu mai aveau incotro, trebuia sa
ma creada c-am venit dupa vaca §i nu dupa alt-
ceva, Pina $i cel care purta palarie de dama, $i
acela era incrediniat c-am spus adevarul.
— Acum, ce sa-i mai faci... Norocul tau ! Dracu'
sa te ia ! Ia-ii Nopticica sau Naisturiea ?i cara-te
de aici !
Dar eu ma gindeam : ,,Unde sa ma car ?"
18
Apoi mi-a venit in minte : ,,Las' ca $tiu eu unde,
spre moara de la Staheevka ! Indata ce-or pleca
bandij;ii, o iau inc.eti$or printre tufi$uri $i prin
padurice, $i-o min pe Nopticica spre stavilar. Poate
ca mai am timp ! Poate ca am noroc $i baiefii
n-arunca pina atunci zagazul in aer".
$eful bandei
D a r nici de data asta nu mi-a mers.

Abia ispravisem discuîa cu bandifii, nici nu
apucasem sa ma despart de ei, ca am $i auzit un
tropot de copite. Cind am intors capul, am $i vazut
ni$te calareî care ie$isera din padure $i se indrep-
tau spre poiana.
De cum i-au zarit, bandiîi s-au speriat $i, nu stiu
cum, parc-au $i palit.
— La o parte, baiefi ! spusera ei. Vine $efu l!
Iar el, $eful bandei, se apropie in goana do ei,
flutura crava$a $i striga :
— Ce tot va pierdefi vremea pe aici ?
Purta mustafa $i avea o caciula mifoasa, iar
?aua ii era cusuta cu matase, avind in doua parî
sabii : una cu miner de aur, alta cu miner de argint.
Bandifii s-au speriat $i mai tare $i s-au intunecat
la faâ. Ei i-au raspuns :
— Nu ne mai ocari, Sokolovski. Cercetam locu-
rile pe aici.
El insa nu-i asculta de fel §i striga :
— Ce fel de cercetare ? Fir-afi ai dracului ! Voi
sintefi cerceta$i ? In timp ce va pierdefi vremea pe
aici, ro§ii au ?i apucat sa dea foe podului...
Bandifii prinsera sa-i raspunda :
— Noi nu sintem de vina !
Iar el se rasti :
— Nu sintefi de vina ?
Se ro$ise tot $i scri$nea din dinî.
— Acum va impure pe tofi pentru treaba asta !
* 19
Apoi ma zari pe mine.
— $i asta cine mai e ?
— E o fetiâ care a venit dupa vaca — raspun-
sera ei.
— Poftim ! El se inro$i $i mai tare, ba chiar se
invineti de minie, $i striga : Ro$ii pregatesc acolo
apararea, incendiaza podurile $i ei se distreaza aici
cu copiii de tija !...
Eu — ce e drept — nu m-am suparat ca m-a
facut copil de ; ma gindeam insa c-ar trebui
sa-mi iau talpastya. Te pomene^ti ca ma atinge $i
pe mine turbatul asta
Toata poieniâ se umpluse acum de bandiî. Care
pe cal, care pe jos... Ba mai venisera $i cu un fel
de carucior.
Toî faceau zgomot, urlau $i injurau de iflama
focului.
Iar eu stateam ?i ma gindeam :
,,Ei, la revedere, am p le c a t!..."
Am ridicat de pe jos o creanga uscata, m-am
uitat imprejur ?i, profitind de harm alaia care se
stirnise, am minat pe Nopticica in tufi$uri.
Lasa-i sa mai a le rg e !
N -am ajuns nici pina la primele tufe, ca am

auzit in urma mea :
■—■ Hei, fetiô !
Am intors capul $i 1-am vazut pe §eful bandei
cum vine calare spre mine.
Mi s-a oprit inima in loc. ,,Ce-o mai vrea $i asta ?
ma gindeam. A$a nu mai ajung nici peste un ceas
la stavilar".
El imi arunca o privire de fiara $i-mi spuse :
— E$ti de prin partea locului ?
Iar eu i-am raspuns :
— Da, de prin partea locului !
20
Atunci se apleca mai tare spre mine, privi in jur
$i spuse :
— Ia zi, departe-i de aici moara de la Staheevka?
De tulburare am scapat baful din mina. Parca
ma lovise cu o caramida in cap. Au inceput sa-mi
tremure ? i . buzele. $i i-am raspuns :
— Ce moara ? Nu $tiu de nici o moara. Pe aici
nu-i nici o moara.
Dar el :
— Cum spui ca nu este ? De ce minfi ? Noi sin-
tem bine inform al ca pe aici pe undeva e o moara,
$i linga moara un stavilar.
In cap, gindurile au inceput sa mi se invirteasca
intocmai ca rofile unui ceas.
Ma gindeam :
,,Ce sa fie asta ? De unde au aflat ? Daca vor
ajunge la stavilar mai inainte ca el sa fie aruncat in
aer, inseamna ca ora$ul e pierdut. Inseamna ca ne
vor macelarti pe tofi. Ia uite cit de mulfi s in t ! lata,
au §i o mitraliera !... Ba $i-a dona mitraliera se vede
din carucior... Iar baiefandrii no§tri, numai pu$ti
§i revolvere ruginite..."
$i cugetai mai departe :
„Nu, nu. Trebuie sa nascocesc c e v a ! Trebuie
sa-i tin neaparat in loc, sa-i amagesc. Hai sa le
arat drumul prin altS parte — gindesc eu. Lasa-i
sa mai alerge ! Pina cind s-or lamuri, pina ce-or
pricepe ca i-am in§elat, din stavilar n-o sa mai
ramina decit ni?te a§ch ii!"
Toate astea le-am chibzuit intr-o secunda.
$eful bandei imi s p u s e :
— Ei, fi-ai adus aminte ?
Eu fac pe proasta, $i-i raspund :
— Aha !... Dumneavoastra despre stavilar intre-
bafi ? E foarte departe. E... in partea aceea... E
dupa pod.
$i el imi spuse :
— Hai, condu-ne intr-acolo 1
21
M -au prins cu minciuna
L a asta nu m-am a^teptat de loc.

,,Ei, acu' e acu' ! ma gindeam, Te-ai ars, fetiô !"
Socotiî $i dumneavoastra, ce era sa fac ?
Sa nu primesc ? Numai sa fi incercat s-o fac $i
m-ar fi mingiiat cu biciul... Daca primeam, iar nu
era bine. Unde era sa-i conduc ? Inspre stavilar ?
Dupa aceea m-ar fi sfi§iat in bucafi sau ar fi tras
cu mitraliera in mine. Drept sa va spun, ma inspai-
mintasem de-a binelea in clipa aceea. Ba chiar
m-am gindit : n-ar fi mai bine sa le spun adevarul ?
Dar cind mi-am adus aminte ca in ora$ au ramas
numai ni§te baietandri si femeile, mi s-a facut
rusine de mine. „Ei bine — mi-am zis — ce mai
calea-valea. Am intrat in hora, trebuie sa joc !" $i
m-am hotarit pe data :
,,Fie ce-o fi ! N-am sa-i conduc spre stavilar !"
In padure
Sokolovski porunci :
— Incolonarea !
$i iata-i pe toî incolonindu-se cu chiu cu vai :
calareîi se urcara pe cai, infanteristii i$i potri-
vira curelele armelor toata banda asta, toata
gloata se porni pe urma mea, In fruntea noastra,
drept comandant suprem, pasea Nopticica mea.
Dupa ea, urmam eu cu baûl in mina. Alaturi de
mine, capetenia bandei, Sokolovski, pe un cal bal-
lat, iar in urma lui, toata gloata.
Si ei mergeau cum se nimerea : nu mai deosebeai
unde erau calaretii si unde infanteristii. $eful ban
dei striga mereu la ei. In mers, cei din gloata se
*
no
injurau unii pe aljii. $i tot timpul se rSsteau la
mine :
— Hei, desculjo ! Ai adormit ? Mina mai repede
dobitocul, ca acum ji -1 punem pe frigare...
Eu insa nu ma grabeam de fel ?i mergeam fara
nici un avint. Unde era sa ma grabesc ? „Cit timp
va due a?a, ingera?ilor — imi zic eu — n-o sa-mi
faceji nici un rau. Iar ce-o fi pe urma, e alta treaba.
La asta e mai bine sa nu ma gindesc acum..."
I-am speriat pe banditi
L a un singur lucru ma gindeam insa tot timpul. „0

sa se produca oare curind explozia ? Ce tot taraga-
nesc ai no?tri ? Mai devreme sau mai tirziu, ban-
dijii se vor dezmetici ?i se vor intoarce intr-acolo.
$i atunci v a fi prea tirziu ca ai no§tri sa arunce in
aer stavilarul. Oare sa fie atit de neindeminatici
$i sa nu fi ajuns pina acum la moara ?"
Ieîram din padure. Acum mergeam din nou de-a
lungul riului. Peste apa se lasase ceafa. Incepuse
sa se intunece. In ora?, pe celalalt mai, se aratau
luminife galbene care sclipeau. Cind am zarit lumi-
nifele, mi s-a facut atit de rau, m-am intristat ?i
m-a cuprins a?a un dor de casa, ca imi venea sa
ma arunc de-a dreptul in apa. $i am inceput sa
pling inceti?or.
Mi s-a facut mila de mine insami. $i de Nopti-
cica mi-era mila. Sarmanufa, a alergat toata ziulica,
a hoinarit de ajurns $i acum oontinua sa rataceasca,
abia tragindu-$i picioarele...
$i bandijii, nu ?tiu de ce, parca s-au intristat ?i
ei pujin.
Dar ?eful bandei incepuse sa-?i piarda rabdarea :
— Ce s-aude ? Mai e mult ? ma intreba el din
cind in cind.
— Nu mai e, ajungem curind — ii raspund eu.
$i el imi spuse :
24
— $tii bine unde e stSvilarul, nu cumva te-ai
incurcat ?
$i raspund :
— Nu, nu m-am in cu rcat!
— Ai fost vreodata la moarS ? Cum e stavilarul ?
E lat ?
$i eu ii raspund :
— Foarte lat.
— Chesonul cu mitrail'iera o sa poata trece ?
—■ Nu, chesonul nu $tiu daca o s5 poata trece...
Inadins i-am vorbit a$a. Ma gindeam ca poate,
cine ?tie, se vor speria §i nu vor merge mai de-
parte daca n-au posibilitatea sa treaca chesonul.
Dar banditii nu s-au speriat $i au continuat sa
m earga inainte.
Pe drum, m-au mai intrebat multe lucruri. Clî
ro$ii sint in ora§, ce unitaî $i daca au multe arme.
Iar eu, de$i ?tiam ca-s putini, le spuneam :
— Ehei, sint atit de multi ! Au pu$ti, ?i mi-
traliere, ?i revolvere.
Ei rideau in hohote.
— Ce vorbe§ti ! Nu ne minti ? Au §i revolvere,
va sa zica ?
Iar eu ii dadeam cu gura inainte :
— Dar ce credeti ?... Au §i un tun. L-am vazut
cu ochii mei : e chiar la stavilar. Un tun mare, cu
roti...
Ma gindeam ca poate se vor speria macar de tun.
Dar nu mi-a reu$it. Risera din nou.
— Fie $i a$a ! au strigat cu totii. Sa mergem sa
vedem ce fel de tun cu roti au ei acolo...
In sfir$it, a bubuit /
D e la o vreme au incetat sa mai rida. Nu le mai

ardea de ris. Ii auzeam numai strigindu-mi :
— Hei, vacarule ! Ce zici, mai e mult pina la
moara ?
25
Iar eu o tineam !ntr-una :
— In curind, in curind ! Avefi timp sa ajungeî !
Si ma gindeam in sinea mea :
„Cit o sa-i mai sucesc a$a ? In felul asta, te pome-
ne§ti ca-i due pina la marea albastra..."
In timp ce ma gindeam astfel, am $i auzit :
Bum ! Bum ! Bum !
De trei ori la rind a bubuit.
,,In sfir$it — mi-am zis eu — slava domnului, au
aruncat in aer z a g a z u l!"
De data asta, banditii s-au oprit inspaimintaji.
— Ce-i asta ? strigara cu toîi.
Caii s-au ingramadit buluc intr-un manunchi,
sforaind ?i nechezind. Iar cei cu chesonul s-au as-
cuns undeva, intr-un $an^. $i s-a stirnit a$a
o harmalaie, de-Ji venea sa-î astupi urechile,
nu alta.
Capetenia bandei, Sokolovski, $i-a smuls revol-
verul din teaca §i a strigat :
— Hei, voi de acolo, taceti din gura ! Nu faceî
panica... Apoi, s-a intors spre mine $i mi-a spus :
Credeam ca spui minciuni, $i cind colo !...
Iar eu ma gindeam :
,,Ei, da ! E adevarat, am mintit... Dar ce s-a in-
timplat ? "
Acum Sokolovski nu mai imi vorbe?te mie, ci
oamenilor sai ;
■— Fetiâ asta ne-a spus adevarul. Precum vedefi,
au un tun de $apte diuime 1.
Eu ma gindesc :
,,Care o fi tunul de $apte diuime ?"
Ma uit peste riu $i in aceea$i clipa ti$ne?te ?i
acolo a flacara. $i inca cu ce trosnete !
?i numaidecit, in spatele meu, undeva intre tufi-
$uri, explodeaza un, obuz. Valul de aer m-a zvirlit
cit oolo,
! Masura egala cu 25,4 milimetri. (n. r.)
26
Sub ploaia de gloante
M i-aduc aminte ca apucasem sa ma gindesc :

,,Ce s-a intimplat ? V a sa zica, n-a sarit in aer
stavilarul.' Ai no§tri trag cu tunul. De unde au
tunuri ? !" ma intrebam eu.
Iar printre bandifi s-a iscat o asemenea harma-
laie $i o incaierare atit de cumplita, cum nu va pot
descrie.
Iar Sokolovski striga la ei minios :
— Stap pe loc, ca trag !
Dar el nu-i m'ai ascultau ?i alergau care incotro
apucau. Chesonul trosne^te. Caii se impiedica
$i cad.,.
Nopticica mea, sarmanuka, muge?te $i se fra-
minta printre ei, aruncindu-se dintr-o parte in-
tr-alta. Dar bandiîi n-o mai baga in seam a ?i o
tulesc pe unde apuca.
Pe linga astea, parca intr-adins, o mitraiiera a
inceput sa tacane de dupa riu.
Atunci, nici Sokolovski n-a mai putut rabda ; lovi
calul ?i striga : ,,Dupa mine !" $i da-i drumul, in
goana, inainte. Iar eu, am luat-o la fuga impreuna
cu Nopticica. Dar n-am luat-o inainte, ci m-am
intors in tufi$.
La revedere, N opticico!
In acest timp, ma gindeam :

,,De unde or fi luat tunurile ? Ca doar $tiu bine
ca n-aveau. N-aveau nici unul !”
$i deodata, parca mi-a ?optit cineva :
,,Sa §tii ca e tata ! A sosit divizia tatii !"
Cind mi-a venit acest gind, m-a $i apucat ame-
teala.
,,Da, cu siguranâ ca a sosit divizia tatii in ora$
— gindii eu mai departe, De aceea n-au minat sta-
27
vilarul. Acum sint multi, nu mai au de ce sa se
teama... Acum or sa le poata veni de hac ban-
ditilor !"
Atunci mi-am adus aminte ca banditii au fugit
$i ca eu am fost aceea care i-am indepartat de ora§...
$i parca m-a pi?cat o urzica...
„Ce-am facut, proasta de mine ! Mai tirziu n-or
sa-i mai dibuiasca. Daca s-or afunda in padure, o
sa treaca o jumatate de an pina sa-i prinda pe toti".
Vad ca cei din ora$ au incetat sa mai traga : cu
siguranta c-or fi crezind ca banditii au plecat.
„Cum sa-i opresc ? Ce sa mai nascocesc ?" $i pina
la urma, tot am nascocit ceva.
— Hai, Nopticico — ii spun vacii — la revedere !
Fugi singura acasa !
Am indemnat-o cu batul, iar eu m-am intors 5i-am
pornit in goana sa ajung pe banditi.
Banditii vor sa ma taie
Banditii n-avusesera timp sa se indeparteze prea

mult. Ce se intimplase intre ei, nu ^tiu, dar ii ve-
deam stind roata in jurul lui Sokolovski. Strigau $i
dadeau din miini.
Nu m-am apropiat bine de ei, ca-1 $i aud pe $eful
bandei cum le spune, de parca m-ar fi a$teptat:
— Iat-o ! Ea este ! E-aici !
Apoi catre mine :
— Ei ! Unde-i acum stavilarul ?
Eu am inceput sa tremur din tot trupul $i, im-
preunind palmele, am intins miinile spre ei, spu-
nindu-le :
— Vai de mine, oameni buni !... Nu va suparati,
nu ma ocariti...
— Ce mai e $i asta ? ! intrebara ei.
— Am gre$it nitelu? — spusei eu. Stavilarul e in
partea cealalta.
— Cum vine asta ? strigau cu totii. In partea
cealalta ?
28
*— Da, da, a$a e — vorbii eu. Dumneavoastra afi
tipat prea tare la mine, $i de spaima am cam in-
curcat lucrurile.
El isi scoase sabia de arqint si racni :
— Ce-e-e ? !
Apoi spuse :
— Ai inceput-o cu in?elaciunile ! fyi ba{i joc
de noi ?
Atunci ie§i din multime cel cu palaria $i spuse :
— Tai-o-n bucafi, $efule !
Iar alfii prinsera sa strige :
— Ne-a in$elat, hoafa !
— Trebuie impu$cata !
— Trage-n ea, $efule !
Eu ma gindeam :
„Ce sa fac ? Acum ma-mpu§ca !"
Am mijit ochii. Apoi am spus :
— N-am facut-o inadins ! $i m-am pornit pe plins.
$eful ma apuca de umar, se uita drept in ochii
mei ?i spuse :
— Va sa zica tu zici ca stavilarul e intr-acolo, in
partea aceea
— Intr-acolo — spun eu — intr-acolo !
El imi porunci :
— A$aza-te in genunchi !
Fara sa stau pe ginduri, am cazut in genunchi.
— Fa-ti cruce ! adauga el.
Mi-am facut $i cruce.
Atunci puse sabia in teaca, lovi cu mina de mi-
nerul ei $i spuse :
—■ Daca ne minî $i acum, te spintec pe loc ! Uite,
cu sabia asta !
Apoi sari pe cal $i striga :
— Hei, intoarceti ! Calareîi inainte, dupa mine !
Scoase un chiot, fluiera, apoi opri deodata calul,
se apleca, ma inhaâ de subsuori ?i — hop cu mine
in $aua lui !
—• Hai, arata-ne drum ul!
Apoi mai fluiera o data $i calul se smuci a$a de
tare, ca mai-mai sa zbor de pe $a.
29
Indarat spre ora$
N u mai puteam nici sa tip. Incremenisem toata.

M-am agatat de coama calului, am inchis ochii $i
nu i-am deschis tot timpul.
Calul ma tot zdruncina §i ma tot hurduca.
Sokolovski racnea :
— Hei ! Dupa mine ! Inainte ! Nu ramineti in
urma !
In urma noastra se auzeau fluieraturi, chiuituri,
pocnete de bice, tropot de copite.
Am deschis ochii nitelu? $i-am vazut ca zburam
prin padure. Deasupra capului, numai crengi intu-
necate. $i ma gindeam :
„Unde ne ducem ? In ora§ ? Acolo e Armata Ro-
§ie ! A venit divizia lui tata. Sau poate — ma fra-
mintam eu — poate ca n-a venit nimeni. Poate ca
m-am prostit eu. Poate ca-i conduc pe banditi in
oraûl lipsit de aparare !"
La acestea ma tot gindeam, §i incepura sa ma
treaca fiori red , ca §i cum mi-ar fi bagat cineva
zapada pe dupa guler.
Salvata
JU ar n-am avut timp sa ajungem pina la ora$.

Mi-aduc aminte numai ca, galopind, abia am ie?it
cu banditii din padure, ?i deasupra capului am $i
auzit ?uierind ceva, cu putere.
N-am apucat sa-mi plec capul, ca-1 $i aud pe
Sokolovski cum striga :
— O p riti!
Calul a sarit in doua picioare. Zabalele ii zanga-
neau. Cei din urma au navalit peste el, arhestecin-
du-se unii cu altii.
$i undeva, inaintea noastra, am a u z it:
— Ura-a ! Ura-a ! Ura-a-a !
30
Am cuprins calul de git ?i am ridicat capul, sa
privesc : spre noi alergau ni$te oameni. Cu toate
ca erau inca departe, am putut vedea ca nu sint
civili, ci militari, in mantale, cu carabine §i baio-
nete... Sint atifia care alearga, ca nici nu-i poî
mimara. In fruntea lor, calare, alerga comandantul ;
agita un nagan deasupra capului...
Abia am inceput sa-1 cercetez cu privirea §i mi
s-a oprit rasuflarea, iar inima a inceput sa-mi bata,
de mai-mai sa-mi rupa pieptul.
Ca o sfirleaza am lunecat de pe ?a, am sarit jos,
$i am dat fuga in intimpinarea lor.
— Tata ! strig eu. Taticule ! Taticule !
In aceea$i clipa aud in spate :
— Stai, spurcaciune !
Intorc capul, §i-l vad venind spre mine, in goana
mare, pe Sokolovski.
Se aplecase atit, ca de-abia se mai tinea in §a.
Fata-i era plina de furie. Ochii ii ardeau. $i rinjea
la mine.
— Stai ! striga el.
$i cit ai clipi, vad cum ridica sabia deasupra mea.
Eu m-am facut mica-mica ?i m-am tupilat la pa-
mint $i deodata mi-a trosnit ceva in urechi. Ceva
a huruit. Picioarele mi s-au muiat deodata, mi-am
pierdut cuno$tinta.
Intilnirea
C in d mi-am venit in fire, cineva ma mingiia

pe cap.
Dar capul imi vuia $i ma durea. Undeva, se au-
zeau impu$caturi. In alta parte se striga ura.
Nu-mi aminteam oe era eu mine $i unde ma
-aflam... Am tras adinc aerul pe nas §i am simfit un
miros de feriga.
Aim deschis putin ochii. Ce e asta ? Cine se apleaca
deasupra mea ?
$i am dat chiar din cap.
31
— Pleaca ! am spus eu.
Mi se facuse frica.
Apoi am privit mai bine $i am recunoscut ce ma
inspaimintase atit : era Nopticica, vaca noastra...
Se aplecase asupra mea, sforaia $i imi lingea uma-
rul cu limba ei calda.
Mi-aduc aminte cum am inceput sa-i vorbesc :
— Nopticico ! Draga mea ! Unde ne aflam ? $tii ?
Pe urma am ridicat capul mai sus §i am privit mai
cu luare-aminte : ma aflam sau intr-o poiana, sau
la marginea padurii. Luna lumina. Pe aproape se
inalfa un bradi$or. Linga bradi$or se plimba un cal,
sunindu-î zabala. Alaturi de mine zarii un om in
tins. Sta lungit pe spate, cu miinile desfacute in la-
turi. Pe mina dreapta se lafea o pata de singe, iar
in mina avea o sabie cu miner de aur.
Atunci mi-am amintit de toate cele petrecute §i
1-am recunoscut pe Sokolovski, capetenia bandei.
Am inceput sa cuget :
,,Asa s-a intimplat ? V a sa zica nu m-ai ucis tu !
Pe tine te-au ucis !..." Iar capul ma durea tare, tare.
Parca imi plesnea.
Am vrut sa ma ridic, dar n-am putut.
Totul juca $i se legana, parca un ceas intreg m-a$
fi invirtit intr-un picior.
M-am intins din nou §i capul mi-a cazut pe pa-
mint.
Deodata, parca prin vis, am auzit strigind :
— Iat-o !
Am ridicat din nou capul, cu mari sforfari, $i am
vazut ni$te oameni alergind prin poiana.
In fruntea lor era Vasea, frafiorul meu. Dupa el,
urma mo$ Feodor, vinatorul. $i in urma, cu calul
de dirlogi, tata !
N-am apucat sa spun decit ,,taticule draga", $i el
m-a cuprins in brafe. $i ma stringea, $i ma saruta,
$i pe frunte, $i pe nasuc, $i pe ochi.
— Traie$ti ? intreba el.
— Da, traiesc ! i-am raspuns eu.
—■ Viteaza mai e^ti, fata mea.
32
Ce-a mai fost pe urma, nu mai tin minte, caci
mi-am pierdut din nou cuno?tinta. Nu $tiu nici cum
am fost dusa pina la ora$. Mi s-a spus ca m-a dus
tata, pe cal, in timp ce V asea $i mo$ Feodor alergau
in urma...
Am crescut
C e - a fost pe urma, nu mai e nevoie sa va po-

vestesc.
Toti banditii au fost prin$i $i virifi la inchisoare.
S-a cladit un pod nou.
Cit despre mine, am stat tolanita in pat numai
trei zile. N-am fost ranita tare. Sokolovski n-a apu-
cat sa ma spintece. Cind 1-a vazut zburind spre
mine, cu sabia, tata a tras deodata $i i-a gaurit
mina. Sabia m-a lovit numai cu muchia, in ceafa.
De aceea am ramas pina azi fara par, in locul acela.
Mi-a ramas ca o amintire.
Eu stateam in pat §i nu ma vaietam. De ce sa ma
vaiet ? ca doar linga mine $edea tata !
Ce e drept, nici nu prea am avut timp sa vorbesc
cu tata. Atita popor venea sa ma viziteze in aceste
zile, ca lucrul acesta aproape ma stinjenea. Toti ma
priveau $i se mirau : Uite ce fetita curajoasa, nu
s-a speriat de banditi ! Eu taceam, dar in sinea mea
ma gindeam :
„De unde ?titi ca nu mi-a fost frica ? Ba inca ce
frica am tras !”
Tata a ramas acasa numai o saptamina. Pe urma
a plecat din nou sa lupte.
O zi sau doua dupa aceasta, am fost primita in
Comsomol.
Era seara, ma intorceam cu Nopticica de la ci-
reada. Deodata vad venind spre mine ni§te baiefi,
tofi comsomoli§ti. Printre ei, ?i V asea al nostru.
De cum m-au zarit, m-au salutat militare^te.
3 — Nopticica 33
— Sa traie?ti, tovaraâ invalida de razboi ! Chiar
la dumneata venim.
Iar eu le-am spus :
— Foarte bine. Poftifi !
I-am adus acasa, i-am poftit sa $ada §i i-am in-
trebat :
— Ce s-a intimplat ?
—■ lata despre ce-i vorba : vrei sa te inscrii in
Comsomol ?
Va inchipuifi cit m-am bucurat, dar n-am aratat-o.
Ba chiar m-am uitat in alta parte, $i le-am spus :
— Da' sint prea mica !...
Atunci V asea a sarit de pe scaun $i m-a luat
repede :
— Haide ! Haide ! Nu mai face m ofturi! Mica-
mica, dar sprintenica !
Baiefii rideau :
— A d e v a ra t! Ce sa mai discutam ! Scrie cererea !
Atunci m-am gindit nifelu^, $i le-am spus :
— Bine, am s-o fac ! Sa ispravesc doar treburile
cu vaca, $i am s-o scriu...
$i in sinea mea, ma gindeam :
,,Ce sa mai scriu ? C a de mult e scris $i transcris
totul !" De vreo trei luni imi sta cererea sub perna.
Cred ca se §i ingalbenise de cind tot a$tepta sa
cresc mare...
M ESA JU L
N u , dragi tovara$i, nu-mi amintesc sa fi facut

vreodata o fapta de vitejie. V ia|a mea este destul
de obi?nuita, destul de cenuîe.
In copilarie am fost pastor, am pazit oitele de
neam mare ale moîerului Landiêv. Apoi am lucrat
in ora$ul Nikolaiev ca dulgher. Apoi am fost iuat
la marina. Am servit pe ,,Cei doisprezece apostoli".
Apoi a venit revolutia. Apoi, fire$te, am luptat. Apoi
am fost invatat sa citesc $i sa scriu. Apoi am trecut
la aritmetica.
Iar astazi conduc sovhozul zootehnic ,,Budeonii".
Cum se face ca am ajuns la sovhozul zootehnic
,,Budeonii" am sa va spun mai tirziu. Acum vreau
sa v a povestesc doar o mica intimplare, o paânie
de pe front.
Era pe vremea razboiului civil. Faceam parte din
armata de cavalerie a lui Budeonii, eram osta§ in
deta§amentul special al tovara?ului Zavaruhin. Sa
tot fi avut pe atunci vreo douazeci $i patru de ani,
un fleac de nimic.
Divizia noastra era cantonata intr-un sat nu prea
mare, anume Tir.
Stateam destul de prost : din stinga ne inghesuia
$kuro, din dreapta Mamontov, iar din fa{a inainta
generalul Ulagai.
Noi ne retrageam.
Imi amintesc ca nu mai dormisem de doua zile.
Imi amintesc ca abia mai umblam. Ma rosese cum-
3* 35
plit cizma stinga. Mai aveam pe atunci amindoua
picioarele.
— Ei, §i-mi amintesc ca m-am a$ezat pe o ban-
cu(a din fat a unei porfi $i-am dat sa-mi scot cizma
stinga. Trag eu de cizma §i-mi spun : ,,Valeu, cum
o sa mai umblu eu acum ? Ia te uita ce mai ba$ica
am ag o n isit!"
$i cum chibzuiam eu a§a cu cizma in mina, hop
ca rasare de undeva un curier de la comandamen-
tul nostru.
— Trofimov ! striga omul. Hai fuga la postul de
comanda ! Te cheama tovara?ul Zavaruhin.
— Am infeles ! zic. Ptiu, drace !
Mi-am strins de bine de rau obiala pe picior,
mi-am tras cizma $i hai, $ontic-5ontic, la postul de
comanda.
„M are ghinion — imi zic — dupa ce mi-au infe-
penit picioarele, poftim de mai alearga daca p o f i!"
— Iata-ma ! Sa traifi, tovara$e comisar ! De ce
m-afi chemat ?
Zavaruhin $edea pe prichiciul ferestrei î-î nu-
mara nasturii de la tunica. A§a i§i numara el nastu-
rii intotdeauna. Era cam nervos omul. Miner din
bazinul Donefului de felul lui.
— Stai jos, Trofimov — zice catre mine.
— Am infeles — zic •—■ sa stau jos.
Si m-am a$ezat bucuros. M-am a$ezat $i-am in-
ceput sa-mi salt u$urel piciorul beteag.
Iar Zavaruhin se scoala de pe prichici, ma trage
de un nasture $i zice :
— Uite ce-i, Trofimov — zice — am pentru tine
o sarcina mare. Dar sa-mi dai, rogu-te, cuvintul ca
la nevoie ai sa mori pentru revolufie.
Am sarit de pe scaun. Am incruntat fruntea.
— Am inêles — zic — am sa mor.
— Gata e$ti ?
Eu ce era sa fac ? Mi-am tras in sus carimbii. Am
lipit calciiele.
— Prea bine ! zic. Sint gata. A$tept ordinul !
— Atunci uite — zice. $i scoate dintr-un sertar
un plic. Un plic mare cu doua pecefi de ceara ro$ie.
36
Poftim —■ zice — ia-1! Incaleca ?i zboara pina la
Lugansk, la statul-major al armatei de cavalerie.
Sa transm it m esajul Ssta tovara$ului Bu’deonii per
sonal.
— Am infeles — zic — am sa-1 transmit. Personal.
— Dar ^ne minte, Trofimov — zice tovara$ul Za-
varuhin —■ ca stam al naibii de prost... Din stlnga
ne inghesuie Skuro, din dreapta Mamontov, iar din
fafa inainteaza Ulagai. Ai o misiune primejdioasa.
Mergi la moarte sigura.
— Am infeles ! zic. Ordinu-i ordin !
— Se prea poate — zice — sa te ajunga vreun
glonte de-al albgardi^tilor, ba, cine $tie, sa te prinda
de viu. A$a ca fii cu ochii in patru : in plic sint ra-
poarte deosebit de importante asupra operafiilor
militare.
—■ Am infeles —■ zic — nu dau m esajul cu nici
un pref ! O sa-1 mistuie focul cu mine odata !
— Da — zice. Daca o fi la o adica, distruge-1 ne-
aparat. $i daca mai ajungi apoi la Lugansk, uite pe
scurt ce confine plicul : din stinga ne preseaza
Skuro, din dreapta Mamontov, iar din fafa ataca
Ulagai. A cesta din urma trebuie lovit din spate ?i
refinut la centru cu orice chip, pentru ca unitafile
de cazaci albi desfa$urate pe flancuri sa nu poata
face joncfiunea. In divizia noastra avem cutare nu-
mar de sabii. Vrajma$ul are de doua ori mai mult.
Fara un ajutor grabnic sintem morfi.
— Am infeles — zic — m o rfi! Da incoace plicill,
tovara§e...
Am luat plicul, 1-am sucit, 1-am pipait, mi-am
descheiat bluza §i 1-am virit in sin, sub strinsoarea
diagonalei.
— Ramii cu bine, tovara$e comisar !
— Du-te cu bine, Trofimov — zice — §i sa te
intorci' viu $i nevatamat.
Am ieît repede in pridvor. M-am incruntat. $i-am
izbit cu calciiul in pamint.
,,Eh ! mi-am spus. Doar sa-mi dea pace rosatura
asta blestemata !"
37
Pe urma dau fuga pe padoc. Acolo ne tineam caii.
Stateau cu capul in pamint $i-$i ronfaiau porîa
de nutre|.
Mi-am ales pe cel mai bun dintre ei. Negru ii
zicea. Era un cal stra§nic, prizonier austriac. Pam
strins chinga, am sarit in ?a, mi-am plecat capul pe
gitul lui, 1-am inghiontit cu calciiele $i fin-te goana !
Zbura Negru al meu c a diavolul.
Zburam pe sub teii fo?nitori ce strajuiau drumul.
Cu fiecare minut raminea ?i cite o versta in urma.
Dar Negru nici ca se sinchisea, necheza doar, sfo-
raia, i?i scutura capul, vifor, nu alta !
A ?a am trecut in tropot rasunator peste un pod
de lemn...
A§a am ocolit un catun ars de pirjol...
A§a am intrat in padure...
Intuneric. Umezeala. Imi salt mereu capul, caut
soarele : dupa soare e mai lesne sa-î gase$ti dru
mul. De fiecare data ramurile imi biciuiesc obrazul.
Salt capul ?i iar mi-1 plec. Mi-1 plec $i respir cu
nasul in coama Negrului.
Deodata, nu §tiu nici eu cum, padurea se termina.
Si ce vad ? Un riu. Ce riu o fi asta ? Ei, d ra c ie ! Nu
m-am a^teptat!
O iau pe mai spre dreapta. Gonesc in cautarea
unui pod. Nu gasesc. Ma-ntorc, gonesc spre stinga.
Iara$i nu-i !
Si e larg riul, intunecat... Abia apoi am aflat ca
era Doneiul.
— Ptiu, dracie — zic — mare necaz ! Haide, Ne-
grule, sari in apa !
Cobor domol ripa malului $i indrept calul spre
riu. Calul se apropie de apa.
— Haide ! zic, $i-l indemn u$or cu pintenii. $i
string dirlogii.
Dar Negru nu se clinte$te.
— Haide — zic din nou. Nu fi prost ! Te-ai spe-
riat de apa ?
El sta mereu §i tot da din crupa. da $i din
urechi.
38
— Ci haide odata ! zic. Asta-i prea de t o t !...
$i m-am miniat... L-am imboldit tare cu pintenii
$i-am ?uierat salbatic :
— Haide, sari, drace !...
$i Negru a sarit. A sarit drept in apa. Unde era
apa mai mare.
Pe urma nici nu inai ?tiu cind am apucat sa-mi
scot picioarele din scari. $tiu doar ca la suprafafa
am ie$it singur... Iar mai incolo, la vreo doi stinjeni,
apa se legana in cercuri largi ?i ba§ici de aer bol-
boroseau la suprafafa.
Tare rau mi-a parut dupa c a l !...
Vreun sfert de ora am tot inotat in jurul locului
aceluia, Am tot a§teptat ca Negru sa apara de sub
apa. Dar Negru n-a mai aparut. Se inecase.
Am izbucnit in plins ca un copil mic §i am pornit
spre celalalt mai.
Ies eu afara $i apa curge de pe mine ca de pe
un inecat. Caciula imi ram asese in riu. Cizmele se
umflasera de umezeala. Cu cizme atit de moi ca ale
mele puteai acum sa tot mergi.
$i pornesc. Umblu eu ce umblu pe o poteca ?i
soarele imi dogore§te obrazul sting. Inseamna ca
Luganskul e mai spre dreapta, in direcjia nasului.
$i-am tot mers in direcîa nasului. Intre timp, soa
rele ma usca tot mai bine. Iar cizmele se faceau
tot mai mici $i mai mici, pina au inceput sa-mi
stringa iara$i piciorul.
Deodata, ca din pamint, imi rasare-n cale un om.
Nu era militar. Era un civil in haine tarane$ti. Tare
fioros la fata.
— Noroc — zice — dom'le soldat !
$i ride.
Da' eu catre el :
— De ce rizi — zic — fara rost ?
M a cam speriasem. Oricum, nu eram la plimbare
in sat de lasata-secului. Eram pe front.
Iar el catre mine :
— Rid, dom'le soldat — zice — pentru ca sinteti
foarte cumsecade.
— Adica cum cumsecade ? zic. Cine eijtx?
39
— Pai eu — zice — am fost inainte om, da’ acum
se cheama ca sint un ciine pribeag. Nu va uitaî
ca n-aim coada, ca tot ciine sint...
— Ia mai slabe$te-ma — zic — vorbe$te pe-nfeles !
El iar ride.
— Miwati omorit — zice — nevasta, ai§a ca adi-
neauri am strivit $i eu pe o santinela de-a voastra
cu un bolovan.
— Cum asta ? zic. Ce santinela ?
$i pun mina pe browning. Atunci omul i§i duce
miinile la git, i$i sfi$ie cama$a pe piept $i urla :
— Trage, trage, ciine alb !
In fine am priceput. Caciula n-am in cap, stelufa
ro§ie nu se vede, a$a ca omul o fi crezut ca sint un
bandit albgardist, un ticalos de cazac de-al lui
Mamontov.
— Cine fi-a ucis femeia ? Z i ! Raspunde !...
— Voi — zice. Voi, preamilostivilor domni. $i
casufa mi-afi ars-o. $i babufa mi-aî injungheat-o
cu baioneta. Va mullumesc preaplecat...
$i s-a pravalit in genunchi. $i s-a a$ternut pe
plins.
,,Ptiu, drace ! imi spun. Am dat peste un zarghit.
Ce ma fac acum cu el ?"
— Ridica-te — zic — om bun ! Ridica-te $i vezi-î
de drum ! Te-ai inêlat : nu sint albgardist, sint un
osta$ ro$u.
Omul s-a ridicat $i a afintit spre mine ni$te ochi,
ni$te ochi pe care n-am sa-i mai uit cite zile oi avea.
Ni$te ochi mari, tri^ti, chiar ca ochii de ciine.
— Hai, pleaca — zic — te rog, pleaca !
El, nimic. Sta $i se uita.
—• Du-te —■ mai zic —■ du-te $i fa o plimbare !
$i iar mi s-a facut teama. Eram cu browningul in
mina, cu $ase cartuê in incarcator $i tot mi-era
frica. M-a cople$it groaza parca.
Omul tacea mereu. Atunci am parasit pot-eca, 1-am
ocolit bini$or i$i am luat-o din loc. Merg ce m erg iu-
find pasul. §i, inêlegeU voi, iar incepe sa ma frece
cizma. Cit am zabovit cu bietul faran, cizmele s-au
uscat de tot.
40
lNu mai puteani de durere. Abia ma mai mi$cani.
Deodata aud un zgomot de pa$i in urma. Ma-ntorc.
Omul venea dupa mine strigind ceva.
M-am speriat cum nu se mai poate. $i-am dat sa
fug. Dar nu eram in stare. M-am oprit. Am ridicat
browningul $i am apasat pe tragaci.
Dar glonful n-a pornit, fire$te. In timpul baii fa-
cute in riu, cartu$ele se udasera.
Omul s-a oprit. S-a oprit ?i a strigat din nou :
— Domnule tovara? ! Nu te duce la mormintul
acela. Acolo te pinde$te moartea.
Nu 1-am infeles. Ce mormint, care mormint ?
Fleacuri ! $i m-am dus mai departe.
Bineinfeles ca pe atunci habar n-aveam ca oa-
menii de aici spun oricarei movile mormint. Am por
nit sa urc movila. Urcam $i deodata vad ca in in-
timpinarea mea vine o patrula calare.
Am priceput din prima clipa ce fel de calarefi
erau. Pe umeri le sclipeau epolefi. Soarele le lumina
c&ciulile de Kuban. Sabii cazace^ti. Sulife...
$i cu toata durerea din picioare, am luat-o la fuga.
Am zbughit-o $i m-am ascuns in ni§te tufe. Lepad
cit colo browningul, §i-mi bag miinile in sin, sub
curele, unde ascunsesem mesajul acela secret catre
tovaraûl Budeonii.
Dar, maica precista ! Unde-o fi plicul ? Caut cu
miinile pe piept, pe burta... Pieptul, burta sint la lo-
cul lor, dar plicul n u -i! Am pierdut plicul...
In timpul asta caii incepusera sa coboare movila,
aud $i strigatele cazacilor :
— Stai ! Stai !
Acum aud pina ?i sforaitul cailor. Pina §i suflarea
fierbinte a narilor lor o aud. Dar de fugit, nu-s in
stare. Mi-e cu neputinfa. Nu ma lasa rosSturile, in-
telegeî, nu pot ?i pace.
Prostul de mine ! Le-am picat in gheara. Ptiu, ce
ijeghiobie !
M-au inconjurat. Au descalecat. $i s-au repezit
la mine.
Ei, dar bine ca pe atunci mai aveam amindoua
miinile. A$a ca am putut sa le arat cum se bat flacaii
41
de la noi din sat. Unul a incasat un puflin peste
gura, altul in ureche, al treilea... al treilea mi-a ars
ana in capafina. M-am pravalit. Mi-am pierdut cu-
nostinfa. Dar de murit, n-am imurit.
Cind mi-am venit in fire, eram ud leoarca. Ma
potopea apa. Cadea peste mine de nu $tiu unde. Pe
ochi, pe nas, pe urechi, pe piept, pe burta. Ptiu,
dracie !
$i m-am trezit strigind :
— Ho, ajunga-va ! T erm in al odata !
Pe urma am infeles : zaceam pe jos, linga o fin-
tina $i-n jurul meu se inghesuiau ofiferi, cazaci...
Unul mai statea cu o galeata de tabla in mina, altul
cu o sticlufa de amoniac sau cine §tie ce...
Se apleaca cu tofii spre mine, se bucura, rid...
ma inghiontesc cu virful cizmelor.
— Oho-ho — rinjesic — ai inviat, dragufule ?!
— Te-ai clin tit!
— Rasufli, bol$evicule !
— Ia scoala !
Ma scol. Nu aveam in clipa aceea nici o do-
rinfa ; sa zac, sa stau, sa §ed pe scaun, mie-mi era
totuna. Stau. Ud leoarca. Picura apa de pe mine.
— Ce facem cu el ? zic unii. Unde-1 ducem ?
— La comandament — zic alpi — ce sa ne mai
pierdem vremea cu ticalosul de bol$evic !
$i au pornit cu mine la comandament. Merg.
Curgea apa de pe mine. $i amarit, va inchipuiji
voi, imi zic in sinea m ea : ,,Da, Petka Trofimov,
s-a zis 'cu viafa ta ! A^tia-s ultimii pa$i care-i faci".
Aoleo, $i ce pa$i — pa$ii a$tia din urma ! Inne-
bunisera de tot rosaturile mele, tovaraî. Mu$cau
rosaturile, nu alta. Ma sfiîau parca cu cle^tele.
Of, neinchipuit de greu imi era sa merg !
,,Da — imi zic — s-a terminat, Petenka !... Te-ai
plimbat destul prin lume. Ajunga-fi ! Mult n-or sa
te mai chinuiasca rosaturile. Peste vreo jumatate
de ora ai sa fii impu$cat, Petka Trofimov, osta?ule
ro$u !"
,,Aof.eu !... Osta$ ro$u e$ti tu ?! imi zic. O baba
e$ti ! O mamaliga !.., Plicul 1-ai p ierd u t! Ginde$te-te
42
§i tu, un osta$ de-al lui Budeonii sa piarda un
mesaj secret !..."
,,Eh — imi zic — cum se poate sa-1 fi pierdut ?
Sa-mi fi scapat pe undeva ? Nu se poate. Nu 1-am
pierdut. Imposibil..."
$i incetiôr, sa nu ma vada nimeni, ma caut
iara$i. Umblu, ?chiopatez, intelegeti voi, $i ma
pipai... pe la piept, prin pantaloni, pe la spate. Nu-i
plicul ! Nu-i nicaieri. Ce sa-i faci ! Poate-i mai bine
a$a. Mai rau era daca gaseau m esajul la mine. Am
sa mor mai lesne acum. Totu$i, m esajul n-a in
caput in miinile lui Mamontov. Oricum, mi-e con-
$tiinta mai u$oara...
— Stai — zic santinelele. Stai, bolêvicule I Stai,
c-am ajuns !
Urcam noi treptele unei case. Intram intr-o tinda
$i de acolo intr-o camera intunecoasa. $i insotitorii
zic catre mine :
— A$teapta — zic ei — sa raportam ofiêrului
de serviciu.
— Bine — zic — raportafi.
Doi pleaca sa raporteze, alti doi ramin cu mine.
Am stat eu ce am stat, pe urma ma incumet :
— Tovara$i — zic — cum, necum, voi ?i cu
mine sintem frati. Cum, necum, sintem din acelea$i
locuri. Copiii aceluiaî pamint. Voi ce ziceî ? As-
cultafi la (nine — zic — va rog, frafilor, punefi-va
?i voi in situafia mea cumplita — zic. V a rog fru-
mos, tovara$i ! Dati-mi voie sa ma descalt inainte
de moarte ! Ma seaca bataturile !
Unul zice :
— Nu-fi sintem tovara?i — zice — vipera ! Ai
vindut Rusia bucata cu bucata, $i pe urma te mai
vaiefi ca te dor bataturile ! Las' ca pe lumea ailalta
ajungi tu §i cu bataturi la picioare. Mai rabda !
Dar celalalt zice :
— Lasa-1, ce-î pasa ? zice. N-are decit sa se
descalê. Poate ca-i intr-adevar de pe la noi. Haide,
da-ti jo s incaltarile !
M-a?ez eu repede intr-un colt, Pe‘ ° lavitS, §i
trag amarnic de cizme. Scot una, scot pe-a doua...
43
Ptiu, drace, tare-i bine, tare-i bine sa-ti pofi mi$ca
in voie degetele slobode ! $tifi voi ce-nseamna sa-ti
scarpini picioarele, sa le alinti, sa-nchizi $i ochii
de placere ? Nici nu-ti mai vine sa te incalti la loc !
$ed eu pe lavita, in intuneric, imi mingii talpile
indurerate $i-n cap mi se strecoara acum cu totul
alte ginduri : ginduri vesele.
,,$i de ce m-a$ amari ? imi zic. Nu stau chiar a$a
prost, fratilo r! Cine m-ar putea acuza ? Ce am
faout, m a rog ? Sint ro$u ? Dupa ce se vede c-a§
fi ro$u ? Steluta n-am, acte nici atit ! Zau, nu $tiu
pentru ce m-ar putea impu$ca. Las' ca mai auziti
voi de mine, domnilor tovara$i !..."
Dar n-am apucat sa ma scarpin cum trebuie, ca
s-a deschis u$a si c'ineva a strigat :
— Sa vina prizonierul !
— Hei, prizonierule, ia incalta-te mai repede !
spun cazacii mei.
Si m-am pornit sa ma incalt pe indelete. Am in-
ceput, fire^te, cu dreptul. Imi infa§or bine obiala
$i trag cizma dreapta. Apoi ma apuc de stinga.
Iau binisor obiala. $i deodata, ce sa vezi ? O
desfac, o pipai ?i simt acolo ceva curios. Un pache-
tel de hirtie. Plicul ! M aica precista !
Bineinteles ca-i muiat, botit ca vai de lume... Ud,
ca o cirpa. Intelegeti, cre'd ! Lunecase din bluza,
prin pantalloni, pina-n cizma. $i zacea acolo !
Ce era de facut ?
Trebuia sa-1 arunc, spunefi $i voi ! Sa-1 arunc
sub lavita ? Asta trebuia ? Pai, acolo 1-ar fi gasit.
La primul maturat I-ar fi gasit cit ai clipi.
L-am ghemuit in pumn $i, pe intuneric, 1-am ba-
gat furi? in buzunar. Pe urma, ma-mcalt repede $i
sar in picioare.
— Sint gata — zic.
— Haidem.
$i intram in odaie.
La m asa $ade un ofiter. Draguf. O mutra destul
de simpatica. Tinar, balaior. Se uita la mine fara
nici o suparare.
44
Pe masa, in fa{a lui, un pietroi. Intelegeti V lin
bolovan intreg. Ofiferul zimbe$te ?i mingiie u$urel
piatra cu palma.
Vrind-nevrind, ma uit si eu la bolovan.
— Ce-i ? zice ofiterul. II recuno§ti ?
— Ce sa recunosc ? zic.
— Pai — zice — jucaria asta. Pietricica.
— Nu -— zic. Nu cunosc piatra asta.
— Oare ? zice. A devarat sa fie ?
— De cind sint pe lume ■— zic — n-am avut
de-a face cu piatra. Eu sint dulgher — zic — §i
nu-nêleg de loc ce-aveî cu mine. De ce m-afi
arestat, ce v-am facut ? Eu sint un simplu dulgher.
Mergeam lini$tit pe carare... Inêlegeti ? $i de-
odata...
— Aha — zice — inêleg. $i deodata dai peste
o santinela. Nu ? $i tu, dulgherul, iei piatra, uite-o
pe asta, $i plesne$ti santinela in cap... Cu piatra !
$i cind mi-ti sare de pe scaun ! $i scri$ne$te din
dinî ! $i urla :
— Ticailosule ! Las’ ca-fi arat eu îe ! Ne ducd cu
vorbe, ai ? De nas am sa te spinzur I In foe am sa
te ard ! Am sa te biciuiesc cu mina mea !...
„Ia te uita la el — mi-am zis in sinea mea. Ptiu,
dracie !... Ma biciuie^ti tu ?!"
— Ba — zic — asta n-o prea cred. Mai curind
am sa-fi rup eu amindoua picioarele, papa-lapte
ce e$ti ! De un an jumatate de cind tot bat eu la
domni$ori ca tine, pricepi tu ? Ma, cafea cu fri§ca !
Lapte de pasare !
Dracu’ m-a pus sa-i strig asemenea cuvinte ! $i
mai cu seam a de unde pina unde, cafea cu fri$ca !
Ca n-are nici in clin nici in mineca cu injuratura !
Ofitera?ul a sarit ca ars, s-a bagat cu pieptu-n
mine $i s-a pornit sa-mi urle drept in nas :
— Aha ! E$ti bol$evic ? Tovara? ? Spion de-al
M oscovei ? A$a, a§a, a § a ! Perfect !... Baiefi —
striga el la cazacii de la u§a — ia punefi mina pe
e l ! Sa mi-1 cautaî pina la piele pe ticalosul asta !
46
Eh, acum chiar ca am inceput sa tremur ! M-am
tras un pas inapoi. Am inchis ochii. $i am strins
pumnii atit de tare, ca mi s-au infipt unghiile in
palma.
Dar tocmai atunci, ma-njelegi, spre norocul meu,
s-a deschis u$a ?i-n camera s-a napustit un oftyer
tinerel strigind :
— Domnilor ! Domnilor ! Scuzaî-ma... vine ge-
n e ralu l!
Toî au sarit ca ar$i. Au ingalbenit. $i ofifera§ul
ala al meu — balaiorul — a sarit §i el §i s-a ingal
benit ca un dus dintre vii.
— Vai de m in e ! striga. Ce sa fie ? Doamne
Dumnezeule!... D rep fi! striga. Garda, afara, ali-
n ie re a ! Toata lumea imediat afara, sa intimpinam
pe ataman ! Repede !
$i toata lumea s-a repezit pe u§a afara.
Eu am ramas singur, numai cu cazacul acela
tinar, cu ghete engleze?ti. A cela care se indurase
inainte, in tinda, si-mi daduse voie sa ma descalf.
Tineii minte, nu ?
Sta flacaul chiar linga u$a, se joaca cu pu§ca §i
mi se uita drept in lumina ochilor. $i-i e privirea,
ma-nêlegi, nu prea desluîta. Zimbe$te oare sau
ce naiba vrea ? Ori poate e speriat ? S-o fi temind
omul ? S-o fi temind ca am de gind sa fug ?
Nu ^tiam. $i nici nu prea aveam timp sa ma gin-
desc la asta. Mi-am bagat mina in buzunar, am
pipait plicul $i mi-am spus in sinea mea :
,,Gata, asta-i ultima mea problema : ce sa fac cu
m esajul ? Trebuie sa-1 distrug ! Dar cum ? Cum
naiba sa-1 distrug ? Sa-1 arunc, nu pot. Asta-i clar.
Sa-1 rup, iar nu pot. Cum naiba ? Rupi hirtia, pe
urma • diavolii a^tia abia ca lipesc peticile ?i afla
tot. Nu, trebuie, trebuie neaparat sa nascocesc
ceva !"
$i stau eu a$a, pipai plicul din buzunar $i ma uit
drept in ochii flacaului care ma paze$te. Iar el, zau
daca nu-mi zimbe$te. Ma uit — iar zimbe$te. $i
zimbe$te a$a, nu $tiu cum, cam suspect parca. Ba
cu simpatie, ai zice, ba cu batjocura. Pas de-1
47
infelege daca pofi ! §i ce-i mai important e ca se
tot jo aca mereu cu blestem ata aia de arma.
„Da' ce-ar fi — imi spun eu — sa-i dau lui me-
sajul in pastrare ? A$a, la noroc ! Ia-1, sa-i zic,
prietene, ia-1, te rog, §i ascunde-mi-1..."
„Ba, asta nu — imi zic tot eu — n-am s-o fac
pentru nimic in lume. E totuî un individ cam sus
pect. Ba chiar foarte suspect"...
Dar zau, fratilor, ce sa fac totu§i cu plicui ?!
$i deodata, hop ca-mi vine o idee.
„Ptiu — imi zic. Ce mai calea-valea ? Ia sa-1
maninc !... Ma-nfelegi ? Ill marline ?i g a ta !"
§i fara s a mai stau pe gimduri, scot m esajul din
buzunar. Adica vorba vine mesaj ! Ca de fapt nu
mai era decit un ghemotoc greu de hirtie. Un fel
de chifla. Un fel de brio§a de hirtie.
,,Eh — imi zic — maiculifa ! Cum naiba sa-1 ma
ninc ? Cu ce s& incep ? De unde sa-1 apuc ?"
$i-am cazut pe ginduri. Oricum, nu era un lucru
obi^nuit. CS de, hirtia nu-i placinta. $i nici un
cartof.
$i iar m-am uitat la paznicul meu.
Zimbe^te ! Ma-nfelegi ? Zimbe^te, banditul alb !...
,,Aha ! imi zic. V a sa zica, tot mai zimbe$ti ?"
Si de necaz am muscat a$a, fara nici o sfiala,
prima bucata de mesaj. Am muscat î-am inceput
s-o maninc. S-o mestec adica.
$i mestec, $i mestec, ca §i cind a$ minca de-ade-
varatelea. Ba chiar $i plescai de placere.
Ce s-o mai lungim ? Neinvafat cum eram, bine-
infeles ca nu mi se parea prea gustoasa hirtia.
A vea ea un iz neplacut. Mi-era sila s-o inghit. Cu
atit mai virtos cu cit o mincam a§a, fara sare, f&ra
nimic, hirtie goala !
Iar ala, ma-nfelegi, a incetat sa mai zimbeasca,
ba chiar $i jocul cu arma ?i 1-a intrerupt $i a-nceput
sa se uite serios la mine. $i pe nepusa masa imi
zice... In ?oapta imi zice :
— Hei, m a ! zice. Pofta buna !
M-aim mirat, ma-nfelegi. Ce-o mai fi ?i asta ?
De mirare, am stat $i din mestecat.
48
Tocmai atunci, afara in strada, s-au pornit ni$te
strigate, ni$te urlete :
— Ur-ra-a ! Ur-ra ! Ur-ra !
Au rasunat ni$te zurgalai. S-a auzit parca o tra-
sura oprind. $i nici n-am apucat sa ma lamuresc ce
§i cum, ca in tinda a rasunat un hamait de glasuri,
un tropot de cizme, arme luate pentru onor, de
pina $i gardianul meu a incremenit ca o momiie.
Eu barem am inghefat de tot. Mi-am strins in
puimn chiflufa c ea alba $i am bagat-o toata in gura.
Am indesat-o bine cu degetele $i cu chiu cu vai
am izbutit sa-nchid gura $i sa string dinîi.
Stau stana de piatra $i nici sa rasuflu nu pot.
Nici sa-nghit scuipatul nu pot.
Peste o clipa se deschide u$a $i-n odaie nava-
le$te o haita intreaga de ofiteri.
In frunte — generalul. Un ala inalt $i maref, un
urs zbanghiu, cu caciula de Kuban $i sabia zdran-
ganitoare. Dupa el, tot felul de ofiteraî slugarnici,
furieri, agenfi de legatura. Tofi se agita, alearga
de colo-colo, cara scaune pentru general, dar mai
tare ca tofi se framinta ofiterul de serviciu. A sta
cel pufin, doar ca nu se tira$te in patru labe in
faâ generalului.
— Pardon — zice1'— excelenfa voastra, aci —
zice — n-am ?tiut nimic de sosirea dumneavoastra.
Noi socoteam, daca-mi permitefi, ca sintefi la Ele-
novka, unde se dau lupte.
— Da — zice generalul. Ai perfecta dreptate.
Dar batalia de linga Elenovka s-a incheiat. Ro§ii
s-au retras. Unitafile noastre au cucerit, cu ajuto-
rul domnului, Slavianoserbskul $i inainteaza mai
departe spre Lugansk, prin satul Olhovaia.
Generalul s-a apropiat de harta de pe perete $i
a aratat cu degetul incotro $i cu ce intense se
mi$ca trupele lor.
Atunci m-a observat ?i pe mine.
— Dar asta — intreba el — cine mai e ?
— Pai asta — i se raspunde — e un prizonier,
excelenta. Acum vreo jumatate de ora a ucis cu
4 49
o piatra una din santinelele noastre. L-a prins prin
imprejurimi o patrula calare.
— Aha ! zice generaiul.
$i se apropie de mine. Eu i-am clanfanit de vreo
doua ori din dinî.
— Aha — zice — {i s-a infundat, ingera$ule ! Ai
cazut in laj ! I-aî luat interogatoriul ?
— Nu — zic ei — n-aim apucat.
—■ L-afi percheziîonat ?
Eu, tovarafei, am increinieniit. Am string din dinji
?i mi-am zis : „Gata, a avut dreptate gen eraiu l!
Acum fi s-a infundat, ingera?ule !"
Ofiterii taceau mile. Se tot uitau unii la alîi.
Stringeau din umeri. A dica : nu sintem la curent.
N-avem de unde §ti.
Si deodata, inchipuiti-va, consateanul meu, caza-
cul in bocanci engleze§ti care ma pazea, face un
pas inainte.
— Da, sa traili, excelenta — zice — 1-am per-
chezifionat.
— Cind asta ?
— Pai, cind zacea le$inat §i noi il stropeam cu
apa. Acolo, linga fintina.
— $i — zice generaiul — n-ai gasit nimic ?
— Ba — zice — am gasit.
— Ce anume ?
— Anume — zice — n-am gasit, dar am gasit
un $iretel.
— Ce fel de îreêl ?
— Uite-1 — zice, $i trage din buzunar o nojiâ.
Sa fiu al naibii dac-am mai vazut-o vreodata ! O
nojiâ obi$nuita, de sfoara. Dintr-aia cu care se
leaga opinci. Doar ca nu era a mea. Zau ca nu era,..
— Da — zice generaiul. Suspecta nojiâ. A ta e ?
ma-ntreaba.
Eu am dat din cap ca nu, dar de raspuns n-am
putut raspunde. Mi-era gura ocupata.
In clipa aceea omul meu se baga iara$i in vorba.
— $iretelul asta — zice — nu-i de loc primej-
dios, excelenta. E un $irefel de dulgher — zice.
50
Cu asemenea $irefel dulgherii de pe aici m asoara
cite §i toate, in loc de metru.
— Dulgherii ? intreba generalul. Pai ce, tu e$ti
dulgher ?
Eu, ma-nêlegi, am inceput sa dau din cap, sa
clipesc, cum ca da, ca de spus ca sint intr-adevar
dulgher nu puteam. Mi-era gura ocupata.
— Dar asta ce mai este ? zice generalul. O fi
mut sau ce-i cu ei ?
— Nu, nu-i mut de loc, excelenfa — zice ofiferul.
Am onoarea sa va raportez, excelenâ, ca acum
cinci minute mutul asta a urlat aici cu atita infla-
carare, ca $i-a ci$tigat cel puîn spinzuratoarea.
Cu atit mai mult —• zice — cu cit mi-a adus $i mie
o ofensa personala...
— A$a ! zice generalul. Ei, bravo ! Atunci, da-
fi-mi ■— zice — un scaun, ca am sa-1 interoghez
chiar eu.
S-a a$ezat pe scaun, $i-a sprijinit brafele pe sabie
$i zice :
— Ifi dau cuvintul meu — zice — c a daca nu-mi
spui imediat cine e$ti $i de unde vii, te pun la zid.
Fara nici o judecata $i fara nici un fel de cercetare.
Infelesu-m-ai ?
Ori ca 1-am infeles ! Ce, era greu de infeles ? La
zid ! Fara judecata $i fara cercetare ! E clar.
Tac.
Generalul tace $i el. Pe urma zice :
— Daca e$ti cerceta? bol$evic, spune din ce uni-
tate faci parte, cite sabii sau baionete are $i unde
se adaposte$te postul ei de comanda. Iar daca e$ti
un dulgher de pe aici, spune din ce sat.
C a sa vezi ! Cica sa-i spun satul ! Oho !.,.
,,Satul meu — imi zic — il $tifi $i voi : judetul
Tintirim, plasa Morminteni, comuna Sicria?".
Le-a$ fi raspuns, zau, dar nu puteam, ca-mi era
gura infundata. Un singur lucru ma supara : ,,Doar
de n-a§ deschide gura — imi ziceam — dupa ce oi
fi mort, fara suflet ! Ca daca oi casca gura, cade
m esajul afara ?i s-a dus naibii toata misiunea !...''
4* 51
— Ehe — zice generalul — asta e pesemne Unul
din comisara$ii aia care se jo aca de-a „nu vorbesc
sa ma tai !". Unul ca asta — zice — mai e in stare
sa-$i mu?te $i limba doar ca sa nu raspunda la in-
trebari ; apropo — zice —■ uite ce faceti : incercafi-l
pu|in cu vergelele de la pu§ti. Aî inteles ? Cind o
da drumul la gura, sa-1 aduceti la mine acasa. Pina
atunci, ma due sa beau un ceai... Doar sa aveti
grija — zice — sa nu mi-1 omoriti in bataie. De
impu?cat, avem vreme sa-1 impu$cam oricind. Mai
intii insa trebuie sa ne spuna tot ce $tie. S-a in-
teles ?
— Prea bine, excelenta — zic ei — aon inteles,
sa traiti, excelenta ! O sa-1 batem cit sa nu moara.
Numai cit trebuie o sa-1 batean.
$i generalul s-a dus sa-?i bea ceaiul. Iar pe
mine m-au dus in odaia vecina ?i m-au pus sa-mi
trag pantalonii.
— Scoate-ti — ziceau — salopeta, dulgherule.
?i m-am apucat sa-mi scot salopeta. A dica minu-
natii pantaloni de calarie pe care-i purta orice
osta? de-ai lui Budeonii.
De grabit, fire$te ca nu ma prea grabeam. Ar
avea haz, ma-ntelegi, sa te grabe$ti ca sa ajungi
mai repede la bataie !
Imi deschei incetiôr fiecare nastura$ in parte
$i-mi spun in sinea mea : „Da — imi spun — situa-
tia e destul de grea, Daca or sa m a bata, se poate
intimpla sa strig. Iar daca am sa strig, m esajul o
sa-mi cada din gura. De aceea, e clar, n-am voie
sa strig. Trebuie neaparat sa tac !"
In timpul asta banditii au adus in mijlocul odaii
o lavita, au acoperit-o cu o manta $i m-au poftit :
— Intinde-te !
Eu ma intind, iar ei i$i deûrubeaza vergelele de
la arme $i le umezesc cu nu $tiu ce. Poate ca era
otet. Sau poate ea apa cu sare. Habar n-am.
5i ma eule deci pe lavita.
Cu burta in jos $i cu spatele in sus. Spatele imi
era gol. $i tin minte ca acum, mi s-a oprit o musca
pe spinare. $i mai tin minte ca n-am gonit-o. S-a
52
plimbat ce s-a plimbat, m-a gidilat pe spinare $i
a zburat.
Si indata dupa aia numai ce ma plesnesc cu ver-
gele de tier !
Eu desigur ca nu le-am raspuns nimic, am strins
doar din dinî, mi-am lipit mai bine buzele $i mi-am
zis : „Doar de n-a§ striga — mi-am zis. Ca altfel,
slava domnului, rabd eu !"
M esajul mi se inmuiase de tot in gura $i incet-
incet incercam sa-1 inghit. M a izbeau o data, iar
eu in loc sa strig de pilda sau sa gem, inghit o
data. Inghit ?i tac. Dar de durut sigur ca ma dor
loviturile. $i desigur ca aia dau zdravan, fara mila...
Dau ?i la spate, §i mai jo s de spate, §i pe coaste,
?i pe pulpe, ?i pe picioare, ?i pe unde se nimere?te.
Doare. Dar tac.
Ofiterii se mira.
— Ia te uita — zic — ce individ ! Ce exemplar !
$i da-i ?i da-i !... Bateî-l, fraîlor, doar sa nu-1 omo-
riti de tot ! M usai sa dea drumul la gura ! Cinta el,
canalia !...
Si iar s-a$tern pe bataie. Si iQr ?uiera vergile
prin aer :
—■ Jap !
— Ja p !
—■ Jap !
Iar eu atirn cu capul in jos de pe lavija, string
din dinti, $i tac. Tac mile !
—■ Nu — zice ofijerul. A$a nu mai merge. Cine
?tie ce si-o fi facut ca sa nu strige ! Poate ca in-
tr-adevar ?i-a mu?cat limba ca sa ne faca in ne-
caz ?... Ia opriji-va !...
$i se opresc. Gifiie. Au ostenit, saracii.
—■ Ba timplarule ■—■ zice — ai de gind sa ras-
punzi lia intrebari, sau ba ? Vorbe?te ! Raspunde !
Ei, s-atunci, eu prostul de mine am raspuns :
— Nu ! zic.
Si mi-am descle?tat dinjii ?i buzele. $i atunci
mi-a cazut ceva din gura. Mi-a cazut, ?i pleo^c, pe
du?umea !
— N-am sa spun nimic ! strig speriat.
53
— Hei — zice ofiferul — ia vezi ce i-a cazut
aluia din gura ? Koroliov, uita-te tu !
Koroliov se apropie ?i se uita. Se uita $i zice :
— Limba, inaldm ea voastra...
— Cum ? zice o ffe n d . Ce-ai spus ? Limba ?
— Chiar a§a, sa traid — zice — inaldm ea voas
tra. $i-a scuipat limba pe jos.
M-am cutremurat tot. „Ptiu — imi zic — te po-
mene§ti ca impreuna cu hirtia mi-am muscat §i
limba ?"
Imi imi^c limba in gura ?i nu ma pot dumeri de
loc : ce-o mai fi ?i asta ? Limba e sau nu e limba ?
$i mi-e gura scirboasa, plina de porcarii : §i hirtie,
?i cerneala, ?i ceara, §i singe...
Ma uit pe jo s $i intr-adevar : pe du$umea zace
o -limba. O limba oa toate limbile, umeda, vinat-
trandafirie, micufa. $i s-a mai lasat pe ea ?i o
musca. V a dad voi seam a ? V a dad voi seam a ce
necaz mi s-a facut ?
Ca, oricum, era limba mea, to v ara§ i! Propria
mea limba ! Nu o limba oarecare ! $i, colac peste
pupaza, mai $ade $i musca aia scirboasa pe ea !
Va daî voi seama ? $ade musca pe limba mea $i
eu nici nu s,int in stare s-o alung, scirba !
Aoleu, $i mi s-a facut un necaz, tovaraî, de
m-au podidit lacrimile. Zau a$a ! Plingeam ca un
copil... Zaceam pe manta $i plingeam.
Iar bandifii stau in jurul meu, se zgiiesc de mi-
rare si habar n-au ce sa faca.
Atunci ofiferul zice :
— Koroliov ■— zice —■ matura !
— Am infeles, sa traid ! Pe cine sa matur ?
— Limba — zice. Matur-o, boule ! Ai infeles ?
,,Ba asta nu ! imi zic. Usurel ! N-am sa va permit
sa va batefi joe de limba mea, saraca !''
Mi-am inghidt fuga lacrimile si o data cu ele
toata mizeria pe care o mai aveam in gura, am in
tins mina dupa limba de pe jo s si hat cu ea in
gura !
$i cit pe ce sa-mi sfarim dindi intr-insa !
H alal limba ! Tare aspra. Piatra, nu alta...
54
!?i abia atunci am priceput.
,,Ptiu, drace ! Pai asta — imi zic — nu-i nici utl
fel de limba. E ceara ro?ie ! Infelegefi ? E pecetea
de ceara a tovara$ului Zavaruhin, comisarul
nostru".
Of, ce mi-a mai venit sa rid !
Am macinat eu marunt limba aceea de ceara ro?ie
?i, repede, sa nu ma simta nimeni, am inghifit-o.
Zac eu acolo pe lavifa ?i abia ma fin sa nu rid.
Spinarea imi arde, oasele ma dor, da' eu nu mai
pot de ris. $i de ce credefi ?
Rid de bandifii care s-au speriat grozav din pri-
cina limbii mele. Mama, ce s-au mai sp e r ia t! Mama,
ce o sa le faca generalul ala al lor ! Ca ce le spu-
sese el ? Le spusese ca dupa bataie sa ma aduca
viu $i nevatamat la el acasa. Pe cind ei...
Ofiferul, barem, s-a apucat cu miinile de par.
— Vai ! zice. Aoleu ! Ce ma fac !... M-a nenoro-
cit asta ! $i-a mincat limba ! V a dafi voi seam a ce-i
asta ? A distrus o limba ! Vai, doamne Dumnezeule
— zice — ce ticalo$ie din partea lui !
$i s-apropie de mine mai blind ca m ie lu l:
— Frafioare —■ zice — ce-i cu tine ? Spune ! De
ce plingi ?
Da' eu nici nu plingeam. Eu rideam.
— Spune — zice — poate ca fi-e tare lavifa ?
zice. Spune, frafioare ! Poate sa-fi aducem o perna ?
zice, Vrei ? Haide, raspunde !
$i-i raspund :
— Mi-mi, bi-bi...
— Cum ? Cum ? zice.
Zic :
— Bi-bi...
Si dau din cap. Pricepeii ? Dau din cap ca muîi.
— Da — zice ofiferul. A sta e, $i-a mincat limba.
Ia punefi mina, baieii — zice — sa-1 ducem, va rog,
la infirmerie sa-1 vada doctorul. Poate s-ar mai
putea indrepta ceva. Poate ca nu $i-a mincat toata
limba ! Poate s-ar mai putea cirpi ! Imbraea-te I zice.
Bandifii au sarit sa ma ajute. Mi-au tras bluza
peste cap $i s-au pornit sa-mi incheie bumbii, de
55
parca as fi fost un copil neputincios. Da' eu i-anl
imbrincit cit colo si m-am imbracat singur. Tot
singur m-am incheiat la to{i nasturii. Pe urma
m-am sculat in picioare.
$i desigur, mai intii î-ntii am dus mina la spate.
Ca doar trebuie sa $tiu ce-i cu spatele meu.
$i ce sa va mai spun ? Ustura. Se facuse umeda
Si lipicioasa spinarea mea, de mi-era $i sila s-o
ating. De picioare barem... Picioarele abia de ma
mai |in. Ptiu, ca rele picioare am mai capatat !
— Ia hai — zice ofiterul — intinde compasul !
$i-am pornit. Mergem. Intram in pia{a. Merg eu,
merge ofiierul si inchipuip-va, tovara$i, merge $i
cazacul cel tinerel cu bocanci engleze$ti ! Il chema
Zikov.
— Asculta, Zikov — zice ofiêrul — du-1, te rog,
cit mai repede la infirmerie. Du-1, ca te ajung $i eu
indata. Du-1 — zice — ca eu trebuie sa ma reped
intii pina la excelenâ sa.
?i-a saltat sabia lui aia de cavalerist $i a luat-o
la fuga.
Iar noi am continuat sa mergem inainte prin
piaâ. Eu inainte, Zikov in urma.
M ergea dupa mine cu arma in cumpanire. 5?i
tacea.
Zic :
— Asculta, varule...
Iar el :
— Gura !
Zic :
— Lasa asta, fraîoare !...
Zice :
— Vor-rba !
Ca sa vezi, diavolul ! Ca sa vezi, albgardistul
naibii !...
Ei, si sigur ca n-am mai vrut sa vorbesc cu el.
M erg si tac mile.
Merg, ma-ntelegi, merg, ma clatin pe picioare ?i
clocesc tot felul de ginduri. $i-mi spun ca acum
chiar ca s-a zis cu mine. Orice a? mai incerca, tot
un drac, nu mai scap !
56
Nu, zau, gindiî-va $i voi, ce mai puteam sa fac !
Sa fug ? Pai nu vine ala cu arma-n cumpanire in
spatele meu ? Chiar daca a? fugi — tot m-ajunge.
Da, rau de mine ! Brr, ce rau ! Un singur lucru e
mai bun — ca am halit m esajul. A sta d a ! Mai
merge. Bine cel pufin ca am con$tiinfa curata, acum,
inainte de moarte...
Intre timp, ajungem la infirmerie. A sta e daca
vorbim intre noi, osta$ii. Ca pentru civili dac-ar fi,
s-ar chema ambulatoriu sau poate spital. Ce
?tiu eu...
Era o casufa mica, faraneasca. In fafa un prid-
vor. O fereastra deschisa. $i linga pridvor, sub fe-
reastra, pe prispa, $ed cifiva holnavi. I§i a$teapta
rindul.
Unul i$i leagana braûl ranit, strins intr-o lega-
tura alba. Altul $ade cu piciorul bandaj at. Un al
treilea i?i tot duce mina la falca — il dor maselele.
Al patrulea iî zgindare umflatura d e la git.
Cel de al cincilea nu se $tie ce are. §ade $i el de-
geaba §i strica mahorca.
$i bineinfeles ca tofi cifi sint acolo discuta
aprins, povestesc de-ale lor, rid, se cearta...
Cazacul care ma escorteaza zice :
— Hai noroc, frafilor !
Frafii raspund :
— Hai noroc ! Unde v a bagafi fara ooada ? Stai
jos, e$ti ial paiisprezecelea.
Da' el zice :
— Noi intram peste rind. Noi — zice — avem
treburi serioase pe aici.
— De la statul-major venifi ?
— Pai dar... — zice —■ nu vedefi ca mi s-a im-
bolnavit comisarul ?
— Oho-ho ! rid aia. $i ce s-a vatamat, ma rog,
intr-insul ?
— O m asea — zice — i s-a vatamat. Vor 'mnea-
lor sa-i puna inainte de moarte o plomba speciala,
de aur.
— Oho-ho ! rid aia.
Rid diavolii ! Ma batjocoresc. $i asta — Zikov —
57
ride ?i el, ma batjocore$te $i el cum ii vine mai
bine.
— Ia stai jos, comisare ! zice. Stai $i odihne$te
pina alearga inalfimea sa la excelenja sa. $ezi —
zice — nu te s f i i !
Nu ma sfiam de loc. De a$ezat, ce-i drept, nu
m-am a$ezat, dar de un stilp al pridvorului tot
m-am sprijinit,
Stam a$a, sprijinit de stilpul pridvorului, $i nici
nu-i luam in seama pe bandijii aia.
,,Lasa-i— imi zic — sa mai glumeasca. Ce-mi
pasa mie ? Oricum, sint bolnavi oamenii, Poate se
plictisesc, saracii".
Cit despre mine, eu nici nu-i ascultam ce tot spu-
neau acolo, pe socoteala mea. Ca eu, ma-njelegi,
admiram natura.
O, frumoasa mai era ! Eu unul nu mai vazusem
a$a frumuseje. Zau daca m in t! Nici macar la mine-n
sat n-am vazut gradini a?a frumoase $i plopi a$a
deî. Nu mai vorbesc de vazduh. M iroase a mere.
$i cerul ! Ce albastru e cerul — mai albastru chiar
ca M area de Azov ! Ce mai incolo incoace, toata
v iaja a$ sta sa admir natura §i sa ma bucur !
Dar cit mi-a mai ramas mie din viaâ asta ?
P u tin ! De aceea ma $i bucur poate, ca pe urma o
sa fie prea tiirziu. In schimb, ma bucur din plin.
Ridic §i capul spre cer.
Tocmai atunci vine gifiind §i inalfimea sa dom-
nul ofifer, cu sabioara ilui. Ro§u la fata, zbirlit, ra-
va?it de parca ar fi fost batut. G ifiie ?i se repede
la mine.
— Aha — zice — maninci limba, da ? Tu — zice
— iti 'Oonsutni limba ?i eu sa raspund pentru ea ?
A sta vrei ? Ticalosule !...
Striga ?i jap una peste obraz. V a dati seama,
tovara?i ?
Eu n-am stat sa-i raspund, doar ca mi-am incle§-
tat dintii $i cind mi 1-am plesnit cu amindoi pum-
nii in cap ! De sus in jos, cu toata puterea.
Aoleu, ce gemete, ce strigate, ce urlete :
— La zi-i-id ! La zi-i-id !...
58
Atunci 1-am ars la repezeala inca o data — j a r t !
$i pe urma inca o data, la fel —■ jart !
Ei, ?i-atunci s-a lasat moale, ca un prune, pe
treptele pridvorului.
Pe mine desigur ca m-au cople$it cit ai zice pe$te
tofi bolnavii aia. Mi-au rasucit miinile la spate §i
mi-au lipit de timpla un nagan rece. Eu bineinfeles
ca n-am mai suflat. Nu ma grabeam sa mor. De ce
sa ma grabesc ? Stam cuminte. Atunci s-a ridicat
§i ofijera$ul meu, $i-a indreptat chipiul $i zice :
— Stafi a$a, nu tragefi !
Apoi inchide ochii $i zice iar :
— O... mi-e rau...
Bolnavii il a$aza frumu$el la locul lui pe trepte
$i se pornesc sa-i faca vint la mutra — care cu ce
putea : cu o cirpa, cu o ramurica, ba unul chiar cu
laba lui bandajata.
— Cum va simtiti — zic —inalîmea voastra ?
Aî inviat ?
— Inca nu — zice — mai plutesc.
$i iar s-au pornit sa-i faca vint.
— Cum va simtiti ?
■— Mi-am revenit, gata — zice. Muljumesc...
Bravo, baiefi !
Iar ei raspund tofi ca unul :
— Sa traifi, inalfim ea voastra !
Apoi zic iara?i :
— Ne dafi voie sa-1 impu?cam ?
— Ba nu va dau — zice, §i se scoala incetiôr.
Nu va dau voie. Spre marele meu regret, o sa mai
trebuie sa aminam execufia. Intii trebuie sa-1 ara-
tam la doctor. Dar de impu§cat tot o sa-1 impu$cam.
Eu .personal — zice — am sa fac din banditul asta
o sita deasa. Cu mina mea am sa-.l ciuruiesc. Dar
mai intii — zice — trebuie sa-1 mai lecuim pufin...
Asculta, Zikov, du-1, te rog, la doctor, fuga. Du-1,
ca vin $i eu dupa tine.
Infelegefi ce era ? Se temea, draguful ! Se temea
sa umble pe linga mine. Cu Zikov alaturi, tot
se temea...
59
— Ia sa-1 mai insoteasca cineva — zice. Tu, Fi
latov — zice. Tu sa vii, ca ai ?i naganul la tine.
Zikov ma inghiolde?te cu patul pu$tii ?i striga :
— Haide, mi?ca ! Fuga mar? !
Am pornit. Urc treptele pridvorului ?i intru in
camera aia — vestiar, sau cum ii zice — unde se
dezbraca bolnavii.
Ei, ?i era acolo un aer, ?titi voi, grefos. Putea a
creolina. Peste tot se tavaleau borcane, sticluê,
cutii de tabla, $i un praf, ma-nêlegi, ?i o murdarie...
Pereîi negri. De-a lungul pereîlor — banci. De-
asupra lor, pe cuiere, atirna mantale soldaê^ti, chi-
pie §i o tunica cu epoleî.
Am retinut tloate astea, pentru ca am a?teptat in
vestiar un minut ?i mad bine pina a uroat ?i inalt-i-
mea s a treptele de la intrare. Ca, vedeî dupmea-
voastra, inalltimii sale iar i s-a faout xau. $i iar a
trebuit s a i se faca vint cu ramtirele de mesteacan.
Pe urma intra in vestiar ?i zice :
— Haide, ma — zice — de ce v-aî oprit in drum ?
Intrati la doctor ! Fuga !
Ei, ?i Zikov iar ma inghiolde?te cu patul armei.
Filatov deschide larg u?a i?i intra la doctor.
Iar doctorul, aoleu, ce mai doctor ! Zau daca nu
mi-a venit sa ?i rid ! Un mosneguf. Marunjel, ma-
runtel, atit de marunêl ca i se impleticesc picioa-
rele in poalele halatului. $i-n faja lui, ma-nêlegi,
se-nalja un galigan cu pieptul umflat, gol pina la
briu. Doctorul il asculta cu o pilnioara dintr-alea
lungi. $i omul rasufla din fundul bojocilor. Ai zice
ca e chiar atletul V asili Petuhov.
Intram noi in cabinet, da' doctorul zice :
— La u?a — zice — nu ?titi sa bateî ?
Pe urma, cind a vazut pe ofiterul de la comanda-
ment, a vorbit cu totul altfel :
— V a rog sa ma iertaî — zice — domnule pod-
poru cik l. Credeam — zice — ca e vreun nespalat
dintr-a?tia.
1 Podporucik — sublocotenent (in lb. rusa). (n. t.)
60
— Nu — zice ofiterul — va in$elati. Venim cti
treburi foarte urgente. Fiji bun — zice — dafi dru-
mul bolnavului $i ascultafi-ne pe noi.
— Am infeles — zice doctorul. Cu toata pla-
cerea.
Ei, $i a terminat repede de ciocanit pe atletul
Petuhov, 1-a minjit ici-colo cu tinctura de iod $i i-a
facut vint. Apoi s-a apropiat de spalator §i a in-
ceput sa-?i sapuneasca miinile.
— Gata — zice — acum va ascult.
— Priviî — zice ofiterul. ll vedefi pe omul asta ?
Acum citeva minute, omul asta $i-a mincat demon-
strativ limba.
— Aha ! zice doctorul.
Apoi adauga :
— $i cum anume §i-a mincat-o, ma rog ?... In
tegral, sau numai partial ?
— Nu $tiu — face ofiterul. Poate ca numai par
tial. Dar asta nu conteaza. Conteaza ca in momen-
tul de fata nu poate vorbi. Intelegeti ? Or, noi tre-
buie sa-d interogam. De aceea v a rugam — zice —
sa-i faceti dumneavoastra ceva. Cu ajutorul $tiintei.
Ca inainte de moarte sa mai ciripeasca putintel.
— Sa vedem — zice doctorul.
$i incepe sa-§i clateasca miinile.
— Sa vedem — zice — nu-i lucru greu. De$i —
zice — trebuie s a v a aduc la cuno?tinta ca in sta-
diul actual ?tiinta noastra nu admite ca un om ar
putea vorbi faxa limba. Dar fire$te c a de examinat
il putexn exaunina. Nu-i lucru greu. Totu$i, tinind
sejaima de pnnctui de vedere al $tiintei, nu ma incu-
met s a v a fac oici o fagaduiala. Dar — zice — de
uitat, ne putem uita, de$i...
— Bine, bine — zice ofiterul. Uitafi-va ! Dar nu
s-ar putea mai repede, domnule doctor ? Nu s-ar
putea ceva-ceva mai repede ?
— Ba s-ar putea — zice — de ce sa nu se poata ?
S-ar putea $i mai repede...
$i purcede, ma-ntelegi, sa-$i $tearga degetele cu
prosopul. $terge unul, il examineaza, ma-ntelegi,
61
il 9ucc?ti}, il admira, apoi trece la urmatorui. Apoi
la al treilea, la al patrulea. $i tot a$a mereu.
Ofiêrul nu mai poate, doar ca nu da din cap,
doar ca nu scurma pamintul cu copita. Turbeaza,
i§i zornaie pintenii.
Dar doctorul nu-1 ia in seama, i§i $terge calm
degetele micufe $i mormaie.
Pe urma se apropie de mine $i zice :
—■ Ia sa te vedem, tinere... Deschide gura !
La inceput n-am vrut s-o deschid. Dar m-am
gindit : ,,De ce n-a$ deschide-o ?... Ce pierd ?..." $i
am deschis-o.
— Mai tare — zice doctorul — deschide gura
mare !
Am deschis gura mare, cit am putut de mare.
— Mai mare ! zice.
$i atunci m-am infuriat §i i-am cascat un bot
pina la urechi.
—- A$a — zice — bravo ! D estu l! Mulfumesc !
S-a uitat el la mine in gura, a cotrobait acolo cu
degetele lui curate §i zice :
—- Nu lipse?te nimic — zice — limba e la lo-
cul ei.
— Cum se poate ? zice offen d . Imposibil !
— Ba va asigur — zice doctorul. Limba este in
perfects stare, doar ca e cam albastra.
■— O, nu — zice ofiferul. Va in$elati ! Am vazut
cu ochii mei cum $i-a mu$cat-o !
— Daca-i a$a — zice doctorul — uitafi-va ?i
dumneavoastra !
$i i-a aratat ofiferului gura mare. Iar in gura
odihnea foarte lini$tita limba.
Oh, maiculifa doamne ! Ce s-a mai minunat ofi-
ferul ! A cascat ni$te ochi, de ziceam ca au sa-i
sara afara din cap !
— Ce-o fi asta ? zice. Cum e cu putinfa a$a ceva ?
zice. A sta a avut doua limbi in gura ? !
— Ba de loc — zice doctorul — nu cred sa fi
avut doua... Un singur om nu poate sa aiba doua
limbi. $tiinfa nu admite a$a ceva. Iar eu — zice —
de$i nu ma angajez sa fundamentez din punct de
62
vedere ^tiintific acest fenomen, afirm totu$i ca in
general ?i in total, limba e la locul ei.
— Phiii ! zice ofiterul. Inseamna deci ca m-a in-
$elat ?! Inseamna ca poate sa vorbeasca ? Inseamna
deci, ticalosule, ca pofi sa vorbe^ti ?
— Da — zic — pot...
$i dupa ,,pot" i-am mai zis, pardon, un cuvintel
din pricina caruia ar fi putut sa se pravaleasca de
pe scaun.
$i ce credeti ? S-a suparat ? Sau credeti ca a
inceput sa zbiere sau a sarit la bataie ? Da' de
unde ! S-a pornit pe ris. S-a bucurat ca de nu $tiu
ce veste. De parca, $tiu eu, de parca ar fi gasit
cincisprezece ruble.
— Vai de mine — zice — n-o fi cumva un vis ?
Nu m-o fi in$elat urechea ? Ia — zice — repeta
din nou ce mi-ai spus !
Eu ii repet injuratura. Ba i-o $i infloresc. $i mai
adaug :
— Dumneavoastra — zic — sinteî cel mai mare
gunoi din lume, inaltimea voastra, gunoiul gunoaie-
lor. Sintefi — zic — un...
Auziî, voi, tovara?i ? $i el ride ! Nu injura ! Nu
bate ! Necheaza ca un cal !
— Inca ! zice. Inca, te rog !
Mie mi s-a facut necaz. Se plictise§te omul §i cu
injuraturile. Da' pina cind ? Ca doar nu sint gra-
mofon !
Am stat ce-am stat, am miriit ceva $i am tacut.
Atunci a terminat ?i el cu risul, $i-a ridicat sa-
bioara ofifereasca $i s-a pornit sa dea ordine :
— V a rog — zice — domnule doctor, ocupaî-va
pufin de acest specimen. Calmafi-1 pufin, facefi-i
puiina toaleta, apoi sa mi-1 trimitefi la comanda-
ment. Iar voi, frafilor, sa mi-1 pazifi ca pe ochii din
cap ! Tu, Filatov, ramii aici, iar Zikov sa iasa afara,
la u§a. Pe urma tu, Zikov, sa mi-1 aduci la coman-
dament.
Apoi ?i-a prins sabioara la Centura ?i a por
nit spre ie§ire. Zikov i-a deschis u$a, 1-a lasat sa
treaca ?i a ie$it dupa el in tinda.
63
$i imediat din tinda aceea intunecata s-a auzit
un vaiet prelung.
— O-o-o !
— Ce-i ? Ce s-a intimplat ? zice doctorul.
Zikov raspunde din tinda :
— Nimic ! Nimic, sa traiî ! Nu va deranjafi !
Inatyimea sa s-a poticnit $i s-a izbit cu capul de
pragul de sus.
— Pai, vezi — zice doctorul — nu-i bine sa fii
prea g ra b it!
Ei, si-am ramas numai trei in c a b in e t: eu, Fila
tov $i doctorul.
Doctorul ca doctorul ! Nici nu te pofi uita la el
fara sa rizi ! Daca trebuie sa achifi unul ca el, e
un fleac de nimic. Cu o lingura de lemn ii faci felul,
doar una sa-i dai.
Dar imi dau seam a ca aici n-am sa fac nici o
isprava. In primul rind pentru ca Filatov sta ca un
idol cu naganul in mina. Apoi fereastra. De?i e
larg deschisa, nu folose?te la nimic. Sub ea e prispa
pe care sint in$irati tofi b o ln av ii: le aud perfect
fiecare vorba. $i-apoi pe prichiciul ferestrei se afla
tot felul de borcane, sticlufe, §i mojare, clistire...
Nu, hotarit, aici n-o sa izbutesc nimic... Mai bine
sa stau molcuf.
Intre timp, doctorul a inceput sa ma trateze.
— A§a-a — zice — tinere domn... Ia deschide
gurat te rog !
— De ce ? zie. Ce v-a mai ramas necunoscut
acolo ?
— Nimic — zice. Dar vreau sa mai controlez
ceva.
— Daca vre£i neaparat — zic — poftim, con-
trolati !
Am cascat gura mare $i i-am scos limba.
— Da — zice doctorul. M-am convins. Limba
e in perfects stare. Pot sa te felicit. Doar ca —■ zice
— e din cale-afara de albastra. De parca ai fi scal-
dat-o in cerneala. Ce spui ? Sau poate ca obi^nu-
ie$ti sa bei cerneala, tinere ? He-he-he !..,
— Nu — zic.
64
— Bine, bine — zice. $i gingiile ti-s cam umflate,
Deh — zice — poftim, sa inghiti un piramidon.
L-am inghiît. Era bun.
Ca mi-era o foame, vedeî voi, ca nu numai pi-
ramidonul doctorului l-a$ fi inghitit, ci ?i pe docto-
rul in persoana.
— Ce-i cu dumneata ? — zice — e$ti prizonier ?
— Da — zic. Ca doar n-am venit in ospefie- la
dumneavoastra de buna voia mea.
— Inseamna deci ca e$ti bolêvic ?
— Am fost — zic. Da.
— O — zice — $ezi te rog ! De ce nu stai ? Uite,
taburetul, $ezi, te rog !
— Nu — zic — multumesc. In locul acela cu care
se $ade pe scaun am o insemnare pentru vecii veci-
lor. A$a ca — zic — cu locul acela nu pot sa $ed—
zic. Dar daca se va intimpla cumva sa scap cu zile,
n-am sa uit asta cit oi trai. Am sa tin minte ne-
aparat.
$i, o sa ma iertati, tovara§i, mi-am dat jo s pan-
talonii $i m-am aratat doctorului.
— Oh — zice doctorul — o, ce cruzim e!
Iar Filatov hohote$te :
— Ho-ho-ho !
— Ce-ti veni ? intreaba doctorul.
— Scuzati — zice. M-am inecat, inaltimea
voastra.
Iar doctorul, morocanos, face :
— Bine — zice — tinere domn, daca n-ai sa fii
impu$cat, vino sa-ti mai dau un piramidon.
— E-n regula — zic. Am sa vin.
In sinea mea sigur c-am ris. Ce rost ar avea,
spuneti ?i voi, sa ma plimb dupa moarte prin lume
$i sa sperii pe bietii mo^neguti ? Ca eu eram pre-
gatit sa mor de-a binelea. Ca nici nu mai speram,
vedeti voi, sa ma plimb viu pe lumea asta. Nu, nu
mai speram citu$i de putin.
— Daca-i aâ — zice doctorul — va puteti duce.
§i se intoarce grabit spre spalator sa-î spele
minutele.
5 — Nopticica 65
Filatov comanda :
— Inainte, mars !
Comanda ridica naganul,
Strabatem vestiarul ?i ie?im in tinda. Aici ?edea
Zikov, m-astepta 'linga bolnavi. $edea pe prispa
linga bolnavi §i le povestea ceva hazliu. $i aia ri-
deau. Rideau ou pofta. $i rinjeau minzeste,
— A h a ! zice. Cu toata stima, comisarule ! Ei,
cum a fost — zice — fi s-a pus plomba de aur ?
$i toata banda :
— Ha-ha-ha !
Le venea sa rida, boilor !
Filatov hohotea ?i el.
Zic :
— Alege-te-ai tu cu asemenea plomba — zic...
In git — zic — sa-fi stea... Momiie cafenie !
$i toata banda :
— Ha-ha-ha !... Bine ti-a intors-o ! Bravo !
Da' Zikov :
— Eu sint cafenie ? Da’ tu — zice — de care
momiie e?ti ?
Zic :
— Uite ce-i ! Eu unul nici nu vreau sa discut
cu tine, tradatorule, bandit alb gard ist!
Sa-1 fi vazut voi ce-a ro$it Zikov al nostru !
Sare-n picioare, i?i ia arma ?i striga:
— Ajunge ! striga. Stinga-mprejur ! Inainte, mars !
$i fac cu inchizatorul!
A d ic a , m a - n fe le g e fi : in c h id e c in t a t o a r e a c a a c u -
S i c a - f i pun o plomba d e plumb !
$i-am pornit. Umblam aproape alaturi. Eu in
stinga, Zikov in dreapta. Cind, ce sa vezi ? Mergem
tocmai in direcfia contrara. Infelegefi voi ? In loc
s-o fi luat spre comandament, mergeam spre capul
satului. Spre cimp, unde-s ultimele case.
„Ce-o fi asta ? imi zic. Unde naiba ma duce ?"
Dar de intrebat, fireste ca nu-mi vine sa-1 in-
treb. Am si eu mindria mea. Tac.
Tace si el. Pe urma zice :
— Ia hai ! zice. Intinde pasul !
— Asta-i buna ! zic. O sa si alerg acum !
66
Zice iar :
— Intinde pasul ! Prostule !
Ei, $i am luat-o mai repede, de$i nu chiar foavte.
$i-mi spuneam in sinea mea : ,,Curios, totu$i, unde
ne-om fi grabind ? Ca doar nu ne ducem la nunta !"
Nici n-am terminat bine sa zic : „la nunta", ca,
hop ! zaresc venind spre noi un general carunt.
Un fel de sperietoare, ma-nfelegi, in izmene albas-
tre cu lampas. O uscatura, un prapadit de genera-
la$. Vine spre noi $i salta bifiind din picioare.
— Incotro ? zice.
Zikov al meu ,,face drepfi" cu fafa la el, cum
scrie la carte, $i raspunde.
— La ordin — zice — inalfimea voastra ! Es-
cortez un prizonier bolêvic la execufie.
— Il achitam ?
— Il achitam, sa traiî — zice — inalîmea
voastra !
— Bravo, bravo ! zice generalul. Liber... Vezi-ti
de drum. $i cauta sa nu tragi alaturi — zice.
Zice $i se hlize$te la mine bucuros, ma-ntelegi,
de parca a$ fi gaina sau rafa $i el ar a^tepta sa ma
vada fript pe m asa lui.
— Vezi-fi de drum — zice — ?i cu Dumnezeu
inainte — zice. Ca nu un om ai sa impu$ti, ci pe
diavolul in persoana. Infeles ?
— 'nfeles, sa traifi ! face Zikov. Diavolul in
persoana, sa traifi !
— Ei, cu Dumnezeu inainte ! mai zice.
$i pleaca. Pleaca, ma-nfelegi, bifiind mereu din
picioare.
Iar noi, ma-nfelegi, am plecat $i noi mai departe.
Am plecat, dar drept sa va spun, nu prea aveam
gust sa merg. Ce mai incolo-ncoace, nu mai voiau
picioarele sa mearga.
$i mai era ?i-o vreme frumoasa... Minunata
vreme ! Pomii infloreau prin livezi. $i frunzele
fo$neau. $i zburau pasarelele.
$i tu, in timpul asta, trebuie sa faci a$a o pro-
menada vesela !
5* 67
Eh, maiculifa maica ! N-am sa uit niciodata, to-
vara?i, cite ?i mai cite mi-au trecut atunci prin
minte...
Mergeam, ma-nfelegi, mergeam eu inainte $i Zi-
kov in urma mea. M ergea in urma mea ?i facanea
din inchizator $i scirfiia din bocancii aia engleze?ti.
$i tacea... Tacea ca un ticalos... Barem sa fi spus
$i el o vorba. Doar a$a, ca sa curme uritul. Barem
sa strige, sa-njure.
Am ie?it noi din sat. Pe urma am dat de izlaz,
unde se plimbau vacile. Pe urma am luat-o pe o
carare, pe linga tot felul de gradini ?i livezi. Mergi
?i mergi... $i Zikov ala tot tace §i tace. Ticalosul...
Doar zdrangane arma aia a lui, §i scirtiie bocancii
aia scirbo?i.
Ptiu, drace, ca tare-mi mai era u r it !...
$i-mi zic : „Ehe, Petka Trofimov !... osta$ule
ro?u ! Salta c a p u l!"
Dar nu puteam, ma-nfelegi. Nu voia capul sa se
salte.
Mi se tot invirtea nu $tiu ce parastas prin minte.
,,Da — ziceam. Da, Petka Trofimov, greu e sa
mori departe de ai tai ! Doar tovara$ii de lupta
daca m-or mai pomeni. M acar ca $i aici e un semn de
intrebare : mai scapa ei din incercuire ? Valeu
— imi zic — greu trebuie ca-i mai e tovaraûlui
Zavaruhin in satul ala, Tir sau cum i-o mai fi zi-
cind ! Din stinga il inghesuie ?kuro, din dreapta
Mamontov, din fafa ataca Ulagai... $i poate ca toate
astea numai din cauza mea. Poate ca numai eu sint
de vina !"
Ptiu, drace ! Unde ne tot ducem ? Unde dracu
mergem intr-una ?
Gata, uite ca satul nici nu se mai vede. Nici cii-
nii nu mai latra. $i noi tot mergem mereu ! Mare
minune, ma-nfelegi !
,,Ce cusur — zic — ar avea tufele de colo ? N-ar
fi asta un loc potrivit ? Sau, sa zicem, rachitele de
dincoace..."
Imi zic : ,,Aici, dupa tufele astea sau colo, in ripa
din stinga, sint locuri tocmai bune ca sa alungi su-
68
fletul dintr-un om. Rau face Zikov ca nu ma duce
intr-acolo !"
Dar Zikov, ce sa vezi, tocmai intr-acolo ma du-
cea. In ripa din stinga potecii.
— Ia opre$te ! zice. Stai !
M-am oprit. $i stau. Stau lini?tit, si-mi zic :
,,Ce sa-i faci ! Gata ! Ia-fi ramas bun, ostaûle !
Dar de la cine, ma rog, sa-mi iau ramas bun ?
In jur, ma-nfelegi, cit vezi cu ochii, numai iarba ?i
iar iarba.
Intorc capul ?i-l vad pe Zikov ca-?i ia pu?ca sub-
suoara, i?i baga mina-n sin ?i scoate nu ?tiu ce
de acolo.
— Tine — zice — prindefi-i !
Ce-o fi vrind ?
Imi intindea ni$te epolefi. Epolefi de fir, ma-n-
ielegi, cu ni?te zdranganei sclipitori. Doi epolefi
$i patru ace de siguranfa.
— Na — zice —- punefi-i !
— Ce sa-mi pun ?
Nu inêlegeam de loc, ma-nfelegi !
— Ia mai dute-n !... zic. M-am saturat de glume !
Iar el catre mine :
— Blegule ! zice. Pune-fi mai repede epolefii,
pina nu ne prind aia I Haide ! M-auzi tu ?
Eu, nimic. Nu eram in stare sa ma mi?c. Stateam
aâ, ca prostul.
— Bine — zice — haide sa fi-i prind eu. Aplea-
ca-te, hai ! Repede !
M-am aplecat. Mi-a prins fuga epoletul sting cu
doua ace, apoi cel drept cu alte doua.
— 5i-acum, sa fugim !
— Incotro ? zic.
— Ei, incotro ? La Budeonii... Unde alta ?
Aoleu, tovaraî !... Zau daca nu eram cit pe ce
sa ma pornesc pe plins ! M-am lasat moale la pa-
mint ?i scoala-te daca pofi...
— Frate ! zic. Frafioare ! Zikov ! E?ti cu ade-
varat de-ai no?tri ?
— De-ai no?tri — zice. Frumos suna... Scoala, ?i
sa fugim la Budeonii.
69
— Nu — zic — a$teapta... Nu pot.
— Da' ce-i cu tine ? De ce nu poî ?
— Pentru ca — zic — simt ca mi s-a incins o
hora-n burta.
Inêlegeî voi ? Sunbeam ca intr-adevar a inceput
sa-mi fiarba un cazan in burta. ,,Ei — imi zic. Acum
incepe sa-$i arate coltii ceara aia de peceî. Ca
incepuse sa-mi arda $i gura, $i gitul, $i pieptul, $i
burta toata. Zau daca nu-mi simêam toate maêle
ca ard $i-mi joaca, $i se smucesc, $i se sfi?ie in
bucaî-bucatele. $i ma arde ! Nu-i chip sa ma scol
de pe jos.
,,Phii ! imi zic. Am scapat eu de glont $i de o
porcarie ca asta sa nu pot scapa ? Nu, n-am de
gind sa crap a i c i !"
5i dau sa ma ridic in picioare. Fac o sfortare
peste poate, ma salt in genunchi, dar cad iaraî la
pamint.
— Nu — zic — glume$ti ! Ai sa te scoli tu !
$i iar ma ridic in genunchi. $i iara$i cad.
Ca sa vezi ce porcarie ! Gindiî-va $i v o i : un
osta$ ro$u sa nu se poata scula in picioare cind
vrea cu tot dinadinsul !
,,Ei, daca-i a$a — imi spun in sinea mea — in-
seamna ca s-a sfir$it cu mine !"
— Inseamna — zic — ca trebuie sa ne luam ra-
mas bun, tovaraê Zikov.
Iar e l :
— Lasa fleacurile ! Ne-om lua noi ramas bun alta
data. Dar n-ai sa te superi daca am sa te iau in
braê ?
— Nu — zic — n-are r o s t! De ce sa ma cari in
braê ? Ca eu tot am mierlit-o !
— Astimpara-te ! zice el. N-ai nimic. Doar ca-fi
zbirniie telegrama aia din burta.
— Cum — zic — care telegrama ?
— Pai aia — zice — pe care ai mestecat-o la
interogatoriu.
— Ba, caraghiosule ! zic. Aia nici nu era tele
grama. Era un mesaj, O scrisoare secreta pe care
o duceam tovara$uiui. Budeonii. O scrisoare pe
70
care n-am apucat s-o due pina la oapat. Sint — zic
— un gura-casca. Am inghifit un raport de cea mai
mare insemnatate pentru divizia noastra. Nici cu
moartea — zic — n-am sa pot plati gre§eala asta !
Ei, §i ce mai vorba multa, i-am povestit tot.
— $i-acum — zic — lasa-ma aici, pentru numele
lui Dumnezeu... Lasa-ma §i fugi cit mai ai zile !
Dar el — inchipuifi-va §i v o i ! — n-a mai stat sa
piarda vremea cu mine. M-a saltat de la pamint,
m-a aruncat pe umar ca pe un sac, §i-a intins-o cu
mine in spate pe dupa tufe.
Apoi a ie§it din ripa. $i s-a a§ternut la fuga, ma-n-
telegi, cit il duceau picioarele... $i-a tot fugit de
m-apuca groaza cind imi am intesc! Cal sa fi fost
— ma-ntelegi — §i tot nu fugea a§a.
De la o vreme, zic :
— Ma, Zikov, tie ti-o fi greu, m a !
— Da’ de unde — gifiie el. Am alergat eu $i cu
poveri mai ceva ca tine !
Zic eu :
— Mai stai de te odihne^te...
Oricum, prea placut nu-mi era sa umblu calare
pe un om, infelegeti $i voi.
— Mai odihne$te-te ! zic. Pe urma plecam mai
departe.
— Nu ma birii la cap ! zice. Mai fugim pina la
padurieea din fafa, $i acolo vedem noi ce-i de facut.
Ma uit eu, paduricea-i cam departi$or. Sa tot fie
vreo doua verste pina la padurieea aceea.
Ei, $i-am alergat noi, adica a alergat el cu mine-n
spate, cit a putut, destul ca peste vreo zece mi
nute eram acolo.
— Ptru ! — zic — am ajuns $i-n padure !
Zikov imi da drumui din spinare, $i eu — in-
chipuiti-va — ramin popindau pe propriile mele
picioare.
Ca sa vedeti ce minune !
Cit timp am calatorit peste cimp, in spinarea lui
Zikov, incet-incet, razmerifa din burta mea s-a po-
tolit. Parca nu-mi mai era a$a rau. Parca nu ma
mai durea a$a tare.
72
— Daca-i a$a — zic — hai sa iughn mai de-
parte !
Dar Zikov :
— Stai ! zice. A§teapta, ca nu mai p o t !
— Da' ce-ai pafit — zic — de ce nu mai poti ?
— Pai — zice — oricum ai lua-o, nu sint cal. Nu
pot alerga atita fara odihna !
Ma uit eu : adevarat — era ud leoarca baiatul.
Ei, §i ne-am a§ezat noi sub un copac umbros, eu
rastignit pe iarba, el turce?te linga mine. $i $i-a
scos Zikov punga cu mahorca ?i $i-a rasucit o
ligara groasa.
Zic eu :
— Uite, ma Zikov — zic — eu, unul, tot nu $tiu :
cine e§ti tu, ma ?
— Eu ? zice. Eu sint un tradator par§iv — zice.
Eu m-am vindut trup §i suflet lui Mamontov pentru
o manta englezeasca.
— Ma Zikov — zic — de ce minî, ma ?
— Deh — zice — poate ca mint. Dar de mobi-
lizat, m-am mobilizat de-adevaratelea. Nu de buna
voia mea servesc de trei luni §i mai bine in armata
albilor.
$i mi-a povestit, inielegi, totul, de-a fir-a-par :
Cum s-a intors acasa de pe frontul german. Cum
$i-a gasit gospodaria paraduita. Cum $i-a ingropat
nevasta doborita de tifos. Cum a argaît, inchi-
puiî-va, la un popa. $i cite ?i mai cite... Pe urma
— cum 1-au luat cu sila la cazaci, cum i-au pus o
arma in mina $i i-au poruncit sa traga in bol$evici.
— Trage — i-au spus — $i nu te uita la car-
tu$e ! Trage — i-au spus — pentru ca bol$evicii
nu sint oameni ! Ei sint du^manii oamenilor — a$a
i-au spus...
Da’ eu il intreb :
— $i tu ce-ai facut, ai tras ?
— Nu — zice n-am tras. Doar cu patul pu$tii...
—■ Cum — zic — cu patul pu$tii ?... Inseamna
ca totu$i ai ucis ?
— Pe cinstea mea — zice — un siingur om.„ $i ala
un ofifer de-al nostru. Podporucikul Giibel.
73
— Asta cine o mai fi ? zic.
— Pai ala — zice — care te-a lovit peste fata.
— Cum ? zic. M aiculifa mama ! Cind ai facut-o ?
— Pai, la infirmerie — zice. La vestiar... Cu patul
pu^tii... Cit te-au indopat pe tine cu piramidon.
Ca sa vedeti $i voi, ce baiat istet ! L-a achitat cu
o singura lovitura de pat de pu$ca. Mai tineti minte
cind a intrebat doctorul : cine striga acolo ? Giibel
strigase. Pe urma Zikov l-a ascuns sub o lavifa.
— Tot acolo — zice Zikov — in vestiar ti-am
facut rost $i de epoleti... Nu — zice — nu te teme...
Nu-s ai raposatului. Atirna in cui tunica doctoru-
lui. De la tunica a ia i-am seos. A$a ca acum — zice
— $tii cine e$ti ? Acum e$ti doctor.
— Ptiu, drace ! zic.
$i mai zic :
— Ma, Zikov ! Pai atunci de ce naiba ai mai
facut pe nebunul ? De ce te-ai mai certat cu mine,
frate ?
— M-am certat ? zice. Tu ce-ai fi vrut, sa te
pup ? Sa te iau cu ,,scumpe tovaraê" ? In cazul
asta, scumpe tovara$e, am fi atirnat acum pe ace-
ea$i ramura de mesteacan.
— A ?a e, bine zici. Ai dreptate, Z ik o v! Zau ca
e$ti baiat is t e t! zic.
— Da — face el. Dar sa vezi ca acum am alta
grija : n-or sa ma impu^te ai vo$tri cind om da de
ei, ce zici ?
— Lasa prostiile — ii raspund eu. Ce, tu e§ti ge
neral ? Sau poate colonel ?
— Nu — zice — sint soldat prost. Dar — zice —■
§coala parohiala sateasca am facut-o. Am invatat
doua clase. Pe urma tata m-a bagat pastor.
— Vezi ! zic. Inseamna ca avem acela$i titlu. $i
eu am terminat pastoria. Dar ce sa mai vorbim !
Toata armata noastra se compune din pastori ?i din
zidari §i din pietrari. La noi ai sa fii primnt cu
bratele deschise ! Ca e§ti de-ai no§tri ! Mujic, ce
mai ! Unde sa lupfi tu daca nu in armata lui Bu-
deonii ?
74
— A§a e — zice. Nu-i de mine sa lupt in armata
cazacilor. Eu de mult nazuiam sa vin la Budeonii.
Ca, vezi tu, grozav as vrea sa-1 vad. Cum e la chip
Budeonii asta ? Tu 1-ai vazut vreodata ?
— Da — zic — 1-am vazut. Dar numai pe perete.
Aveam un portret de-al lui la postul de comanda.
Calare pe un cal balan.
— Ia spune — zice — e fost ofifer ?
— Vezi sa nu ! zic. Ce, ai capiat ? Pai el e coman-
dantul unai intregi armate !
— Inseamna ca a fost general ?
— Da’ de unde — zic — a fost argat. Inchipu-
ie-fi, un mujic de pe la noi din gubernie. Lasa, ce
sa-fi mai spun eu, o sa vezi tu singur ! Daca om
aj'unge pina la Lugansk, o saJl gasesc eiu pe Budeo
nii $i am sa-fi fac neaparat cunostinfa cu el.
— Atunci, stii ce ? intoarce el vorba. Haide sa
cautam mai repede drumul.
— Haide — zic eu.
Dar cind sa ma scol — nu-i chip. Iar ma apucase.
Zikov ma ajuta sa ma ridic si porniim cu chiu cu
vai. Strabatem padurea si iesim la o liziera plina
de lumina. Tin minte de parca ar fi fost ieri, cind
am iesit la liziera aia luminoasa, Zikov face catre
mine :
— Acum spune-mi cinstit, la ce dracu’ ai omo-
rit santinela aia a noastra ?
— Cine a omorit-o ? zic. Eu ? Eu n-am omorit pe
nimeni. L-a omorit, pesemne, un nebun pe. care 1-am
intilnit dimineafa.
N-am terminat bine de vorbit cind — inchi-
puifi-va ! — da, de dupa un tufis rasare faranul cu
pricina... Chiar mujicul acela zarghit pe care vru-
sesem sa -1 sperii cu browningul.
Vine spre noi — zdrenfaros, zbirlit §i, inchi-
puifi-va, tot zimbitor. ?i tot mormaind, bodoganind
vorbe neinfelese.
M-am speriat. Am stat locului. Dar nu mi-am ara-
tat frica pe fafa.
Zic :
— Ia te uita ! O persoana cunoscuta.
J
75
— Cine-i asta ? ma intreaba Zikov.
Zic :
— Pai asta-i chiar ala care a ucis santinela
voastra cu un bolovan.
Pe urma mai adaug :
— De ce faci treburi dintr-astea, fraîoare ? De
ce omori oameni sub nume fal$ ? Ia spune ? $tii ca
era cit pe ce sa fiu spinzurat de nas din pricina ta ?
$tii sau ba ? Ce î-a venit — zic — sa omori oa
meni ?
Iar el raspunde :
— Mi-a venit — zice. Am omorit §i am sa mai
omor. Am sa va omor pe tofi, slugoi ai lui M a
montov !
$i-l vad ca se uita strimb spre umerii mei. Imi
sclipeau acolo epoleîi ofitere?ti.
— Nici pe voi n-am sa va crut — zice. Am sa va
trimit $i pe voi sus in rai, pui de cafea ce-mi
sinteti !
5i-l vad ca se apleaca sa ridice o piatra.
— Stai! strig. Stai, aiuritule !
Dar pina sa strig, ma-ntelegi, v ijj ! o piatra.
Chiar deasupra capului mi-a trecut, la un lat de
palma mi-a trecut !
Atunci mi-am ie$it din fire.
— Stai 1 strig. Zarghitule, astimpara-te !
Dar el, inchipuifi-va, sare in panful drumului, se
apleaca sa-§i umple poalele cu pietre §i de acolo,
din cetatea lui, incepe sa bombardeze cu pietre. Pe
mine m-a atins in doua rinduri la ureche. Pe Zikov
in piept sau in nas.
Zic :
— Pune mina pe el, Zikov ! Ce sa ne mai pier-
dem vremea...
Ne-am repezit amindoi la el : Zikov s-a trintit
peste picioarele lui, eu 1-am prins in brafe §i dau
sa-1 bu§esc de pamint. Dar el, nimic. Era voinic, nu
gluma. Nebunii, stifi voi, sint intotdeauna voinici.
Gifiia, se zvircolea, mu?ca, nu 1-am putut trinti in
nici un fel. $i urla tot timpul.
76
— Vipere !... urla. Dulai par$ivi ! Slugoi burju-
ie$ti !...
Daca am auzit. a$a, am tras de pe mine cureaua
— aveam. o curea grozava, trainica, din piele — ?i
1-am legat fedele$ pe zarghitul nostru. Ca sa nu mai
urle, i-am infundat gura cu un §omoiog de iarba.
Pe urma, legat cum era, 1-am trintit in §ant-
— Stai —■ zic — acolo §i trage-Ji sufletul !
$i eram gata s-o pornim iara$i la drum, cind
deodata auzim tropot de copite. Intelegeti ? Venea
spre noi o patrula de cazaci calari.
— Stai ! striga aia. Cine sinteî ? De unde veniî ?
„G ata ! imi zic. Acum, Petka Trofimov, chiar ca
s-a zis cu tine !"
Am ramas $ezind pe un mu$uroi fara sa ma pot
clinti.
Dar sa vedeti ca Zikov nu s-a fisticit de loc. Le-a
raspuns infipt :
— Sintem — zice — curieri personali ai gene-
ralului Mamontov.
— $i-ncotro mergeî ?
— Mergem — zice — in satul Karbatovo, la co-
lonelul Stepsel, un ordin special.
— Va sa zica a§a ? Atunci haidefi inapoi, la pos-
tul de comanda.
— 5i de ce, ma rog ?
— D-aia. O sa vedeti voi acolo.
$i vad ca se uita chiori§ la epoletii mei de fir.
Se uita ?i rid strimb : chipurile — las' ca nu ne
duceti voi cu pre§ul ! V-am ghicit noi, ca avem
ochi incercati in de-alde astea.
Dar vezi ca nici Zikov nu era prost. Se uita $i el
la epoletii mei §i mormaie ceva suparat.
— $titi voi — zice — cine este dumnealui ?
Dumneaiui e cel mai de seama doctor din toata ar-
mata lui Denikin. A scapat nu de mult din prizonie-
ratuil rosilor $i acum se grabe$ite sa ajunga cit mai
repede la statul-major al lui Denikin. Eu sint aghio-
tantul lui personal, pricepeti voi ?
Da’ aia zic :
— Nu minti, ma ?
1l
Da' el zice :
— Daca va-ncumetaî sa ne tineti in loc, o sa
p a ^ i una de la Mamontov, de n-o sa puteî $edea
o saptam ina — zice. N-am dreptate, domnule
doctor ?
Eu, barem, eram pierit de tot, nici nu mai §tiam
ce sa spun.
—■ Da — zic. O sa va leganaî, frafilor, de prima
ramura de mesteacan. Vite incaljate ! zic. Cum in-
drazniî sa vorbiî a§a cu un om cumsecade ?
$i mai zic :
—■ $tiinfa nu admite una ca asta !
Daca au auzit ei a?a, ?i-au dat caciulile de pe
cap $i au inceput sa se scarpine in cre^tet. Tocmai.
atunci a mai venit unul de-al lor. Tot cazac. No-
rocuil nostru ca asta-l cuno^tea pe Zikov. L-a recu-
noscut. Numai ce-i vorbe$te :
— A ! Tu erai, Zikov ?
$i zice Zikov :
— Noroc, Petrov ! (sau Ivanov, mai §tiu eu.) Ia
te uita la a$tia ! Nu mai vor sa ma recunoasca
de loc !
Ala se intoarce spre ai lui :
—■ Ce tot faceî, baieî ? Pai asta e Zikov ! Din
escadronul intii. E consatean cu magazinerul
nostru.
Acium banditii s-au muiat de tot $i ne-au crezut
ca eu sint doctor, iar Zikov insofitorul meu.
— Poftim — zic ei. Puteî pleca.
$i mai zic apoi catre mine :
— Va rugam sa ne iertaî, inal)imea voastra !
Ca n-am facut-o dinadins !
— Bine, bine I zic, $tiin{a una ca asta.
$i am pornit tan{o$. Iar Zikov dupa mine, in
chip de aghiotant.
Da’ aia mai strigau dupa noi :
— Hei, ascultaî ! Ascultaî aici !
— Ce mai e ? intreb.
Intreb $i ma opresc. Dar Zikov incet catre mine :
— $terge-o ! $terge-o, baiatule !...
Da’ aia :
78
— Avefi grija, domnule doctor, n-o luati la
dreapta peste piriu !
— Da' ce-i ?
— Pai acolo — striga ei — s-au intarit budeono-
vi$tii, pe malul drept.
— Budeonovi?tii ? zic. Vai, ce nenorocire ! Bine
— zic — o sa ne ferim. Mersi frumos. Putefi pleca.
Ei, ?i s-au suit ei pe cai, $i au plecat.
Iar noi : doi pa§i $i-n $ant, unde cred ca va amin-
tifi ca-1 lasasem pe zarghitul nostru. Ziceam ca s-o
fi inabu$it, bietul om. Cind colo — nimic ! Cautam
noi in dreapta, cautam in stinga — nu-i nici urma.
Doar cureaua mai zacea pe fund, ?i aia rupta in
doua.
Mai ca bleg mai eram pe vrem ea aceea ! M-a
cuprins o parere de rau dupa cureaua mea, de era
sa ma podideasca lacrimile. Zikov ridea : „A1 nai-
bii, vierul, vinjos mai e !", dar mie-mi venea sa
urlu de necaz. Mai cu seam a ca cumparasem cu
reaua de la incheietorul nostru de pluton pe patru
cuburi de zahar rafinat, $i n-avea moarte. Era o
curea de piele de pore, tare, douazeci de oameni
sa fi tras de ea $i n-o rupeau, Pe cind zarghitul,
unul singur, cu miinile legate, $i tot a rupt-o... Sau
mai $tiu $i eu, poate a ros-o cu dinîi.
Stau, suspin, $i deodata vad ca $i Zikov s-a in-
cruntat, sta $i se framinta, Ai spune ca a pierdut
ceva sau ca a uitat ceva acasa,
— Ce s-a intimplat ? zic. Ce-i cu tine ?
— A$teapita — ziee. Nu ma tulbura !
Il vad ca-$i cerceteaza picioarele, se scarpina la
ceafa, apoi zice :
— Am uitat.., — zice. Am uitat... Ce mina e
asta ?
Zic :
— Stinga.
—■ Dar astalalta ?
— Dreapta.
— Bine — zice. Atunci, slava domnului ! Sa mer-
gem incoace. Pe mina dreapta.
79
— Aha ! zic. Pricep. La dreapta. Peste piriu. La
Budeonii. A ?a sa facem, ! Haide, V aska !
Mi-am zvirlit cit colo cureaua rupta §i am pornit
voinice^te, de m-am mirat $i eu. Doar ca n-a durat
mult.
De la o vreme iar a ineeput sa ma roada cizma,
iar m-a apucat sipinarea, iar ma injunghea burta.
Umblu eu leganat ca vai de lume §i-mi spun in
sinea mea :
„Aoleu, eroule — imi spun. Sfarma-Piatra ! Cu
unul ca tine la vinatoare de broa$te se merge, nu
la ciucerirea puterii !"
Cit despre Zikov, el merge, nu se-ncurca. Pe
urma se opre?te §i zice :
— Stai ! N-auzi nimic ?
— Nu — zic.
Ma opresc. Ascult.
$i-ntr-adevar, de undeva, de departe de tot, ra-
suna un ropot ca de mazare vinturata.
—■ Se aude un tacanit.
— Sint focuri de arma — zice Zikov. Clanfanit
de mitraliera. Latrat de ,,colt". Auzi — zice — cum
incaseaza ai no?tri de la ai vo$tri ?
— Da — zic — aud.
$i-am pornit iaraî mai repede. Am ie§it la drum.
$i stirnind tot praful, am tinut-o tot a$a, cu soa-
rele drept in faâ. Pe urma, soarele a apus, a in
ceput sa se intunece $i la fiecare pas bubuiturile
se auzeau tot mai tare, ba din stinga, ba din dreapta
$oselei —■ bum ! bah !
— Gata ! zice Zikov. Ajunge ! Sa ne scoatem
gunoaiele astea !
— Ce — zic — care gunoaie ?
— Epoleîi — zice. Jo s cu ei $i la to$i dracii !
Ajunge ! Patru luni de fandoseala mi-ajunge ! Cre-
de-ma, frate, mi-au facut bataturi la umeri !
— Da' o fi timpul ? zic.
— E timpul — zice. Ajunge ! Poftiî, domnule
doctor — zice — sa-ncepem cu dumneavoastra.
$i se porne^te sa-mi smulga epoleîi de ofi|er alb.
ao
Intorc privirea spre el $i-i vad ochii rai, mi-
nio$i de parca nu trage de ni$te epoleî, ci face
cine $tie ce lucru murdar. Cu atit mai mult cu cit
acele de siguranfa sint ruginite $i nu vor sa iasa.
Trage de ele $i nu se desfac de loc.
— Phi, holera ! zice.
$i cind a smucit o data de epolet, 1-a smuls cu
stofa cu tot, cu o bucata de bluza 1-a smuls.
— Gata — zice — una la mina ! Da umarul cela-
lalt — zice.
L-a smuls $i pe celalalt $i n-a apucat sa-l arunce
bine la mama dracului in $anf, ca auzim un tropot.
$i pina sa ne dezmeticim, pina sa rasuflam o
data, hop ca se ive$te in zare alta patrula de ca-
larefi !
Drept spre noi venea.
— Intinde-o ! zice Zikov. Intinde-o, baiatule, daca
mai fii la viafa !
5i a fi^nit, ma-nfelegi, ca din pu$ca.
Eu, dupa el. Cum am fost in stare sa fug, nu §tiu,
$tiu doar ca fugeam zdravan $i nu ramineam de loc
in urma.
Dar calaretii fire§te ca se apropiau mereu. In
padure mai pofi scapa de urmarirea unei patrule
calari, dar pe drum drept, ca-n palma, nu-i chiar
a?a u§or. Ca, oricum, patrula are mai multe pi-
cioare, ca, deh ! sint cai totu§i.
Ei, §i tot mai aproape rasuna tropotul de copite.
Apoi, fara veste : ,,trac-pac-pac !"
Chiar deasupra capafinii mi-a $uierat un glonte.
Piu-u-u ! ?i iara$i : pac-pac !...
Cind am auzit trosnetul carabinelor, am inghefat,
sloi mi s-a facut spinarea !
Deodata, Zikov striga :
— Prietene ! Fratee !
Zic :
— Ce-i ?
Zice :
— Prietene... tovara$e ! Fugi...
Ma uit la el, e palid, cu ochii bulbucati, cu spuma
la buze ca un cal istovit.
81
— Fugi ! zice. Fugi, te rog... Nu zabovi... Frate !...
Tare nu voia saracul sa pice iara§i in gheara lui
Mamontov ! Tare mai voia sa-l vada pe Budeonii
inainte de moarte !
$i nici eu nu voiam sa mor. Ca un trapa$ Orlov
am luat-o la goana.
Alergam, ma-ntelegi, $i-n jurul nostru se-nalta
praful, ca un.fum in jurul pirjolului. Drumul nici
nu se mai vedea de atlta .praf. $i nici pe Zikov
nu -1 mai vedeam. Iar de la urma impu$caturile
trosneau intr-una :
— Trie ! Trac ! Trosc !
Deodata, Zikov zice... nu zice, striga :
— Vai !
Sau :
— Ah !
Nu mai tin minte.
Intorc capul si-1 vad : a cazut Zikov al meu cu
fruntea in pamint. Zace pe drum, cu obrazul plin de
singe ?i nasul in praf.
Dar din spate, mereu : ,,Trac ! Trosc !"
O iau la goana, inainte. Dar nu pot. Ma-ntorc.
Ma aplec spre el ?i strig :
— Zikov ! strig. Scoala ! Zikov !
El, nimic. Nu se scoala. Nu mi^ca. Adulmeca
praful drumului.
Il prind de umeri. Il scutur din toate puterile.
— Zikov — zic — haide ! Scoala !...
In clipa aceea aud deasupra capului :
— Stai ! Miinile su s !
Imi salt capul asta aiurit $i... ce sa vezi ?
Maiculita, doamne ! Pe capelele soldate$ti scli-
pe?te steluta Armatei Ro?ii !
Atunci, tin minte, ma las moale in praful drumu
lui, linga Zikov, ?i zic :
— Tovara§i ! zic. Ce-ati facut ? De ce ? Ati ucis
pe unul de-ai nostri ! zic.
— Las-o mai moale —■ zic ei. Nu mai minti !
Alor no§tri nu le sclipesc epoletii pe u m eri!
— M are lucru — zic — auzi dumneata, epoleti !
Cu epoleti, dar e de-ai n o $ t r i totu?i ! De-ai n o ?tri!
82
— Ai dreptate —- zice unul. Chiar ca e de-ai
vo?tri...
$i comandantul lor, un flacaia? cu un mot rn
frunte, ride ?i zice :
— Oho — zice — ia uitati-va la el, §i-a smuls
epoletii cu stofa cu t o t ! Ai bagat-o pe mineca,
bandit alb !
— Bandit alb e$ti tu ! zic. Stai ca-ti arat eu tie
pentru vorba asta...
Mâm ?i ineicat de furie... ,,Auzi dracie ! imi zic.
Ajungi in sfir?it la ai tai, ?i uite cum te intimpina !"
$i zic :
— Ai sa mi-o plate?ti tu ! O sa-ti scot toate ma-
selele !
Zice :
— Bine, bine ! Ne socotim noi mai tirziu. Desca-
lecati, tovara?i ! comanda. Perchezitionati mortul,
iar pe dentistul asta duceti-1 la Bandurov, la
comisar !
Abia acum m-am dumerit eu de-a binelea.
— $i cum adica — zic — credeti intr-adevar ca
sint alb ?
— Ba — zice unul — poate ca e$ti chiar cafeniu-
trandafiriu.
Iar Zikov zace mereu in praf. Baietii il rastoarna
pe-o parte, pe spate, il cauta prin buzunare.
— Nimic ! zice unul. Da' mai rasufla.
— Bine — zice comandantul. N-are decit ! E
vreme frumoasa astazi.
Unul scoate din bluza lui Zikov citeva hirtii.
Cite§te :
,.Vasili Semionovici Zikov, soldat din primul es-
cadron al diviziei cazace^ti de voluntari a genera-
lului Mamontov".
— Hm, da — zice comandantul. De-ai no$tri ! Se
vede dupa toate semnele ca-i de-ai no$tri ! Ia hai
— zice — incalecarea, baieti !
Apoi catre mine :
— Da-i drumul, ostaûle ! zice. Pentru Dumnezeu.
pentru tar ?i pentru patrie, inainte mar? !
6* 83
— Ba mai u$or ! zic. Nu-mi las eu tovaraûl in
drum ! Luati-1 careva pe cal. E clar ?
— Pardon, scuzafi ! zic ei. N-avem nici un cata-
falc la indemina !
— Fara el — zic — nu plec de aici !
— Nu pleci ? De loc, de loc ? Nu glume$ti‘
cumva ? Foarte bine, daca-i pe-a$a ! Ia-1 in spi-
nare ! Vrei ?
Iar eu — $i ce, ma rog, nu credeî ? M-am aplecat,
am strins din dinî, 1-am saltat pe Zikov de la pa-
mint $i mi 1-am aburcat pe umar. De greu, era tare
greu, fire^te, totu$i n-am cazut $i nici pe Zikov nu
1-am scapat. De bine, de rau, ma puteam tine pe
picioare.
Ei, $i am plecat la drum.
In fata mea merg doi calareti cu ochii tinta ina-
inte, in dreapta merge 'Unul, in stinga inca unul, in
spate .comandantul patrulei, pe un cal sur, iar la mij-
loc Zikov, pe mine. Desigur ca picioarele mele nu
sint potcovite $i de alergat nu eram in stare sa
alerg. Mai cu seama ca rosaturile de la picioare, $i
burta, $i spinarea... Ce sa mai vorbesc, §titi ?i v o i !
Prea voinice$te nu mergeam eu §i nici prea vesel nu
eram.
Umblu ca beat. Ochii mi se inchid, picioarele mi
se impleticesc, $i la tot pasul dau peste cai. Iar
baietii ma ocarasc mereu :
— Hei ! Albgardistule ! Ne sperii caii... Momiie !
Raspund :
—• S c u z ati! Din gre$eala !
$i merg inainte. Nu-mi era necaz pe ei, las' sa
strige. Mi-era indiferent. $i-o zapaceala in capatina !
Nici sa mai gindesc nu-mi venea.
Vorba vine... zapaceala. De-a§a zapaceala te cu-
prinde groaza ! Curat groaza ! Ginditi-va §i voi : un
osta$ ro§u prizonier la ro§ii !
$i totu?i nu-mi mai era frica.
Oricum, erau ai no?tri, ce dracu’ ! Ai no$tri, cu
steluta la capela ! Am mai sperat eu, parca, sa-i
mai vad pe-ai no?tri cu steluta ? Nu, zau ca n-am
mai sp e r a t!
84
$i-h jurul meu tacanit de copite, iji-n cap tot t&-
canit. $i pe urma Zikov care tresare smucit la tot
pasul.
,,Eh — imi spun — sara-can de tine. Zikov. Te-ai
prapadit pe daiboj ! $i nici n-ai apucat sa-ti vezi
visul cu ochii, sa-1 vezi aievea pe tovarasul Bu-
deonii !"
Dar de mers, nu mai pot merge. Ma poticnesc
mereu. Cad la tot pasul sub picioarele cailor.
Aud risete :
— Ehei, ostaûle ! N-ai mincat destula ca$a ! Pe-
semne ca n-are destula untura ca$a voastra, a al-
bilor ! Ce spui ?
Iar eu nici de raspuns nu mai pot raspunde. Nici
macar sa le trag o injuratura nu pot. Cad de-a-n-
picioarele !
Atunci aud o voce :
— Ia da-1 incoace, osta$ule ! zice. Salta-î prie-
tenul aici, pe greabanul calului.
M-am apropiat, ^n minte, i-am multumit §i 1-am
culoat pe bietuil Zikov pe gitut caild a:l caluilui. Ei,
si a ramas saracu', indoit, cu miinile atirnind in jos,
ca mort. Iar eu am pornit mai departe.
S-a intunecat de-a binelea. Iar cind am ajuns la
Bandurovo, pLaisa M arieva, judetul Lugansk, sus pe
cer sclipeau steluê.
Mai tin minte c-am a§teptat multa vreme, undeva,
intr-o curte. Era o santinela acolo ?i Zikov zacea
pe pamint linga o fintina, iar eu, cu mina pe frun-
tea lui, sedeam §i plingeam.
Poate ca ma lasasera nervii, sau poate ca eram
cam ostenit, dar §tiu ca-mi venea tare greu, tova-
rasi, sa sed neputincios ?i sa vad cum mi se stinge
prietenul.
Mai respira, saracul. Dar stiti, asa, arar si fara
vlaga. Rasufla, geme, da din cap si iar amuteste.
Singele nu mai curge din timpla. §i ?tiam ca asta
e r3u.
Zic :
— Zikov !
85
El tace. Nici ochii nu §i-i deschide, nici urechea
nu §i-o ciule$te.
Zic iar :
— Zikov !... Lasa !... Nu te mai framinta ! zic. O
sa fie bine. A ieît o inourcatura. Ca doar sintem
la ai no?tri, la ro?ii, la Budeonii — zic — la ai
no?tri cu steluâ. Miine — zic — ai sa vezi, Zikov,
o sa ne punem ?i noi stelufe ?i o sa ne ducem sa
facem cuno?tinta cu Budeonii. $i sa vezi ca am sa-i
spun : ,,Tovara$e Budeonii, daî-mi voie sa va pre-
zint pe prietenul meu V asili Semionovici Zikov. E
cel mai mare erou de pe globul pamintesc..." Auzi,
mai Zikov ? $i Budeonii o sa spuna : ,,Da, bun baiat
e§ti tu, Zikov, ?i viteaz, doar ca nu mai trebuie sa
serve?ti la canalia alba, la Denikin, loeul tau e in
detaâmentul special, la tovara$ul Zavaruhin". $i
o sa te dea la unitatea noastra. Vrei — zic — vrei,
Zikov, sa vii la unitatea noastra, spune ?
Sigur ca vorbesc aiurea. Zikov nu aude. Tace.
Zace ca un butuc linga fintina.
Pe urma se deschide o u§a §i din casa striga o
voce :
— Aduceî prizonierul !
A sta sint eu — prizonierul !,.. Inchipuiti-va : un
osta? ro?u prizonier la ro$ii !...
Ei, $i intru in izba. Inauntru mirosea, fire$te, $i a
piine, $i a ciorba, $i a gaz. Sub icoane e o masa,
$i pe masa o ulcica de lapte $i un mauser engle-
zesc. Iar in faâ mesei $ade un flacau in cama$a
caucaziana. Mai incolo, inca unul, cu o $apca in
cap. Iar linga geam, al treilea, cu barba. $i mai erau
$i atyii, da' nu-i mai tin minte.
—■ la vino mai aproape, dragufule — zice careva.
Baietii il aduc $i pe Zikov $i-l intind pe o lavita.
Eu ma apropii de masa.
Cei trei ma cerceteaza din ochi, de parca n-a$ fi
om, -ci alta-aia. Apoi unul incepe sa scrie procesul-
verbal.
— Numele ? zice.
Zic :
— Trofimov Piotr Vasilievici,
86
— Cum, cum ? zice.
Zic :
— Tare nu pot vorbi — zic — ca mi-e gitul plin
de cerneala.
— Phii —■ zice — aiurit om !
Zic :
— Cum ai spus ?
Zice :
— Soldat ?
— Da — zic — din deta§amentul special al to-
vara?ului Zavaruhin.
— Cum ? zice flacaul care purta cama$a cauca-
ziana. Tu e$ti de-ai lui Zavaruhin ?
— Da — zic — sigur ca sint.
— Ce tot in?iri aici verzi ?i uscate ! zice. Unde
1-afi prins, tovara$i ?
— Inventeaza, tovara?e comisar — zic aia. E
spion pursinge din divizia lui Mamontov ! Uite hir-
tiile lui.
$i ii pun pe m asa actele lui Zikov.
Zic :
— Ei, $i ce-i cu asta ? zic. Asta-i Zikov. A fugit
din armata lui Mamontov. E adevarat. Eu insa sint
de-ai lui Zavaruhin — zic. Am fost trimis sa-i due
un mesaj secret tovaraûlui Budeonii.
— Pe jos — intreaba — te-au trimis ?
— Nu, zic. Pe Negru.
— Pe care negru ? intreaba. Unde te treze$ti, dra-
gutule ? Aici nu-i Africa ! Aici e Republica Rusa.
— Lasa ! zic. $tiu eu ca-i Republica Rusa. Dar
Negru era un cal.
— Da ? $i unde e calul asta al tau ?
—■ S-a inecat — zic.
—■ Cum, calul s-a inecat ?
— Da — zic — inchipuifi-va... I-am strins prea
tare chinga $i in apa a fost rau de el.
— Ia te uita ce minune se petrece pe lume ! Dar
mesajul unde-fi este ?
— Cum unde ? zic. $i m-aim infuriat, fin minte,
grozav. Unde e ? zic. Unde sa fie ? L-am m in cat!
$i mi s-au pornit cu tofii pe ris :
87
-— Ha-ha-ha !
Nu ma credeau, inielegep... Nu credeau nici o
vorba din ce le spun earn. Saooteau ca-i due cu
pre§ul.
Zic :
— Daca-i a$a — zic — uitap-va la spinarea mea,
ca-i toata o rana, vedep ? Sau poate credep ca
m-am biciuit singur cu vergeaua de la arma ?
§i mi-am tras afara cam aja, $i le-am aratat la top
spinarea. $i aluia in camaâ caucaziana, $i aluia cu
?apca, $i aluia cu barba de linga fereastra.
Cel cu barba, de linga fereastra, zice :
— Asta-i adevarat. Singur nu poate sa se biciu-
iasca nimeni in halul asta. Are dreptate baiatul. Ca
sa vezi ce 1-au lucrat, diavolii ! Cine 'te-a batut ?
— Ei, cine ! zic. Cazacii lui Mamontov !
— De — zic ei. $i-acum, ce sa facem cu el ?
Poate ca este intr-adevar de-ai no^tri. Cine ?tie...
Documente ai ?
— N-am nimic — zic. Am mincat totul. Cel mai
bun lucru ar fi sa trimiteti o telegrama tovaraûlui
Zavaruhin. El v-ar confirma.
— Asta-i asta — zic ei. De la Zavaruhin nu mai
avem de trei zile nici o ?tire. Unde-o fi $i ce-i cu el,
numai Alah ?tie !
— Ba eu $tiu — zic — ?i unde e, $i ce-i cu el.
Eu ii due tovara$ului Budeonii toate informafiile de
la Zavaruhin. Dafi-mi drumul — zic — va rog,
dap-mi drumul sa plec mai departe !
— Cum o sa-fi dam drumul ? zic unii.
— $i de ce nu ? zic alpi.
Ii vad ca salta din umeri ?i dau din miini. Vad
eu ca-mi vor da drumul. Zau ca-mi vor da drumul !
Dar sa vedep ca tocmai atunci a intervenit alta
incurcatura.
Deodata s-a stirnit afara, in curte, nu §tiu ce gala-
gie mare. Un glas razbate pina in izba. Ba rasuna
§i un cintec. $i nu §tiu de ce m-am intristat a?a,
fara pricina. Am avut un fel de presimpre. $i mi
s-a facut rau.
88
Dar comisarul, acela care purta cama$a caUca-
ziana, intreaba :
— Ce se aude acolo, in curte ?
Cel cu barba, de linga fereastra, se-ntoarce spre
geam ?i zice :
— E tot batrinul acela nenorocit care $i-a pierdut
minfile.
— Care baton nenorocit ?
— $tii tu, prisacarul caruia albii i-au ucis nevasta.
— A — zice comisarul. $i ce cauta pe aici ? De
ce nu-i lasat sa intre ? Poate ca e flamind, sa-i dea
baiefii ceva demincare !
In clipa aceea, u?a s-a trintit de perete ?i-n odaie
s-a napustit chiar nenorocitul acela de prisacar.
Fife?te ca 1-am recunoscut indata. Cum era sa
nu -1 recunosc, daca intr-o singura zi a bagat de
atitea ori groaza in mine ?! Era chiar mujicul acela
zarghit. Nebunul. Acum era chiar infiorator. Hainele
i se rupsesera de tot. Miinile $i picioarele ii erau
pline de zgirieturi insingerate, de parca ar fi stat
trei ceasuri pitit intr-o tufa de mace?. Dar mai cu
seama ochii... ochii ii erau rataciî de tot. Cu aseme-
nea ochi puteai pune pe goana un regiment intreg
de cavalerie. Era cit pe ce sa cad jos de groaza.
Iar el, cum a dat cu ochii de mine, s-a pornit sa
urle ?i sa dea din miini.
— Uite-1 ! urla. A sta e, tovara?i ! striga. UcidefH,
frafilor bol?evici ! Ucidefi diavolul ! Tragefi in el
cu cel mai mare pistol ! Doborifi-1 chiar acum...
— Ce-i asta ? zice comisarul — il cuno?ti ?
—■ Il cunosc ! zice. Cum sa nu-1 cunosc. El mi-a
dat foe la casa, el mi-a injungheat nevasta, babufa
mea, cu baioneta ! El m-a legat cu un friu acolo, la
marginea padurii...
— Ce spune ? zice comisarul. Ce tot spune ?
Iar eu zic :
— Ce friu, care friu ? zic. Minte, cu o curea 1-am
legat, nu cu un friu !
Iar mujicul zice :
— A sta e curierul lui Mamontov, generalu' albi-
lor ! Se duceau — zice — amindoi la Karbatova cu
89
rapoarte. Am auzit totul cu urechile mele, macar
ca ei, ticaloîi, m-au legat cu friul ala $i m-au arun-
cat in $ an t!
Iar eu zic :
— Nu minti ! Ce tot scorne$ti ? Nu te-am legat...
cu nici un friu...
Iar comisarul zice :
— Taci ! zice. Nu mai turui ! Sa ne spui, mai bine,
de ce te duceai la Karbatova, jigodie !
— Deh... Asta-i adevarat — zic. Ne duceam
intr-adevar la Karbatova. Dar nu ne duceam de-
adevaratelea... Ne duceam dar...
$i m-am fisticit. Am inceput sa ma bilbii $i cu
siguranâ ca am §i ro$it...
— Ne duceam — zic — nu acolo, ne duceam
incoace. Adica nu ne duceam incoace, veneam in-
colo...
— T a c i! striga comisarul. Ajunge !
Pe urma zice catre batrin :
— Bine, bunicule. fyi multumim. Te po{i duce.
Spune osta§ilor sa-ti dea demincare. Mergi sanatos !
A strins mina batrinului §i batrinul s-a dus... Iar
baieîi din odaie s-au strins intr-un colj. sub icoane
$i au inceput sa se sfatuiasca in $oapta...
Ei, ?i cum erau vremurile pe atunci, stiî voi $i
singuri. Nu prea era timp de pierdut.
S-au sfatuit ei o vreme, au chibzuit, au scris ceva
intr-o hirtie $i o $i citesc :
— ,.Trofimov Piotr, cerceta^ $i spion al inamicu-
lui, a fost condamnat la impu$care. Sentinfa va fi
executata pe loc".
Eu ce era sa spun ? Am tacut. Doar pe sub mus-
tafa, tin minte, am bodoganit :
— Ca sa vezi ! Poftim !... Un ro$u prizonier la
ro$ii...
Pe urma toti s-au sculat in picioare. Unii au ie$it
afara din izba. Altii au trecut la treburile lor mili-
tare. Iar pe mine m-au luat vreo trei-patru baieti
§i m-au scos in curte. M-au scos in curte $i mi-au
poruncit sa tree la zid.
90
J in minte ca le-am spus :
— De ce in curte, tovara$i ? De ce sa murdarim
batatura omului ? Pe urma — zic — gospodarului
9 sa-i fie sila de casa lui. Mai bine m-afi duce
undeva, mai deoparte, a$a, curafel...
— Bine-bine — zic ei. Hai, da-i drum ul! N-avem
noi vreme de fleacuri dintr-astea...
— Fie — zic. Atunci... sa ma dezbrac.
— Nu-i nevoie, lasa — zic ei.
— De ce ? zic. Nu-i pacat sa se prapadeasca efec-
tele ? Nu — zic — n-are nici un rost... Mai bine sa
va ramina voua hainele mele. Am ni?te cizme —
zic — cum nu s-a pom enit! Lacuite...
— Nu ne trebuie — zic ei. Nu vrem cizme engle-
ze?ti. Las' sa le poarte Antanta.
— Blegilor ! zic. „Antanta" ! Antanta sintefi voi !
Nu vedefi — zic — ca nu sint engleze$ti ? Sint
cizme curat ruse$ti. Uite aici, fabrica „Viteazul"-
Moscova.
Si m-a?ez fuga pe jo s $i trag intr-o suflare cizmele
alea viteje$ti.
— Poftim — zic — sa le purtafi sanatoî, frafilor,
$i sa va aducefi aminte de mine !
Zvirl cizmele. Desfac obielele.
Si ce credefi ? A sta chiar ca n-am s-o uit nici-
odata !! Din obiala mea veche $i puturoasa cade
un petec de hirtie. Si vad ca pe peticul acela e scris
ceva.
Il netezesc. Clar : sint ni$te litere acolo. Dar ce
fel de litere erau, nu $tiam pe vremea aceea.
Zic :
— Ia vedefi, frafilor, ce scrie aici ? Vedefi voi —
zic — ca eu nu $tiu carte.
— La ce sa mai citim ? zic ei. Nu-i nevoie. Treci
la zid !
Da' eu :
— Ce, va zgircifi pentru atita lucru ? Zic : avem
noi vreme $i pentru zid. Citifi mai intii ce scrie
aici. Poate ca scrie ceva important.
Pina la urma, s-a gasit unul care a aprins un chi-
brit $i s-a apropiat sa citeasca. A inceput intii sa
91
dea din buze litera cu litera, pe urma le aduna
laolalta $i zice :
— Aici scrie doar ,,iha".
— Cum ? zic. Ce ,,iha" ?
■— Da — zice — iha !
S-apropie $i altul. Pe urma inca unul. Citesc cu
tofii.
— Da — zic ei. Doar atit : ,,iha"...
Pe urma zice unul :
— Cam suspecta istorie ! Se mai deslu$e$te $i
urma unei pecefi — zice. Ia hai, frafilor, sa chemam
$i pe Belopolski !
Au dat fuga in izba. $i peste o clipa s-au intors
cu comisarul. Comisarul — era ala cu cama$a cau-
caziana — iese injurind.
— Ce-ati mai scornit — zice — ce-i aia Iriha" ?
Ia arata !
Pune mina, tin minte, pe hirtioara aia rupta, bo-
îta $i cite?te :
— ,,...mion Mihailovici Budeonii ...dantul Primei
armate de cavalerie ...la statul-major al diviziei
?ase a A.R.M.T.".
Ei, $i ce-a fost mai departe, nu mai trebuie sa va
spun.
Comisarul Belopolski s-a apucat cu miinile de cap.
— Ce-i asta ? zice. Ce-i cu hirtia asta ?
— Ce sa fie ? zic. A sta e tot ce a ramas din me-
sajul secret. A la pe care -1 duceam la Lugansk, la
Budeonii. Restul — zic — 1-am m in cat!
Aoleo, ce-a fost acolo !
Comisarul Belopolski striga :
— La loc comanda ! Sentinfa se anuleaza !
Apoi se apropie de mine, se apleaca §i ma prinde
de umeri.
— Tovaraê — zice — iarta-ne ! Era cit pe ce sa
te trimitem in rai, la bunul Dumnezeu !
Zic :
— Nu-i nimic. Poftifi... Dar va rog sa-mi dafi un
cal sa plec la Budeonii. Trebuie sa-i transmit —
zic — ni$te rapoarte foarte importante.
92
Da’ eu, ma-ntelegi, nici sa ma scol de jos nu eram
in stare. $edeam pe paniint, descult, $i-mi $tergeam
cu obielele sudoarea de pe fata. Ca naduîsem,
ma-ntelegi... Aveam $i motiv !...
Peste cinci minute, la poarta s-a oprit o caru-
cioara cu doi cai, Da' ce cai, vizitiul abia de-i mai
putea tine — scurmau pamintul sub copite ! Baietii
m-au urcat in carucioara, m-au infa$urat in fin. Era
cald, moale...
Mai tin minte, abia inchisesem ochii, ca aud gla-
sul tovaraûlui Belopolski :
— La Lugansk, statul-major al comandantului
Budeonii.
Atunci am sailtat capul.
— Va rog — zic — urcati-1 $i pe Zikov.
L-au adus $i pe Zikov, 1-au intins linga mine. Eu,
tin minte, 1-am inghioldit cu capul in umar. Tace.
Nici pis nu spune. Butuc, nu alta !
In clipa aceea, vizitiul nostru a pocnit din bici,
a ti?nit inainte, iar eu mi-am pierdut cuno§tinta.
Intr-un cuvint, adormisem.
$i tin minte ca azi, am avut un vis.
Se facea ca eram cantonati la Elisavetgrad. $i
aveam cizme noi, ?i cumparam de la Vanka Licikov,
un plutonier de la noi, ni$te obiele bune. 5i el
imi cerea pe obiele o juma' de sfert de mahorca §i
trei sau patru cuburi de zahar. Iar eu nu-i dadeam
decit o ratie ?i jumatate de piine. $i mai mult nimic,
pentru ca eu mahorca n-aveam. Ca eu nu sint fuma-
tor. $i se mai facea ca tare-mi placeau obielele
alea, ca erau, ma-ntelegi, moi §i groase. Grozave !
Dintr-un §tergar boieresc.
$i-i ziceam eu :
— O ratie ?i jumatate de piine. Piine foarte
buna. Aproape proaspata.
Iar Licikov zice :
— Nu... La dracu’ !
Cum s-a terminat tocmeala, nu mai tin minte, $tiu
doar ca am dobindit obielele. Le-am cumparat. $i
m-am ?i pus sa le incerc.
Mi le infa§uram incet, lini$tit, cind deodata apare
tovaraûl Zavaruhin $i zice :
— Trofimov, am aflat ca ai rosaturi la picioare. E
adevarat ?
— E adevarat — zic. Rosaturi u$oare.
— Ei bine — zice — Secîa speciala a hotarit sa
fii impu$cat pentru asta.
Zic :
— Cum dorifi, tovaraê Zavaruhin — zic. Va pri-
ve$te personal, tovara$e Zavaruhin. N-avefi decit
sa ma impu$cafi !
$i foarte calm, lini$tit, incep sa-mi desfaôr obie-
lele. Mi le desifasor si-mi zic in sinea mea : ,,Hm !
Se-ntimpla in viafa $i necazuri mai mari..."
$i ma trezesc.
Carucioara sta, nu $tiu de ce. E intuneric. Un pod
necunoscut sau, poate, o bariera. Vizitiul nostru
$ade la locul lui si fumeaza.
Zikov zace linga mine.
Rasufla hiriit Zikov al meu $i tot obrazul ii este
plin de singe. Din timpla ii tot curge $i-i bolboro-
se?te singele.
Am dat sa ma intind spre vizitiu, sa-i spun sa
faca ceva cu el, dar m-am ingrozit a$a de tare, incit
am cazut la loc fara simfire. $i iar am adormit.
A doua oara m-am de$teptat intr-alta parte.
Eram culcat intr-un pat moale. Deasupra capului
imi ardea o lampifa palida. Pe burta aveam ceva
fierbinte, un fel de plosca, ai zice. Iar linga mine,
pe un scaun, $edea un ,,nenea" roscovan, intr-un
halat alb.
Zic :
— Tu cine e?ti, ro?covanule ?
Zice :
— Eu sint doctorul.
— Dar eu cine sint ?
— Tu e$ti bolnavul. Te gase?ti la spital. Stai li-
nistit, te rog, si nu te mi$ca. Abia acum citeva clipe
fi s-a scos din burta ceara, cerneala §i inca ceva.
Zic :
— Bine. Dar hirtia afi gasit-o ?
94
— Da — zice — foarte multa hirtie.
Zic. :
— $i afi desluît totul ?
— Ce anume ? zice.
Zic :
-— Afi deslu$it ■— zic — tot ce seria acolo ? Sau
unele lucruri s-au mai $ters ?
— Da' de unde ! zice. Hirtia aceea s-a prefacut
intr-o masa informa.
— Pacat ! zic.
— $i acum, trebuie sa te caufi — zice. Trebuie
sa-fi ingrije^ti serios $i multa vreme burta bolnava.
Poftim — zice — inghite, te rog, pentru orice even-
tualitate, un piramidon.
Eu am inghifit piramidonul, iar el mi-a indreptat
plosca de pe burta $i pe urma a plecat.
Pe urma am intors capul. M-am uitat in dreapta,
in stinga, sa vad ce-i pe acolo. Erau paturi cu bol-
navi. Dormeau. Unii gemeau, alfii mormaiau in
somn. Iar la doua paturi de mine, tocmai linga soba,
vad o mutra cunoscuta.
Inchipuifi-va — era Zikov !
,,Dar ce-o fi facind el acolo ?" m-am intrebat eu.
Toata capafina ii era bandajata. Numai nasul se
ifea dintre fe$e. $i dumnealui, Zikov asta, se aple-
case pe jumatate afara din pat §i bijbiia cu mina
pe jos. Infunda ceva intr-o crapatura.
Zic :
— Mai, Zikov !
El i$i salta jumatatea de capafina §i zice :
— Ce-i ?
Zic :
— Ce faci tu acolo ? zic.
Zice :
— Eu ?
. — Da, tu — zic.
— Ce sa fac — zice — bag piramidonul asta in
crapatura. M-am plictisit pina-n g it — zice — de
piramidoanele astea. Se vede ca in toate arma-
lele oamenii sint lecuifi numai cu piramidoane. Pe-
95
semne ca §i inainte de na$terea lui Cristos, soldajii
tot cu piramidoane erau indopaji.
— Sucit om ! zic.
Pe unma il intreb :
— Mai traie$ti, ma ?
— Ba bine ca nu ! zice.
Zic
— $i te bucuri ?
— Ba bine ca nu ! zice. Ma, momiie cafenie !...
Atunci am vrut sa-1 injur cum se cuvine, ba am
dat chiar sa arunc cu perna intr-insul, dar deodata
m-am mole$it, m-am moleît, injelegi, m-a trecut un
tremur $i am cazut bleg pe perna. $i iar am adormit.
Pe urma m-a trezit soarele. Era dimineaja §i razele
fierbinji ma injepau drept in ochi. Intorc capul sa
scap de ele, ?i deodata vad un chip cunoscut.
Un cetatean, a$a, nu prea inalt, spatos, cu mustaja
mare, statea in u?a ?i se uita la mine.
$i sa vedeji, ca 1-am cunoscut dintt-o data, macar
ca nu-1 vazusem nicicind, dar tot 1-am recunoscut.
,,Eh — imi spun eu — asta-i Budeonii al nostru !
Mai, dar mustacios mai e..."
Iar el, in persoana, se apropie de patul meu, i$i
scoate din cap capela juguiata î zice :
— Ei, hai noroc !
Eu ma salt in capul oaselor $i zic :
— Tovaraê Budeonii,,, $i ma inec de emojie. To-
vara$e Budeonii, deta$amentul special al tovara$ului
Zavaruhin este inconjurat de du^mani. In stinga —
zic — ne inghesuie $kuro. In dreapta ne inghesuie
Mamontov. Nu — zic —■ din stinga Mamontov... Nu,
stinga — zic — Ulagai... Scuzaji — zic — nu,
dreapta Ulagai,..
Uitasem. In capul meu era o harababura. Am ta-
cut. Capul mi-a cazut pe perna.
Iar tovaraûl Budeonii, jin minte, imi pune mina
pe frunte $i zice :
— Are temperatura. li trebuie o compresa rece.
Atunci mi-am amintit ceva, mi-am ridicat iara$i
capul $i zic :
96
— Tovarase Budeonii ! Dati-mi voie sa va prezint
pe prietenul meu, Vasili Semionovici Zikov. Cel mai
mare erou de pe tot globul pamintesc.
Budeonii ride $i zice :
—■ $i care e eroul ala ?
— Uite — zic — ala cu jumatate de capaîna
bandajata. Ala care zimbe$te catre dumneavoastra.
— Aha — zice — vad !
$i se indreapta spre patul lui Zikov.
Ei, si pe urma cum au facut ei cuno$tinta, nu mai
tin minte. Sau la drept vorbind, nici n-am vazut. Ca
iar am adormit.
Iar peste vreo doua saptamini am ie?it din spital
?i am plecat inapoi la divizie.
Iar pe urma a venit iarna. $i pe urma, chiar in
ajun de Anul nou, mi-a sosit de la M oscova un dar :
Ordinul Steagul Ro?u.
$i pentru ce oare ? Spuneti si voi...
CU BARCA
o barca lunga $i incapatoare se apropia de ma-

lul pe care ma aflam. Era atit de plina, incit se afun-
dase adinc in apa §i inainta incet, abia taind valu-
lile. De la locul meu vedeam cu cita greutate se
implintau vislele in apa §i cum ie?eau apoi u$or la
suprafaja, scinteind la soare $i risipind in jur puz-
derie de stropi.
Stateam la mal, pe un bolovan mare, cotyuros $i
incalzit de soare. Ma simêam atit de bine, incit
nu-mi venea nici sa ma mi?c, nici sa ma uit imprejur;
eram chiar multumit ca barca e inca departe §i deci
mai pot sta aici citeva clipe, sa ma las in voia gin-
durilor... Ce-mi trecea prin minte ? Lucruri fara in-
semnatate : ce placut e sa stai pe malul apei, ce
frumos e cerul intins §i adinc, ce proaspat e aerul
imbibat de apa, ce placut miroase a scoici $i a
lemn ra$inos...
De mult nu mai ieîsem afara din ora§ §i tot ceea
ce vedeam imprejur imi umplea inima de bucurie :
$i umila papadie care se pitula sub umbreluja col-
buita a brusturelui, $i clipocitul u$or, abia deslu$it
al valurilor Nevei, $i flutura=iii albi care apareau
ici-colo in aerul straveziu. Nu-ji venea sa erezi
ca e razboi, ca frontul e aproape $i ca trece dincolo
de acoperi$urile $i hornurile pe deasupra carora
zboara in fiecare zi avioanele de bombardament $i
obuzele fasciste trimise asupra oraûlui nostru ase-
diat ! Nu, nu voiam in ruptul capului sa ma gindesc
la aceste lucruri, $i nici n-a$ fi putut s-o fac, in-
98
tr-atita ma simfeam de bine in ziuia aceea insorita
de iulie.
Hr
Linga micul debarcader unde trebuia sa se

opreasca barca, se adunase lume multa. Barca se
apropia de mal, iar eu, ca sa nu pierd rindul, am
trecut podeûl din scinduri ce se salta de parc-ar
fi fost viu, $i m-am amestecat printre cei care, la
fel >oa $i mine, a§teptau sa treaca riul. Se aflau acolo
mai mult femei, in cea mai mare parte muncitoare
in virsta.
Unele incepura sa dea binefe celor din barca ?i
sa le vorbeasca. $i in barca erau mai mult femei ;
barbafi erau puîni : doi-trei ofiferi, un marinar ?i
barcagiul infa?urat intr-o manta de pinza imper-
meabila cu gluga. Deocamdata nu-i puteam zari
decit spatele $i miinile care ie$eau din minecile
largi ale mantalei $i minuiau cu indeminare, dar §i
cu oarecare greutate, vislele. In ciuda curentului,
cu fiecare bataie de lopata apropia tot mai mult
barca de mal.
— Hai, M atvei Kapitonici, mai repede ! striga
cineva dintre cei care a$teptau.
Vislaûl nu raspunse. Numai cind barca a tras
la mal, el a intors pufin capul ?i i-am putut vedea
chipul. Era un baiefel de vreo unsprezece ani, ars
de soare ?i pufin tras la fata, cu o infati§are seri-
oasa ; doar sprincenele albe, decolorate de soare,
erau de copil. De sub uria$ul chipiu de visla?, cu
o ancora deasupra cozorocului, ii cadeau pe frun-
tea nadu§ita ûvife rebele din parul lui netuns ;
Suvifele astea, ca $i sprincenele, erau atit de balaie,
incit pareau de pai.
Dupa caldura $i dragostea plina de incredere cu
care i-au intimpinat femeile, se vedea ca baiatul nu
minuie?te vislele pentru prima oara, nici cu totul
intimplator.
— Sa traie^ti, capitane ! strigau femeile.
— Motenka ! De cind te a?teptam !
— Intirziem, Motenka, grabe$te-te !
7* 99
— Buna ziua, M atvei Kapitonici !
— Ia, la o parte, nu ne incurcaî ! striga baiatul
drept raspuns, cu o voce groasa, ragu§ita, de bas,
in timp ce barca, lovind u?or cu botul in dig, se le-
gana ?i scirtiia. Baiatul se straduia s-o apropie, spri-
jinind o v isla in ostretele debarcaderului, in timp
ce unul dintre ofileri, sarind pe mal, il ajuta sa o
propteasca.
Cit ai clipi din ochi, barca se goli. Atunci am in-
ceput sa ne urcam noi.
Micul visla§ parea foarte obosit. Broboane de
sudoare i se prelingeau pe obraz, dar el continua
sa dea comanda de imbarcare pe un ton potolit,
blind, dar poruncitor.
100
— Hei, tunica ! striga el. Dumneata cu m asca de
gaze, treci la stinga. Iar dumneata, cu ceaunul acela,
dincolo... Incet ! In c e t! Pastrami ordine ! Una, doua,
trei, patru, cinci, $ase, $apte.
li numara pe cei din barca, gre?i socoteala §i mai
numara o data.
— D estu l! Ajunge ! Vin indata sa va iau.
Zicind acestea, impinse cu v isla in debarcader
pentru a departa barca de mal, apoi i§i strinse man-
taua in jurul corpului, se a?eza ?i incepu sa adune
taxa : cite douazeci de copeici de persoana.
Mi-aduc aminte ca i-am dat o rubla $i i-am spus
ca nu-i nevoie sa-mi d ea resitull. B1 m-a privit cu
demnitate, a zimbit, a numarat opt monede de cite
zece copeici §i, intinzindu-mi-le impreuna cu chitan-
fa, mi-a zis :
— Daca aveî bani de prisos, depuneti-i la Casa
de economii.
Numara banii strin g, scoase din buzunar o punga
demodata, veche, din piele, puse intr-insa monedele,
o inchise, o viri la loc in buzunar, se a§eza mai bine,
i$i scuipa in palme §i apuca vislele.
Barca mare $i grea se urni din loc, fara sa-ntim-
pine vreo impotrivire $i luneca uôr in josul curen-
tului.
*
Dar nu ne a$ezasem bine pe bancile noastre, $i

nici nu se departase barca la o suta de metri de
tarm, cind se petrecu ceva la care era cu nepu-
tinta sa te a$tepti in acea zi de vara, insorita, se-
nina $i lini^tita.
Ma aflam la pupa. In fafa mea, apele riului se in-
tindeau pina departe, la Ostrovul de Piatra, iar
deasupra lui, soarele de dimineaâ se inatya sus, tot
mai sus. O coama de crengi dese ?i verzi strajuia
malul scund. Prin frunzi$ul viu $i proaspat se intre-
zareau ni?te casuê, un chio^c cu coloane rotunde
$i albe, iar dincolo.., Nu, dinoolo nu era nimic de-
osebit $i nici nu putea sa fie. Viaâ pa$nica i§i urma
cursul ca un riu lini$tit pe acest pamint infloritor.
101
Rotocoale de fum se ridicau u$or deasupra caselor.
Navoadele pescarilor, cu ochiurile ca solzii de pe?te,
se uscau intinse pe mal. Un pescaru? facea roto
coale deasupra apei — incolo, lini$te deplina ! $i
in barca se facu lini?te ; se (mai auzea doar scirjii-
tul ritmic al vislelor in strapazane $i susurul uni
form $i potolit al apei.
Deodata, aceasta lini$te fermecatoare $i senina
fu tulburata de un sunet care venea din departare,
un sunet asemanator unui bubuit de tunet. Sunetul
se raspindi c a un vaiet peste riu ?i in aceea$i clipa,
a$a cum se intimpla mereu de la o vreme, inima
fiecaruia dintre noi zvicni $i se incorda. O femeie
striga, ce-i drept, nu prea speriata, $i nici prea tare :
— Vai de mine, ce-o fi asta ?
In clipa aceea, o alta detunatura mai puternica §i
mai rasunatoare se rostogoli, trezind ecoul riului.
Toata lumea i$i indrepta privirile spre baiat. El,
era, pare-se, singurul care nu dadea nici o insem-
natate acestui zgomot prevestitor de rele $i vislea
lini$tit mai departe.
— Ce-i asta, Motenka ? il intrebara femeile.
— Ce sa fie ? ! zise el fara sa intoarne capul. Mi
mic deosebit. Antiaeriana.
Glasul lui suna plictisit $i parca trist. Fara sa
vreau, m-am uitat la el mai atent. De data asta
imi paru $i mai tinar : chipul lui avea ceva de copil
mic, de prune. Sub chipiu, urechile i se pleo^tisera
caraghios, iar obrajii ii rasareau ar?i de soare §i
acoperiti cu un puf fin, alb. Din gluga larga ?i aspra
ca un jug ie$ea un git subîre de pui?or.
Pe cerul senin $i fara umbra de nori se dezlan-
tuise'totu$i furtuna. Imi dadeam bine seama ca pe
undeva, in preajma intariturilor, la forturi sau poate
?i mai aproape, trage antiaeriana noastra. Pesemne
ca avioanele du?mane reuîsera sa strabata primul
baraj de foe $i acum se indreptau spre ora?. Ca-
nonada devenea mai puternica, se apropia tot mai
mult. Mereu alte ?i alte baterii intrau in funcîune
Si, in curind, bubuiturile nu se mei auzira fiecare
102
in parte, deslu?it : se transformasera intr-un vuiet
necurmat.
— Vin ! Vin ! Uitafi-va ! incepura sa strige fe-
meile din barca.
M-ara uitat ?i eu, dar n-am vazut nimic ; numai
ni?te noura§i de fum, moi §i pufo$i, se destramau
ici-colo, in inaltul cerului. Prin bubuitul antiaerianei
desluîi insa zgomotul intrerupt al motoarelor ger
mane.
Visla$ul arunca $i el, in treacat, o privire spre
cer.
--- Un avion de recunoa?tere ! zise apoi, dispre-
tuitor.
Am zimbit vazind cit de iute zarise el avionul ?i
cu ce precizie stabilise ca este un avion de recu-
noa$tere. Voiam tocmai sa-1 rog sa-mi arate §i mie
unde e, dar in clipa aceea am simtit cum un ciocan
uria? e gata sa-mi sparga urechile. Fara sa vreau,
am inchis ochii ; am auzit tipatul femeilor §i ca sa
nu fiu zvirlit in apa, mi-am incle§tat miinile cu
toata puterea de marginea rece $i umeda a barcii.
Bateriile noastre antiaeriene din Ostrovul de Pia-

tra deschisesera $i ele focul. Ai fi zis ca ceva mai
rau nu se poate intimpla : cerul $i pamintul gemeau
cutremurate de tunete $i trasnete, §i totu$i ne da-
deam seama ca toate astea nu-s decit floare la
ureche $i ca _abia de acum incolo va rasuna ade-
varata muzica a luptelor din vazduh,
Intr-adevar, incepu ceva inspaimintator ; mai ales
din clipa cind $i in fata $i in spate, $i la dreapta,
$i la stinga barcii incepura sa cada schijele.
Mi s-a intimplat de atitea ori sa ma gasesc in
raza tirului de artilerie, dar intotdeauna pe uscat.
Acolo chiar daca o schija cade linga tine, n-o vezi.
Aici insa, schijele in cadere ridicau coloane de apa
cu un suierat. E frumos, n-ai ce spune, totul sea-
mana cu un joc de delfini din marile calde — numai
de-ar fi fost cu adevarat delfini...
103
Femeile din barca nu mai tipau. Speriate, se strin-
geau unele in altele §i, a$a ghemuite, i$i aplecau
capul cit mai jos. Unele se culcasera chiar pe fundul
barcii, cautind sa se apere cu miinile, ca $i cind
mina te-ar putea feri de bucata grea $i fierbinte de
metal. In asemenea clipe insa, omul nu prea mai ju-
deca. Va marturisesc ca $i eu ardeam de dorinia sa
ma aplec, sa inchid ochii $i sa-mi ascund capul.
Dar n-o puteam face. In faâ mea $edea baiatul.
El nu-$i parasise nici o clipa vislele. Le minuia cu
aceea$i siguranâ $i indeminare ca $i mai inainte,
iar pe chipul lui n-am putut citi nici frica, nici tul-
burare. Din cind in cind se uita la stinga, la dreapta,
pe cer, i$i trecea privirea peste pasagerii pe care ii
ducea §i... zimbea. Da, zimbea. Mi-a fost ruîne, am
ro$it chiar, vazind surisul acesta pe buzele lui.
,,Oare chiar nu se feme ? ma gindeam eu. Nu i-e
frica de loc ? Nu-i trece prin minte sa arunce v is
lele, sa inchida ochii $i sa se ascunda in barca ?...
Dar de fapt e mic — cautam sa-mi explic — nu $tie
ce-i moartea, de aceea nu se feme $i zimbe§te atit
de senin $i cu atita superioritate".
Cind am ajuns la mai, inca nu se sfir?ise ca-
nonada. De data asta nu mai era nevoie sa indemni
pe oameni sa se grabeasca. Barca se goli intr-o
clipa. Femeile alergau de-a lungul malului, prin
ploaia de schije, la fel ca atunci cind ploua cu ga-
leata, î-î cautau adapost sub coroanele bogate ale
stejarilor $i teilor seculari.
Am coborit ultimul din barca. Baiatul i?i vedea
de lucru linga debarcader, lega un complicat nod
marinaresc.
— Asculta — i-am zis eu. Ce mai stai aici ? Nu
vezi cum zboara schijele...
— Poftim ? m-a intrebat el, ridicindu-$i pentru
o clipa capul §i privindu-ma fara prea multa prie-
tenie.
— E$ti curajos, vad eu bine...
In clipa aceea, o schija grea izbi cu un zgomot
surd marginea podetului.
104
— Hai, pleaca ! imi striga baiatul. fyi arde de
vorba...
— Ia te uita I exclamai eu zimbind $i ma inde-
partai de mal.
Ma simteam jignit, ma lini^team insa zicindu-mi
ca nu are rost sa ma mai gindesc la baiatul asta
prostut-
In drum nu m-am putut stapini $i am intors capul
sa-1 privesc. Dar baiatul nu mai era la debarcader.
L-am cautat din ochi. Se adapostise sub strea§ina
unei magazii. I$i adusese vislele ?i le a§ezase
linga el.
„Aha ! ma gindii eu cu un fel de bucurie rauta-
cioasa — va sa zica ?i tie ti-e frica, dragujule !"
La drept vorbind, imi era totu$i ru?ine ca baie-
telul dovedise mai mult curaj decit mine. $i poate
ca din pricina asta nu m-am adapostit nici eu prin-
tre copaci, ci am cotit de indata pe o cararuie la-
turalnica, in cautarea bateriei antiaeriene.
*
Treburile care ma adusesera la Ostrovul de Piatra,

printre osta$ii de la antiaeriana, imi rapira vreo
doua ore. Ace^tia imi fagaduisera sa ma trimita
inapoi cu marina statului-major, care trebuia sa so-
seasca din clipa in clipa.
In a^teptarea maînii, nemaiavind altceva de fa-
cut, am stat de vorba cu comandantul bateriei. Am
vorbit despre toate, $i printre altele i-am povestit
cu cita greutate am ajuns pina la ei $i cum a ne-
merit barca noastra sub ploaia de schije.
Comandantul, locotenent in rezerva, un om intre
doua virste, timid din fire, s-a fisticit §i chiar a
ro$it.
— Da... — spuse el, ^tergindu-î cu batista nadu-
$eala de pe obraz. Din pacate, obuzele noastre nu
zboara numai in sus, ci §i in jos. Ce sa-i f a c i! Sint
ca a$chiile care sar cind se taie padurea. Pentru noi
e neplacut. Foarte n ep lacut! Se intimpla sa avem
§i victime, s a se prapadeasca chiar oameni de-ai
105
hO$tri. Uite, s!nt abia trei saptamini de cind o schija
1-a omorit pe barcagiu.
La auzul acestor cuvinte am tresarit.
— Cum, un barcagiu ? am spus eu. Care barca
giu ? $i unde ?
— Chiar pe unde ai trecut $i dumneata Neva.
Era un om tare detreaba. De patruzeci $i doi de ani
tot meseria asta o facea. Am auzit ca $i tatal lui tot
barcagiu a fost. La fel $i bunicul sau.
— Acum e un baieêl — am zis eu.
— Ha-ha, rise locotenentul. Da, sigur ! Motea !
M atvei Kapitonici, sau cum ii spunem noi : ,,Ami-
ralul Nahimov". El e baiatul barcagiului ucis.
— Cum ? am strigat eu. Chiar al barcagiului lovit
de schija ?...
— Da, al lui. Il chema Kapiton, iar pe baiat Mat
vei Kapitonici. $i baiatul e un marinar cu experi
ence!. Ii numeri anii pe degete, dar ai vazut cum
munce$te ? Ar putea sa se ia la intrecere cu oa-
meni in toata firea. In orice moment $i orice s-ar in-
timpla, e intotdeauna la postul lui : §i ziua, §i
noaptea, $i pe ploaie, $i pe furtuna...
— $i sub ploaia de schije...
— Da, $i sub ploaia de schije. Ca nu putem scapa
de ea. La noi ploua cu schije mai des decit ploua
obi^nuit.
$i locotenentul continua sa povesteasca, dar eu nu
mai auzeam nimic din ce spunea. Ma cuprinsese o
nestavilita dorinâ de a -1 vedea inca o data pe
Motea.
— Nu te supara, tovara$e locotenent — i-am zis,
sculindu-ma in picioare — vad ca marina dumitale
intirzie. Ma due.
— Dar cum ai sa... — se mira locotenentul.
— Nu-i nimic — il lini^tii eu — tree tot cu barca.
Cind am ajuns la debarcader, barca abia se des-

prinsese de linga malul celalalt. Era din nou plina
de pasageri, $i marginile ei scunde abia-abia se za-
106
reau deasupra apei. Vislele — stralucind in soare
$i impra^tiind in aer stropi ce scinteiau in toate
culorile curcubeului — se mi§cau tot atit de u$or,
de lini$tit $i de sigur ca ?i atunci cind venisem, pur-
tind barca de-a curmezi?ul curentului. Soarele care
se ridicase sus de tot dogorea puternic. Era lini^te,
chiar prea multa lini^te, a?a cum se intimpla de
obicei vara, dupa o pioaie zdravana.
La debarcader nu se afla inca nimeni ; stateam
singur pe banca privind apa ?i luntrea care se apro-
pia ; de data asta insa nu mai doream sa intirzie,
dimpotriva, o a$teptam cu nerabdare. $i barca, mi-
nata parca de aceasta dorinfa a mea, inainta atit
de repede, incit peste putin am putut deslu$i in
mulfimea pasagerilor mantaua alba de pinza groasa
$i chipiul de luntra? al baiatului.
,,$i ziua, $i noaptea, ?i pe pioaie, §i pe furtuna"
— imi rasunau in urechi vorbele locotenentului.
$i pe data vazui in inchipuirea mea, viu ?i lamu-
rit, cum in locul acela, poate intr-o zi tot atit de fru-
moasa $i de insorita, in aceea?i luntre, cu aceleaî
visle in miini, piurise la postul sau, facindu-§i da-
toria, tatal copilului. Imi apareau aievea toate ama-
nuntele acelei intimplari nenorocite : cum fusese
adus la farm batrinul baroagiu, cum ii ie$isera in
intimpinare nevasta ?i copiii, §i printre ei baiefelul
acela. Cit de mare le fusese durerea, ce groaza il
cuprinsese pe baiat $i cum i se a$ternuse peste ochi
o ceafa neagra cind o batrinica straina a suspinat
$i a rostit inchinindu-se : „Dumnezeu sa-1 ierte".
$i acum, la numai o luna de la aceasta intimplare,
baiatul conduce aceea$i barca §i minuie$te acelea§i
visle care scapasera din miini tatalui sau.
,,Cum poate sa faca asta ? ma gindeam eu. Cum
fine in mina vislele astea ingrozitoare ? Cum sta
atit de lini$tit pe banca aceea pe care poate nici
n-a apucat sa se usuce singele tatalui sau ? Imi
parea ca aceasta barca, §i aceste visle, $i apa neagra
a Nevei ar fi trebuit sa-1 umple de o groaza de
moarte pentru tot restul viefii. Pina $i cel mai in-
departat bubuit de tun ar fi trebuit sa -1 sperie §i
107
sa-i inghefe inimioara. $i totu$i, adineauri a zimbit.
Inchipuiî-va ! A zimbit adineauri, cind cerul $i pa-
mintul se cutremurau de bubuitul artileriei anti-
aeriene !..."
Gindurile-mi fura intrerupte de o voce vesela de
femeie. Strigatul ei rasuna puterniic in spatele mevt
?i trecu peste riu :
— M atvei Kapitonici, vin-odata !...
Furat de ginduri, nu bagasem de seama cind lu-
mea se strinsese pe mal. Ca §i data trecuta, a$tep-
tau barca o multime de muncitoare, ciîva militari,
doua sau trei fete de la apararea pasiva ?i un tinar
medic militar.
Barca se apropie de debarcader. Se repeta aceea?i
scena ca §i pe malul celalalt. Barca atinse digul,
apoi prinse a se legana §i a scirtii. Femeile, atit
cele din luntre, cit ?i cele de la debarcader, ince-
pura sa vorbeasca tare §i toate deodata. Urma im-
barcare : baiatul, in picioare, finind barca in loc cu
ajutorul vislei petrecute de dupa ostrefele debarca-
derului, indruma pasagerii cu un ton serios §i pre-
ocupat. Mie mi s-a parut ca in aceste doua ore sla-
bise $i se trasese ?i mai mult la fata. Pe chipui ars
de soare ii luceau broboane de sudoare ; respira
greu. I$i descheiase mantaua $i in dreptul cama$ii
desfacute la git se zarea pielea alba, neatinsa de
soare.
Cind m-am suit in barca, baiatul m-a privit, mi-a
zimbit ?i, aratindu-$i o clipa $irul de dinti mici $i
albi, m-a intrebat :
— Gata ? Va $i intoarcefi ?
— Da, ma intorc — i-am raspuns eu, $i fara sa
§tiu de ce, mi-a parut bine ca m-a recunoscut, ca-mi
vorbe?te, ca mi-a zimbit chiar.
Am cautat sa ma a.?ez cit mai aproape de el. Am
reu$it sa fac asta, dupa ce mai intii am cam impins
nu prea politicos pe cineva. Cind baiatul ?i-a luat
locu'l la visle, staitea fata in fata cu mine. Dupa ce
$i-a indeplinit functia de easier, $i-a adunat copei-
cile, le-a numarat, a bagat banii in buzunar, §i apoi
a apucat vislele.
108
— Lini§te, va rog ! striga el cu asprime catre pa-
sagerele din barca.
Femeile 1-au ascultat pe data. Baiatul se a$eza
mai bine, scuipa in palme ?i vislele incepura sa
scirfiie in furci cu regularitate ; apa clipocea ritmic
in perefii barcii.
Tare aveam chef sa intru in vorba cu el. Dar n-a$
putea spune din ce pricina, ma sfiam s-o fac, ?i apoi
nu prea $tiam cu ce sa incep. A$a ca, zimbind, con
tinual sa-i privesc chipul serios, incordat, $i sprin-
cenele-i de copil.
Deodata, baiatul ma privi, imi surprinse surisul $i
ma intreba :
— De ce ridefi ?
— Nu rid — i-am raspuns, oarecum speriat. Ma
uitam. Imi place ca visle^ti cu multa indeminare.
— Cum cu indeminare ? V islesc $i eu cum se
visle$te.
— Hei, amiral Nahimov — dadui eu din cap —
vad ca e$ti un flacau serios...
Baiatul ma privi din nou — de data asta pare-
mi-se cu curiozitate —■ $i ma isc o d i:
— De unde $tifi ca mi se zice amiralul Nahimov ?
— Ei ! am aflat $i eu. Cite nu a f l i !...
— Afi fost la baterie ?
— Da.
— Atunci pricep...
— Ce pricepi ?
Baiatul tacu pufin, ca $i cum ar fi cintarit in minte
daca face sa mai stea de vorba cu mine, $i in sfir$it
rasp u n se:
— Ofiferii imi zic, a$a, in gluma, amiral. Eu ii
tree pe tofi cu barca, $i pe cei de la antiaeriana, ?i
pe aviatori, $i pe marinari, $i pe cei de la spital...
— Da, frafioare, vad $i eu cita treaba ai pe aici...
Munca multa, nu-i a$a ?
Nu mi-a raspuns nimic, a dat doar din umeri.
De altfel $i fara raspunsul lui era limpede ca
avea treaba pina peste cap $i ca munca lui nu era
de loc u§oara. Barca inainta iara$i impotriva curen-
109
tului $i vislele se afundau cu greu in apa, ca in-
tr-un pamint viscos, clisos $i negru.
— Asculta, Matvei Kapitonici — am rostit eu
dupa o scurta tacere — spune-mi, te rog, dar des-
chis, cu mina pe inima, adineauri nu ti-a fost frica ?
— Cind adineauri ? Unde ? se mira el.
—■ Adineauri, cind trageau cei de la antiaeriana.
Motea zimbi $i ma privi oarecum mirat, poate
chiar cu compatimire.
— Sa fi vazut ce a fost asta-noapte ! Ce-ai vazut
dumneata e floare la ureche — zise baiatul.
— Cum, lucrezi $i noaptea ?
— Am fost de garda. La fabrica de cherestea au
aruncat un vagon de bombe incendiare. Noi le-am
stins.
— Care „noi" ?
— Noi, baietii.
— A$adar, n-ai dormit azi-noapte ?
— Ba da, am dormit putin.
— $i doar asta se intimpla des !
— Ce ? Bombardamente ? Sigur. De jur impreju-
rul nostru sint multe baterii. Cind incep sa cada
schijele, nu-î ramine decit s-o iei la picior.
— A§a-i — i-am raspuns eu. Dar, dupa cite am
vazut, tu nu fugi.
— Nici n-a$ avea unde sa fug — zimbi el.
— Dar spune cinstit, nu {i-e frica macar a$a, un
pic ?
Matvei Kapitonici ramase iara$i pe ginduri $i apoi
raspunse simplu, lini$tit, cu vorbe care-ti mergeau
drept la inima :
— Ori ca ti-e frica, ori ca nu ti-e, totuna e ! Daca
te nimere$te, n-ai ce-i face. Parca mi-ar fi mai u§or
daca m-a$ feme ?
— Ai dreptate — i-am raspuns zimbind — nu
ti-ar fi mai u?or.
A§ fi vrut sa-i mai pun o intrebare, dar nu iz-
buteam s-o fac. In sfirît ma hotarii :
— Spune-mi, Motea, e adevarat ca tatal tau a
murit de curind ?
110
Mi s-a parut ca vislele au tresarit in miinile lui.
— Da — zise copilul cu glasul stins, 5i-?i intoarse
capul in alta parte.
— L-a lovit... o schija ?
— Da.
— Ei, asta-i, vezi...
N-am mai ispravit vorba. Dar baiatul a infeles
ce am vrut sa spun.
$i vreme de citeva clipe minui vislele in tacere.
Apoi, fara sa ma priveasca, cu capul intors in alta
parte, rosti cu o voce ragu§ita ?i cu totul straina :
— Cine se teme de apa, sa nu porneasca pe
mare.
— Da, ad e v a ra t! Dar spune drept, nu te-ai gindit
niciodata ca ?i pe tine...
— Ce §i pe mine ?
— Ca ?i pe tine ar putea sa te nimereasca o
schija ?
— Cui i-e frica, sa stea acasa — ma infrunta el,
§i scuipa peste umarul sting, cu iscusinja unui ba-
trin lup de mare.
Apoi, vazind ca zimbesc, nu se mai putu stapini
$i surise $i el.
— Ei, fire$te, cite nu se pot intimpla ! Se prea
poate sa ma $i ucida. Si-atunci... Atunci, Manka o
sa-mi ia locul la visle.
— Care Manka ?
— Surioara mea. A$a micuta cum e, ii mai voi-
nica decit mulî baieti. Trece N eva $i se-ntoarce
inot pe spate.
Vorbind cu mine, Motea nu uita totu$i nici o
clipa de visle. Barca trecuse de mijlocul riului $i
acum, luata de curent, se indrepta piezi$ spre malul
drept, unde se zareau ici §i colo, sclipind in soare,
geamurile casujelor cenuîi din lemn, iar pe dupa
acoperi§unile de §indrila, de carton asfaltat §i de
tabla, se aratau ni$te copacei firavi §i oolbuiti ; peste
toate se intindea fara de sfirît palidul cer nordic,
de un albastru spalacit.
Ill
Pe cheiul mic se inghesuia lumea, rasuna larma
de glasuri §i cineva striga, agitindu-?i mina :
— Motea-a-a !
Privind intr-acolo, am vazut-o pe aceea care
striga. Era o fetiâ cu basma alba pe cap $i cu o
rochie lunga, spalacita, de tigancu$a.
— Motea-a-a ! striga ea din toate puterile, aproape
cu lacrimi in glas. Hai mai iute ! Ce tot faci acolo ?
Motea insa nici nu intoarse capul macar. Abia
dupa ce trase barca la mal, se uita la fetifa $i o
intreba lini$tit :
—■ De ce strigi ?
Era o fetita mica de tot, desculta, cu obrazul tot
atit de bronzat ca $i al lui Motea ?i cu acelea$i
sprincene caraghioase, balaie.
— Hai sa maninci ! se infierbinta ea. De cind te
a$teapta mama !... A scazut mazarea de tot.
Lumea din barca $i de pe chei izbucni in ris. Fara
graba, Motea a$tepta sa coboare toî pasagerii, $i
abia dupa aceea se intoarse catre fetita $i-i ras-
p u n se :
— Bine. Vin. Preia schimbul.
— Ea e Manka ?
— Da, chiar ea e. O vedeji ? zimbi baiatul ?i in
glasul lui suna nu numai o calda duioîe, dar ?i o
adevarata mindrie.
— Ce fetitja dragalaâ... — am zis eu .§i voiam
sa mai adaug ceva, cind ..dragalaâ" fetita ma privi
cu atita obraznicie, atit de suparata ?i strimbindu-§i
atit de tare nasucul ars de soare, care se cojea, in-
cit mi-am inghilit vorbele ce-mi stateau pe limba.
Ea se rasuci pe un picioru? î, ridicindu-§i poalele
rochiei de ligancuâ, sari cu indeminare in barca.
— Haideti, urcaî-va ! Fara galagie ! In ordine!
striga ea cu glas raguît de parca ar fi fost racita,
a$a cum striga $i Motea.
,,$i fire^te, la fel ca raposatul taica-sau" — ma
gindii eu.
Intinzindu-i mina lui Motea, imi luai ramas bun
de la el.
112
— La revedere — imi spuse nu prea atent, $i-mi
intinse la rindul sau mina sa mica, puternica, aspra
§i batatorita.
Dupa ce am urcat scaricica $i am ajuns sus pe
faleza, am intors capul sa privesc inapoi.
Motea, in mantaua lui lunga $i larga, cu cizmele-i
uria$e de pescar, se indeparta de chei. Pa§ea pe
plaja ingusta de nisip, cu capul u?or aplecat §i le-
ganindu-se din mers, ca un adevarat marinar.
Barca era acum departe de mal. Fetiâ vislea cu
indeminare $i lopejile straluceau vesele la soare,
aruncind in jur mii $i mii de stropi scinteietori.
PRIMA BIRUINJA!
C o lon elu l Merejanov, comandantul unei Divizii

de Garda din timpul M arelui Razboi pentru Apara-
rea Patriei, cavaler al Ordinelor Kutuzov $i Alek
sandr N evski $i Erou al Uniunii Sovietice, a fost
greu ranit in luptele de linga Sandomir $i se afla in
convalescen|a intr-un sanatoriu din spatele fron-
tului. M-am dus acolo sa culeg date pentru a scrie
0 carte despre el. Colonelul fiind aproape vindecat,
1 se dadu voie sa se plimbe : §i umbla mult, cu pla-
cere, sprijinindu-se intr-un bat noduros, aduna mure
$i ciuperci, pescuia ?i incerca chiar sa joace biliard.
Cu mine se purta respectuos §i foarte prevenitor,
de$i sosirea mea nu-i facuse prea multa placere. Ca
toti barbatii cu adevarat puternici $i curajo?i, Me
rejanov era modest $i putin vorbaret, mai ales nu-i
placea sa vorbeasca despre el, iar eu de dimineata
pina seara il sileam sa vorbeasca tocmai despre el,
despre faptele lui de arme $i despre greutatile prin
care trecuse.
In vreme ce pescuiam bibani §i ghigorti, eu il tot
iscodeam sa aflu amanunte din viata lui de ostci^.
Daca pornea la padure dupa ciuperci, ma luam ?i eu
dupa el. Daca se odihnea intr-un hamac sau intr-un
jilt, ma a?ezam ?i eu prin apropiere.
In cele din urma insa, am izbutit sa culeg destul
material, $i mi se parea ca toate amanuntele vietii
lui M erejanov — din copilarie ?i pina in clipa cind
am citit in „Izvestia" decizia prin care i se decerna
114
titlul de Erou — au §i fost adunate in cele patru
carnejele scrise marunt, din mapa mea.
O singura intimplare din biografia lui mai rami-
nea o taina pentru mine.
M erejanov avea o figura foarte placuta, inteli-
genta, cu ochi caprui, o adevarata figura de rus. $i
nu m-a$ fi sfiit sa spun ca e un barbat frumos, daca
n-ar fi avut faâ brazdata de o cicatrice groasa care
se intindea de-a curmezi$ul obrazului sting, de la
ureche ?i pina la colful buzei de sus, urma a unei
rani facute de un glonte. $tiam ca M erejanov fusese
ranit de unsprezece ori, dar el niciodata nu mi-a
povestit ca a fost ranit la obraz, $i de altfel nici
fi$a lui medicala, pe care am consultat-o in cabi-
netul medicului-$ef al spitalului, nu pomenea nici
un cuvint despre aceasta rana.
Intr-o seara, pe cind $edeam cu M erejanov in
gradina, el intr-un hamac, eu alaturi, pe un trunchi
rasturnat, 1-am intrebat din intimplare :
— Spune-mi, te rog, colonele, de mult vreau sa
te intreb : de unde ai zgirietura asta pe obraz ?
— Unde ? Care zgirietura ? intreba el, pipaindu-§i
obrazul ; apoi, cind dadu peste cicatrice, infelese
intrebarea, se intuneca la chip ?i in graba, aproape
suparat ?i fara sa se uite la mine, raspunse :
Fleacuri... N-are nici o legatura cu tema dumitale.
Face parte dintr-un trecut indepartat.
Apoi, proptind bastonul in pamint, se dadu jo s
din hamac ?i ma chema :
— Hai la culcare ! E tirziu.
Mai mult n-am indraznit sa-1 descos. In viafa fie-
caruia din noi sint intimplari despre care nu ne
place sa vorbim. „N-am ce-i face" — m-am re-
semnat eu. Cu atit mai mult, cu cit peste citeva
zile trebuia sa plec. Insa chiar in ceasul plecarii,
am avut norocul sa aflu taina acestei cicatrice !
*
O data cu mine plecau de la sanatoriu doi tineri
ofiteri, care luptasera §i ei pe fro n t: Brem §i Kosto
marov. De cu seara ne-am luat ram as bun de la
8* 115
tovara$ii no§tri ?i de la medicii sanatoriului, iar a
doua zi, cind abia mijeau zorile, dupa ce ne-am
strins lucrurile, am ie?it pe §osea sa a^teptam ma
rina care urma sa ne duca pina la chei. Purtind pe
umeri o haina de spital, colonelul M erejanov ie?i §i
el sa ne conduca.
Soarele nu se ivise inca ; stropi grei de roua atir-
nau de firele de iarba, iar coroanele copacilor, in-
valuite in culori trandafirii, fagaduiau o zi frumoasa
de august, senina $i lini?tita.
M arina intirzia. Ne-am pus bagajele gramada la
marginea drumului $i ne-am a?ezat alaturi in cere.
Merejanov, dupa obiceiul lui, tacea ; sta intins mai
la o parte, morfolind in gura o floare sau un fir de
iarba ; taceam $i eu, in schimb tinerii mei tovara§i
de drum erau foarte insuflefiti, rideau mult ?i vor-
beau tare, parca intrecindu-se unul pe celalalt.
Peste drum, intr-un mic cring, rataceau sunind
din talangi vitele din cireada colhozului. Ciobana-
$ul, pe care -1 mai intilnisem ?i inainte prin preajma
sanatoriului, i$i scotea mereu din tufi§ capul balai
?i ne privea atent. Era limpede ca voia sa intre in
vorba cu noi, dar n-avea curaj. Cu toate astea, se
strecura tot mai aproape $i mai aproape, pina ce
ie$i in drum, ramase o clipa locului, se uita din nou
la noi, facu inca doi-trei pa§i, ne dadu sfios buna
ziua, $i fara sa a?tepte a fi poftit, se a$eza §i el pe
marginea drumului, cu picioarele desculfe sub el ?i
bita alaturi. O clipa ramase tacut, cercetind decora-
tiile insotitorilor mei ?i ascultind nu prea atent la
cele ce spuneau ; deodata, din senin, ofta greu, ro§i
?i zise :
— Iertafi-ma, tovara?i militari... Pot sa pun $i eu
o intrebare ?
— Desigur ! In treaba! Ce vrei sa ? t i i ! ii raspun-
sera cei doi ofiferi.
—- Vedeî ca eu... eu a§ vrea sa $tiu — rosti ba-
iatul tulburat, suflind greu §i ro?ind mai mult. De
multa vreme ma port cu gindul sa ma sfatuiesc cu
cineva... n-afi putea sa-mi spunefi, tovara?i... cum
sa fac §i eu o fapta vitejeasca ?
116
Era greu sa-fi stapine$ti risul. $i cu tofii am iz-
bucnit intr-un ris vesel, din toata inima. Baiatul se
fistici §i mai mult, se fistici atit de rau, incit lacrimi
ii aparura in ochi, dar urma :
— Sa ma credefi ca vorbesc foarte serios.
— $i zi, ai vrea cu tot dinadinsul sa faci o fapta
vitejeasca ?
— Ihim ! dadu el din cap. N e a p a ra t!
— $i ce te opre$te ?
— Pai vedefi, aici unde sint, cum sa-mi arat vi-
tejia ? Gindifi-va §i dum neavoastra : unde sa mi-o
arat ? Frontul e departe, cred ca-s cel puîn doua
mii de kilometri pina acolo. Bani nu am.
— Prostii, dragul meu ! spuse locotenentul Brem.
Ca sa faci un act de vitejie nu-i nevoie nici sa pleci
pe front, nici sa descoperi vreun pol. In orice munca
ifi pofi arata ?i vitejia, ?i barbafia, fiind de folos
Patriei.
— Da, fire§te — dadu din cap baiatul cu gindul
aiurea. Am citit despre a?a ceva...
Vorbele locotenentului nu-1 mingiiara citu?i de
pufin. Toate astea le auzise de multe ori §i de la
profesoara, $i de la mama lui, ba le citise $i prin
carfi... Vorbe obi^nuite, Iar el ar fi vrut, desigur, sa
faca ceva nemaiauzit $i nemaiintilnit.
— Ei, ce sa-i faci — zise el cu amaraciune in
glas i i§i lua bita $i se scula in picioare. Bine... Ma
due... Iertafi-ma daca v-am plictisit.
Mai ramase o clipa locului, se scarpina in cap $i
a$a, schimbind tonul, intreba mai vesel $i mai dez-
ghelat :
— Poate ma cinstifi $i pe mine cu o figara ?
Unul din ofiferi ii intinse rizind o figara, ba
chiar $i foe s-o aprinda. $i fire$te — a$a cum se
intimpla de obicei — nu se putu stapini sa nu -1
mustre :
— Atit de mic $i ai $i inceput sa fum ezi! O f-of!
— Ei, asta -i! rosti baiatul cu voce de bas, suflind
fumul pe nari $i strimbindu-se din pricina tariei tu-
tunului. Sint patru ani de cind fumez,
117
— Caraghiosule ! Ai gasit cu ce sa te mindre$ti !
E doar daunator.
— Da ! rise ciobanul. O spunefi a$a, dar dumnea-
voastra de ce fumafi ? Toî militarii fumeaza !
— A?a crezi tu ! Uite, eu nu fumez.
Vorbele astea le spusese Merejanov si intr-ade-
var el nu fuma. ba mai mult decit atit. fumul de tu-
tun il supara.
Baiatul arunca in treacat o privire dispretuitoare
hainei cenu?ii de spital pe care o purta M erejanov
§i zise :
— Ei, dumneata nu e?ti m ilitar!
Din nou izbucniram cu tofii in ris. Am vrut sa-i
explicam cine-i Merejanov, dar am vazut de indata
ca $tie, tot atit de bine ca noi, cine este Merejanov.
— Adevarat ? striga el §i ochii lui stralucitori in-
cepura sa-1 sfredeleasca pe colonel. Chiar dumneaT
voastra sinteji ?
— Eu — raspunse M erejanov zimbind.
— Acum un an, dumneavoastra aji trecut Niprul
cu un butoi ? Va aduceji aminte ?
— Cum sa nu-mi aduc aminte ! raspunse M e
rejanov.
— $i linga Jitomir ati incercuit doua batalioane
de infanterie fascista ?
— Ehei, fratioare, dupa cum vad, e?ti un fel de
vrajitor! Pe toate le $tii, nimic nu ti se poate as-
cunde ! zise colonelul, facind un gest cu miinile.
Baiatul se lasa din nou jos §i acum privea, fara
sa-§i mai ia ochii de la acest barbat vestit, despre
care, fire^te, citise prin ziare ?i auzise la radio.
— $i de ce nu fumaji, tovara$e Merej anov ? in-
treba ciobana§ul.
— De ce nu fumez ? Pentru ca nu vreau sa fumez.
— $i n-ati fumat niciodata ?
Colonelul nu-i raspunse indata. Mi s-a parut chiar
ca figura i s-a intunecat. Pe nea$teptate, se ridica
insa in capul oaselor, ca ?i cum s-ar fi pregatit sa
povesteasca ceva, se uita la baiat §i-l intreba :
— Ciî ani ai ?
—- Unsprezece,
118
— A$a-a$a — rosti M erejanov. $i eu cam pe la
aceea$i virsta am inceput sa fumez. $i am tot fumat
ca o locomotiva, mchipuie^te-ti, douazeci ?i trei de
ani in $ir.
— $i pe urma ?
— Pe urma m-am lasat.
— V-o fi spus doctoral sa va lasaî !
— Nu, doctorii n-au nici un amestec in povestea
asta. Fire?te, fumatul vatam a plaminii, ficatul,
splina. E adevarat. Dar daca ar fi fost vorba numai
de splina, poate totu?i nu m-a? fi lasat de tutun.
Eu insa sint convins ca in general un militar nu
trebuie sa fumeze. Mai ales aviatorii, pionierii, gra-
nicerii...
M erejanov tacu, se uita la micul ciobana?, care
tragea cu stingacie fumul in piept §i tot atit de
stingaci il scotea pe nari, ?i urma :
— Hai, fie ! A sculta ! Am sa-fi povestesc ce mi-a
facut tutunul. Iar voua, tovara§i ofiferi, n-o sa va
strice daca o sa ascultafi.
¥
In 1936 imi faceam serviciul ca granicer. Pe vre-
mea aceea eram locotenent §i fusesem numit loctii-
torul comandantului unui post de graniceri. La
ce granija $i unde anume, n-are importanfa. Am
sa va spun numai ca meleagurile acelea erau
aproape neumblate. Paduri mla§tini, atita tot. In
padure era mult vinat, tinjari inca §i mad mulfi, in
schimb oameni foarte pujini. $i erau dintre acei de
credinja veche, rascolnici, cum li se zicea inainte
de revolutie ; oameni serio$i, muncitori, care nu
beau $i nici nu fumeaza. In ce prive?te bautura, ce-i
drept, n-a$ pune mina in foe pentru ei.: se prea
poate ca, din cind in cind, trag $i ei cite o du§ca.
Dar in ceea ce prive^te fumatul — nici pomeneala.
Fumatul il socotesc ca pe cel mai greu pacat. Tu-
tunului nici nu-i zic „tutun", ci „zelie", ceea ce in
limba slavona veche inseamna ,,otrava".
Oamenii ace?tia traiau razlefifi prin catune ?i se
fereau sa aiba, de-a face cu restul populatiei... In
119
toate celelalte insa, repet, erau ni$te oameni foarte
de treaba, gata — daca era nevoie — sa treaca prin
foe $i apa pentru Puterea Sovietica.
Un singur om din sectorul nostra ne da de ba-
nuit. Era o femeie pe nume Bobileova. Varul ei,
unul Filonov, deschiaburit in 1931, fugise peste gra-
nita. Acolo, dupa pufina vreme, fusese recrutat de
serviciul german de spionaj $i, in decurs de trei ani,
Filonov trecuse de citeva ori granifa statului nostra.
Era un du$man foarte indeminatic $i foarte primej-
dios. In 1935 a impu^cat in plina zi pe invafatoarea
Skvorcova. Va amintiti, fire$te, de acest caz. Nu ?
Bine, atunci sa vi -1 amintesc eu. Invafatoarea era
o comunista, deputata in Soviet, Filonov avea cu ea
o veche rafuiala : ea il deschiaburise pe vremuri,
demascindu-1 prin ziarul regional. A$adar, dupa cum
v-am spus, Filonov a venit in sat in plina zi ; in-
vatatoarea era in clasa, in timpul lecfiei, $i scria
ceva pe tabla. Filonov a deschis fereastra, a des-
carcat in plin toata incarcatura ?i s-a facut nevazut.
Au tot incercat sa puna mina pe el, s-au facut
nenumarate razii, dar el se strecura printre degete
ca un fipar.
Intr-un rind, am fost incuno^tiinfafi ca Filonov are
de gind sa treaca din nou graniâ pentru a se duce
la M oscova cu o insarcinare foarte insemnata §i de
mare raspundere, ?i ca, intr-un catun din raionul
nostra, va fi adapostit de cineva. Trebuie sa va mai
spun ca pe atunci inca nu $tiam ca Bobileova e
ruda cu Filonov. Eram granicer tinar, nicl nu impli-
nisem anul de cind faceam acest serviciu, totu$i
aveam motive bine intemeiate sa banuiesc pe
aceasta femeie.
Bobileova locuia singura. Era tare batrina, abia
daca o mai duceau picioarele. Nu vedea pe nimeni,
nu se ducea nicaieri. O vreme n-am banuit nimic.
Dar intr-o zi, pe cind ma intorceam dintr-o misiune
oarecare, am intrat la ea sa beau nifica apa. Batrina
mi-a dat apa intr-un pahar din care ea nu bea nici-
odata. Rascolnicii numesc aceste vase ,,spurcate" $i
le fin numai pentru straini.
120
Paharul era invelit intr-un ziar vechi $i mototo-
lit. Intimplator mi-am aruncat ochii pe acest petic
de hirtie §i am vazut ca... ziarul nu era de-al nostru,
ci unul strain. Am intrebat-o pe batrina de unde-1
are. „Nu $tiu, maica, mi se pare ca 1-am gasit in
padure" — mi-a raspuns ea. Raspunsul n-avea in
el nimic deosebit, se putea prea bine sa fie chiar
a$a. $tifi de altfel ca la fara orice petic de hirtie
este prefuit. $i sa gase$ti un ziar strain in padure,
unde se vinturau fel de fel de ticalo$i, nu era mare
lucru. Totu$i i-am raportat §efului aceasta „desco-
perire". El a fost de asemenea de parere ca nu are
nici o insemnatate. Cu toate astea, de atunci am in-
ceput s-o cam urmarim pe Bobileova. Ce-i drept,
n-am reu§it sa aflam mare lucru, totu$i banuiala
raminea in picioare.
Cind am primit vestea ca Filonov v a fi adapostit
de cineva din raionul nostru, $i ca Bobileova e ruda
cu el, totul s-a limpezit in mintea mea. E drept ca
in acest caz am fost ajutat de o mica imprejurare
despre care nu pot sa pomenesc. Dar fapt este ca
trasesem concluzia precisa : Filonov, dupa ce va
trece granifa, se va opri in casa Bobileovei. Ghi-
cisem cu precizia unei sutimi de milimetru...
*
I-am comunicat $efului banuielile mele. El a ra

portat statului-major al deta$amentului. Am fost
chemat la ora$ $i acolo am primit misiunea ca — •
pe raspunderea mea — sa due la bun sfir$it aceasta
operafie importanta : sa pun mina pe Filonov. Ea
insemna pentru mine un fel de examen de maturi-
tate militara.
Nu-mi place sa ma laud, dar trebuie sa va spun
ca operafia a fost pregatita dupa toate regulile artei
militare.
Cu o seara inainte, adica in ajunul zilei in care
ne a$teptam sa vina Filonov, am invitat-o pe Evdo
kia Bobileova la postul de graniceri $i am oprit-o
acolo. In vremea asta, i-am perchezifionat casa...
121
Ce-i drept, n-am gasit nimic d eo seb it: nici arms,
nici explozibile, nici harfi. Dar $i pufinul pe care
1-am gasit era indestulator ca pe noi sa nu ne mustre
con^tiinfa ca am tulburat la caderea nopfii o biata
batrinica singuratica. Am gasit la ea cifiva metri de
stamba straina — ce-i drept, foarte ieftina — un
borcanel cu alifie pentru reumatism, tot din straina-
tate — ?i ce era mai important — un carnet de sin-
dicat pe numele lui V asili Feodorovici Pijov. Or,
noi §tiam ca Filonov venise in Uniunea Sovietica
sub acest nume acum un an.
Cind i-am cerut Bobileovei lamuriri in aceasta
privinfa, ea sia facut m ai intii c a nu 5tie nimic, apoi
a inceput sa plinga, §i-n cele din urma a fost ne-
voita sa recunoasca ca Filonov ii este var, ca intr-
adevar fusese pe la ea, $i nu o singura data ; ca
pentru ultima oara fusese la ea acum o luna ?i-i
fagaduise ca se v a intoarce curind §i-i va aduce
iglife ?i lina colorata.
Dar n-a mai apucat sa capete aceste d a ru ri: in
aceeaî seara, Bobileova a fost arestata.
Noua nu ne raminea decit sa nu-1 scapam din
mina pe Filonov. $i iata ca tocmai de data asta, noi,
cum s-ar zice...
— Tovara$e colonel, vine m a§ina! il intrerupse
locotenentul Brem.
— Cum ? Unde ? Care marina ? striga micul cio-
bana$.
Povestea lui M erejanov pusese intrutotul sta-
.pinire pe el. Ochii ii straluceau, $edea ca pe arcuri
$i era de ajuns sa ramina plugin colonelul pe ginduri,
sau sa-$i incetineasca povestirea, ca baiatul sa §i
inceapa sa se framinte, parca infepat de furnici.
Acum sari in picioare, privi cu o groaza vadita in
direcfia de unde venea spre noi un autocamion
inalt, invaluit in nori de praf, ce, in bataia soarelui
de dimineafa, pareau trandafirii.
Dar nu era autocamionul pe care-1 a$teptam.
Cu un huruit greoi, ma?ina trecu prin fafa noastra.
Intr-insul, pe un morman uria$ de capafini de varza
verde, $edeau doua fete $i cintau cit le finea gura,
122
cautind sa intreaca zgomotul motorului. Trecind
print faâ noastra, fetele incepura sa cinte $i mai
tare, apoi ne strigara ceva $i una din ele ne facu
multa vreme semn cu mina, pina ce marina disparu
la cotitura.
Ciobanaûl nostru rasufla u$urat, rise, $i, grabit,
se a$eza din nou pe locul lui de mai inainte, la pi-
cioarele lui Merejanov.
— $i mai departe ? il zori el pe colonel.
Dar M erejanov cazu din nou pe ginduri. Parea ca
nu ne mai vede nici pe noi, nici pe baieêl, nici iu-
re$ul vesel $i zgomotos care abia trecuse prin faâ
noastra.
— Mda... — rosti el in sfir$it, scuturindu-?i capul.
A?adar, nu ne raminea, dupa cum am spus, decit sa
punem mina pe Filonov. De fapt, nu aveam in faâ
noastra o sarcina prea complicata : trebuia sa prin-
dem fiara in capcana pe care ?i-o intinsese singura.
Ei, $i am facut tot ce ne cereau imprejurarile. Pe tot
iritinsul sectorului, unde era nevoie §i se putea, am
a$ezat pichete intarite de graniceri. Am luat lega-
tura telefonica cu posturile vecine sa intareasca §i
ele paza sectoarelor. Iar eu am luat pe seama mea
partea cea mai grea $i mai de raspundere a opera-
t i e i : am hotarit sa-1 a$tept chiar eu pe Filonov in
capcana din casa Bobileovei.
Am plecat intr-acolo fara vorbe de prisos, fara sa
fi comunicat acest lucru altcuiva in afara $efului
meu. Cu mine n-am luat decit un singur om, pe ser-
gentul Alihanov, un azerbaidjan, un flacau minunat,
foarte curajos, $i care facuse pina atunci peste doua-
zeci de arestari periculoase. Adica el in persoana
prinsese $i dezarmase peste douazeci de du^mani ai
Patriei noastre.
In ajunul plecarii, am dormit amindoi bine, ne-am
sculat cu mult inainte de revarsatul zorilor, pe la
orele doua noaptea, am mincat bine $i am plecat spre
casa Bobileovei.
Mi-aduc bine aminte de noaptea aceea. Ploua ma-
runt. Vremea asta era in avantajul lui Filonov, de-
oarece, dupa cum $titi, ploaia $terge urmele $i aco-
123
pera orice zgomot. Granicerii, in schimb, nu-s de loc
de invidiat cind au de lucru pe o asemenea noapte...
Dar noi, vezi, nu trebuia sa-1 a$teptam afara. A$a ca
$i noua ne venea bine la socoteala, caci $tergea $i
urmele noastre.
De cu seara, in casa Bobileovei se facuse ,,or-
dine" : in colful unde atirna icoana ardea candela,
pe podea erau a^ternute laicere, la intrare se afla
o galeata cu apa, pe masa, o strachina cu lapte $i
o sita, ca $i cind batrina nu s-ar fi dus decit pina
in pivnifa, $i din clipa in clipa trebuia sa se in-
toarca.
Intr-un cuvint, nu ne raminea decit sa ne a$ezam
la pinda $i sa a$teptam musafirul. A$a am $i facut.
¥
Eu m-am a$ezat linga soba, dupa perdea, unde se
afla patul batrinei $i unde atirnau hainele. Era un
loc foarte potrivit ca sa te ascunzi $i sa observi ce
se petrece in casa. Tovara$ul meu se a$eza in un-
gherul opus, linga u$a. Era un fel de dulapior mic
pentru farfurii, ce$ti $i alte lucruri de acest fel.
Dulapiorul il ferea pe Alihanov de cel care intra pe
u$a, in schimb, noi ne puteam vedea unul pe altul,
deoarece in partea aceea perdeaua era data pufin
la o parte...
$i ce sa mai lungim vorba !... Ne-am a?ezat $i am
tot a$teptat. Jin eam armele in mina $i faceam totul
dupa cum cereau imprejurarile. In asemenea cazuri
trebuie sa stai lini^tit, sa nu te misti, sa taci, sa nu
tu$e$ti, sa nu-fi sufli nasul, $i pe cit e cu putinfa, sa
nu respiri. Dupa cum vedefi, este o ocupaîe dintre
cele mai plicticoase, dar pentru noi era obi^nuita.
Am stat a$a o ora, doua, trei... Coco$ii au $i ispra-
vit de cintat. Ba incepu chiar sa se lumineze de ziua.
Trebuie sa va spun ca pe vremea aceea, in satele de
la granifa, se daduse ordin ca ferestrele care dadeau
spre apus sa fie oblonite o data cu caderea intuneri-
cului. A$a ca noi am vazut prin oblon ca afara s-a
luminat de ziua.
S-au mai scurs citeva ceasuri. Noi a^teptam mereu.
Nu ne mi$cam. Nici nu rasuflam. $i era o lini$te in
124
jurul nostru, sa va spun drept, o lini$te, incit iî
fiuiau urechile. Nu se auzea decit cum foiesc gin-
dacii pe dupa soba, rapaitul ploii pe acoperi? $i pil-
piitul candelei in fata icoanei.
La inceput, ma uitam la ceas din cinci in cinci mi
nute. Apoi mi-am stapinit aceasta pornire, ba mi-am
dat chiar cuvintul ca n-am s-o mai fac. Mi-am zis :
daca ma uit la ceas inainte de a trece o ora, in-
seamna ca nu-s bun de nimic, ca n-am nici un pic
de voinfa.
Dar $i orele tree uneori ca minutele. Nici nu-ti
dai seama cind $i cum a mai trecut o ora, inca una
$i inca una.
Dupa cum am mai spus, mincasem bine inainte
de plecare. $i cu toate astea, parca incepea iar sa
ne incerce foamea. Dar mai mult decit toate, sim-
team nevoia sa fumam. Aveam §i eu o pofta ne-
buna, dar de Alihanov mi-era pur $i simplu mila. Ma
uitam la el cum i se lungise nasul de trist ce era $i
— va spun drept — mai-mai ca-mi venea sa pling.
,,Eh — ma gindeam — frafioare, dragul meu A li
hanov, de-ai putea sa tragi tu o data in piept fumul
unei figari „Belomor", intr-o clipa nasul tau $i-ar
recapata tinuta militara !" Dar Alihanov parca imi
ghicise gindul. ll vazui deodata facindu-mi sernn
cu mina.
■— Ce e ? 1-am intrebat tot prin semne.
El i$i baga un deget in gura. Apoi i?i pune mina
la inima, zgiie^te ochii ca un nebun §i da din cap.
Chipurile : mor, nu mai pot, vreau sa fumez !
Ce puteam eu sa fac ? Sa-1 opresc ! $i am dat din
cap : nu, nu se poate !
Dar tot ma gindeam : ce-ar fi daca am fuma ?...
Zau, c^-ar fi daca am fuma macar o singura tigara
amindoi ? Doar nu-i nici o primejdie. Ferestrele sint
oblonite, nu ne poate vedea nimeni de afara. Altfel
te apuca nebunia. Unui fumator, daca nu-i dai voie
sa fumeze, nici capul nu-i lucreaza cum trebuie.
Intr-un cuvint, am cautat sa ma conving in fel $i
chip ca trebuie sa fumam, ca nu-i nici o primejdie,
ca opreli$tea de a fuma cind e$ti in post nu-i decit
125
o forma. Daca am fi fost afara, in padure, sau in
cimp deschis — acolo intr-adevar nu puteam s-o
facem, dar aici...
$i de$i imi spuneam asa, am luptat destul de
multa vreme cu aceasta ispita diavoleasca. Am
rabdat ?i eu, $i 1-am silit ?i pe Alihanov sa rabde.
$i atunci s-a petrecut un lucru — o nimica toata
— dar care de fapt ne-a fost fatal.
*
Pe scurt, candela care ardea in fafa ieoanei se

stinse. De mult licarea.' A rsese tot uleiul ?i, iata,
a sosit clipa cind a inceput sa pilpiie. A pilpiit,
s-a mai aprins o data cu putere, apoi in odaie s-a
facut intuneric. Doar prin oblon se mai strecura o
lumina slaba. Dar cu cit trecea timpul, palea $i ea
tot mai mult : afara se intuneca, ploua.
Nu mai puteam sa vad cit e ceasul. La inceput,
pina s-a facut intuneric, mai deslu$eam minuta-
rele. Acum nici ceasul nu-mi mai folosea la nimic.
Stifi $i voi cit de greu este sa stai la pinda in
intuneric. A bia dupa ce ai ramas in bezna ifi dai
seam a cit de placut era pina s-a stins lumina. Cita
vreme a pilpiit candela aceea nenorocita $i lumina
odaia, puteam sa ma uit la Alihanov, puteam sa
urmaresc staruinfele zadarnice ale gindacului care
incerca sa intre intr-o crapatura din perete. Pu
team, in sfir?it, sa privesc lucrurile $i sa ma gin-
desc la fiecare in parte : cum a ajuns aici, cine
l-a facut si cite altele.
Din pricina c a nu ai pe ce sa-fi opresti atenfia,
pe intuneric, vremea se scurge mult mai inoet.
Capul ti s e ingreuiaza. Iar pofta de fumat creste.
Era intuneric de tot cind m-am hotarit sa ma uit
la ceas.
Pentru asta trebuia sa aprind un chibrit.
Firestie c a 1-am aprins cu toate precaufiile. Nu
mi-a fost destul ca m a aflam dupa perdea, m-am
bagat sub pat. Acolo, in colful cel mai ferit, aco-
perind flacara cu mina si cu poala mantalei, 1-am
.126
aprins. Cind m-am uitat la ceas, m-am spe-
r ia t : era opt seara. Prin urmare, sedeam la pinda
de $aptesprezece ore ?i jumatate 1
Chibritul s-a stins §i eraan gata sa ies de sub
pat, cind am auzit glasul lui Alihanov, sfios, ru-
gator ?i raguît de atita nefolosinfa :
— Tovara$e locotenent! Dafi-mi §i mie...
M ai intii nu mi-am dat seam a ca ma roaga sa-i
las un fum. Prin urmare, vazuse totu§i lumina, va-
zuse §i chibritul aprins ?i-$i inehipuia ca fumez.
Poate c a nu ma veti crede, poate veU spune ca
ma prefae ?i ca incerc sa ma justific, dar pe cu-
vintul meu de onoare ca mi s-a facut tare mi-la de
bietul Alihanov. M a gindeam : omul a$teapta, na-
dajduieste, tremura de nerabdare, si eu sa-1 dez-
amaigesc ? Nu, asta nu-i tovaraseste, nu se face,
intre osta$i... La urma urmelor, nu-i decit un fleac,
o figara — nu-i cine $tie ce...
Aim scos un ,,Belomo>r'', am aprins cu aceeaî
precaufie inca un chibrit $i am tras un fum.
Am fumat, am tras fumul pina in fundul plami-
liilor $i i-am facut lui Alihanov semnul obi$nuit,
care in limbajul pe cared foloseam la pinda in-
se m n a : vino la mine !... Nu s-a la sa t a§teptat ;
m-a gasit fara nici o greutate, s-a bagat sub pat
?i a fumat figara pina la capat.
Ni-ciodata nu voi uita cu ce desfatare tragea in
piept ?i tuêa... Of, Alihanov, Alihanov !... Nu
Stiam atunci ca aceasta figara va fi ultima pe care
o fuma in viafa lui !...
Colonelul ofta din greu, statu pufin pe ginduri
si dadu din cap :
— $i asa... Alihanov a fumat, a stins mucul a$a
cum se cuvine, si fara o vorba, numai eu un ra-
suflat de usurare, s-a inapoiat la locul lui, dupa
dulapior..
$i iara?i incepura sa se scurga clipe §i ore ne-
sfir?ite, chinuitoare.
Au mai trecut vreo cinci sau sase ceasuri. N-am
sa v a povestesc ce ginduri m-au framintat in tot
timpul asta.
128
Pot spune mimai ca ajunsesem la capatul pu-
terilor §i ca eram gata sa las totul balta §i sa pa-
rasesc pinda. Fire§te, mi fara necaz, dar ce sa fac ?
In viafa ai citeodata parte de nereu-jite §i mai mari.
Mi-am fixat un, termien : numar pina la cinci
mii ?i daca nu se intimpla nimic — plecam.
Am inceput s a numar in gind : unu, doi, trei,
cinci, zece... cincistprezece... douazeci...
Si lnchipuit.i-va, abia am avut timp sa numar
pina la o mie, cind afara se auzi poarta,
In elipa aceea am pierdut $irul numaratului.
Nici somn nu-ani mai era. $i capul mi s-a limpe-
zit, parca ar fi fost de sticla.
L-am auzit pe Alihanov tragind incet de incar-
catorul armei -— prin urmare auzise ?i el zgomo-
tul.
Sedeam nemiscafi ; de data asta intr-adevar ne
tineam rasuflarea. Eram numai urechi. Am auzit
cum cineva se apropie de casa. Se opre^te. Suie
treptele. Da u$a de perete, intra, ramine o singura
clipa in prag, $i deodata, in intuneric : bum ! bum !
bum ! Cinci impu^caturi de arma.
In elipa aceea — tocmai imi aplecasem capul,
gata sa sar — un glonte m-a izbit in obraz... Nici
n-am avut timp sa trag, ca u$a fu trintita din nou.
Am izbutit totu$i s a dau o fuga afara §i pe in
tuneric, a$a, pe ghicite, am tras citeva gloanê. De-
sigur ca asta n-am facut-o decit a?a, ca sa-mi im-
pac con^tiinta. Nu avea nici un r o s t : Filonov dis-
paruse fara urma.
Toata noaptea am umlblat sa pun mina pe el.
Am cutreierat toata padurea. Am scotoeit prin
toate ungherele. Dar nu l-am gasit. Parca intrase
in pamint, miêlul...
— Si Alihanov ? il intrerupse baiatul.
—- Pe Alihanov' 1-a omorit —■ raspunse colone-
lul. Si nu numai eu, dar ?i toî ceilalp i$i dadura
seam a ca vocea i se frinsese. Cind m-am inapoiat
in casa, Alihanov nu mai respira. Se vede ca acest
flacau indrazne^ izbutise dupa prima impu^catura
a lui Filonov sa iasa din ascunzatoarea lui, fiirfdca
9 — Nopticica 129
trupul i-a fost gasit in m ijlocul odaii, $i nu dupa
dulap. Mort, el tot mai tinea strins arma in miini
$i degetul pe tragaci. Era pesemne gata s a traga
in clipa cind 1-a atins glonful ratacit al Ini Filo
nov.
— Tovarase colonel, nu infeleg. De fapt, cu ce
v-afi tradat ? De ce a tras Filonov cu atita sigu-
ranfa ? Prinsese vreun zgomot, vreun fo$net ?
— A§ ! Care zgomot ? Nu v-am spus ca sedeam
ca ni§te stane de piatra ? N-ar fi putut auzi decit
fi$iitul gindacilor. Cum ne-am traldat, am aflat $i
eu ab ia peste vreo luna ?i jumatate, dupa ce Fi
lonov, cum era §i de a^teptat, a fost prins. L-au
arestat undeva, in interiorul farii, $i la interoga-
toriu a dat lamuriri $i cu privire la cele intim-
plate atunci.
Tocmai atunci ie$eam din spital. M-au chemat
in ora$ $efii mei §i acolo am avut, ca sa zic a$a,
placerea sa iau cuno?tinfa de depozipile lui Fi
lonov.
Totul parea foarte simp'lu, b a v a pot spune ca
era atit de simplu, incit ifi venea sa mori de
ciuda. Pe noi nu ne daduse de go-1 altceva decit
otrava aceea de tutun. Filonov era §i el din cei
de credinfa veche. Nu fuma $i simfea numaidecit
mirosul de tutun. Cind a intrat in casa, a fost de
ajuns sa traga aer pe nas, ica sa priceapa ca lu-
crurile nu stau tocmai bine. Cum s-ar zice, §i-a
dat de indata seam a ca se petrece un lucra ne-
obi$nuit ,§i $i-a luat toate masurile.
Asta-i tot.
Fire^te, pentru lucrul acesta am fost aspru mus-
trat de superiorii mei. Dar mai aspru $i fara cru-
tiare ma mustram eu. Eram furios pe mine, cum
nu mai fusesem niciodata in viafa. N-a fost de
ajuns ca 1-am scapat din mina pe Filonov, dar din
prieina mea s-a prapadit un om de-ai no$,tri. Ali-
hanov era mort, pe el nu -1 puteam intoarce de la
groapa !
Gindifi-va numai, ce nebunie ! Pentru o otrava,
pentru o iarba uscata sa se prapadeasca un om !
130
Statul-major al detaâmentului m-a indreptat
spre gara, oa sa pJec inapoi la postal nieu. Tre-
ceam tocmai pe un pod. $i acolo, pe podul acela,
am luat hotarirea. Am sc o s din buzunar figarile $i
le-am aruncat in apa !
De atunci — basta ! Sint opt ani... $i in ace$ti
opt ani, eu n-am fumat nici macar o singura data.
— $i nu v a vine greu ? intreba cu mult interes
baietelul.
— Ei, fratioare — zimbi M erejanov — imi vine
greu, sau nu-mi vine greu, asta-i secret militar.
N-a$ putea sa tagaduiese, la inceput mi-a fost foarte
greu. Mai ales daica fineum. seam a cit eram de ne-
cajit pe vrem ea aceea. In schimb, socot ca asta a
fost prima mea biruinfa, $i inca una vitejeasca.
Colonelul zimbi §i, punind mina pe umarul ba-
iatului, zise :
— A$a, dragul meu prieten Vanea, daca vrei cu
tot dinadinsul sa faci o fapta vitejeasca, p oftim !
Ia pilda de la mine : lasa-te de fumat. Pentru ince
put, n-ar fi rau de loc.
— Da, fire$te — zise baietelul, §i-l vazui ascun-
zind la spate mueul pe care-1! aprinsese cu o clipa
inainte de la figara locotenentului Brem. Apoi,
atent la un zgomot, chili urechile. Vine marina !
zise el.
De data asta era chiar marina pe care o a$tep-
ta m : o mica ma$ina decapotabila, ingusta ca un
leagan.
Abi'a ne-au incaput lu'crurile in ea. Ne-am luat
ramas bun de la M erejanov ?i de la ciobana?, ne-am
suit in ma$ina $i am plecat.
La cotitura m-am uitat inapoi.
Merejanov, inalt $i lat in umeri, statea sprijinin-
du-se in bastonul lui noduros. Pujin mai in urma
lui se afla ciobana$ul. Am vazut cum, acolo, in spa-
tele lui M erejanov, trage un fum in piept, cum il
da afara, se uita la muc, scuipa §i-l arunca.
M erejanov ne striga cev a cu vocea lui puteifnica
de bas $i ne facea semn cu mina.
9 131
Marina coti la dreapta $i ii pierduram pe amin-
doi din vedere.
M-am gindit indelung la M erejanov, la tot ce ne
povestise, la baietelul acela.
N u $tiu daca ciobanaûl s-a lasat pentru totdea-
una de fumat sau daca a a rune at numai mucul. Dar
daca s-a lasat intr-adevar de acest obicei urit, apoi
a facut o treaba buna. M erejanov spusese adeva-
rul : nu era vorba de plamini sau de ficat. Dar daca
baietelul a izbutit intr-adevar sa invinga aceasta
patima marunta, cine $tie ce biruinte inalte va iz-
buti sa obtina in viitor ! Daca va fi nevoie, se va
duee la Pol sau va zbura pe un cal iute, prin fata
regimentelor §i a diviziilor, sau cine 5tie cite alte
prilejuri de a infaptui ispravi glorioase se pot ivi
in calea fiecarui baietel.
M a gindeam la el $i mi se parea c a de p e acum
vad pe pieptul lui steaua de aur a Eroului.
Iar ma?ina noastra ulerga §i salta pe $osea. O
racoare placuta adia dinspre riul lat p e care tre-
buia sa -1 trecem.
INGINERUL-$EF
F riederich Busch, locotenent in aviafia germana

de reicunoa^tere, §i ^colarull Leo$a Mihailov din
satuil Novaia Derevnea au fost deco rat i fa. ace-
ea$i zi : ioootenentul Busch a primit crucea de fier,
iar Leosa Mihailov — medalia ,,Pentru apararea
L e n in g ra d u lu iD u p a cum arata ordinal! oomanda-
mentului german, aviatorul Busich fusese propus
spre deco rare ,,pentru o frumoasa activitate de re-
cunoa 9tere a pozitiilor du^manului in preajm a Le-
ningradu'lui, $i anume descoperirea §i nimicirea a
12 baterii antiaeriene ruse". $i Leo$a Mihailov fu
sese decorat pentru c a a ajutat avioanelor germane
sa descopere aceste douasprezece baterii.
Dupa cum vad, ati ramas cu tofu! nedumerifi. So-
cotiti de buna seama ca la m ijloc e o greêala de
exprimare sau de tipar. Cum vine asta ? Inseamna
ca Leo$a Mihailov este un tradator ? Atunci de ce
a fost decorat cu o medalie sovietica $i nu cu vreo
cruce germana de fier sau de eositor ?
$i cu toate astea, nu este vorba de nici un fel de
gre?eala. Leo$a $i-a primit medalia pe merit. Pen-"
tru ce a primit-o insa Friederich Busch — asta e
mai pufin limpede. De$i, daca ar fi sa judecam
drept, poate c a $i el $i-a indeplinit destul de bine
misiunea primita. A descoperit intr-adevar in apro-
pierea Leningradului douasprezece baterii antiae
riene. E drept ca fara ajutorul lui Leo$a Mihailov
$i al celorlalti baiefi nu le-ar fi descoperit nici-
odata. $i totuî...
133
Dar in felul acesta, tot n-o sa intelegep nimic.
Trebuie sa va povestesc totul a$a cum s-a petre-
cut.
*
Dupa cum am mai spus, Leo 5a Mihailov e de

fel din satul N ovaia Derevnea. In apropierea ca-
sei lor, dincolo de gradinile de zarzavat', se afla
un hele$teu. Pe malul celalalt al hele^teului, in-
tr-un ering nu prea mare, s e afla o baterie antiae-
riana. Aproape in fiecare noapte, cind avioanele
germane de bombardament treceau din Finlanda
spre Leningrad, ea deschidea focul. Fire^te ca asta
nu o facea de una singura : in jurul Leningradului
erau multe baterii. $i din pricina tirului antiae-
rian, casa familiei Mihailov, ca $i celelalte case
vecine, nu imai avea de multa vreme nici un geam
intreg. Ferestrele erau batute in scinduri, acope-
rifce cu bucafi de placaj sau infundate cu perne.
Se intelege ca nici fasci$tii nu indurau purine din
pricina focului !
Bateria era bine camuflata. Cind ea taicea, nu
numai din vazduh, dar nici de pe pamant n-ai fi
putut s-o descoperi. Dar parca poî sa ascunzi ceva
de ochii copiiilor ?
De mult inca, de la inceputul razboiului, cind
bateria abia se instalase in preajm a satului, copiii
o dibuisera ?i ajunsesera sa o cunoasca poate tot
a?a de bine c a §i osta$ii de la antiaeriana. Astfel,
Stiau cite tunuri are bateria, de ce calibru e fie
care, citi se rv a n t sint la fiecare tun, cine-i co-
mandantul, unde sint depozitate obuzele, cum se
incarca ele, cum se trage, ?i cum se da comanda.
Bateria functions numai noaptea. A doua zi
dupa atacul bombardierelor, in sa t venea aproape
regulat un avion de recunoa^tere german „Hens-
chel-126" ; era mic, u$or §i semana cu calul-dra-
cului. Uneori se rotea deasupra satului cite o ju-
matate de ora $i chiar mai mult, cautind zadarnic
pozitiile tunurilor antiaeriene ruse.
134
In tirnpul asta insa bateriile taceau. $i „Hens-
chel-126", dupa ce se invirtea un timp in vaz-
duh, pleca acasa fara sa fi facut mare isprava.
La inceput, baiefii erau nedumerifi.
— De ce nu trag ? Doar zboara la inalfimea unei
gaini, sub nasul l o r ! A r putea fi doborit dintr-o
lovitura...
Intr-o zi, nemaiputindu-si stapini nerabdarea, co-
piii strigara peste gardul de sirm a ghimpata Po-
mandantului care toicmai cerceta prin binoclu avio-
nul du^man :
—■ Tovara$e (locotenenit-major ! Ce va mai uitafi?
Ati>ngefi-1 cu tunul nr. 2 ! Il nimerifi la sigur !
Comandantul se intrerupse din cercetare $i privi
uimit p e eopii.
— Ce-nseamna asta ? striga el cu severitate. Cum
afi ajuns aici ?!
Baiefii schimbara lintre ei citeva priviri, apoi
Leo$a raspunse in numele tuturora :
— Nu ne-a vazut nimeni... Ne-am camuflat.
— A, a$a ? V-afi camuflat ? $i eu ma camuflez.
De-aia nu trag. Afi infeles ?
— Am infeles — raspunse Leo$a dupa o clipa
de gindire. A$a nu va descopera $i nu va vizeaza.
— Intocmai ! spuse comandantul. $i acum, $ter-
gefi-o iute de aid ! Nu $titi ca nu e voie sa venifi
inooace ?
— $tim — raspunsera baiefii intr-un glas — dar
noi n-am venit de-a-npicioarele, ci de-a buîlea.
— Bine, atunci tot de-a buîlea sa va intoarcefi.
Peste vreo trei zile de la apeasta intimplare, in-
tr-o seara, la baterie se dadu semnalul de alarma
$i nici n-apuca sa inceteze semnalul, ca baieîi se
si aflau la locul lor obisnuit, in tufisurile de pe ma-
lul helesteului. Unul din ostasi ii zari d raporta
comandantului.
— Iar ai venit ? striga comandantul, recunoscin-
du-1 pe Leo$a Mihailov. Ei, stai ca-fi arat eu fie !...
Leo§a si tovarasii lui o luara la sanatoasa, dar si
dupa intimplarea asta baie|;ii trageau cu coada
135
ochiului la tot ce faceau osta$ii din baterie, numai
ca acum se ascundeau mai cu grija.
Prin noiembrie, chiar in a j unul sarbatorilor, s-a
intimplat povestea pentru care Leo§a Mihailov
cu tovara§ii 'lui erau ‘cit pe ce sa ajumga in faâ
tribiunalului militar.
Dar sa n-o luam prea repede. S a povestesc pe
rind a$a cum s-au petrecut lucrurile.
*
Era intr-o frumoasa zi de iam a. Zapada cazuse

din bel$ug, §i nu era chip sa mergi nioi cu sania,
nici pe jois. Intor$i de ila $coala, baiepi ie§ira in
strada sa se joace. S-au batut ce s-au batut cu
bulgarii de zapada, s-au m ai jucat pupn, dar pina
la urrna s-au saturat. Unul din ei propuse atunci :
„Hai s a facem un om de zapada". Dar Leoâ Mi
hailov, dupa ce s-a gindit pupn, zise :
— $tip ce, baiep, decit s a facem un om de za
pada, hai mai bine sa facem... §tip ce ?... un fort.
Sau o baterie antiaeriana ? Cu intarituri §i dispo-
zitive, a$a cum se cuvine.
Ideea le placu copiilor. De indata incepura sa
construiasica pe hele$teu, in spatele gradinii de
zarzavat a familiei Mihailov $i chiar in vecina-
tatea adevaratei baterii, din zapada $i din blocuri
de gheaâ, amplasamentul bateriei.
Au muneit copiii toata ziua, pina seara. Au fa-
cut blocuri din zapada, au inalât ziduri, parapete,
platforme pentru tunuri... $i toate... pe cinste. In-
tocmai ca cele adevarate. Au facut chiar ?i un
tun, $i nu unul oarecare, ci uniul care semana leit
cu un tun adevarat... Era facut dintr-o oi$te veche
$i se rotea, ba chiar puteai sa §i oche$ti cu el.
A sta a fost simbata. A doua zi de dimineafa,
baiepi au continuat construcpa fortului ?i mai
lucrau inca la ea, cind deasupra lor, pe cerul se-
nin de iam a, aparu vechea lor cuno^tinâ — „Hens-
chel-126". Venea la tanc-
136
Jo aca devenea $i mai placuta, $i mai atraga-
toare.
— Atentie, avion inamic ! striga K oska Muhin,
un baieêl pistruiat, poreolit „Muha", adica
,,Musca".
— A larm a! urla Leo$a Mihailov. Servanîi la
posturi !
El se apropie primul de tunul jucarie §i incepu
sa ocheasca in adevaratul avion du$man.
— Asupra uliului fascist, foe ! oomanda el $i ras-
punse singur in locul tunului : Bah ! Bah !
— Bum-ba-rara-bum ! strigara in cor baieîi.
Iar aviontul de recunoa^tere se roti c a de obicei
cit se roti $i pina la urma, zbimiitul ca de libelula
al motora$ului sau se pierdu, indepartindu-se in di-
rectia frontului.
Copiii se mai jucara citava vreme, apoi se risipira
pe la casele lor.
Leo$a Mihailov fu chemat la masa. Infuleca lacom
oartofii fierî, stropi{i eu 'umtdelemn de soia, §i se
pregatea tocmai sa-i ceara mamei sa-i mai dea nifel,
cind farfuria ii zbura din mina intinsa. O lovitura
asurzitoare, apoi o a dona $i a treia rasunara parca
deasupra capului sau. Perefii casei prinsera a se
mi$ca de parca ar fi fost vii, tencuiala se scoroji, in
bucatarie se rostogoli ceva, zanganind. Vera, su-
rioara lui Leo$a, incepu sa fipe cu glas salbatic §i
se pom i pe plins. Dupa ea, izbueni in plins $i bu-
nica lui Leo$a.
— Bombardeaza ! Bombardeaza ! Jipa cineva in
strada.
Afara trageau tUnurile antiaeriene, lacaneau mi-
tralierele $i sluis, in inaltul cerului, vuiau surd mo-
toarele avioanelor germane de pieaj.
— Hai, iute, intrati in pivniâ ! porunci mama lui
Leo$a, dind la o parte m asa $i ridicind capacul de
la pivnita.
Pe rind se bagara in pivniâ bunica, surioarele lui
Leo$a $i fratele lui mai mic, iar Leo$a, folosindu-se
de invalma§eala, i$i smulse din cui caciula $i se
strecura pe u$a in pridvor.
138
Ajuns in curte, se-mpiedica de Muhin. „M usca"
abia i§i tragea sufletul, obrazul ii era palid, buzele
ii tremurau.
— Leo$ka ! bolborosi el, uitindu-se speriat de jur
imprejur. Vai, $tdi tu... ce nenorocire...
— Cum ? Ce nenorocire ?
,,Musca" abia mai putea sa ras'ufle :
—- $tii, au... au bombardat... bateria noastra.
— Ei, asta-i ! Nu se poate ! M inî! rosti Leo?a
palind.
— Am vazut cu ochii mei. Doua bombe... lovitura
in plin... $i amindoua in bateria noastra. Praful s-a
ales din ea.
— Ai vazut ehiar tu ?
— Daca-ti sp u n ! Cu ochii mei. Eiu $i Valka
Vdovin ne dueeam tocmai atunci dupa apa, §i de-
odata... am vazut, am alergat intr-acolo. Eu am sca-
pat, iar pe'el...
— Ce ?! striga Leoâ, apucindu-1 pe tovara$ul
sau de umar.
■— Pe el 1-au dus la baterie. La bateria cea ade-
varata — zise „M usca“ §i, plecind captul, incepu
sa plinga.
*
Dupa oe au bombardat fortareala copiilor, avioa-
nele germane s-au indepartat. Suna semnalul de
incetare a alarm ei ?i curind, puîn cite putin, in
sat totul se potoli, dar V alka Vdovin tot nu se in-
torsese acasa.
Leo$a Mihailov trecuse de citeva ori pe la mama
lui Valka. Incerca s-o lini^teasca, ii spuse ca 1-a
vazut ,/du ochii lui", ca e in viaâ, ca a fost invitat
de osta$ii de la antiaeriana $i ca desigux c a acum
bea eeai cu pesmeti.
Dar pe el insu§i, Leo§a nu se putea 'lini$ti.
,,Eu sint vinovat — se gindea el. Eu am nasco-
cit aceasta neghioaba fortareata. V alka nici n-a
lucrat la ea. A bia azi dimineata s*a intors de la
Leningrad..."
$i era gata sa se duca la baterie, sa spuna ca el
este de vina $i nu Vdovin, cind cineva batu in
139
u?a $i V alka Vdovin in persoana dadiu buzna
in casa.
— E$ti acasa ? intreba el, oprindu-se in prag.
— Acasa, acasa ! Intra ! se bucura Leosa.
— Nu... nu intru... numai pentru o clipa... nu
stau — spuse pe nerasuflate Valka. E cineva acasa ?
— Nu-i nimend. Bunica doarme, mama a p’lecat.
Intra, nu te teme.
— Leo$ka — zise V alka fara sa se uite in ochii
prietenului sau. Au sa te trimita probabil in fa$a
tribunalului. Au sa te judece.
— Pe mine ? intreba Leo$ka. De unde ?tiu ei ca
eu sint de vina ?
— De unde $tiu ? Le-am spus eu,
— Tu? !
— Da, eu ■— repeta Valka, §i-l privi pe Leo?a
drept in ochi. La inceput n-am vrut sa marturisesc.
Ziceam intr-una : ,,Nu $tiu nimic". Dar oomandan-
tul bateriei mi-a luat-o inainte : ,,Lasa ca ?tiu eu.
E baietelul acela negricios, ou fularu'l vargat... Mi
se pare ca il cheama M ihailov". $i eu am spus :
„Da, M ihailov". Atunci au intrebat unde ?ezi cu
casa $i le-am aratat.
' Leosa ramase tacut, cu barbia in piept.
— A sa — zise el in cele din urma. Prin urmare,
ai sipus si unde stau.
— Da.
— Bine ai facut. Daca nu spuneai tu, ma duceam
singur la baterie. Eram chiar gata sa pornesc la
drum.
— Prin urmare, nu e$ti suparat pe mine ?
— Suparat ? Caraghiosule, sigur ca nu...
V alka ii lua mina.
— $tii, Leosa, poate ar fi mai bine sa fu g i!
— Nici nu ma gindesc !
Apoi se uita la V alka si, nemaiputindu-se stapini,
ofta din greu si intreba :
— Tu ce crezi, au sa ma impuste ?
V alka se gindi o clipa si apoi dadu din umeri.
140
— De, $tiu eu, poate ca n-or sa te im p u re —
spuse el fara prea multa siguranfa.
*
Toata ziua, pina seara, Leoâ Mihailov a umblat

de parca nu-i erau tofi boii acasa. Au venit baieîi,
1-au chemat la plimbare, dar el nu s-a dus. Lecfiile
nu ?i le-a facut, de mincare nu s-a atins, ?i s-a cul-
cat in pat mai devreme ca de obicei. Dar oricit
s-a straduit sa adoarma, ori-cit s-a rasucit pe o
parte $i pe alta, somnul nu se lipea de el ?i pace.
Nu ca i-ar fi fost frica. Nu, Leo$a nu era un la$.
Dupa cum va putefi lesne inchipui, situafia lui nu
era dintre cele mai vesele, cu atit mai mult eu cit
el se simfea intr-adevar vinovat. Iar gindul ca va
fi judecat de un tribunal militar, ca orice spion sau
tradator, il facea sa sufere cumplit.
,,Poate ca intr-adevar ar fi mai bine sa fug — se
gindea el. Am sa ma strecor pe front saiu la par-
tizani, am sa-i mint ca implinesc in curind trei-
sprezece ani 9! poate ca ma vor primi. Dupa aceea
am sa plec in vreo recunoa?tere ?i am sa mor...
a§a, c a un viteaz... oine $tie, poate vor scrie asta la
ziar, sau ma vor face chiar Erou al Uniunii So-
vietioe..."
Dar Leo?a nu apuca sa fuga, eaci in zori il fura
somnul. La t?apte ?i j'umatate dimineafa, inainte de
ora abi?nuita pentru sculare, mama sa il trezi.
— Leo?a, Leoênka ! striga ea speriata. Scoa-
la-ite, b a ie te !
— Sa ma scol ? mormai Leo$a inca adormit, in-
torcindu-se pe cealalta parte.
— Scoala repede ! Au venit sa te ia, intreaba
de tine.
Dintr-o smuoitura, Leo$a arunca plapuma la o
parte $i se ridica in caipul oaselor.
— Au venit ? De la tribunal ? intneba el.
— Ce tribunal ? Nu $tiu... a venit un militar...
Cu motocicleta.
„Vai, n-am apucat sa fu g !" se gindi Leo$a.
141
Din fuga i?i trase cama$a ?i, stringindu-$i cu-
reaua, intra in bucatarie.
Linga soba a§tepta un osta§ din Armata Ro$ie,
imbraeat cu cojocel §i cu o oascheta de piele cum
poarta $oferii. I$i usca la foe manluîle imblanite,
din care ie$eau aburi.
La vederea lui Leo$a, pe chipul osta$ului se a$-
ternu o mare mirare : desigur, se a$teptase sa vada
un baiat mai in virsta.
— Dumneata e$ti Mihailov Aleksei ? intreba el.
— Eu — raspunse Leo$a.
— Imbraca-te. Am venit sa te iau. Uite, am un
mandat de aducere pe numele dumitale.
— Vai de mine, unde-1 duceî ? se sperie mama
lui Leo$a.
— Ei, maica, asta-i secret militar — zimbi osta-
$ul. Daca-1 cheama, inseamna ca are pentru ce.
Leo$a se grabi sa se imbrace, dar nu nimerea
mineciile paltona$ului. Mama voi sa-1 ajute. Leo$a
o. dadu la o parte.
— Lasa, mama. Mulûmesc. Ma imbrac ?i sin-
gur — o lini$ti el, dar simî totu?i cum dinfii ii
clantane in gura $i ca glasul ii tremura.
— Pot sa iau eeva cu mine ? Sau nu-i nevoie ?
intreba el uitindu-se la osta$.
A cesta zimbi din nou ?i, fara sa sc oat a vreun
cuvint, dadu din cap in semn c a nu trebuie sa ia
cu el nimic.
— Sa mergem — spuse el imbracindu-§i manu-
§ile imblanite.
Leo$a i$i lua ramas bun de la mama sa ?i se in-
drepta spre ie?ire.
In strada, in fata portii, ii a$tepta o motocicleta
ro$ie, cu ata§.
Sa se fi intimplat asta ieri dimineata, cit de min-
dru $i cu cita placere ar fi mers Leo$a, in vazul
intreguluii sat, cu aceasta minunata marina cu trei
roti ! Dar aeum, abia i$i tira picioarele sp re ea $i
du chiu cu vai se sui in ata? ; i$i ridica in graba
gulerul paltona$ului ,$i-§i ascunse fata, nu cumva
sa -1 zareasca vreun vecin...
142
Osta$ul sari in $a ?i cu o singura apasare a pi-
ciorului puse motorul in mi^care. Motocicleta se
urni din loc §i, zbirniind intr-una, zbura pe ulifa
principals a satului, saltind u?or peste hirtoape $i
stirnind in urma-i nori de zapada.
*
Drumul n-a durat mult. Abia avu vreme Leo$a

sa se dezmeticeasca, §i marina ?i frina in fata unei
case de piaitra cu doua caturi. O santinela stra-
juia poarta.
Leo$a privi c asa $i o recunoscu. Pe vremuri fu-
sese aici gradimita de copii.
„N e aflam la Ostroave — se gindi el. V a sa
zica aici e acum tribunalul..."
— Coboara, Aleksei Mihailov —■ ii spuse ostaûl.
,,Vai, numai de n-a? plinge !" se tqt gindea
Leo$a, in timp ce cobora din ata$ i$i se indrepta
spre poarta.
Santinela le ceru biletu-1 de trecere.
— La eolonelul Smelov — rosti insotitorul lui
Leo§a, intinzindu-i mandatul.
Santinela deschise poarta §i-l lasa s a treaca.
In odaia mare, plina de fum, in care fusese desi-
gur pe vremuri sala de mese a gradinitei de copii,
se aflau foarte multi militari. Erau aoo'lo aviatori,
artileri$ti din artileria antiaeriana $i marinari de
coasta, osta$.i ?i ofiteri. Unii $edeau, altii se plim-
bau prin mcapere, altii stateau in pi'cioare, spriji-
nindu-se de pereti.
— Ramii putin aici, vin imediat — il aisigura
insotitorul pe Leo?a, apoi disparu printr-o u?a
mare, alba.
Peste o clipa se inapoie.
— $ezi §i odihne$te-te, te vor chema — spuse
el ?i pleca.
Leo§a se a?eza pe o margine de banica $i a$tepta.
Deodata, u?a alba se deschise ?i in pragul ei
aparu ,,prietenul“ lui Leo$a — locotenentul-major,
comandantul bateriei din Novaia Derevnea. Acesta,
143
cum dadu cu ochii de Leo$a, il recunoscu, dar nu-i
spuse nici un cuvint, se incrunta $i se indrepta spre
iesire.
De tulburat ce era, Leo$a se scula in picioare.
Nici nu auzi ca e chemat.
— Mihailov ! Mihailov ! Cine este Mihailov ? se
iritreba lumea in ju ral lui.
— Eu sint Mihailov ! striga Leo$a.
— Pa'i de ce nu raspunzi ? se rasti suparat un
tinar locotenent cu cizme lustruite ca oglinda.
Statea in prag du un maldar de dosare in mina §i
rostea de citev a clipe numele lui Leoâ. Intra la
colonel ! ii spuse el, deschizind u$a cea alba.
,,Numai de n-a$ plinge !" se gindi din nou Leo$a
$i, cautind sa se iina cit mai drept, pa$i militare$te
pragul.
★
Colonelul, un om intre doua virste, cu parul tuns

scurt, ca un arici, ?edea la m asa $i rasfoia ni$te
hirtii.
— Mihailov ? intreba el fara sa se uite la Leoâ.
— Da —■ raspunse baiatul.
Colonelul i§i ridica privirea ?i paru §i el mirat
vazind ca Leo?a e atit de mic $i de slabub
— M da — rosti el, privinidu-1 atent pe sub sprin-
cenele stufoase $i zbirlite aa de urs. V a sa zica
tu e?ti Mihailov ! Ia vino mai aproape !
Leo$a se apropie de masa. Colonelul il privi cu
asprime, ?i sprincenele lui groase $i carunte c a de
urs se apropiara $i mai mult.
— V a sa zica tu e?ti acela care a constant din
zapada fortareaia, sau pozitia blindata, sau mai
$tiu eu ctumi ii spuneii... pe care au bombardat-o
ieri ,,messerii" ?
— Da... eu — raspunse Leo$a cu glasul ragu§it,
simtind ca dintr-o clipa in alta lacrimile or sa -1
impiedice sa vorbeasca, Dar n-am facut-o dinadins,
tovara$e colonel — adauga el, cautind sa se uite
drept in ochii acestuia. Noi ne-am jucat...
144
— Aha, v-afi ju c a t?
— Da — §opti Leo?a.
— $i care „noi“ ?
— Noi, oopiii, cum s-ar zice.
— Dar cine a incepfut ? Cine a avut ideea asta
Si cine a condus lucrarile ?
— Bra ideea mea §i eu am condus lucrarile
— raspunse Leoâ, lasind capul in jos. $i deodata
nu se mai putu stapini : il inecara lacrimile izvo-
rite din ungheitul unde Sitatusera ascunse pina
atu n ci: Tovara?e colonel.., va rog... iertaî-m a!
N-am sa 1 mai...
— Ce ,,n-ai sa m ai" ?
— N-am sa mai ma joc.
— Asta-i buna ! zimbi colonelul. De ce sa nu
te joci ?
— Vreau sa spun... n-am sa mai fac fortarefe.
—■ N-ai sa mai faci ? Snui drept ?
— Da. Avefi cuvintul meu ! N-am sa mai fac
— zise Leo$a.
— Mda — rosti colonelul. Dar daea te ru-
gam noi ?
— Ce sa ma rUgafi ?
— Ia, s a mai construie$ti cev a asemanator. O
fortareafa, o pozifie blindata, o intaritura sau mai
$tiu eu ce...
Leo$a i?i ridiea ochii. Colonelul il privea serios,
ca mai inainte, ?i nu zimbea ; numai sprincenele
i se departasera de nas ?i lasau sa se-ntrezareasca
ochii senini, pufin obosifi $i ro$ii de atitea nopti
nedormite.
— Uite, tovara?e draga, despre ce este vorba
— zise colonelul : cind e razboi, pina §i joaca tre-
buie sa fie cu socoteala. De pilda, voi afi construit
o baterie. $i eu siguranfa ca afi constr?uit-o bine,
din moment ce neamful a luat-o drept una adeva-
rata. Dar unde a fi eonstruit-o ? Chiar alaturi de o
baterie antiaeriana in plina funcfiune. A sta ai
Staut-o ?
— Am stiut — bolborosi Leoâ.
10 145
— Iar in apropiere nu se afla numai bateria, ci
$i obiective nemilitare, locuinfe $i oameni.
— Tovara§e co lo n el! 11 intrerlupse Leo$.a gata sa
izbucneasca iar in lacrimi. Parca eu nu infeleg ?
— Da, infalegi, dar cam tirziu — spuse aspru co
lonelul. Nu e?ti prevazator.
— A§a e — ofta Leo$a.
— $i cu toate astea — urma colonelul — ase-
mlenea pozifii false c a fortareafa voastra ne pot
fi de mare, da, de mare folos, noua, militarilor. Noi
le zicem obiective false. Ca sa camuflam locul
unde s e afla un adevarat obiectiv militar, sa deru-
tam $i sa tragem pe sfoara pe inamic, construim
in locuri mai departate asemenea pozifii false, dar
foarte asemanatoare ‘cu cele adevarate : cazemate,
tran?ee, hangare, puncte de foe, baterii, intr-un
cuvint tot ce vrei.
Leo 5a i$i inghifise de mult laerimi'le, $i acum il
asculta pe colonel cu atita atenîe, inert ramasese
cu gura cascata.
— Ai infeles ? intreba colonelul.
— Am infeles — dadu din cap Leo§a.
— Atunci e .bine, tovara$e Mihailov, inca ceva :
nu oumva ai fi de aoond sa ne mad construie§ti
vreo cinci-sase asemenea obiective false ?
— Cine ? Eu ? izbueni Leo$a.
— Da. Tu $i prietenii tai.
Leo§a se uita la colonel §i nu-?i putea d a seama
daca glume^te sau daca vorbe$te serios.
— Din ce sa construim ? Din zapada ? intreba el.
— Din ce vrefi. Fire$te, cel mai bine ar fi din
zapada. In primul rind fiindca este un material
ieftin, iar in al doilea rind fiindca nimeni in afara
de voi, copiii, nu §tie sa foloseasca a$a bine
zapada.
— A?a-i ! se invoi Leo$a.
— $i aitunci?
— Vom face — raspunse Leo§a scarpinindu-se
in ceafa ca sa-?i dea mai multa importanfa. Fire$te
ca vom face. Dar mi-e ca...
— Ce ,,mi-e" ?
146
— Mi-e ca n-o sa avem destule oi§ti.
— Ce oi$ti ?
— A lea care tin. lac d e tunuri. Noi am facut
totul a$a ca sa semene cu lucrurile adevarate, de
aceea cind M m avut tun antiaerian, am pus !n
locul ltui o oi$te...
— Am inteles — zise colonelul. Dar nu-i nimic,
tovara$e Mihailov, o sa va facem noi rest de oi$ti.
N-o sa ne zgircim pentru atita lucru.
— Atunci totul e in or dine — adauga Leo$a.
Vom face totul cum ne-ati cerut.
★
Ce a urmat nu v a pot povesti cu de-amaniuntul.

Unde $i cum au fosit construite obiectivele false,
Intelegeti §i voi, este doar un secret militar. V a
pot spune numai ca nu numai Leo§a Mihailov, ci §i
Koska Muhin, poreclit Musca, §i V alka Vdovin, $i
multi alti baieti din satul N ovaia Derevnea au luat
parte la construirea lor. Leo?a Mihailov insa tinea
lac de inginer-êf. A$a era numit §i la statul-major,
unde se ducea adesea sa prim easca instructiuni:
,,Aleksei Mihailov, inginer gradul I".
Ce sa mai vorbim ? Baietii au muncit pe cinste.
Uneori, cind era zor mare, lucrau $i noaptea, uitau
sa bea §i sa manince, nu precupieteau nici somn,
nici timp. Numai de la 900ala nu lipseau ; nici unul
?i in nici o zi : ba chiar Leo$a Mihailov a izbutit
in acele zile sa ia un ,,foarte bine" la teza de
limb a rusa.
De la o vreme, „Hen®chel-126" nu mai intra in
satul N ovaia Derevnea, ci zbura pe acolo unde se
inaltau pe rind, una dupa alta, noile pozitii ale
a§a-zisei artilerii antiaerieoe. Pe urma lui veneau
avioanele grele „messeirii" $i „fokkewolf"-ii §i aee$-
tia, fara sa economiseasica mundtiile, bombardau in-
tr-una blindajele de zapada $i tunurile de lemn. In
vrem ea asta, baietii $edeau acasa sau prin ada-
posturi $i ascfultau exp-loziile indepartate ale bom-
belor, i$i faceau cu ochiul $i rideau. Cei mari nu
10 147
inêlegeau de ce rid copiii $i se suparau : nici unul
nu-$i inchipuia ca fasci^tii nu bombardeaza nimic
altceva decit zapada. Iar baieîi pastrau cu sfinfe-
nie, a$a cum se euvine, secretul militar...
Citeodata, cind fasci?tii nu observau bateria sau
lasau sa trea'ca prea mu'lta vreme fara s-o bombar-
deze, baietii erau nevoiî s-o refaca sau chiar s-o
construiasca din nou. Dar asta s-a intimplat numai
de doua sau de trei ori — cit pentru rest, aviatorii
fasci<$ti se lasau prinî ca pe§tii cind dau de mo-
meal a buna.
In ziua cind avioanele fasciste bombardara cea
de a douasprezeoea baterie de zapada, Leo§a Mi
hailov $i camarazii lui fura chemaî la Leningrad,
la statul-major al frontului. Ii primd chiar coman-
dantul frontului, ?i el singur ii inmina Ini Leo§a
Mihailov medalia, iar tovara$ilor lui — diplome
de onoare, in care se spunea ca s-au evidenfiat in
actiunea de aparare a ora$ului lui Lenin „indepli-
nind o misiune specials a comandamentului".
In aceeasi zi, locotenentul Friederich Busch,
coman dan tul avionului de recunoa$tere ,,Hens-
chel-126", capata ,,Crucea de fier", lucru despre
care au scris ziarele fasciste. Ba i-am vazut ?i fo-
tografia acestui grozav aviator. Ce mutra de idiot,
multumita de sine $i ferlicita, mai avea acest sla-
vit e r o u !
Ehei, pe unde o fi azi Friederich Busch ?...
Cit despre Leo$ia Mihailov, el e sanatos, voinic,
$i locuie§te ca §i inainte in satul N ovaia Derevnea,
unde urmeaza clasa a opta.
ELEVA CEA NOUA.
A f a r a nu se luminase cu totul de ziua ?i becurile

albastre mai ardeau inca in dreptul porîlor cind
Volodka Bessonov o porni spre $coala. Mai mult
alerga decit mergea, in primul rind fiindca afara
era frig (se zice ca o iarna geroasa ca aceea din
1940 nu s-a mai abatut asupra Leningradului de cel
pu(in o suta de ani) ; in al doilea rind fiindca tinea
mortis sa intre primul in clasa. Nu ca ar fi fost un
baietel prea sirguincios ?i ca ar fi invatat prea bine.
Altadata doar nu s-ar fi sfiit sa §i intirzie. De data
asta insa, fiindca era prima zi dupa vacanta, i se
parea ca va fi foarte placut sa ajunga el cel dintii,
ca apoi, la orice pas, sa se poata lauda :
,,$titi, azi eu am venit primul..."
Era atit de grabit, incit nici nu se opri sa se uite
la tancurile uriaê, vopsite in alb, care tocmai tre-
ceau pe strada, leganindu-se ?i huruind asurzitor.
De altfel, asta nici nu era cine ?tie ce minune -—
in ora? erau foarte multe tancuri, poate chiar mai
multe decit tramvaie. Volodka se opri totu?i la col-
tul strazii, dar numai pentru o clipa, ca sa asculte
comunicatul de la radio. Se transmiteau stirile de
la comandamentul militar din Leningrad, Dar nici
Stirile nu aveau in ele ceva deosebit : tot activitate
de recunoastere ?i foe de artilerie, de mitraliere ?i
de arme automate, in unele sectoare ale frontului.
$i la garderoba $colii mai ardea inca becul al-
bastru, In fata cuierelor goale, batrina femeie de
serviciu mai motaia cu capul pe inasa de lemn.
149
— Buna ziua ! striga Volodka, zvirlindu-$i ghioz-
danul pe masa.
Batrina tresari speriata $i se freca la ochi,
— Buna dimineafa ! repeta Volodka in timp ce-si
scotea haina $i galoîi. A$a-i ca nu te a$teptai sa
vin a$a devreme ? ? $tii, azi sint primul.
— Asta s-o crezi tu ! zise batrina, indreptindu-$i
oasele $i cascind.
Volodka i$i roti privirea $i zari pe cuierul vecin
un'paltona$ micut de fetita, cu un guler alb de pi-
sica sau de iepure,
,,Ce ghinion ! Mi-a luat-o altcineva inainte !" i§i
spuse inciudat. Cerceta apoi cu atenfie paltonul,
cautind sa ghiceasca al cui putea fi. Dar nu-§i amin-
tea ca vreo fetita din clasa lor sa aiba un paltona?
cu guler de iepure.
,rO fi din alta clasa — se bucura el. $i daca-i a§a,
inseamna ca tot eu am venit cel dintii".
li ura batrinei ,,somn u§or", inhafa ghiozdanul §i
urea treptele in goana.
...In clasa, intr-una din primele banci, ?edea o fe
tita. li era cu totul necunoscuta — mica, firava, cu
doua cosite balaioare prinse cu fundulife verzi. Cind
o zari, Volodka crezu ca gre$ise clasa. Dadu chiar
sa iasa, dar in aceeaî clipa, vazu ca nu era intr-o
clasa straina. Era chiar clasa lui, clasa a patra : iata
cangurul ro^cat impaiat cum sta cu labele in sus,
iata colecfia de fluturi din cutia cu capacul de sti-
cla, iata $i banca, propria banca a lui Volodka.
— Buna dimineafa ! zise, apropiindu-se de fetita.
Spune-mi, cum ai nimerit aici ?
— Sint o eleva noua — raspunse incet de tot
fetita.
— Nu mai spune ! se mira Volodka. $i de ce vii
iarna ? $i inca atit de devreme ?
Fetita nu raspunse nimic, dadu numai din umeri.
—■ Poate ca ai gre$it clasa ? o intreba Volodka.
1—■ Ba nu, n-am gre$it, sint in clasa a patra ,,B".
Volodka se gindi pufin, se scarpina la ceafa $i ii
zise :
—■ $tii ca sint primul care te-am vazut ?
150
Apoi intra in banca. O cerceta din toate parole,
ii pipai nu se §tie pentru ce pupitrul, totul era in
ordine : pupitrul se deschidea ?i se inchidea a$a ca
§i mai inainte.
In vremea asta in clasa intrara doua fetiê. Vo-
lodka inchise pupitrul cu zgomot $i le striga :
— Kumaciova ! Smulinskaia ! Buna ziua ! Buna
dimineata ! Avem o eleva noua... Eu am vazut-o cel
dintii...
Fetilele se oprira $i privira $i ele uimite pe eleva
cea noua.
— O eleva noua ?
— Da — raspunse fetiâ.
— De ce vii tocmai acum, iarna ? Cum te cheama ?
— Morozova — raspunse fetiâ.
In clipa aceea mai intrara ciîva copii. Apoi, aljii.
Tuturora, Volodka le aducea la cuno$tinta :
— Copii ! Avem o eleva noua ! O cheama Moro
zova. Eu sint primul care am dat ochii cu ea.
Copiii o inconjurara pe Morozova. O priveau
atent, o descoseau. Cifi ani are ? Cum o cheama ?
De ce a venit la $coala in toiul iernii ?
— Nu sint de pe aici — le spuse fetiâ.
— Cum adica ,,nu sint de pe aici" ? Nu e?ti ru-
soaica ?
—■ Ba da, sint. Dar am venit din Ucraina.
— Din care ? Din cea apuseana ?
—■ Nu, din cea rasariteana — spuse fetiâ.
Vorbea foarte incet, cu toate ca nu se sfia de
fel. Parea trista, cu gindul dus aiurea $i parca tot
timpul ii venea sa ofteze.
— Morozova, vrei sa stai cu mine in banca ? ii
propuse Liza Kumaciova. E un loc liber.
—• Da, mie mi-e totuna — raspunse eleva cea
noua, $i se muta in banca linga Liza.
In ziua aceea aproape to£i copiii venisera la
?coala mai devreme ca de obicei. Vacanâ le pa-
ruse neobi$nuit de lunga $i de plicticoasa anul
acesta, $i de$i n-au fost desparîli decit doua sap-
tamini, fiecare adunase in acest rastimp atitea nou-
151
tafi, incit intreceau pe toate celelalte adunate dupa
o vacanfa de vara.
Volka Mihailov fusese cu tatal sau la Terioki,
acolo vazuse case aruncate in aer $i arse de finlan-
dezi, $i auzise — ce-i drept, de departe — cum trage
adevarata artilerie. Fratele lui, Jo rjik Semenov, cu-
noscut schior $i fotbalist, plecase voluntar in raz-
boiul cu finlandezii. Numai Volodka Bessonov nu
prea avea noutati, in schimb auzise ,,cu urechile
lui” cum o batrinica povestea alteia ca vazuse cu
proprii ei ochi cum la Pargolovo, linga cimitir, un
miliîan a doborit cu revolverul un avion de bom-
bardament finlandez...
Volodka nu fu crezut, deoarece toî copiii il ?tiau
cam flecar ; fu lasat totu§i sa vorbeasca, fiindca,
oricum, povestea era interesanta §i apoi o spunea
cu mult haz.
Preocupafi de toate acestea, copiii uitara de eleva
cea noua §i nici nu observara cum trece timpul.
Afara se luminase de-a binelea ; pe coridor rasuna
clopofelul, de asta data intr-un fel cu totul neobi§-
nuit — puternic $i solemn.
Copiii se aêzara in banci mai repede ca in alte
daî.
In clipa aceea dadu buzna in clasa, gifiind, Vera
M akarova, cea cu picioarele lungi.
— Copii ! striga ea. Sa va spun o noutate...
— Cum ? Care noutate ? strigara cu toîi.
— $tili... avem... avem... o noua...
— Ha-ha ! risera baietii. Ce mai ,,noutate" ! Asta
o $tiam de mult $i fara tine...
—■ ...o noua profesoara — sfir$i Vera.
— Profesoara ? !
— Da. In locul Eleonorei Matveevna. Ehei, daca
aî vedea-o — zise Vera, facind un gest larg cu mii-
nile. Ce draguâ e... Ce tinara... Are ochi alba^tri ?i
parul...
N-a mai fost nevoie sa termine portretul profe-
soarei celei noi. U§a se deschise §i in prag aparu
chiar ea. Era intr-adevar o femeie foarte tinara, cu
152
ochi alba$tri, cu doua cozi aurii strinse ca o cu-
nuna in jurul capului.
Copiii se sculara in intimpinarea ei ?i in tacerea
clasei, o fetifa $opti tare vecinei sale :
— Vai, e chiar foarte dragufa !
Profesoara zimbi u§or, se apropie de catedra, i$i
puse pe ea servieta $i zise :
— Buna ziua, copii ! V a sa zica a$a aratafi voi.
$i eu care credeam ca sintefi mici. Staji jos, v a rog.
Copiii se a$ezara. Profesoara strabatu clasa, se
opri $i zimbi din nou :
—- Ei, hai sa facem cuno$tinta. Pe mine ma cheama
Elisaveta Ivanovna. Dar pe voi ?
Copiii izbucnira in ris. Profesoara se apropie de
catedra $i deschise c atalo g u l:
— Vai, ce mulfi sintefi ! Sa incercam totu$i sa
facem cuno$tinfa. Antonova,,, cine-i Antonova ?
— Eu ! raspunse Vera Antonova, ridicindu-se in
picioare.
— Vrei sa-mi poveste^ti ceva despre tine ? in-
treba profesoara. Spune-mi, te rog, cum te cheama,
cine sint parinîi tai, unde stai, cum inveî ?
— Invaf destul de bine — zise Vera.
Copiii pufnira in ris.
—■ Bine, $ezi — zimbi profesoara. Vom trai $i vom
vedea. Urmatorul... Barinova !
—■ Prezent!
— Cum te mai cheama ?
Barinova spuse ca o cheama Tamara, ca sta in
casa de alaturi, ca mama ei e bufetiera $i ca tatal
ei a murit cind ea era mica de tot.
In timp ce Barinova povestea toate astea, Volodka
nu contenea sa se framinte in banca. $tia ca in ca
talog urmeaza numele lui ?i nu mai putea de ne-
rabdare sa vorbeasca §i el.
Nici nu sfir$i bine profesoara sa-1 strige, ca el §i
sari in picioare §i incepu sa turuie :
— Pe mine ma cheama Volodea. Am unsprezece
ani. Tata e frizer. Stau in strada Borov, coif cu Ca-
nalul Obvodnii. Am un cafel, Tuzik...
153
— Mai incet, mai incet — ii spuse zimbind pro-
fesoara. Bine. $ezi, ajunge ! Despre Tuzik ai sa-mi
poveste$ti alta data. Altfel n-o sa am timp sa fac
cuno$tinfa cu top copiii.
Luindu-i la rind, dupa alfabet, Elisaveta Ivanovna
facu cuno§tinja cu mai bine de jumatate din clasa.
In sfinyit, ajunse ?i la elev,a .cea noua.
— M orozova ! striga profesoara.
Din toate parple rasunara strigate :
— E noua, Elisaveta Ivanovna ! E noua. Azi a ve-
nit pentru intiia oara !
Profesoara se uita cu atenpe la fetifa cea mica §i
slabuta, care se ridicase in picioare, $i spuse :
— A?a, va sa zica !
— Elisaveta Ivanovna ! striga Volodka Bessonov,
ridicind mina. ■
— Ce vrei ? intreba profesoara.
— Elisaveta Ivanovna, fetifa asta e noua. O
cheama Morozova. Eu am vazut-o cel dintii azi...
— Bine, bine — raspunse Elisaveta Ivanovna.
A sta am mai auzit. Ei, M orozova — se adresa ea fe-
tpei —■ poveste$te-le colegilor tai ceva despre tine.
Fetpa ofta, privi undeva in gol $i incepu sa po-
vesteasca :
— Ma cheama Valia. Peste pupn am sa implinesc
doisprezece ani. M-am nascut la Kiev, am locuit
acolo toata vremea cu mama $i tata. Apoi... — aci
fetpa se opri pupn $i, abia mi?cindu-§i buzele, rosti
incet de tot : Apoi tata...
Ceva o impiedica sa vorbeasca.
Profesoara se ridica de la masa.
— Bine, Morozova — zise ea. Ajunge. Ai sa po-
veste$ti alta data.
Dar era prea tirziu. Buzele copilei incepura sa
tremure : se prabu$i cu capul pe banca ?i incepu sa
plinga tare, tare de tot.
Copiii sarira in picioare.
— Ce-i cu tine ? V alia ! Morozova ! striga pro
fesoara.
Fetija nu raspundea. I$i ascunsese faja in palmele
impreunate pe banca §i facea tot ce ii era cu pu-
154
tinâ ca sa-$i stapineasca lacrimile, dar oricit i$i in-
cle?ta dinîi, lacrimile ii curgeau $iroaie $i ea plin-
gea tot mai tare, tot mai nemingiiata.
Profesoara se apropie de ea $i-i puse mina pe
umar :
— Hai, Morozova, hai, dragufo, lini§te$te-te...
— Elisaveta Ivanovna, poate ca M orozova e bol-
nava ? zise Liza Kumaciova.
Nu — raspunse profesoara.
Liza o privi ?i vazu cum profesoara i§i mu§ca bu-
zele, cum privirea i se tulbura $i respira din ce in
ce mai anevoie.
— Morozova... nu trebuie sa plingi — o ruga ea,
in timp ce o mingiia pe cre$tetul capului.
Atunci rasuna pe sala clopofelul, $i profesoara,
fara sa mai rosteasca vreun cuvint, se intoarse, se
apropie de m asa ei, lua servieta §i ie$i iute din
clasa.
Copiii o inconjurara din toate parfile pe eleva
cea noua. O mingiiau intr-una, cautind s-o lini§-
teasca. Cineva alerga sa-i aduca apa ?i Morozova
sorbi citeva inghiîturi clan 0 nind din dintf §i lovind
cu ei marginea de metal a canii. Se potoli un pic ?i
spuse chiar ,,mulûmesc" aceluia care ii adusese apa.
— Morozova, ce ai ? Ce-i cu tine ? o intrebau
copiii.
Eleva cea noua nu raspundea nimic, sughiâ $i-$i
inghiêa lacrimile.
— Dar spune, ce-i cu tine ? n-o slabeau copiii de
loc, inconjurind-o din toate parole.
— Lasaî-o in pace ! spuse Liza Kumaciova, din-
du-i la o parte pe ceilalti. Nu va e ru$ine ? Cite nu
se pot intimpla... poate ca i-a murit cineva.
Aceste cuvinte ii mi$cara $i pe copii, $i pe eleva
cea noua, care din nou cazu cu faâ pe pupitru $i
incepu sa plinga $i mai tare. Copiii se tulburara,
tacura $i se impra$tiara.
Cind Elisaveta Ivanovna veni din nou in clasa,
dupa recreate, Morozova nu mai plingea, ci sus-
pina doar din cind in cind, stringind in pumn ba-
tista ei micuta, uda leoarca.
156
Profesoara nu-i mai spuse nici un cuvint $i trecu
indata la lectie.
Impreuna cu restul clasei, eleva cea noua scria
$i ea dictarea.
Dupa ce termina de dictat, Elisaveta Ivanovna in-
cepu sa string a caietele. Cind ajunse in dreptul Va-
liei, se opri §i o intreba, nu prea tare :
— Cum te simî, M orozova ?
—• Bine — ?opti fetiâ.
— Poate ar fi mai bine sa te duci acasa.
— Nu — raspunse M orozova §i i$i intoarse capul.
In ziua aceea, Elisaveta Ivanovna nu i-a mai vor-
bit de loc ?i n-a scos-o la tabla, nici la limba rusa
§i nici la aritmetica. Colegii o lasara §i ei in pace.
La urma urmelor, nu se intimpla ca o fetiâ mica
sa plinga in clasa ?... S-au mai vazut de astea. Cu
timpul, copiii uitara de aceasta intimplare. Numai
Liza Kumaciova o tot intreba in fiecare clipa cum
se simte, iar eleva cea noua ii spunea „multumesc"
sau nu-i raspundea nimic, ci dadea numai din cap.
Morozovei ii veni nespus de greu sa stea in clasa
pina la sfir$itul orelor. De aceea, de indata ce ra-
suna clopoêlul de plecare, ea i$i aduna in graba
carîle $i caietele, le lega cu o cureluâ $i fugi spre
ie$ire.
La garderoba il gasi pe Volodka Bessonov, care,
nerabdator, batea cu numarul in tejghea.
— $tii — spunea el garderobierei — avem o eleva
noua in clasa. O cheama Morozova. E din Ucraina...
Uite-o ! zise el, zarind pe Morozova. Apoi se uita la
fetiâ $i strimbind din nas ii zise : Ei, miorlaito, de
data asta n-ai reu$it sa mi-o iei inainte ! Eu plec cel
dintii ! sic !...
Eleva cea noua il privi nedumerita, iar Volodka
plescai din limba, se rasuci pe calciie $i incepu sa-§i
imbrace paltona§ul ; avea un fel deosebit de a-1 im-
braca : il tragea pe amindoua miinile deodata.
Din pricina lui Volodka, eleva cea noua nu izbuti
sa piece neobservata de la §coala. Pina sa se im
brace, la garderoba venisera mulî copii.
157
Incheindu-$i din mers paltonaûl scurt, cu gulerul
alb de iepure, fetita ie$i in strada. Liza Kumaciova
o ajunse din urma.
— Morozova, pe unde o iei ? intreba ea.
— Pe aici — raspunse eleva cea noua, aratind
spre stinga.
— A, va sa zica avem acela$i drum ! spuse Liza,
cu toate ca, de fapt, trebuia sa mearga cu totul in
alta directie... Voia insa sa mai stea de vorba cu
vecina ei de banca. Pe ce strada stai ? intreba ea,
cind ajunsera in coltul strazii.
— De ce ma intrebi ? spuse Morozova.
— A$a... ca sa ?tiu $i eu.
— Pe stradela Kovenski — rosti eleva cea noua,
Jiutindu-$i pasul,
Liza abia se putea tine dupa ea. Tare ar fi vrut
s-o mai descoasa, dar nu $tia cum sa inceapa.
— Nu-i a?a ca Elisaveta Ivanovna este foarte dra-
guâ ? zise ea.
— M da — raspunse Morozova, dind din umeri.
Pe strada, in paltona$ul ei subtire, fetita parea
$i mai mica decit in clasa. Nasul §i obrajii i se ro-
$isera de ger. Liza crezu ca cel mai bine ar fi daca
ar incepe sa vorbeasca despre vreme.
—■ La voi, in Ucraina, e mai frig sau mai cald ca
la noi ? intreba ea.
—■ Ceva mai cald — spuse eleva cea noua.
Apoi i$i incetini pe nea$teptate pasul $i, privin-
du-$i insofitoarea, o intreba :
— Spune-mi, nu-i a$a ca a fost o mare prostie din
partea mea ca am plins azi in clasa ?
— De ce ? raspunse Liza dind din umeri. Se in-
timpla $i la noi uneori ca fetifele sa plinga... Dar
tu de ce ai plins ? Ce ti s-a intimplat ?
Fara sa $tie de ce, credea ca Morozova n-are sa-i
raspunda.
Dar fetifa se uita la Liza $i-i zise :
— Taticul meu a d isp aru t!
— Cum asta... a disparut ?
— E aviator — raspunse fetita.
158
— $i unde a disparut, la Kiev ?
— Nu, aici, pe front.,.
Liza ramase uimita.
— Pe front, va sa zica ?
— Da, fire$te — raspunse Morozova.
Liza o privi $i vazu ca ochii ii inotau din nou in
lacrimi.
— $i cum de a disparut ? intreba ea.
— A$a cum se intimpla in razboi. A plecat cu
avionul $i de atunci nu mai $tim nimic despre el.
De unsprezece zile n-am mai primit nici o §tire.
— Poate ca n-are timp sa scrie — rosti Liza fara
prea multa siguranfa in glas.
— Tata n-are timp niciodata — spuse eleva cea
noua. $i totu?i in decembrie ne-a scris de acolo opt
pagini.
—' A$a ! se mira Liza, A$i venit de mult de la
Kiev ?
— O data cu tata. A treia zi dupa ce a inceput
razboiul.
— $i mama ta a venit ?
— Sigur.
— Vai, sarmana, ce necajita trebuie sa fie ! Cred
ca plinge mereu. Nu-i a§a ? o intreba Liza.
.— Nu — raspunse fettya — mama ?tie sa se sta-
pineasca...
M orozova se uita la Liza, zimbi printre lacrimi ?i
adauga :
— Numai eu nu sint in stare...
Liza ar fi vrut sa-i mai zica ceva cald, frumos, s-o
mingiie, dar M orozova se opri §i ii intinse mina.
— La revedere, de aici ma due singura.
— De ce ? se mira Liza. Doar n-am ajuns inca pe
stradela Kovenski ! Te conduc.
— Nu, nu ! mai spuse eleva cea noua $i strinse
grabita mina Lizei, apoi alerga mai departe sin
gura.
Liza o vazu cum cote§te dupa coif, in stradela Ko
venski. Din curiozitate, se lua dupa ea ?i arunca o
159
privire in stradela Kovenski, dar eleva cea noua nu
se mai zarea nicaieri.
Hr
A doua zi dimineafa, V alia Morozova sosi la

?coala numai cu puîn inainte de a suna clopofelul.
De cum deschise u?a clasei, se facu o lini?te de-
plina, de?i cu puîn inainte fusese o galagie de zan-
ganeau geamurile, ?i fluturii din colecfia clasei i?i
mi?cau aripioarele, ca ?i cum ar fi fost vii. Dupa
felul in care o priveau cu tofii, Morozova inêlese
ca Liza Kumaciova a povestit tuturora despre cele
ce au vorbit cu o zi mai inainte, Fetifa ro?i §i, fisti-
cindu-se, abia ingina ,,buna ziua". C lasa ii raspunse
intr-un glas :
—■ Buna ziua, M orozova !
?i de?i copiii ar fi dorit sa afle de la ea daca are
noutafi ?i daca nu cumva a primit vreo veste de la
fatal ei, nimeni nu cuteza sa o intrebe ceva. Numai
dupa ce eleva cea noua se a?eza in banca, Liza
Kumaciova ii ?opti :
—■ Nimic ?
M orozova facu un ,,nu” cu capul.
In cursul nopfii, fafa parca i se trasese ?i mai mult,
dar ca $i ieri, cosifele subfiri, balaie, impletite cu
multa grija, erau legate la capete cu cite o fundu-
lifa de matase verde.
In prima recreate, Volodka Bessonov s-a apropiat
de banca in care ?edeau Morozova ?i Kumaciova.
—■ Buna dimineafa, Morozova ! spuse el. Azi nu-i
chiar atit de frig. Sint numai douazeci $i doua de
grade ; ieri au fost douazeci ?i noua. Afara e fru-
mos.
— Da —■ zise Morozova.
Volodka mai statu o clipa locului, se scarpina in
ceafa ?i intreba iar :
— Spune-mi, Kievul e ora? mare ?
— Mare.
— Mai mare decit Leningradul ?
■—■ Nu. E mai mic.
160
Interesant — spuse Volodka. Apoi dupa o clipa
de tacere, intreba din nou : Cum se spune la ciine
in ucraineana ?
— Cum sa se spuna ? Tot ,,ciine".
i— Hm — facu Volodka, scoiind un oftat, apoi
ro$i §i trase cu zgomot aer in piept. Tu... cum sa
spun... sa nu fi suparata pe mine ca ieri... ti-am zis
..miorlaita".
Eleva cea noua zimbi ?i nu-i raspunse. Volodka
se intoarse in banca lui. Peste o clipa, Morozova il
auzi spunind cu glas tare ?i plin de veselie :
— Baieî, $titi cum se spune in limba ucraineana
,,ciine" ? Nu §tifi ? Ei bine, eu §tiu...
—■ Ei, cum se spune ? E interesant sa $tim — auzi
el pe cineva.
Volodka intoarse capul. In prag, cu servieta in
mina, statea Elisaveta Ivanovna.
— Ciine... tot ciine se spune, Elisaveta Ivanovna
— raspunse Volodka, sculindu-se in picioare o data
cu to{i ceilatyi.
— A$a ? intreba zimbind Elisaveta Ivanovna. $i
eu care credeam ca se spune altfel... Buna ziua,
copii. Staî jos, va rog.
I$i puse servieta pe masa, i§i indrepta parul de pe
ceafa §i surise din nou clasei.
—■ Cum staî cu lecîile ?
— Bine, Elisaveta Ivanovna, mullumim pentru in-
trebare — striga Volodka.
— A sta o sa vedem de indata — zise profesoara
$i deschise catalogul.
Privirea ei aluneca peste §irul de nume. Toti cei
care nu se simteau prea tari la aritmetica in ziua
aceea se facura ghem in banca §i a$teptau incor-
daî. Numai Volodka Bessonov se tot framinta in
banca lui din fund, crezind ca $i de data asta v a fi
chemat cel dintii.
— Morozova, poftim la tabla ! spuse profesoara.
Un murmur strabatu intreaga clasa. Copiii soco-
teau desigur ca n-ar fi trebuit s-o cheme tocmai pe
Morozova. Ar fi putut s-o lase in pace astazi, cind
e atit de suparata.
11 — Nopticica 161
— $tii ? intreba profesoara. fi-a i invafat lecfia ?
—■ Am invafat. Pot sa raspund — zise Morozova
cu voce slaba $i trecu la tabla.
Raspundea insa foarte prost, se incurca, pierdea
$irul vorbelor $i Elisaveta Ivanovna fu nevoita de
citeva ori sa cheme alfi copii s-o ajute. $i totu$i n-o
trimitea la loc, o asculta mai departe. Pe Liza Kuma-
ciova n-o mai rabda inima sa vada cum V alia Moro
zova scrie gre§it de zece ori problema pe tabla, cum
§terge $i scrie din nou, de fiecare' data de la inceput.
Iar Elisaveta Ivanovna dadea de fiecare data din
cap $i spunea :
— Nu, nu e bine. Iar ai gre § it!
,,Daca ar §ti Elisaveta Ivanovna ! se gindea Liza.
Daca ar §ti cit de greu ii este acum Valiei, ar lasa-o
in pace ! N-ar mai chinui-o atita !“
!i venea sa se ridice ?i sa strige :
MAjunge, Elisaveta Ivanovna ! D estu l!..."
In sfir$it, eleva cea noua izbuti sa rezolve pro
blema, profesoara o trimise la loc §i-i puse o nota
in catalog.
— Acum sa vina Bessonov la tabla.
—■ $tiam ! striga Volodka, ie$ind din banca.
— Dar lecfiile fi le $tii ? intreba profesoara. Ji-ai
facut problemele ? N-au fost grele ?
— Cit se poate de uôare — spuse Volodka. In-
tr-o ora le-am facut pe toate opt,
Elisaveta Ivanovna ii dadu sa aplice regula in-
vafata la o alta problema. Volodka lua creta $i cazu
pe ginduri. Statu a$a vreo cinci minute. Rasucea
creta intre degete, scria intr-un coll al tablei ni$te
cifre mititele, le $tergea, i$i freca nasul, se scarpina
in ceafa.
— Ei — spuse Elisaveta Ivanovna, pierzindu-$i
in cele din urma rabdarea.
— O clipa ! se ruga Volodka. Inca o clipa...
— Treci la loc, Bessonov ! zise profesoara.
Volodka lasa creta jo s $i fara sa scoata o vorba
trecu in banca.
— Afi vazut ? ?opti el destul de tare copiilor. Nici
cinci minute n-am stat la tabla $i am ?i luat un doi !
162
—- A$a — zise Elisaveta Ivanovna, ridicindu-î
privirea din catalog. Cum s-ar zice : „Cit se poate
de u $ o r"1
Copiii risera cu pofta $i-$i batura joc de Volodka.
Ridea $i el. Pina $i eleva cea noua zimbi. Dar zim-
betul ei era silit, se vedea cit de colo ca o face nu-
mai din politeê, ca sa nu strice cheful celorlatyi ;
de fapt, ei ii venea mai degraba sa plinga...
Uitindu-se la ea, Liza Kumaciova se opri cea din-
tii din ris.
In recreate, citeva fetiê se adunara pe coridor,
linga vasul cu apa fiarta.
— $titi, fetelor — incepu Liza Kumaciova — eu
zic sa stam de vorba cu Elisaveta Ivanovna. Trebuie
sa-i spunem tot ce $tim despre eleva cea noua... Sa
nu fie a$a de aspra cu ea. Doar Elisaveta Ivanovna
nu $tie ce nenorocire i s-a intimplat M orozovei!
— Haideti sa-i vorbim chiar acum — propuse
Smulinskaia.
$i fetele alergara buluc spre cancelarie.
Acolo, Maria Vasilievna, diriginta clasei a pa-
tra ,,A", vorbea la telefon.
— Da-da... Bine,.. Da... Da ! striga ea in receptor
$i dadea din cap mereu : Da... Da... Da... Da... Da...
Da... Ce vreti, copii ? rosti ea, lasind pentru o clipa
receptorul din mina.
— Elisaveta Ivanovna nu-i aici ? intrebara feti-
tele.
Profesoara facu un semn inspre odaia vecina.
— Elisaveta Ivanovna ! striga ea. Te cauta copiii.
Elisaveta Ivanovna era la fereastra.
In clipa cind Kumaciova §i celelalte fetife intrara
in odaie, ea se intoarse brusc, se apropie de masa
$i se pleca asupra unui maldar de caiete.
— Ascult — le zise ea, $i fetele apucara sa vada
cum i$i $tergea in graba ochii cu batista.
Surprinse de acest lucru, fetiêle incremenira in
pragul uîi.
— Ce s-a intimplat ? intreba Elisaveta Ivanovna
$i incepu a rasfoi cu atenîe caietele.
11* 163
— Elisaveta Ivanovna — spuse Liza venind mai
in fafa —■ am vrut... am vrea sa stam de vorba cu
dumneavoastra despre V alia Morozova.
— Da ? Ce anume ? intreba profesoara $i, lasind
la o parte caietele, privi cu atenfie fetifele.
— $tifi — i$i lua inima in dinfi Liza — tatal ei...
— Da-da, fetelor — o intrerupse Elisaveta Iva
novna — $tiu. E frumos din partea voastra ca va
ingrijifi de ea. Dar nu trebuie sa-i aratafi ca va este
mila si ca ea ar fi mai necajita decit alfi copii. E
slabufa, bolnavicioasa!.. In august a fost bolnava de
anghina difterica. Ar trebui sa se gindeasca mai pu-
lin la nenorocirea ei. Azi nu avem voie sa ne gin-
dim la noi, nu e momentul, Astazi, dragele mele, tot
ce avem noi mai scump, mai de preL Patria noastra
e in primejdie. Cit despre Valia, sa speram ca tatal
ei traie^te.
Spunind aceste vorbe, Elisaveta Ivanovna se pleca
iar deasupra caietelor.
— Elisaveta Ivanovna, — indrazni Smulinskaia,
abia Iinindu-?i respiraîa — dar dumneavoastra de
ce plingeî ?
— Da, da, Elisaveta Ivanovna, ce-i cu dumnea
voastra ? intrebara fetifele inconjurind-o.
— Eu ? zise profesoara ?i se intoarse spre ele.
Ce va trece prin minte, dragele mele ? Nu pling.
Vi s-a parut. Mi-or fi lacrimind ochii de ger. $i-apoi
aici e fum de îgara...
$i-?i trecu mina prin fafa obrazului ca ?i cum ar
fi vrut sa alunge fumul.
Smulinskaia trase aer pe nas. In cancelarie nu mi-
rosea de fel a tutun. M irosea a ceara, a cerneala,
a ce vrei, numai a tutun nu.
Pe coridor rasuna clopofelul.
— Hai, iute, duceî-va in clasa ! spuse Elisaveta
Ivanovna. Apoi, vesela $i glumind, lua fetifele de
umeri si le duse afara din cancelarie.
In coridor, fetifele se oprira, uitindu-se nedume-
rite una la alta.
— A plins totusi — spuse M akarova.
164
— Sigur ca a plins — fu „de aceeaî parere $i
Smulinskaia. Nici pomeneala de tutun. Am miro-
sit eu...
— $titi, fetelor — zise Liza, dupa ce se gindi pu-
tin — eu cred ca $i dinsa are o durere pe suflet...
Dupa aceasta intimplare nimeni n-a mai vazut-o
pe Elisaveta Ivanovna cu ochii plin$i. In clasa, la
ore, era mereu vesela, glumea, ridea, iar in recrea-
tia mare se juca chiar cu bulgari de zapada, in curte,
laolalta cu copiii.
Cu Morozova se purta la fel ca $i cu toti ceilalî,
$i notele i le punea dupa cum $tia — pe merit.
Morozova invata cind bine, cind prost : ba ras-
pundea ,,foarte bine", ba capata la rind citeva note
proaste. $i toti inêlegeau ca acest lucru nu se in-
timpla pentru ca ar fi lene$a sau ca n-ar putea sa
inveê, ci desigur plinsese acasa toata seara §i
plinsese ?i mama ei cu ea. Mai putea ea sa inveê
in serile acelea ?
Dar nici Morozova nu mai plingea in clasa.
Poate fiindca nimeni nu mai pomenea despre tatal
ei : nici chiar cele mai curioase fetiê, nici macar
Liza Kumaciova. $i-apoi, ce puteau sa intrebe ?
Daca ar fi avut ve§ti de la tatal ei, V alia le-ar fi
spus fara indoiala, $i chiar daca n-ar fi spus-o, tot
s-ar fi citit asta in ochii ei.
Numai o singura data au mai parasit-o puterile
pe Morozova. Era pe la inceputul lunii februarie.
La §coala se adunau daruri pentru ostaîi de pe
front. Spre seara, dupa terminarea lectiilor, copiii
se strinsesera in clasa : coseau saculete, le umpleau
cu bomboane, cu mere, cu tigari. V alia Morozova
lucra alaturi de ceilalti. $i iata ca in timp ce lega
un saculet, o podidi plinsul. Citeva lacrimi se rosto-
golira pe saculetul de pinza. Toti copiii vazura
acest lucru ?i intelesera ca in clipa aceea ea se gin-
dea la tatal ei. Dar nimeni nu-i spuse nici un cu-
vint. $i peste pufin, ea inceta sa plinga.
A doua zi, M orozova n-a venit la §coala. De obi-
cei venea printre primele, dar astazi sunase clopo-
felul, toti copiii trecusera la loc, pina ?i Elisaveta
165
Ivanovna aparuse in prag, dar Morozova tot nu
venea.
Ca de obicei, profesoara spuse prietenoasa ,,buna
ziua" clasei, se a$eza la masufa $i incepu sa ras-
foiasca catalogul.
— Elisaveta Ivanovna — striga Liza Kumaciova
de la locul ei — ^tiî, M orozova lipse^te azi !...
Profesoara i$i ridica privirea de pe catalog.
— Morozova n-o sa vina — spuse dinsa.
— Cum n-o sa vina ? De ce sa nu vina ? intre-
bara copiii, care mai de care.
— Morozova e bolnava — spuse Elisaveta Iva
novna.
— Bolnava ? Dar de unde $tifi ? A fost mama ei
la .?coala ?
— Da, — zise Elisaveta Ivanovna — a fost.
— Elisaveta Ivanovna — striga Volodka Besso
nov — poate ca a fost gasit tatal ei ?
— Nu -—• clatina din cap Elisaveta Ivanovna.
Apoi se uita in catalog, il inchise cu zgomot $i o
chema pe Barinova Tamara la tabla.
M orozova n-a venit nici a doua zi. Liza Kuma
ciova $i alte citeva eleve hotarira atunci sa se duca
dupa lecfii la ea acasa, sa vada cum se simte. In
recreafia mare, pe coridor, ele se apropiara de pro
fesoara §i ii imparta?ira dorinfa lor de a o vizita
pe M orozova : poate ca ea le-ar putea spune unde
locuie$te.
Elisaveta Ivanovna ramase o clipa pe ginduri,
apoi le zise :
— Nu, fetelor... Se pare ca M orozova are an-
ghina §i e primejdios sa va ducefi la ea.
$i fara sa mai zica ceva, pleca spre cancelarie.
A doua zi era duiminica.
In ajun, Liza Kumaciova i?i ispravise tirziu lec-
fiile. Se culcase cea din urma §i avea de gind sa
doarma a doua zi mai mult ca de obicei, pina la
vreo zece, unsprezece. Dar afara era inca intuneric
cind o trezi sunetul prelung al soneriei. Pe juma-
tate adormita, o auzi intii pe mama ei cum deschide
166
ti$a, apoi o voce cunoscuta, dar nu-§i putu da
seam a a cui era.
Vorbind in graba $i inghiîndu-î cuvintele, ci-
neva spunea tare in bucatarie :
— Avem in clasa o fetiâ. Ea a venit din Ucraina.
O cheama Morozova...
„Ce e ? Ce s-a intimplat ?" se intreba Liza.
De grabita ce era, i$i puse rochiâ cu spatele in
fata, i?i viri picioare'le desculte in pislari §i fugi in
bucatarie.
Acolo, Volodka Bessonov ii povestea ceva ma-
mei, dind agitat din miini.
— Bessonov ! striga Liza.
Volodka nici nu-i mai spuse „buna dimineata".
— Kumaciova —- se repezi el la Liza — tu nu
$tii cum il cheama pe tatal M orozovei ?
— Nu — raspunse Liza. Dar ce este ?
— Nu cumva e capitan ?
— Nu ?tiu. Dar ce este ? Ce s-a intimplat ?
Volodka plescai din limba $i dadu necajit
din cap.
— E prost daca nu e capitan.
— Dar spune odata, ce este ? se rasti aproape
Liza.
— Pricepi — incepu Volodka — eu am un catel.
Il cheama Tuzik. In fiecare duminica dimineata il
due la plimbare.
— Ce Tuzik ? Care Tuzik ? intreba Liza, fara sa
inteleaga ce tot indruga Volodka.
— Tuzik, catelul. Dar nu asta e important.
Intr-un cuvint, 1-am scos la plimbare. In strada,
radio. Se transmitea decizia. Pricepi ? Decizia des-
pre decorarea osta$ilor $i a comandantilor. Am stat
sa ascult, §i deodata aud : pentru vitejie $i a$a mai
departe, se decerneaza titlul de Erou al Uniunii
Sovietice comandantului de escadrila capitan M o
rozov Ivan... $i inca un nume, numai ca nu 1-am
inteles, un nume foarte greu.
— Comandantului de escadrila ? Adevarat ? zise
Liza.
167
— Da, intocmai. M-am gindit, poate ca despre el
e vorba. Doar e aviator.
— Da, da ! Fire$te — raspunse Liza. Of, cum am
putea sa aflam cum ii zice ?
— Pai, nu-fi spun, il cheama Ivan... $i nu $tiu mai
cum... Fik-ti-lis-tovici, a$a ceva parca.
— Poate Filimonovici — incerca sa ghiceasca
mama Lizei.
— Nu — raspunse Volodka — Fiktilistovici.
— Dar poate ca nici nu e el ? zise Liza.
— Poate c-ar fi mai bine... sa va ducefi la Moro
zova ? ii sfatui mama. Vefi afla de la ea.
— Dar nu-i $tiu adresa — spuse Liza, gata sa
izbucneasca in plins.
— Cum — tresari Volodka — nu minfi ! Ce, nu
$tii unde sta ?
— Nu — spuse Liza — ?tiu numai ca in stradela
Kovenski, in prima sau a doua casa de la coif.
— U f ! se rasti Volodka. $i eu care am alergat
ca prostul $i 1-am lasat pe Tuzik in strada ! Am cre-
zut ca §tii. Doar sintefi prietene...
— $tiu ca sta pe stradela Kovenski — repeta
Liza zapacita.
— Pe Kovenski ? intreba Volodka dupa ce statu
pufin pe ginduri. Zici ca a doua casa din coif ?
— Da, a doua. Sau prima. Sau a treia...
—■ Nu cumva a douazeci ?i treia ? o ingina Vo
lodka. Hai, imbraca-te sa mergem... Poate ca o
gasim...
Peste zece minute erau amindoi in stradela Ko
venski.
■— Pe poarta fiecarei case este o tablifa cu nu-
mele celui care locuie^te acolo — spunea Volodka.
Sa cautam familia Morozov.
Se oprira la vreo cinci sau $ase case, cercetara
toate tabelele, dar familia Morozov — nicaieri.
Volodka incepu chiar sa o ocarasca pe Liza ca
a incurcat lucrurile, $i ca de pomana 1-a parasit el
pe Tuzik in strada...
Era gata chiar sa lase totul balta $i sa fuga sa-1
caute pe Tuzik, cind Liza il apuca de mina.
168
■— IJite, Bessonov, vine Elisaveta Ivanovna...
Volodka intoarse capul $i o vazu intr-adevar pe
Elisaveta Ivanovna, profesoara lor, venind din ca-
patul strazii.
Copiii alergara in intimpinarea ei ?i erau cit pe
ce s-o dea jo s din fuga.
— Buna dimineafa, Elisaveta Ivanovna ! ii stri-
gara intr-un glas.
Profesoara facu un pas inapoi, speriata.
— Buna ziua, copii.
— 'Elisaveta Ivanovna — incepu Volodka fara
sa-i dea vreme sa se dezmeticeasca — nu cumva
?ti£i unde $ade V alia Morozova ?
— Dar ce s-a intimplat ? intreba profesoara.
— Vai, daca aî $ ti! striga Liza. Trebuie s-o ve-
dem, trebuie s-o vedem n e a p a ra t!...
— Elisaveta Ivanovna, desigur ca dumneavoastra
5tiî unde $ade, nu-i a§a ? insista Volodka.
— $tiu — raspunse profesoara, dupa ce statu
puîn pe ginduri. $tiu, M orozova §ade aici, in cla-
direa asta de caramida.
— §i in care apartament ?
— Dar despre ce e vorba ?
■—■ Vedeî, Elisaveta Ivanovna — spuse Liza — se
pare ca tatal ei a fost gasit.
— Tatal cui ? intreba profesoara.
— A1 Valiei !
Copiii vazura cum fafa Elisavetei Ivanovna se
face alba ca zapada §i cum buzele incep sa-i tre-
mure, de parca ar fi vrut sa rida sau sa plinga...
— Ce tot indrugaî acolo ? rosti ea.
Copiii incepura sa-i povesteasca pe nerasuflate
$i incurcindu-se la fiecare vorba ce se transmisese
in dimineafa aceea la radio.
Ajungind la cel de al doilea nume al capitanului
Morozov, Volodka se poticni din nou.
— Filikt... — incepu el... — sau Filikst...
— Feoktistovici — zise profesoara..
— Da, da, chiar asta e ! striga Volodka — Feok
tistovici !... Dar, Elisaveta Ivanovna, dumneavoastra
de unde §tifi ?
169
Profesoara i$i acoperi ochii cu mina.
— Sa mergem ! ii indemna ea. Sa mergem iute
la M orozova !
$i incepu sa alerge atit de iute, incit copiii abia
se putura tine dupa ea, iar trecatorii se opreau
uimiti, privind in urma lor.
— Aici — zise profesoara — $i intra pe poarta
unei case mari din caramida, a doua de dupa colt.
— Ei, vezi ? Ji-am spus eu ? ii zise Liza lui
Volodka.
— Elisaveta Ivanovna — spuse Volodka — noi
am mai fost aici. Aici nu ?ade nici o familie Mo
rozov.
Haideti, haideti, c o p ii! spuse Elisaveta Iva
novna, fara sa se opreasca.
— Elisaveta Ivanovna, nu-i a$a ca poate sa fie
adevarat ? intreba Liza, in vreme ce toti trei urcau
scara de serviciu. Se poate sa fie chiar fatal Valiei.
—- Da, draguta mea — raspunse Elisaveta Iva
novna. Chiar el este, Ivan Feoktistovici Morozov,
capitan, comandant de escadrila. Este fatal Valiei.
Ajun$i la etajul patru, profesoara se opri, scoase
din geanta o cheie $i descuie u$a. Copiii nici nu
avura vreme sa se mire, atit de repede impinse ea
u$a $i spuse :
— Poftiti, intrati, va rog !
In coridor era intuneric.
— Incet — zise Elisaveta Ivanovna. E un cu-
far aici.
$i cu toate ca fusese prevenit, Volodka dadu to-
tu$i peste cufar $i scoase un tipat.
— Mama, tu e$ti ? se auzi de dincolo un glascior
slab, $i copiii recunoscura de indata glasul Valiei
Morozova.
— Eu sint — raspunse Elisaveta Ivanovna, des-
chizind u$a.
— De ce te-ai intors a§a repede ? Ai $i gasit ?
— Nu, fetita mamei — zise Elisaveta Ivanovna
— n-am gasit ziarul. In schimb, prive$te ce minu-
nata gazeta vie ti-am adus...
170
V alia M orozova era culcata in pat. Se ridica
intr-un cot ?i privi speriata la Volodka §i la Liza,
care stateau in u?a tot atit de tulbura(i $i speriaî
ca §i ea.
V alia ii privi o clipa, apoi scoase un tipat $i i$i
ascunse capul sub plapuma.
Elisaveta Ivanovna se apropie grabita de pat ?i
incerca s-o dezveleasca.
— Ie?i, ie§i de acolo ! ii spuse ea. Ajunge, destul
ne-am ascuns $i am imparfit durerea numai intre
noi ; de bucurat insa trebuie sa ne bucuram cu
totii, impreuna...
$i rise atit de tare, incit V alia nu se mai putu
stapini ?i i§i scoase capul de sub plapuma.
—■ Ce este ? intreba ea.
Elisaveta Ivanovna cazu in genunchi in fata pa-
tului ?i-$i imbrafiâ fetita.
— Valecika, tata traie^te ! striga ea.
Citeva clipe, V alia o privi cu atentie, apoi capul
ii cazu pe perna §i izbucni in lacrimi.
Cind $i-l ridica din nou, nu mai plingea, ci ridea.
$i abia acum, cind o vazura rizind, Volodka §i Liza
i$i dadura seama pentru prima oara ca V alia este
foarte draguta, ca are dinti albi $i un par foarte
frumos, auriu, $i, ceea ce era mai uimitor : semana
ca doua picaturi de apa cu Elisaveta Ivanovna.
Mult se mai minunara copiii, cu toate ca, de fapt,
in toate acestea nu era nimic uimitor.
ORDIN DE ZI PE DIVIZIE
N u — spunea generalul intorcindu-î profilul

de pasare rapitoare spre insofitorul sau — nu, un ci
vil nici nu poate pricepe ce inseamna adevarata
discipline militara. Disciplina este, daca vrei, un al
$aselea simf, care laolalta cu auzul, vazul ?i gustul
sint atributele caracteristice oricarui adevarat
osta$. $i, indiferent cum ai vrea sa-i spui, con$tient
sau incon^tient, daca ai incalcat disciplina, daca ai
faptuit a$a ceva, eu te trimit intr-un batalion disci-
plinar, fara nici o remu$care sau mustrare de con-
§tiinfa, iar daca faptul se repeta, ai sa plate$ti cu
capul, n-o sa ma induioêzi de loc...
,,Ehe — i$i spuse interlocutorul generalului.
Dupa cum vad, e sever rau, cetafeanu' ! Sa cazi cu
vreo gre$eala pe mina unuia ca el, chiar ca ramii
fara zile."
Generalul inspecta unitafile de sub comanda sa.
Colinda de trei zile prima linie a frontului $i in tot
acest timp tinarul dar cunoscutul scriitor de la
M oscova, trimis aici de un ziar central, nu-1 slabise
nici o olipa. Iar acum, in seara asta urita $i intune-
coasa de toamna, se intorceau amindoi la statul-ma-
jor al diviziei. ,,Opper'-ul nou-nouf, capturat de la
nemfi, care semana cu o figara de foi foarte scurta,
sau mai curind cu un ou de gisca foarte alungit,
zbura aproape fara zgomot, de$i cu viteza nebuna,
pe o $osea gudronata din imediata apropiere a
frontului. Neobi?nuit cum era, scriitorul inghefase
$i obosise cumplit $i acum $edea intr-un colj: cu
172
ceafa sprijinita de spatarul moale ?i bine tapisat al
canapelei din spate. Cu toate ca asculta atent $i
foarte respectuos cuvintele generalului, se vedea
silit tot mai des sa stringa din falci pentru a nu
casca $i, nerabdator, i$i ridica mereu privirea peste
capul §oferului cu speranâ ca va zari in sfir$it o
luminita, ca va simî un iz de fum sau orice alt
semn de aêzare omeneasca. Dar pe drum, in fa{a
lor, nu se vedea nimic decit ploaie, bezna, baltoace
de apa sclipitoare $i gudronul negru ca lignitul al
$oselei ude, luminate doar pe doi-trei metri de raza
scurta a farurilor maînii. Arareori, ti$nind de un-
deva din intuneric, cite o ramura golaâ, cu cite o
singura frunza de fag sau de arfar, o piatra kilome-
trica sau o cruce singuratica de linga drum apareau
pentru o clipa in parbrizul m|a$inii $i di'spareau ia-
rai$.i, lasind in lac numai ploaie, bezna $i pete de
lumina care alergau mereu tremuratoare in faâ ro-
tilor maînii, Dar iata ca pe fondui acestei pete de
lumina rasarira fara veste ni$te siluete omene$ti.
Scriitorul desluî chiar ni^te arme ridicate deasupra
capului celor doua siluete. $i aproape in aceea$i
clipa, un $uierat patrunzator il facu sa tresara ?i sa
inchida ochii.
— Stai ! auzi el glasul, generalului.
Dar $oferul, fie ca nu-i auzi ordinul, fie ca nu
mai putu frina marina lansata cu toata viteza, nu
opri $i ,,Opper'-ul continua sa zboare nestingherit.
Deasupra palariei scriitorului rasuna un trosnet
$i geamul din spate se facu tandari. In aceea$i
clipa, el simî o mina zdravana care-1 in$faca de
guler $i-l bu$i pe fundul ma§inii. La inceput nici
nu-$i dadu seama ca era mina generalului. Apoi
urma o zdruncinatura puternica. Se parea ca ma
rina s-a saltat in vazduh. $i intr-adevar, ea descrise
prin aer o volta nemaipomenita : frinind brusc, $o-
ferul rasucise in acela?i timp volanul cu o suta
optzeci de grade. Ridicindu-se in doua roate ca un
cal narava?, „Oppel"-ul intoarse, descriind un semi-
cerc ?i recazu greu, cu rople din faâ intr-o bal-
toaca a $oselei.
174
Intii generalul ?i imediat dupa el scriitorul sarira
afara din ma$ina. Cineva alerga in intimpinarea lor,
bocanind cu cizmele pe asfalt. Peste un minut, doua
siluete in mantale cenu$ii se deta$ara din intune-
ric. Doi osta$i cu armele in cumpanire, unul mai
inainte iar celalalt cu cifiva pa?i in urma, se
apropiau repede de ma$ina.
Nerabdator, generalul pa§i catre ei.
—> Cine sintefi ? tuna el cu o voce de bas atit
de ameninfatoare, incit scriitorul, destul de speriat
§i a§a, se infiora §i facu cifiva pa?i inapoi.
Cei doi osta$i se oprira din plina goana, se
aliniara §i, indreptindu-§i spinarea, incremenira in
fata generalului.
— Tovara§e general-maior — incepu sa rapor-
teze, cu glas inalt §i strident unul dintre ei, un
tinar inalt, ferche§, cu galoane de sergent pe umar
— facem parte din corpul de garda al batalionului
patru, regimentul o suta douazeci $i $apte...
— Cine a tras ? ii reteza vorba generalul.
— Eu am tras, tovara$e general-maior — ras-
punse incet, $i facu un pas inainte cel de al doilea,
un osta$ mai in virsta, firav, nearatos, cu obrazul
palid, nebarbierit $i stropit cu noroi. Sufla greu §i
la fiecare vorba buzele ii tresareau.
— Ce dracu' te-a apucat sa deschizi focul aiurea,
noaptea ?!
— Conform ordinului, tovara$e general-maior —
raspunse mai incet osta$ul ?i buzele i se infiorara
din nou.
—• Conform ordinului mi-ai spart toate geamurile
la marina ?
— Am fluierat, tovara$e general-maior, §i daca
marina nu s-a oprit... Am tras focul de avertisment
§i nici atunci nu s-a...
— Dar ai vazut ca e marina mea ?
Osta?ul tacu o clipa, apoi raspunse :
— Da, tovara$e general-maior, am vazut. Cunosc
foarte bine ma$ina dumneavoastra.
— $i cu toate astea ai tras dupa mine !
175
— Am tras, tovara$e general-maior... conform
ordinului.
— Dar §tii dumneata ca era cit pe ce sa omori
pe un scriitor care era linga mine ? Ai citit ceva
de cutare ?
— Nu, tovaraê general-maior — raspunse oftind
ostaûl $i, mutindu-$i greutatea corpului de pe un
picior pe celalalt, arunca o privire iute catre
scriitor.
— Cum te nume$ti ? intreba generalul.
— Sint fruntaûl Meteolkin din plutonul intii,
compania patru, batalionul patru, regimentul de
pu$ca$i de garda din Voro$ilovgrad, decorat cu
Drapelul Ro$u.
— Putefi pleca — spuse generalul $i, deschizind
u$a ma$inii, pofti pe scriitor s a ^ i reocupe locul. Ca
sa vezi ce frunta? ! mormai generalul cind marina
intoarse $i porni iara$i in goana pe $osea. Uite $i
dumneata cum mi-a gaurit chipiul !
$i generalul intinse scriitorului chipiul, ca sa-i
arate $i lui gauricea.
Scriitorul pipai gaura facuta de glonte, se strinse
ghem, tu?i infundat ?i observa ca, in definitiv, un
chipiu mai poate fi inlocuit sau reparat, cu capul
insa ar fi fost ceva mai complicat. Generalul nu
raspunse nimic, i?i puse chipiul in cap $i ramase
tacut tot restul drumului.
Cind ajunsera, in sfir§it, la statul-major, urcara
imediat la etaj, unde generalul ceru aghiotantului
sau sa-i trimita pe furierul de serviciu.
Peste citeva clipe aparu o fata ro§covana, cu
ochii adormifi, intr-o bluza militara aproape alba
de atita spalat.
— Te rog sa-mi bafi la marina un ordin de zi —.
ii spuse generalul.
Fata se a$eza la ma$ina, i?i sufla in palmele
inghefate ?i se pregati de scris.
— Ordin de zi pe divizie...
Degetele fetei se avintara pe clape.
— Se aduc mulfumiri fruntaûlui Meteolkin...
lasa loc pentru numele de botez $i numele tatalui...
176
dintr-al o suta douazeci $i $aptelea regiment ds
garda din Voroîlovgrad, decorat cu Ordinul Drape-
lul Ro$u, pentru o exemplara comportare in timpul
serviciului $i o ju sta inêlegere a datoriei osta$e$ti.
Aflindu-se la un post de straja al unitaîi sale in
noaptea de douazeci $i noua septembrie anul cu-
rent, frunta$ul Meteolkin... numele de botez $i nu-
mele tatalui...
Ma$ina de scris tacanea grabit. Generalul se
plimba in lungul camerei, i$i m ingiia cu palma
timplele care incepusera sa incarunêasca $i dicta
rar ordinul de zi. Iar scriitorul din M oscova statea
intr-un coty, pufaia din lulea $i se uita uimit ba la
general, ba la chipiul lui care se odihnea pe prichi-
ciul ferestrei.
,,Nu-nu — i$i spunea el — un civil chiar ca n-o
sa poata pricepe cum se cuvine ce inseamna adeva-
rata discipline osta$easca !"
UN O STA$ DE RlND
In fiecare seara, cind orologiul Kremlinului suna

primul sfert al orei zece, $i cind pe toate celelalte
ceasornice — mici §i mari — de mina sau de buzu-
nar, particulare sau publice, de pe strazi sau din
gari — aratatoarele indica ora 21 $i 15 minute, in
intreaga noastra armata, in toate unitafile §i sub-
unitafile ei rasuna comanda :
— Pentru apelul de seara, adunar-rea !
Vara, la Moscova, e intuneric la ora asta, in nord
— noapte alba, in sud — noapte neagra, cu cerul
semanat de la un capat la altul cu stele mari, sclipi-
toare. Dar §i sub cerul luminos, ca §i sub cel in-
tunecat, $i in nord, ca $i in sud, $i la apus ca ?i la
rasarit, chemarea la aceasta straveche solemnitate
ostaêasca se inaRa grav §i rasunator. $i oriunde
1-ar prinde pe osta$ aceasta comanda : la cazarma,
intr-o padure, in timpul popasului sau intr-o tabara
in perioada manevrelor, peste un singur minut se
$i afla in front, cu finuta pusa la punct, cu spinarea
dreapta, la locul lui obi$nuit: daca-i mai inalt, in
flancul drept, dac3-i mai scund, in flancul sting.
Imediat apar $i ofiferii, plutonierul comanda :
,,drepti" ?i frontul incremene$te aliniat la poloboc.
,,Incepeti apelul" — spune prea tare ofiferul mai
mare in grad ; $i dupa ce raspunde reglementar :
,,Am infeles, sa-ncepem apelul", plutonierul face
un pas inainte, deschide condica companiei $i
incepe :
— Abdulaev !
178
— Prezent!
— Averin !
— Prezen t!
— V asilievski !
— Prezent!
O multifile de glasuri — rasunatoare ?i surde,
dure §i gingaê, barbate$ti §i aproape de copil —■
se inalta in acele clipe pe intinsul necuprins al
intregii noastre patrii, de la muntii Caucaz pina la
M area B aren t; la sfir$itul fiecarei zile, armata
sovietica i?i numara rindurile, i$i trece in revista
vitejii.
...Aceasta solemnitate are loc $i in compania unde

a servit Sa$a M atrosov.
Indreptindu-?i din mers bluza de campanie de-
colorata, locotenentul-major Hrustalev, comandan-
tul companiei, iese din cortul sau. Compania e adu-
nata. Doua ?iruri drepte de osta$i s-au aliniat la
liziera padurii.
— D rep ti! comanda plutonierul, de§i oamenii au
$i luat pozitia reglementara ?i stau neclintiti.
In miinile plutonierului se afla o condica groasa.
— Incepeti apelul ! spune ofiterul.
— Am inteles, sa-ncepem apelul.
Plutonierul deschide condica. O deschide incet
$i solemn. $i tot atit de solemn $i fara graba striga
primul nume :
— Erou al Uniunii Sovietice, ostaûl de garda
M atrosov !
Dar unde o fi M atrosov ? Nu se afla nici la flan-
cul drept, nici la flancul sting. Toata lumea $tie ca
el nu se afla colo, nimeni nu crede ca el va
raspunde, $i cu toate acestea plutonierul 1-a strigat,
$i acum a$teapta un raspuns.
— Eroul Uniunii Sovietice, ostaûl de garda
M atrosov Aleksandr M atveevici a cazut viteje$te
in lupta cu cotropitorii germano-fasci^ti —■ raspunde
osta$ul Bardabaev de la flancul drept.
Zi de zi, seara de seara, numai el raspunde pen-
tru Matrosov, ?i cu toate acestea, de fiecare data,
12* 179
fiacaui acesta inalt $i spatos este cuprins de aceeaî
emofie $i nu-$i poate stapini tremurul vocii.
E lini$te. Oamenii tac. Toti au buzele strinse. $i
nu numai ochii lui Bardabaev, ci ?i ai altora scli-
pesc umezifi sub incruntarea aspra a sprincenelor.
Plutonierul intoarce fila.
— Andronikov !
— Prezent!
—- Gluzik !
— Prezen t!
— Deme$ko !
— Prezen t!
— Ilievski !
— Prezen t!
— Kopilov !
— Prezen t!
— Kneazev !
— Prezent!
...Apelul se incheie. Plutonierul inchide condica,
i$i indreapta cu o mi^care reflexa bluza, se intoarce
la stinga imprejur $i porne^te cu pa$i grabifi $i apa-
safi, aproape fuga, spre comandantul companiei.
— Tovara$e locotenent-major de garda ! spune
el dupa ce §i-a dus fulgerator palma la boneta ?i a
coborit-o la fel de repede. In compania de sub ordi-
nele dumneavoastra apelul de seara a fost executat.
Efectivul companiei este de o suta doi oameni. $ase
se afla la infirmerie, opt in serviciu comandat, lip-
suri nemotivate nu sint. Efectiv prezenfi optzeci $i
?apte de oameni. Eroul Uniunii Sovietice, osta$ul
de garda M atrosov, cazut viteje$te in lupta cu
cotropitorii germano-fasci$ti.
$i iar lini^te. Se aude filfiitul unei pasari. Sau
bataia ploii intr-un geam. Sau fo$netul vintului prin
virful copacilor.
Ofiferul i?i duce mina la cozorocul chipiului.
— Liber ! Rupeî rindurile !...
Plutonierul face un pas inapoi, se intoarce la
stinga-mprejur §i, intors cu fafa spre front, repeta
comanda cu glas rasunator :
— Liber ! Rupefi rindurile 1...
180
Oamenii se impra^tie. Fiecare are treburile sale,
preocuparile sale pentru ora aceasta tirzie de dupa
apelul de seara. Inainte de culcare mai trebuie sa-$i
curete arma, sa scrie o scrisoare, sa-$i coasa un
nasture la manta, sa mai fumeze o Jigara...
Dar, ocupindu-se de treburile sale, fiecare om se
ginde$te la M atrosov. El nu se afla acolo, totu?i
mai este printre ei ; este mort, iarba a incolfit $i
s-a uscat de citeva ori pe mormintul lui $i totu$i
oamenii se gindesc la el, vorbesc despre el ca $i
cum ar mai fi in viaâ, ca despre un om viu.
Numele lui M atrosov ramine inscris de-a pururi •
in condica acestei companii de garda. A sta in-
seamna ca sufletul eroului este cu adevarat ne-
muritor.
Dar ce fapta de vitejie a facut Aleksandr Matro
sov ? De ce se acorda atita cinste numelui ?i me-
moriei sale ?
Ascultaî sa va povestesc pe scurt istoria
glorioasa a acestui tinar osta$ rus.
Cu puîn inainte de revarsatul zorilor, batalionul

care marâluia prin padurea deasa de pin, insem-
nata pe harta $i in schifele militare cu numele de
Bol$oi Lomovatii Bor, primi ordinul sa faca popas.
Ordinul era cit se poate de placut $i binevenit.
Oamenii nu mai dormisera de doua zile. De doua
zile marâluiau prin aceasta padure, pravalindu-se
mereu pina la genunchi in zapada, inconjurind
poziîile vrajmaê. Umblasera zi $i noapte cu halte
atit de scurte, incit nu numai sa aîpeasca, ci uneori
nici sa fumeze o tigara intreaga nu apucasera.
$i iata in sfir?it popasul. Nimeni nu se gindi sa
imbuce ceva sau sa bea un ceai fierbinte, mulî nici
macar tigara nu ?i-o aprinsera : mai toti se prabu-
181
$ira pe locul unde se aflau $i adormira somn adinc,
osta§esc, fara vise.
Sa§a M atrosov se pregatea ?i el de culcare.
A$tepta de mult clipa asta — abia se mai putea
tine pe picioare de somn.
I§i batatori sub un pin o gropita in zapada, i$i
puse raniâ la capatii, se intinse in gropita, se
ghemui cit mai bine, i$i trase braêle cit mai adinc
in minecile mantalei $i... cind pleoapele incepura
sa coboare dulce, chiar deasupra capului sau rasuna
un glas cunoscut :
» — Comsomoli^tii... Atenîune !...
,,Sint chemafi comsomoli$tii".,. — i$i spuse el
toropit de somn. $i adormi de-a binelea, greu,
adinc. Dar peste o clipa sari impins ca de un resort
$i deschise ochii, ,,Stai, drace ! Stai, ca doar pe
mine ma cheama !"
Trei luni de razboi e mult. In trei luni, dintr-un
baiat tinar, Sa$a s-a transformat in barbat, a inva-
fat sa se barbiereasca, a apucat sa faca o §coala
de infanterie, a devenit un bun pu§ca$-mitralior, a
parcurs cu subunitatea lui zeci §i sute de kilometri,
a participat la mai multe lupte $i ciocniri, §i-a pier-
dut citiva prieteni, dar a doborit cu mult mai multi
vrajma$i. Indurase multe §i ar fi jurat ca s-a obi§-
nuit cu toate. Dar iata ca au trecut aproape trei
luni de cfind poarta pe piept, intr-un buzunara? se
cret al bluzei, un carnetel micut, cu scoarte cenuîi
?i cu profilul lui Lenin pe coperta, ?i cu toate
acestea inca nu se poate obi$nui cu gindul ca el
nu mai este doar Sa$a, doar elev sau osta? de
garda, ci comsomolistul Sa$a Matrosov.
— Hei, atentiune, comsomoli$ti ! repeta aceea§i
voce chemarea, nu prea rasunator, pentru a nu trezi
pe toata lumea.
—■ Da, ce e ? raspunse Sa$a anevoie ?i ridica cu
mare efort capul de pe ranita. Eu sint comsomolist.
Era inca foarte devreme $i in picla dinaintea
zorilor abia daca reu$i sa deslu$easca pe locotenen-
tul Breakin, secretarul organizatiei de Comsomol
al companiei lor.
182
— Tu e$ti, M atrosov ?
— Eu.
—- Haide, batrine, scoala §i treze?te b a ie fii! Tre-
buie sa convocam o adunare.
— Am inteles, tovara$e locotenent — mormai
Sa$a, i$i ridica iara$i capul de pe ranifa §i cu mare
greutate se a?eza. Era amefit.
—■ Hai, fuga ! repeta locotenentul. Peste trei mi
nute toata lumea sa fie la postul de comanda !
— Am infeles — spuse Sa§a, $i facind inca un
efort, sari in picioare. Intreaga-i faptura protesta,
?i osta$ul i$i simfi toate madularele indurerate de
osteneala.
Locotenentul se pierdu in spatele copacilor. Sa$a
se intinse §i casca zgomotos.
— Ptiu, drace ! se scutura el.
Era suparat ca fusese trezit. Poate $i pentru ca
nu se pricepea sa vorbeasca ?i nu lua cuvintul mai
niciodata. Nimic nu-1 ingrozea mai mult decit o
scurta cuvintare. Or, adunarile pentru asta se con-
voaca, pentru discufii. Iar ol, care nu raminea
niciodata in urma, in nici o problema, la êdinfe
se sim fea ca un pe$te pe uscat, pentru ca nu se
simfea in stare sa exprime cum se cuvine $i cum
ar fi dorit tot ce avea pe suflet $i in minte. Cu
ru$ine $i cu necaz i$i amintea intotdeauna cum la
adunarea generala a organizafiei lor de Comsomol,
inainte de a i se fi inminat carnetul de membru,
$i-a povestit biografia. De fapt, spusese tot ce tre-
buia : ca este orfan, un fost copil vagabond, ca a
crescut intr-o C asa a copilului ?i apoi in colonia
de munca de la Ufa, ca a implinit optsprezece ani,
ca a invafat in cutare $i cutare loc... $i cu toate
ca nimeni nu risese de el, cu toate ca fusese primit
in unanimitate, fara nici o abfinere, simfea ca a
spus cu totul altceva, ni$te copilarii neinsemnate,
caci esenfialul nu consta in faptul ca invafase
undeva sau muncise undeva... Dar in ce consta
acest fapt esenfial, asta n-ar fi putut-o explica,
poate, nici celui mai bun prieten.
183
N-a fost lucru u$or sa-$i trezeasca baietii. Totu$i
peste doua minute vreo treizeci de comsomoli$ti
infrigurafi de nesomn, tropaind cu pislarii inghe-
prin zapada scirtiitoare, se indreptau spre postul
de comanda.
Intr-un lumini? nu prea mare, la intrarea unui

cort ridicat la repezeala, sclipea pe zapada albastrie
a zorilor un felinar de vint. Linga felinar, pe
genunchi, aplecat deasupra porthartului, locotenen-
tul Breakin scria ceva intr-un carnet. Capatul de
creion alerga grabit pe hirtie, finut cu greu intre
degetele unei manu$i cenu$ii de lina aspra ?i groasa.
Comsomoli^tii salutara reglementar.
— Buna ziua, tovara$i — spuse Breakin ; i?i sus-
tinu cu o mina carnetul, se salta de la pamint,
raspunse cu mina la chipiu la salutul baietilor §i
se apleca din nou asupra hirtiei. Stati jos. Locote-
nentul-major vine indata §i-i dam drumul.
— Da' despre ce-i vorba, tovara$e locotenent ?
— Cu ce prilej adunarea asta a$a, pe nepusa-
masa ?
Locotenentul nu raspunse. Continua sa scrie.
— Maiculita mama ! exclam a M i?a Bardabaev,
prietenul lui Sa$a, §i se plesni cu palm a peste
frunte. Staî, mai fraîlor, pai azi e ziua noastra de
na$tere ! Adormit cum sint, o §i uitasem... Astazi
sintem in douazeci §i trei februarie, Ziua Armatei
Ro$ii !
— Exact — spuse locotenentul Breakin.
Apoi termina de scris, ascunse capatiiul de cre
ion in porthart, o inchise §i se -ridica in picioare.
—• Da, dragi prieteni — spuse el. De?i somnoros,
Bardabaev n-a gre $ it: astazi este intr-adevar ziua
de na^tere a mamei noastre : Armata Ro$ie 1 $i cu
184
acest prilej, v a trebui sa-i facem cu toîi un dar
frumos.
Tocmai atunci ie$i din cort comandantul compa
nies Artiuhov, urmat de cifiva ofiferi mai tineri.
Artiuhov fuma, finind in mina o coala de nirtie
alba.
— Stafi jos, stafi jos, tovara$i ! spuse el comso-
moli$tilor care dadeau sa se scoale.
Breakin se apropie de el ?i-i §opti ceva. Artiuhov
aproba tacut din cap, mai trase citeva fumuri, zvirli
chi$tocul §i arunca o privire furi$a la ceas.
— A?adar, tovara$i comsomoli$ti — spuse el,
continuind parca o discufie intrerupta — am primit
ordinul de lupta. Peste douazeci de minute com-
pania noastra va trece la executarea unei impor-
tante operafii...
Ochii lui lunecara iara$i spre ceas. Comsomoli§tii
taceau. Sa$a M atrosov se aplecase $i-§i curafa cu
un befi$or zapada de pe pislari. Locotenentul Brea
kin statea in spatele comandantului, cu picioarele
puîn departate, se uita atent la baiefi §i-§i tot ra-
sucea in mina carnetul.
— Ne sta in faâ o sarcina grea — urma Artiuhov
— $i ca de obicei, inainte de a da semnalul de por-
nire, v-am adunat pe voi, oamenii cei mai de na-
dejde ai companiei, pentru a va face cunoscut carac-
terul operafiei ce avem de executat.
Comandantul pofti pe osta$i $i ofiteri sa se apro
pie, i$i desfacu geanta de campanie, scoase harta
$i explica in citeva cuvinte in ce consta sarcina de
lupta a companiei. Aveau de strabatut padurea §i
de parcurs un teren descoperit, dupa care trebuia
sa ocupe cu orice pref satul Cernu^ka. lata satul !
Aici e padurea, iata liziera ei de vest, iata o mo-
vila, dincolo de ea o ripa, iar peste ripa satul. In
sectorul lor, acest sat este stilpul de rezistenfa al
apararii nemê^ti. Din datele obfinute de patrulele
de recunoa$tere, garnizoana din Cemu$ka nu este
prea mare. Printr-o acfiune inchegata $i fulgera-
toare, -victoria s-ar putea obîne cu pierderi foarte
mici. Toata problema consta in elanul $i iufeala cu
185
care se v a desfa$ura acjiunea. A sta e condijia de
capetenie a problemei $i ea trebuie explicate fie-
carui osta§ in parte.
—■ Sa va vedem, tovara$i com som oli§ti! Artiu-
hov termina de vorbit, se trase intr-o parte §i a$e-
zindu-se pe un ciot incepu sa-$i caute tigarile.
— Imi daji voie, tovara§e locotenent-major ? in-
treba locotenentul Breakin.
Artiuhov incuviinfa din cap.
— Tovara§i — incepu Breakin u$or emojionat,
continuind sa-?i rasuceasca blocnotesul — nu e
prima data ca ne adunam a$a ca astazi, in jurul
comandantului riostru, ca sa-i auzim ordinul de lupta,
care de fapt este porunca patriei noastre. Nu mai
este nevoie sa ni se aminteasca faptul ca alaturi de
fraîi no?tri mai mari, comuni$tii, noi, comsomoli$tii,
sintem partea cea mai inaintata, avangarda armatei
noastre §i ca pentru noi porunca patriei e o porunca
sfinta. Dar ce rost are sa v-o mai spun...
Breakin zirnbi $i-§i ascunse blocnotesul la piept,
sub scurta de blana.
— Tovara$i, nu prea avem vreme acum, mije§te
de ziua. Curind incepe lupta. N-are rost sa vorbim
prea mult. Tovaraûl locotenent-major ne-a expli-
cat ce avem de facut : peste o ora, peste cel mult
o ora $i jumatate, trebuie sa fim stapini ai punctu-
lui de rezistenja al inamicului, satul Cernu§ka. Nici
unul dintre noi nu se indoie$te ca a$a va fi. Satu-
cul asta mic, cu un nrnne atit de neinsemnat §i
chiar hazliu,1 e un satuc rusesc $i asta e esenjialul.
Oricit de mic $i neinsemnat ar fi el, satucul se afla
pe pamint rusesc $i nemjii n-au ce cauta pe acest
pamint. Locul lor nu-i a i c i ! Pamintul e al nostru.
A fost $i va fi al nostru. Peste o ora le-o ' vom
dovedi. N-am dreptate, $oimilor ?
Breakin zimbi cu toata faja.
— Are dreptate ! A$a e ! O sa le-o dovedim n o i!
rasunara din intuneric mai multe voci emotionate.
Ici-colo cijiva comsomoliijti aplaudara, dupa vechiul
lor obicei de fo?ti civili.
1 Cernu$ka inseamna In ruse$te negru[a. (n. t. )
186
Comandantul companiei se scula de pe ciotul lui
§i, dupa vreun minut de tacere, intreba :
— Ei, mai vrea cineva sa vorbeasca ?
— M atrosov ! striga o voce.
Sa?a se intoarse minios. Sigur ca da ! M atrosov !
Intotdeauna M atro so v ! De parca M atrosov asta
alta treaba nu are decit sa ia cuvintul la adunari !
Artiuhov il cauta din ochi §i, zarindu-1, il indemna
sa vorbeasca.
— Haide, Sa§ka, spune-ne ce ginde§ti !
Ce ginde?te ? Hm ! Ca $i cum ar fi foarte u?or sa
exprimi ceea ce ginde?te el in clipa asta !
Se ginde?te la... Ba nu, nu se ginde^te, fiindca
oamenii qindesc cu cuvinte, iar el nu are la inde-
mina nici unul din cuvintele nimerite pentru acest
prilej.
El simte doar, simte cu tot sufletul, cu toata fiinta
lui, ca mai mult ca orice pe lume, mai mult decit
pe sine insuî, el iube$te pamintul sovietic, Jara,
patria sa.
De fiecare data cind aude numele acestui satuc,
Cernu$ka, el e cuprins de o gingasie cum n-a
cunoscut decit in primii ani ai vietii, cind adormea
in bratele mamei sale, cu cap$orul lipit de umarul
ei. Cu aceea$i gingasie se ginde§te el §i la oamenii
de acolo, la fratii lui de singe, care sufera dincolo
de desisul padurii, de Lomovatii Bor, dincolo de
ripa fara nume, in micutul sat rusesc cotropit §i
chinuit de un an §i jumatate de fiara fascista.
Dar poî vorbi oare despre asta ? Cui i s-ar des-
chide gura sa spuna tare lucruri atit de intime ?
Dar baietii nu-i dau pace. De pretutindeni e in-
demnat.:
— M atrosov ! Haide, mai. Nu te mai sfii !...
Sa§a suspina §i se scarpina furios la ceafa.
— Bine — $opte$te el, §i face un pas hotarit
inainte — sint osta$ul de garda Matrosov... —
incepe el, adresindu-se cu formula cuvenita ofiferu-
lui mai mare in grad. Apoi ofteaza din nou ?i mina
i se ridica singura spre ceafa. Hm, da... Tovarasi
comsomoli$ti, §i, in fine, tovara?i participanli... Va
187
asigur pe tofi... ca eu... am sa bat, in fine, pe du?-
man a§a cum se cuvine, n-am sa ma opresc atita
timp cit mina mea v a mai putea fine automatul. $i,
in fine, ce mai, asta e !
— E clar ! raspund tovara?ii lui.
I se pare ca batind din palme, baiefii i§i cam rid
de el. $i ca sa nu ro$easca, sa nu-§i dea pe fafa
tulburarea, ride $i el fara sa priveasca pe nimeni
$i se trage cit mai la o parte.
Dupa el mai iau cuvintul $i alfi comsomoli^ti.
Mulfi dintre ei spun acelasi lucru, tot atit de pufin
inchegat si tot fara inflorituri, dar nimeni n-a ro-
Sit, nimeni nu s-a tulburat. Iar Sasa sta sprijinit de
un copac, cu privirea plecata si sprincenele incrun-
tate. Se ginde$te cu incordare la ceva numai de el
Stiut si nici nu baga de seama cu ce caldura, cu cita
parinteasca mindrie si dragoste se uita la el coman-
dantul companiei.
Intre timp plutonierul a si strins cortul postului
de comanda. Comandanfii de plutoane striga :
,,Incolonarea !". In vazduhul geros al zorilor rasuna
surd glasuri de oameni, sclipesc ici-colo flacarui...
Comsomolistii se intorc la plutonul lor. Peste
citeva minute, compania e incolonata. Si- obositi,
nedormifi, oamenii pornesc din nou spre locu!
poruncit de harta, de busola si de ordinul de lupta.
Drumuri nu erau. Compania inainta fara cadenfa.

Pina dimineafa mai era pufin, trebuia sa se gra-
beasca sir infringindu-si oboseala, oamenii grabeau
pasul, iar cei ramasi in urma alergau, poticnindu-se
Si cazind in zapada, spre a-si relua locul.
M atrosov si Bardabaev mergeau in fruntea co-
loanei, si de aceea aveau mai mult de furca : cei
din spate, oricum, aveau o carare batuta, pe cind
in fafa lor se intindea zapada neatinsa, troienele
188
de un stat de om, Bardabaev e un fiacau inait, e
baza flancului drept ; lui ii e sortit dintotdeauna sa
mearga in capul coloanei. Dar cum a ajuns acolo
Sa$a, baiat nu prea inait ? A$a se-ntimpla intot-
deauna : e impins ca de la sine inainte, mai cu
seama in preajm a luptelor.
$i ce placut e in padure ! Mai este iarna, gerul
mai mu$ca nasul, mai pune bujori in obraji, zapada
mai scirîie sub talpa, dar o senzaîe neclara ves-
te$te de pe acum apropierea primaverii. Mireasma
u$oara de ra$ina te imbata parca. Pacat ca nu se
poate cinta. Cu cintecul e mai u$or de mers.
Ca intotdeauna inaintea luptei, se discuta numai
fleacuri.
—• A1 dracului pislar ! spune Bardabaev.
— Ce-i cu el ?
—■ O spartura pe tot frontul... a putrezit cusatura.
Cred c-am adunat pe puîn zece ocale de zapada !
—■ Nu-i nimic —■ raspunde Sa$a — mai a^teapta
puîn. Dupa ce luam Cernu^ka, o sa gasim ni$te
cilt-i §i ai sa-î cirpe$ti spartura. Asta-i cel mai bun
lucru : cilîi !
—■ ,,Al mai bun" ! mormai Bardabaev. Mai intii
de toate sa luam Cernu$ka.
Sa$a tace. Bardabaev tace ?i el. Amindoi se gin-
desc la acelaî lucru.
— O luam ? intreaba in sfir§it Bardabaev.
— O luam ! raspunde Saâ.
— Dar daca venim prea tirziu ? Daca, sa zicem,
sosesc intre timp tancurile lor ?
— Da' de ce sa intirziem ? spune Sa$a. Ei dracie !
$i-apoi, chiar daca am intirzia, chiar daca ar inter-
veni tancurile, $i ce ?...
I?i muta automatul pe piept $i uitindu-se cu coada
ochiului la prietenul sau, continua cu jumatate de
voce :
— Pentru mine, Mi$ka, raspund cu capul ! De-ar
fi sa ma arunc sub $enilele tancului cu o grenada
in mina, $i du$manul tot n-o sa-1 las sa treaca.
—■ Hm... — clatina din cap Bardabaev. U$or de
spus „ma arunc sub tanc" !
189
— Ba de loc —■ zimbe$te Sa$a — sa $tii ca nici
de spus nu-i u§or.
— Oricum, mai u$or decit s-o faci.
— Depinde pentru cine...
— Hei, ai vazut cum a sarit urechila !?
— Un iepure ? Unde ?
— Uite-1 colo, sub braduf. Gata, a $ters-o... Da,
u$or de spus ! Da, $-apoi, $tii ca ai vorbit bine
astazi la adunare !
— Mai du-te la tofi dracii ! raspunde Sa$a.
— Nu, zau, Sa$a ! Poate ca un mare orator ar fi
vorbit mai frumos, totu$i...
Sa?a dadu sa-1 ocarasca mai rau, dar in clipa
aceea, din spate rasuna o chemare din om in om :
—■ M atrosov! La tovara-jul locotenent-major !
Artiuhov mergea pe o poteca in flancul sting al
plutonului doi. Sa§a a$tepta pina cind comandantul
ajunse in dreptul lui, apoi facu un pas $i-?i duse
palma la caciula cu urechi.
—■ Ei, cum merge, Sa?a ? surise Artiuhov.
— Cum sa m earga ? raspunse M atrosov, zimbind
$i el. Bine, tovara«;e locotenent-major !
Fara sa se opreasca, ofiêrul il lua de brat
pornira amindoi alaturi.
— Da —■ spuse Artiuhov. A$ vrea, tovara$e os-
ta$ de garda M atrosov, sa-î fac o propunere.
Sa$a ciuli urechea $i se uita cu coada ochiului
la comandantul sau.
— N-ai vrea sa vii ca aghiotant pe linga mine ?
Sa$a tresari de uimire $i simji cum i se aprind
urechile si obraiii.
—■ Vrei ?
— Am inêles, tovara$e locotenent-major. Vreau.
— Bine, atunci a$a sa fie. De acum inainte sa te
tii de mine. Aâdar, moralul e ridicat ?
—■ Chiar foarte ridicat.
— Dar baiejii ce spun ?
— Baiefii sint ni$te $oimi !
— Scapam cu viafa ?
— Scapam.
190
— Vrei o tigara ?
— Nu refuz un ,,Kazbek".
Tigara fina $i tare il amefi, Simî ca-i vine iara?i
sa cinte. Susfinindu-ai automatul cu 6 mina, mergea
cu pas sprinten $i intins, cautind sa lase $i lui Artiu-
hov destul loc pe poteca.
— Tovaraê locotenent-major — spune el de-
odata fara sa-§i priveasca comandantul — imi daî
voie sa va intreb ceva ?
— Intreaba.
— Avefi pe cineva, vreo ruda ?
— Sigur ca da... Slava domnului, am familie, ba
inca o familie numeroasa.
— Eu n-am pe nimeni...
— Da, §tiu — spuse Artiuhov. Sigur... e trist.
— Nu.
— Nu ?
Sa$a chibzui o clipa, apoi dadu din cap.
— Inainte, vedefi dumneavoastra, imi era greu
?i urit. Cind am plecat pe front, am fost trist de-a
binelea : nu m-a petrecut nimeni, nimeni nu m-a
regretat. Dar acum parca-i mai altfel. Acum parca
nu mai sint orfan. In fine, parca a$ avea $i eu o
familie. Ba inca mai mare ca a dumneavoastra.
,,Iar am luat-o pe-alaturi" — i$i spuse Matrosov
necajit.
— Poate-i cam neclar ce spun ? zimbi el cu
amaraciune.
Artiuhov ii prinse mina $i i-o strinse puternic.
— Nu, Sa$ka, nu-i de loc neclar. Doar ca, dupa
mine, aceasta familie mare ai avut-o dintotdeauna,
numai ca n-ai bagat-o de seama. E patria.
— Da.
In padure se lumina de ziua. Soarele nu se ara-
tase inca, dar zapada de pe virful copacilor deve-
nise mai luminoasa ?i scoarta subîre a brazilor
tineri capatase o ginga$a nuanâ trandafirie. Zapada
se facu intii alba, din albastrie cum fusese, apoi
incepu sa capete tonuri rumene $i treptat rume-
neala se intari tot mai mult, pina la un trandafiriu
tandru ?i cald.
191
„ 0 , ce bine e aici — i$i spuse Sa$a — ce zi
frumoasa o sa avem astazi ! $i-apoi, ce stra^nic,
ce minunat lucru e sa traie$ti pe lume !"
Artiuhov se uita la ceas.
— Stingefi îgarile ! comanda el $i arunca pri-
mul tigara neterminata, strivind-o sub talpa pis-
larului.
— Am ajuns ? intreba Sa$a.
— Da, cred c-am ajuns — raspunse Artiuhov,
cu un glas cu totul diferit, serios $i preocupat.
Companie, stai ! comanda el.
— Stai ! Stai ! fu reluat ordinul de-a lungul
coloanei.
Aplecat inainte $i desfacindu-$i din mers tocul
revolverului, Artiuhov trecu alergind in capul
coloanei. In urma lui, aplecindu-se ca $i el $i sco-
tindu-$i automatul de pe umar, porni $i Sa§a
Matrosov.
Artiuhov se opri in spatele unui copac §i cerceta

din ochi terenul. In spatele lui, cu automatul in
poziîe de tragere, veghea Sa§a M atrosov.
Dupa mar§ul de doua zile pe cararile intune-
coase ale padurii, peisajul care se deschidea acum
in faâ ochilor parea orbitor de intins $i luminos.
Inaintea lor se desfaûra, sclipind auriu, o mare
cimpie de zapada. Patura ca de naftalina a zapezii
de februarie era neteda ca-n palma ; nici un mu$u-
roi, nici o urma, doar ici-colo citeva tufe de ienupar
$i paducel se ijeau de sub plapuma de nea. La apus,
cimpia era marginita de insuliâ ingusta a unei
padurici scunde, rupta parca din trupul marelui
continent al padurii. Creasta acestei insuliê verzi-
vinetii ascundea ripa pomenita in ordinul de lupta.
Dincolo de liziera din fund a paduficii se zarea
panta vestica a ripei, prin care $erpuia panglica
192
zdrenfuita a unui drumeag de fara. La un moment
dat drumeagul se pierdea $i in locul acela, de sub
valul zapezii, se ridicau triunghiurile negre ale
citorva acoperi$uri $i se inalfa spre cer fuiorul sur-
trandafiriu al fumului scapat dintr-un horn. Acolo
era Cernu^ka.
— Uite-1, acela e satucul — spuse Sa$a, aratind
cu mina. Ochii lui nu se mai puteau desprinde de
la fuiorul de fum care plutea agale deasupra acope-
ri$urilor acestui mic satuc rusesc.
Artiuhov nu-i raspunse nimic, i?i insemna ceva
pe harta §i ?i-o strinse la locul ei.
— Sa mergem — spuse el.
Sa?a cauta sa nu ramina in urma. Ca intotdeauna
in preajm a unei batalii, fafa ii ardea ?i-n obraji i
se aprinsera bujori. In ochii lui alba§tri sclipeau
scinteieri de indrazneala tinereasca. Intoarse capul
spre companie $i zari pe Bardabaev, Vorobiov, Lopi-
lov $i alî camarazi din plutonul lui. Uriaûl Barda
baev ducea gifiind o ladifa grea cu cartu§e.
— Ce-i, Mi$a ? ii striga Matrosov. Te mai fine
pislarul ?
Bardabaev icni, i$i muta povara pe celalalt umar
$i mormai ceva pe sub mustata.
— Lasa c-o sa ne fie cald §i fara pislari — rise
Kopilov.
— Nu-i nimic. Daca o sa ne fie prea cald, lepa-
dam pislarii §i continuam atacul desculfi. Daca-i
lupta, atunci lupta sa fie...
Apoi, vazind ca a ramas cam mult in urma lui
Artiuhov, clipi §mechere?te catre tovara?ii sai î
porni in pas alergator, stringindu-$i automatul pe
burta.
Aproape intreaga companie ajunsese la marginea
padurii.
$i deodata, ca din senin, se petrecu ceea ce ni-
meni nu prevazuse. Nici macar Sa$a, care mai
fusese nu o data in foe, nu se putu dumeri ce anume
se petrecuse.
In urechi ii rasuna un $uier cunoscut, in jur
incepu un facanit $i, chiar sub ochii lui, din trun-
13 — Nopticica 193
chiul gros al unui brad sari o fandara mare ?i alba.
— C u lc a t! auzi el ordinul surd al lui Artiuhov,
Si vazu cum unul dupa altul tovara$ii sai se arunca
in zapada. Se trinti si el pe o rina, smulgindu-si in
cadere automatul de la piept.
— Inapoi ! striga Artiuhov, si se arunca si el la
pamint.
Oamenii se tirira inapoi, cautindu-si adapost in
spatele copacilor.
Sasa se apropie tiris de Artiuhov. Comandantul
se afla culcat, impreuna cu Breakin $i cu coman
dantul plutonului intii in spatele unui copac gros.
Un glonte zgiriase mina comandantului de pluton
Si acesta i$i sugea rana, scuipind singele in zapada.
— O cazemata, lua-i-ar dracu' ! bombani Artiu
hov si> mototolind furios cutia de figari pe care o
scosese mecanic din buzunar, o zvirli cit colo.
— $i nu una, ci trei cazemate, tovarase locote-
nent-major ! striga S asa $i arata cu mina intinsa
liziera paduricii care ascundea satul.
In clipa aceea, in spatele lor, peste crestele pa-
durii in care se aflau, rasari soarele §i lumina lui
pilpiitoare inunda imensa poiana.
— Acolo, acolo, le vedeji ? intreba Sasa.
Acum, scaldat in soare, ostrovul paduricii parea
mult mai aproape decit inainte. Acum se puteau
distinge chiar si unele trunchiuri de arbori, iar in-
cordindu-ti vederea puteai stabili si am plasarea
punctelor de foe vrajm ase. Mitralierele taceau, dar
soarele puternic le trada ascunzisul — albul ambra-
zurilor de lemn proaspat geluit se zarea destul de
clar desi era ascuns sub refeaua deasa a plaselor
de camuflaj.
— Eh, lua-i-ar dracu', pai acolo e o adevarata
fortareafa ! spuse locotenentul Breakin.
— Mda — facu Artiuhov. Un capitol neprevazut
in buget. Totusi, sa le lasam Cernuska nu putem. Sa
ocolim cazematele, iar nu putem ; cimpul asta de
tragere e reperat de ei pina la ultima tufa. V a tre-
bui s-o atacam de front... Sa$a — se intoarse el spre
Matrosov — cheama la mine pe locotenentii Gubin
§i Donski !
Sa$a gasi $i aduse la Artiuhov pe cei doi locote-
nenî, comandanîi plutoanelor doi $i patru. Artiu
hov le expuse planul sau : plutoanele lui Gubin §i
Donski vor ataca cele doua cazemate de pe flancuri.
Iar ceilalpi vor lua asupra lor cazemata din centru
— cea mai puternica dupa cum se pare.
— Treaba nu-i u$oara — incheie Artiuhov. Dar
trebuie s-o facem repede, ca altfel praful se alege
din toata operaîa.
Comandanîi de plutoane se intoarsera la sub-
unitaple lor. Peste doua minute, un ,,ura" asurzitor,
salve de arma $i tacanitul de raspuns al mitraliere-
lor nem£e$ti vesti padurii ca asaltul cetaîi verzi a
inceput.
Artiuhov il iubea pe Sa§a. Ii facea placere sa

vada in preajm a sa pe acest tinar soldat modest,
cu privirea deschisa §i ochi alba?tri. Fara sa-§i dea
seam a nici el, nu se mai purta de mult cu Matro
sov ca un comandant fa{a de osta$ul subordonat
lui, ci cu o duio§ie aspra $i reînuta de parinte se
ver. Se gindea la el ca la copilul sau, era mindru
de succesele lui §i-l ingrijora orice primejdie care -1
ameninja pe Sa§a. $i poate ca, luindu-1 pe M atro
sov linga sine, o facuse nu numai pentru ca Sa?a
era sprinten $i indeminatic, ci ?i peritru ca voia
ca baiatul acesta, pe care -1 indragise, sa-i fie in-
totdeauna aproape.
Pentru Sa$a insa, noua lui situ a te era ciudata §i
neobi$nuita : sa te gase§ti pe cimpul de lupta §i sa
nu participi activ la ea ! Pina atunci in toate lup-
tele ?i ciocnirile cu vrajma$ul, el fusese intotdeauna
in frunte. Pornea la atac fara sa se gindeasca la
pericol, insufleînd prin barbaîa sa pe toî tovara§ii
sai. $i poate ca tocmai de aceea in tot rastimpul
13* 195
ceior trei luni de cind incepuse viafa lui de front,
nu fusese ranit niciodata.
De viteaz orice glonf se fere$te,

Baionetele fug de viteaz,
De glonf ocolit e viteazul,
De sabie nu e lovit...
li placea lui sa cinte, de§i nu prea avea voce $i

nu se numarase niciodata printre soli$ti sau printre
cintarefii care dadeau tonul intregii companii.
Nu-i vorba, ca nici acum Sa$a nu statea degeaba :
ajuta comandantului sa urmareasca fazele luptei,
aducea rapoartele ; transmitea ordinele, alerga, se
tira, se strecura pina la punctele cele mai primej-
dioase. Dar nu asta era activitatea care-i placea lui,
il mincau palmele $i degetele i se intindeau sin-
gure spre imchizaforul automatulud. Nu rezista decit
zece minute, dupa care ceru lui Artiuhov permisi-
unea sa se duca la plutonul lui, sa lupte cot la cot
cu ceilalfi. Dar comandantul nu-i dadu voie.
—■ Ramii linga mine — spuse el suparat. Stai
locului, aici e mai multa nevoie de tine...
Nu mult dupa inceperea luptei, Artiuhov i$i da-
duse seama ca va fi foarte greu sa cucereasca ceta-
tea verde. E drept ca amindoua cazematele de pe
flancuri fura n e u t r a lis e destul de repede de catre
osta$ii plutoanelor doi $i patru : ambele mitraliere
de acolo amufisera. In schimb, cazemata din cen-
tru, cea mai puternica $i mai indepartata, dezlan-
fuise un foe de mitraliera atit de susfinut $i vije-
lios, incit nu numai ca era imposibil sa te apropii,
dar nici macar sa salfi capul nu se putea.
Osta$ii din garda se avintasera de citeva ori la
atac, dar de fiecare data erau obligati sa se retraga
lasind pe cimpul de lupta numero$i morfi $i ranifi.
Sub ochii lui Sa$a cazuse tovaraûl lui de pluton,
comsomolistul Ano$cenko, grav ranit era locote-
nentul Breakin. Sa$a vazu cum Bardabaev $i Voro-
196
biov tirasc corpul ranitului inapoi, spre padure. De
departe i se paru ca locotenentul nici nu mai res-
pira, atit de alb ii era obrazul $i nemi$cate trasa-
turile feêi.
— Tovara$e locotenent ! striga Sa$a apropiin-
du-se, $i glasul lui tremura de tulburare.
Breakin deschise ochii, !1 recunoscu, clatina din
cap $i $opti intretaiat :
—■ Ca-a-de-va-raî comso-moli^ti... —■ abia reu$i
el sa insaileze citeva cuvinte. $i cu toate ca nu mai
urma nimic, Sa$a pricepu ca secretarul organizaîei
de Comsomol a vrut sa spuna ca toti tinerii trebuie
sa lupte $i la nevoie sa moara ca adevarafi com-
somoli$ti.
Lupta continua. Nici dintr-o parte, nici din
cealalta nu se facea economie de cartu$e, dar un
folos practic din acest schimb furios de focuri nu
se vedea.
, $i timpul trecea. Nu mult — minute ?i secunde.
Dar in asemenea imprejurare pina $i zecimile de
secunda puteau determina rezultatul incle?tarii. O
intirziere cit de mica putea aduce o catastrofa pen-
tru atacatori. Artiuhov o pricepea foarte bine. In-
{elegea ca in sat nemîi nu stau cu miinile in sin,
ca unitaîle din Cernu$ka au fost alarmate, jca
undeva, intr-o casa, un telefonist de serviciu a $i
primit telegrama cifrata prin care cazematele cer
intariri.
— Stam cam prost, Sa$a ! gindi cu glas tare
Artiuhov. Incerca sa fie voios ?i lini$tit, dar nu
prea izbutea.
,,S-ar putea cumva sa n-o luam la timp ? se in-
treba Saiâ, Va trebui oare sa ne retragem ?"
Numai la gindul acesta $i i se strinse inima.
— Tovara$e locotenent-major — spuse el atin-
gind mina lui Artiuhov — stifi ce ? OrdonaU sa
pornim inca o data la atac ! Va rog, zau, inca. un
atac ! O sa vedefi, vom porni toî odata. Am sa
mcrg ?i eu... in primele rinduri am sa merg.
— $tiu .ca ai sa mergi in primele rinduri — zimbi
cu duioîe comandantul.
197
— Atunci da{i ordinul de atac !
— A$teapta — spuse Artiuhov, $i-i facu semn cu
mina sa se lase la pamint.
Ce era de facut ? Sa ridice iara$i oamenii la atac ?
Da, dar asta ar insenma sa macine intreaga com-
panie §i sa nu realizeze totu$i nimic pozitiv.
— Uite ce-i — spuse intr-un tirziu comandantul
— hai sa ne strecuram mai aproape de jivinele alea
$i sa vedem cum sint.
Pornira tiri?. Cazemata nu-i vazu, dar de pe
liziera padurii zeci de ochi incordali urmarira mi$-
carea lor furi$a.
Se tirira cu burta lipita de pamint, ascunzindu-se
dupa orice mu$uroi, dupa orice tufa. Se tirira incet,
cu pauze lungi, abatindu-se mereu spre dreapta.
— Stai ! spuse in sfirît Artiuhov.
Se pitulara in spatele unei tufe de ienupar.
Sa§a se iî prudent $i-$i scoase capul de dupa
tufa.
Cazemata inamica era aproape de tot. Numai
vreo suta-o suta douazeci de pa?i ii mai desparfeau
de vrajma$. Din locul in care se aflau se vedea
bine cum din ambrazura de lemn a cazematei ti§-
ne$te afara o ûviâ scurta de foe cenu§lu-ro§cat.
Intr-o frintura de minut, Sa$a vazu cu ochii mintii
pe mitraliorii fasci?ti, care $edeau ghemuiî, aplp-
caî deasupra mitralierei in pe$tera lor intunecoasa
de pamint. Nu-i era greu sa ?i-i imagineze, nu o data
vazuse el aceste fiare cu chip de om in mantalele
lor verzi pline de noroi, cu nasul lor ro$u, gutuna-
rifi, nemarginit de scirboî, plini de furie, latrind
?i rinjind ca ni$te ciini.
?i ca $i de atitea ori, numai la gindul apropierii
nemîlor, pe Sa$a il cuprinse o minie cumplita. Cum
indraznesc ei sa haladuiasca pe aici ? Cine le-a dat
dreptul acesta ? Ca doar pamintul asta e al nostru !
$i padurea-i a noastra, $i satucul de dupa ea, cu
fuiorul .de fum care se inalâ molcom, tot al
nostru e.
Sa?a i$i aminti de Breakin. Mai traie$te oare ?
E cu putinâ oare ca singele lui sa nu fie razbunat ?
198
E posibil oare ca nemîi sa-i oblige sa se retraga ?
Nu, la tofi d ra c ii! Osta§ii din garda nu se retrag !
Nu se retrag comsomoli$tii ! Nu se reitrag ru $ii! O
sa luptam.!
Miinile i se incle^tara pe automat. Inima zvicni.
A$tepta cu infrigurare ca Artiuhov sa dea comanda :
„La atac, inainte 1" Dar comandantul, cintarind cu
seriozitate situafia, ii dadu cu totul alt ordin :
— Cheama ?ase oameni la mine !
— Am infeles, sa chem ?ase oameni — raspunse
Sa$a $i ascunzindu-se iara$i pe dupa tufe $i mu§u-
roaie, porni tiri$ inapoi, spre liziera padurii.
Mulfi voluntari se oferira sa m earga cu Sa$a.

Trebui sa aleaga §ase oameni. C it e ^ a s e — com-
somoli^ti, tovara$i de-ai lui, din acela$i pluton.
Se prezentara lui Artiuhov. Artiuhov alese trei
dintre ei.
— Uite ce-i — spuse el — apropiafi-va tiri?, cit
se poate de mult de cazemata ?i... tragefi din plin
in ambrazura. S-a inteles ?
Dar n-au apucat sa inainteze nici zece metri $i
au fost observafi de nemti. $uvoiul de foe se in-
toarse brusc spre dreapta... o serie scurta ?i cei
trei osta?i ram asera fintuifi la pamint.
Artiuhov chema pe ceilalî trei.
— E clar ordinul ?
— Clar. Sa tragem din plin in ambrazura.
— Tinefi mai pe dreapta. Repede !
Printre ace$tia se afla $i Kopilov, coleg de
$coala cu Sa?a. El se avinta primul in cimpul
deschis din fata eazematei. Pina la ambrazura mai
erau cam cincisprezece-douazeci de pa§i. Se ridica
in picioare, salta automatul $i se pravali, secerat
de focul scurt al mitralierei. Ceilalfi doi increme-
nira pentru o clipa, apoi pornira tiri? mai departe.
199
Unul dintre ei reu$i sa se scoale, fugi ctyiva pa$i
inainte $i trase o serie scurta spre cazemata, fara
sa tinteasca. 'fea v a mitraJlierei din ambrazura se
intoarse lene? spre dreapta $i-l dobori, asta intr-o
doara parca. Ultimul osta$ se avinta $i el, dar se
prabu$i imediat, lovit de primul foe.
Artiuhov i$i scoase caciula. Fruntea intunecata ii
aburea.
—■ Ce-mi mai ramine de facut ? gindi el cu glas
tare.
— Tovara$e locotenent-major — spuse Sa$a —
acum e rindul meu.
— Ce rind ?
— Sa merg eu.
Artiuhov ii arunca o privire patrunzatoare §i
infelese ca nu poate spune „nu", ca Sa§a s-a ho-
tarit sa mearga cu orice pref. Chipul ii era calm,
fara ro§eafa in obraz, fara privirile febrile din ase-
menea clipe. Atit de calm nu putea fi decit un om
care, apucindu-se de un lucru, $tie ca ha chibzuit
din vreme §i s-a pregatit temeinic sa -1 infaptu-
iasca bine.
— Infelegi ce ai de facut ? il intreba Artiuhov.
— Infeleg, desigur — raspunse Saâ.
—■ Atunci du-te — mai spuse Artiuhov.
Ar fi vrut sa Jl imbrati$eze, dar nu-d imbrafi$a,
se mulfumi doar sa-i puna mina pe umar, il im-
brinci u$or $i repeta :
— Du-te !
Sa$a i$i salta capul de dupa tufa care-1 adapos-
tea. In cazemata de pamint facanea mereu mitra-
liera. Raza de foe se mi$ca alene de la stinga la
dreapta $i inapoi, de la dreapta la stinga. Sa$a
a$tepta ca raza ucigaâ sa se indeparteze iara$i
catre stinga, apoi sari in picioare, facu doua-trei
salturi lungi $i u$oare, se pravali pe o coasta $i
stringindu-$i automatul subsuoara porni tiri$, ino-
tind prin zapada, vislind cu coatele, cu genunchii,
cu intreg corpul... Zapada ii frigea obrazul. Auzi
cum inapoia sa, la liziera padurii, fac explozie
gloanêle dum-dum, ceea ce insemna ca fasci$tii
200
nu trag in el, nu-1 vad. Daca 1-ar vedea, trosnetul
gloanjelor ar fi mai apropiat, mai rasunator, ?i ?uie-
rul lor nu s-ar mai auzi. Or, gloanjele $uierau pe
toate tonurile deasupra capului sail ; in schimbul
de focuri incruci?ate el recuno^tea dupa glas $i
tirul alor sai, ?i tirul vrajma$.
La ce anume se gindea Sa$a in ragazul scurt al
ultimului sau drum pe pamintul patriei, n-ar putea
sa ne spuna nimeni. Dar tovaraûl sau, Kopilov,
care nu fusese lovit mortal $i zacea abia suflind
$i luptind cu ceaja grea ce i se lasa pe ochi, il vazu
prin aceasta ceaja. Trecind prin dreptul lui, Sa$a
intoarse capul spre el $i Kopilov ii vazu chipul
tineresc, atent ?i incruntat, ii vazu surisul priete-
nos $i deodata ii auzi chiar glasul, un glas strain
parca, nou, u?or, slobod, un glas pornit parca din
strafundul inimii :
— Ca adevarafi comsomoli$ti... ca adevaraji
comsomoli§ti...
L-au urmarit din ochi ?i tovara§ii lui de pe pozi-
jiile de la marginea padurii. Cu dinfii incle$tati ?i
pumnii strin g de incordare, ii urmarea fiecare mi^-
care $i comandantul lui, locotenentul m ajor Ar-
tiuhov.
Sasa inainta cu $iretenie $i prudenâ : cind raza
de foe se intorcea spre dreapta, el i$i inceta mis-
carea §i incremenea ingropat in zapada. Mitralio-
rul, luindu -1 drept unul din multele cadavre, nu -1
lua in seam a §i trecea cu raza lui uciga§a pe linga
el, fara sa traga. Mulji morji zaceau in zapada ?i
neamjul nu se gindea sa-i numere.
M atrosov a$tepta clipa prielnica $i porni mai
departe.
In felul acesta ajunse in imediata apropiere a
cazematei. Direcjia urmata de el fusese corecta —
ambrazura era la stinga lui, simjea mirosul dulceag
al prafului de pu$ca ?i dogoarea jevii incinse a
mitralierei.
Tovara§ii lui, care*i urmareau cu suflarea taiata
orice mi§care, il vazura sculindu-se in picioare,
201
luind automatul la ochi $i tragind in plin o serie
scurta in deschiderea ambrazurii. Un nor de fum
galbui li?ni din cazemata, un bubuit ca de tunet
zgudui pamintul §i puse in mi§care virfurile copa-
cilor. Pesemne ca salva trasa de Sa$a nimerise in-
tr-o mina sau intr-o lada cu cartu$e de rezerva.
Imediat dupa explozie se lasa lini^tea, o lini$te
atit de surprinzatoare, atit de asurzitoare, incit in
prima clipa- m ajoritatea oamenilor nici nu price-
pura ce se intimplase.
M itraliera du^mana tacea.
Fara sa mai a^tepte nici o comanda., ostaîi sarira
cu totii in picioare $i scotind un ,,ura" rasunator,
se repezira inainte tragind la intimplare in caze
m ata muta.
Dar deodata mitraliera vrajmaâ invie.
S e porni sa latre febril, tuînd, inecindu-se de
graba, $i oamenii care ajunsesera acum aproape de
tot de tinta se pravalira iara$i in zapada. Unii por-
nira sa se retraga tiri? inapoi spre liziera padurii,
iar alfti ram asera sa zaca nemi$cati, pentru a nu
se mai ridica niciodata.
$i atunci, toî cei care mai puteau vedea vazura
cum Sa§a M atrosov sare din adapostul sau, auzira
dum strig a : „ 0 , ticalo su le!", ?i se repede spre
cazemata. $i-l mai vazura tovara$ii lui cum se lasa
din fuga pe genunchiul sting $i se lipe?te cu piep-
tul de ambrazura cazematei.
M itraliera amuî iara$i.
—: Inainte ! rasuna vocea metalica a lui Artiu-
hov.
La comanda sa, primul se avinta Mi§a Barda-
baev.
— Tovara$i ! striga el, dar nimeni nu-i recunoscu
glasul, Nici el insu?i nu $i-l recunoscu. Lacrimile,
minia $i furia, mindria pentru prietenul sau ii taiau
suflarea. I$i desfacu dintr-o smucitura gulerul blu-
zei. Tovara?i ! Pentru patrie, pentru victorie, pen
tru tovara§ul nostru, pentru Gomsomolistul Matro
sov !...Inainte ! Ur-ra !...
202
Peste un minut, o gramada de pamint $i de birne
frinte — tot ce mai ram asese din cazemata vraj-
ma?a, raminea moarta in spatele ostaîlor din
garda. Iar peste alte zece minute, la marginea sa-
tului Cernu$ka se incinse clocotul unei lupte
aprige. Soarele mai era la o palm a de linia rasari-
tului cind peste satucul rusesc se inalâ drapelul
tarii, pentru libertatea, cinstea $i gloria careia ?i-a
dat viaâ comsomolistul Aleksandr Matrosov.
203
La 19 iunie 1943 Mihail Ivanovici Kalinin semna
decretul prin care se atribuia ,,Osta$ului Aleksandr
M atrosov titlul de Erou al Uniunii Sovietice".
In timpul acela, pe mormintul lui Sa$a infloreau
citeva modeste flori de cimp. El era ingropat aici,
linga satul Cernu§ka, iar compania lui inainta
mereu spre apus $i era acum departe, dar numele
lui nu fusese $ters din controalele companiei $i la
apelul de seara continua' sa fie strigat ca prezent
pentru cei vii, $i Mi$a Bardabaev raspundea pen-
tru el, pentru ca Mi$a Bardabaev era prietenul lui
Sa$a ?i pentru ca in front era primul din flancul
drept.
Intr-o seara, compania primi ziarul in care era
publicat decretul. Se convoca un miting. La miting
luara cuvintul mai multi ostaî §i ofiteri. Prietenii,
comandantii ?i colegii lui Sa$a i§i amintira $i po-
vestira cum a fost el, cum vorbea §i prin ce se
distingea de ceilalti. Dar mai nimeni nu-$i putu
aminti nimic exceptional, nici un lucru extraordi-
nar spus de Sa$a. Numai Bardabaev i§i aminti §i
povesti cum in padure, in ziua iluptei, avusese o
discutie cu Sa$a daca e u§or sau greu sa te arunci
de viu sub $enilele unui tanc vrajm a?, $i Sa?a spu-
sese ca : „U$or nu e, dar daca va trebui, am sa
ma arunc".
...Toata vara regimentul se afla in prima linie ;

impreuna cu intreaga armata, el inainta spre apus...
Pentru marile-i fapte de arme, pentru barbatia ?i
eroismul sau, regimentul fu distins cu o mare
cinste : la 8 septembrie 1943, printr-un ordin de zi
al Comandamentului Suprem, cel de al 254-lea regi
ment de garda primi numele lui Aleksandr M atro
sov.
Numele unui simplu flacau rus, al unui fost copil
orfan, al unui osta$ de rind impodobi drapelul re-
gimentului.
204
Cind depun juramintul, tinerii osta$i de garda se
lasa pe un genunchi, i$i lipesc buzele de m atasea
purpurie a drapelului $i rostesc solemn :
— Vom fi 91 noi ca el ! Vom fi indrazneî $i ne-
infricati, cinstiî $i curajoî ca acela al carui nume
sfint e brodat cu slove de aur pe pinza acestui stan
dard de lupta.
Cu acest juramint in suflet, alaturi de intreaga
noastra armata, osta$ii regimentului Aleksandr
M atrosov au eliberat pamintul sovietic de sub ju-
gul cotropitorilor fasci$ti.
M A R IN K A
A m cunoscut-o pe Marinka nu mult inainte de

razboi, pe scara principals a casei noastre. Eu
descuiam tocmai u$a de la intrarea apartamentului
meu, cind ea, inapoindu-se din curte, trecea pe linga
mine, ro$ie toata, ostenita $i infierbintata de joaca.
I?i tira papula de mina, ?i biata ei papula atirna
inerta, exprimind parca $i ea aceea$i nemarginita
oboseala.
M-am inclinat $i am salutat-o :
— Buna ziua, frumoaso.
Fetita s-a uitat la mine ; n-a raspuns nimic, a scin-
cit §i a pornit sa urce incet, intr-o rina, treptele
prea inalte pentru ea, finindu-se cu o mina de balu
strade §i tinind cu cealalta pe nefericita-i papula.
La cotitura scarii a facut un scurt popas, s-a mai
uitat o data tematoare de sus in jo s la mine, a suspi-
nat u§urata, s-a inters brusc ?i, facanind din cal-
ciia§e, a zbughit-o in sus pe scara.
Pe urma am mai vazut-o de multe ori pe fereastra,
jucindu-se cu alfi copii, in curte sau pe strada.
Micuful ei sarafan ro$u zvicnea cind ici, cind colo,
cind ici, cind colo se auzea glasciorul ei rasunator,
adesea chiar prea rasunator $i alintat.
Fetifa era cu adevarat foarte frumoasa : cu parul
ei negru §i cirlionfat, cu ochii ei mari — n-ai fi
exagerat prea mult spunind despre ea ca-i ,,o adeva-
rata p apu la". Dar de o deplina asemanare cu o pa
pula de porfelan o scapau ochii ei vii $i bujorii la
fel de vii $i naturali din obrajii pe care nu i-ai putea
206
inflori a$a cu nici un fard. Despre asemenea obraji
s e spune de obicei ca sint rumeni ca merele ionatan.
Razboiul ne prilejui o cuno^tinfa mai apropiata.
C atre toamna, cind incepura bombardamentele, in
ilocuinfa mea se deschise ceea ce ar putea fi numit
'O filiala a adapostului antiaerian. In adapostul cel
mare nu era prea mult loc, pe cind eu locuiam la
parter, $i cu toate ca nu puteam oferi, fire$te, oas-
pefilor mei o garanfie serioasa, le puteam oferi loc
destul. A?a se face ca pe seara se intrunea la mine
un colectiv larg, alcatuit mai cu seam a din copiii
blocului, cu mamele, bunicile sau bunicii lor.
In aceste imprejurari s-au strins legaturile intre
mine §i Marinka. Am aflat astfel ca are §ase ani,
ca sta cu mama $i bunica, ca tatal ei e la razboi, ca
de citit inca nu ?tie, ca $tie in schimb multe poezii,
c a are $ase papuî ?i un ursulef, ca prefera cioco-
lata tuturor celorlalte dulciuri, §i ca „chiflele de pa-
truzeci" (adica brioêle de patruzeci de copeici) ii
plac mai mult decit cele obi$nuite...
E drept ca am aflat toate acestea nu dintr-o data,
î nu exclusiv din gura Marinkai, ci mai cu seam a
din spusele bunicii care, ca toate bunicile din lume,
înea ca la ochii din cap la unica ei nepoîca $i facea
tot posibilul ca s-o rasfete ?i s-o strice. Dar vezi ca
fetifa era facuta dintrûn material de nadejde ?i
nu se lasa prea lesne stricata, de?i in caracterul ei se
xeflecta destul de vadit ca e „unica nepolica" §i ca
i§i petrece majoritatea timpului in mijlocul celor
virstnici. Sfiiciunea $i lipsa de ru§ine, naivitatea co-
pilareasca $i sentinfele pretenfioase se imbinau in
fiinfa ei cit se poate de complicat §i uneori tot atit
de comic. Ba tacea ca o salbaticiune mica, tupilin-
du-se in poalele bunicii, ba se avinta viteje§te la
vorba ?i turuia ca o mori$ca de nu-i mai puteai pune
zagaz la gura. Oricind insa, chiar daca mi se adresa
mie, raminea cu privirea afintita spre bunica, ca §i
cum ar fi cautat in ochii ei aparare, ajutor ?i
aprobare.
207
In treacat fie zis, tot de la bunica am aflat ca pe
linga toate celelalte insu§iri minunate, Marinka mai
este §i artista ; §tie s a cinte §i sa danseze.
Am rugat-o sa-mi cinte ceva. Dar mi-a intors spa-
tele §i a dat din cap refuzind.
— Ei, daca nu vrei sa cinfi, poate ca ai sa ne
dansezi ceva ?
Nu, nici sa danseze n-avea chef.
— Ei haide, te rog ! am insistat. Sau poate ca te
temi ?
— Nu ma tem, mi-e ru$ine — raspunse ea, arun-
cind o privire bunicii. Apoi, tot cu capul intors,
adauga indrazneafa : Eu nu ma tem de nimic. Nu-
mai de nemfi ma tem.
Am incercat sa lamuresc de unde pina unde s-a
iscat la ea frica asta de nemfi. $i a ie§it la iveala ca
avea deSpre ei o imagine destul de tulbure. In vre-
mea aceea nemfii erau pentru ea un fel de co$ari
sau chiar un fel de lupi care rascolesc: padurile §i
necajesc pe micile §i nevinovatele scufife-roîi. Tot
ce se petrecea in jurul nostru, bubuitul salvelor de
artilerie, plecarea nea$teptata a tatalui ei, disparifia
ciocolatei $i a ,,ch.iflelor de 40", vizitele prelungite
in locuinfa straina, toate acestea se asociau inca
destul de neclar pe atunci cu noîunea de ,,neam|;".
$i nici teama nu era efectiva, ci acea teama copila-
reasca, cunoscuta fiecaruia dintre noi, teama fabu-
loasa pe care o trezesc in cei mici fiinfele de basm
ca baba-cloanfa, zmeii sau vircolacii...
Imi amintesc ca am intrebat-o pe Marinka ce-ar
face daca in camera noastra ar intra deodata un
neam^.
— I-a$ da una cu scaunul — raspunse ea.
— $i daca scaunul s-ar sparge ?
— Atunci a$ lua umbrela. $i daca s-ar strica um-
brela, a? lua lampa. $i daca s-ar sparge lampa, a$
lua un galo?...
$i tot a$a mi-a in$irat, cred, toate obiectele care-i
cadeau sub ochi. Totul se reducea la o foarte amu-
zanta joaca de cuvinte, in care neamfului ii revenea
doar rolul foarte modest de finta.
208
Asta a tost prin august sau septembrie 1941.
Apoi imprejurarile ne-au dcsparfit pentru o
vreme $i urmatoarea noastra intilnire a avut loc
abia prin ianuarie 1942.
Multe se schimbasera in acest rastimp. Oaspefii
nocturni incetasera de mult sa mai caute adapost
in locuinta mea. Ba chiar $i adaposturile mari, co-
mune, nu mai aveau cautare. Oraûl devenise de!
mult prima linie a frontului $i moartea era acum un
oaspete obi^nuit printre noi, a$a ca tot mai pu|;ini
oameni mai simfeau nevoia sa se ascunda prin piv-
niê $i subsoluri.
Noaptea -polara $i gerul polar se instapinisera
prin casele leningradenilor. Prin ferestrele astupate
cu placaj nu patrundea nicaieri lumina zilei. Dar
vintul $i gerul se dovedeau mai pricepute $i gaseau
intotdeauna cite o crapatura pe unde sa se strecoare
in casa. Pe prichiciul ferestrelor se aduna zapada,
se aduna $i nu se topea nici cind locatarii izbuteau
sa incinga in sobifele improviâte de tabla cite un
foc$or sarac.
Marinka zacea de peste doua luni in pat.
Un opait saracacios fumega cumplit §i la inceput
nici n-am desluît ce-i prin colfurile camerei. O ba-
bufa adusa de spate in care cu greu am recunoscut
pe bunica Marinkai, imi strinse mina cu palmele-i
tremuratoare, izbucni in plins $i ma trase intr-un
ungher intunecos, unde intr-un pat imens, sub o gra-
mada de plapumi $i haine, tremura viaâ plapinda a
fetifei.
— Marinocika, uite cine a venit la noi ! Haide,
fetifa, deschide ochii, uite...
Marinka deschise ochii, ma recunoscu, incerca sa
surida, dar nu izbuti, n-o ajutau puterile.
— Unchiule... — ôpti ea.
M-am a$ezat la capatiiul ei. Nu puteam spune nici
o vorba. Ma uitam la fefooara ei de o paloare cada-
verica, la minufele subfiri ca ni$te nuiele, care se
odihneau peste plapuma, la nasucul ascu|;it, la ochii
imen$i cufundaî in orbite $i nu-mi venea sa cred ca
asta e tot ce-a mai ramas din Marinka de odinioara,
14 209
din fetiâ despre care se spunea ca arata ca un mat
pirguit, din $trengarita cea plina de viata, clocotind
de sanatate $i veselie.
Ai fi spus ca in trasaturile chipului ei n-a mai ra-
ttias nimic copilaresc.
Privirea ii era intoarsa in laturi, spre un colt al
tapetului afumat, pe vremuri albastru, pe care pil-
piia o umbra iscata de flacara tremuratoare a
opaitului.
Ii adusesem un dar saracut : o bucatica de turta
de cinepa invelita in foita de tigara. M a durea inima
vazind-o cum s-a luminat la fata, cum $i-a infipt cu
lacomie dinti$orii de $oricel in masa tare ca piatra
a acestui articol alimentar destinat cailor.
De$i crescuta dupa toate regulile pedagogiei, fe-
tita a uitat pina $i de „multumesc frumos". Apoi,
dupa ce dadu gata jumatate de turtita, i$i aminti de
bunica §i-i oferi §i ei o farima. Iar cind termina de
cules §i ultima firimitura, §i de lins foita de tigara,
i?i aduse aminte §i de mine : ma privi tacuta $i-mi
atinse mina cu degetele ei reci.
— Bunico — spuse ea. Glasul ii era ragu$it, bol-
nav. Bunico, ce pacat ca atunci, de mult, cind nu
mincam a?a de putin ca astazi, n-am dansat ca sa
vada ?i unchiul, nu-i aâ ?
Bunica nu i-a raspuns.
— $i ce, acum nu poti dansa ? am intrebat eu.
Fetita clatina din cap.
— Nu.
Bunica se lasa pe un scaun $i izbucni iaraî in
plins.
— Doamne Dumnezeule — sughita ea printre la-
crimi. Cind or sa se termine odata toate astea ?
In clipa aceea se petrecu ceva foarte nea^teptat.
Marinka se intoarse brusc spre batrina, iî salta
capul de pe perna ?i striga cu lacrimi in glas :
— Vai, bunico, taci odata, m-am plictisit de vaie-
tele astea ! Cind o sa se termine ? ! Cind o sa omo-
rim pe toti nemtii, atunci o sa se termine...
Aici o lasara puterile. $i capôrul ii cazu inapoi
pe perna.
210
Bunica plingea mereu. Am tacut o vreme, apoi
am intrebat :
— Tot te mai temi de nemti, M arinka ?
— Nu, nu ma tern de ei.
Incercind sa reinnod vechea noastra discufie glu-
meaâ, i-am amintit :
— $i ce spuneai ca ai face daca, sa admitem ca-
zul, ar infra nemîi in camera ?
Marinka ramase pe ginduri. Cuti$oare adinci, ba-
trine^ti, ii incretira ochii §i fruntea. Ai fi spus ca-$i
cumpane§te cu toata seriozitatea fortele : scaunul
nu 1-ar mai putea ridica, pina la lampa nu ajunge, o
buturuga nu gase$ti in casa, s-o caufi cu luminarea.
Imi raspunse abia intr-un tirziu. Dar nu-i auzii
raspunsul. Ii deslu$ii numai sclipirea alba a dinî-
?orilor puternici.
— Ce-ai spus ?
— Am sa-1 mu$c — repeta Marinka. $i dinîi ei
sclipira din nou, iar vorbele rasunara atit de ame-
ninfator incit, pe cinstea mea, nu l-a§ fi invidiat de
loc pe fascistul care s-ar fi incumetat sa intre in
aceasta camera rece §i afumata ca un wigwam in-
dian.
Ii mingiiai mina.
— Nu va veni, lasa, Marinka...
Multe morminte am mai sapat noi in pamintul in-
ghetat al Leningradului, din acea iarna. Mulfi,
foarte mul|i n-au mai raspuns la apelul de prima-
vara.
Dar Marinka a scapat cu viaâ.
Am revazut-o in prim avara Mi patruzeci §i doi.
Se juca la soare cu prietenele ei... Era un joc mo
dest, lini$tit §i cuviincios. Inca nu erau chiar copii,
ci doar ni$te umbre de copii. Dar pe obrajii lor palizi
incepusera sa infloreasca bujori, ba unele fetife in-
cercau chiar sa sara intr-un picior. Or asta e un
lucru foarte greu. Cine a suportat iarna aceea a
Leningradului, v a infelege $i va aprecia cum se cu-
vine aceasta realizare.
Zarindu-ma, Marinka se repezi spre mine.
211
■— Vai, unchiule — striga ea imbratiîndu-ma —
ce carunt e$ti $i ce batrin te-ai facut...
Am stat de vorba, ne-am imparta$it unul altuia
ultimele noutafi. Eram amindoi grozav de fericiî ca
ne revedeam — fie $i albifi, palizi, dar vii. Ca doara
nu tofi aveau parte de bucuria asta.
Iar cind a fost sa ne luam ramas bun, Marinka
?i-a adus aminte de ceva.
— Unchiule — striga ea $i zimbi stinjenita —
$tii ceva, haide sa-fi dansez, vrei ?
— Ia te uita ! am ris eu. Pai ai sa poî ?
— Da ! Pu|in am sa pot, Dar nu aici. Hai dincolo,
$tii unde ? In curtea de serviciu, linga lada cu
gunoi...
— Nu, fetito, lasa ! Nu trebuie ! Aduna-fi puterile,
ai sa mai ai nevoie de ele. Iar de dansat, $tii 'cind ai
sa-mi dansezi ? Cind vom ajunge sa vedem ziua
victoriei, cind fasci$tii vor fi doborifi definitiv.
— $i va fi curind asta ?
— Da, curind.
$i indata ce-am pronunfat cuvintele acestea, am
simfit ca iau asupra-mi o foarte mare raspundere.
Acum nu mai era o joaca, ci un adevarat legamint.
D O LO R E S
A m vazut-o pe fetifa asta zi de zi, vreme de o

luna intreaga. Intimplarile de mai jos s-au petrecut
la inceputul razboiului §i probabil ca a§a se explica
de ce nu i-am facut cuno§tinta, de$i lucrul n-ar fi
fost de loc complicat — ar fi trebuit doar sa tree
strada.
Era o ciudafenie — una din multele ciudafenii de
care razboiul m-a vindecat atit pe mine cit ?i pe
ceilalfi oameni de acela§i fel. Observind indelung
fetifa, i-am alcatuit pe nesimfite biografia, i-am in-
chipuit lin caracter, ba i-am nascocit pina §i un
nume. Mi se parea ca trebuie sa fie neaparat un
nume obisnuit, rusesc — Ivanova sau Petuhova, iar
prenumele neaparat spaniol — Teresita, Marianna
sau Dolores. Numele cel adevarat nu i 1-am putut
afla nici pina la urma, o vedeam numai de departe
— pe fereastra camerei mele — citeodata de mai
multe ori pe zi, alteori o singura data, iar uneori
niciodata, caci nu ie?ea de loc din casa. Totul de-
pindea de numarul alarmelor aeriene din ziua res-
pectiva.
Era intr-o zi racoroasa de august. Dincolo de fe
reastra camerei mele se iiitindea una din marile
artere ale Leningradului. Chiar in dreptul ferestrei
mele, din marea artera se desprindea o alee infun-
data. Peste drum, in localul care adapostise pe
vremuri o berarie, se instalase acum sediul apararii
antiaeriene a cartierului. Intrarea era chiar in coty.
2H
Hu se vedea nici o firma sau vreun indicator ; citeva
trepte de piatra $i o u?a simpla, nu de mult pavoa-
zata in cinstea lui 1 Mai...
V iafa strazii se scurgea pa$nic §i foarte normal.
Doar citeva lucruri marunte ne amintesc ca undeva,
departe, la sute de kilometri de noi, bintuie
razboiul.
lata : la intrarea casei, pe o bancuâ, §ade batri-
nica aceea venerabila, cu o bonefica de dantela pe
cap, $i cro?eteaza sau brodeaza ceva. La mina stinga
poarta o brasarda ro§ie, iar pe §old saculeful cu
m asca de gaze.
Incet §i grijuliu, calcind parca pe virfuri, trece
un autobuz al salvarii cu doua cruci ro$ii pe
flancuri.
Un grup de osta$i cu bluzele decolorate de soare
escorteaza solemn prin mijlocul strazii cadavrul gi
gantic al unui aerostat, ca pe un elefant monstruos.
Dupa colt, un aparat de radio cinta asurzitor, cinta
ceva vesel, vioi, senin.
Si deodata cintecul acesta pa$nic se curma la
jumatatea unei fraze. In difuzor rasuna un hiriit,
urmeaza o pauza de-o clipa, dupa care urletul sal-
batic al sirenei umple vazduhul. Vocea mecanica
veste^te :
— Atentiune ! Atenîune !...
$i. pina sa termine vocea tot ce avea de spus —
mereu, de fiecare data acela?i $i acela$i lucru —
strada isi schimba cu desavir$ire infafoarea. Tram-
vaiele ?i automobilele se opresc. In alee, sub o
uluca de scindura, se tupileaza la umbra unui batrin
tei petersburghez o maînuta tarcata ca blana unui
leopard. De undeva, ca din pamint, apar citeva fe-
mei cu brasarde ro$ii. Batrinica cu boneta de dan
tela i$i stringe febril lucrul neterminat. Tovara$e
mai tinere ca ea au venit s-o schimbe.
Mai trece un minut §i strada se gole$te, amute$te,
incremene$te.
$i chiar in clipa cind ultimul trecator dispare sub
arcada unei porti sau in gangul unei case, pe strada
apare fetiâ aceea.
14* 215
N-am vazut-o niciodata fugind. Merge, intot-
deauna foarte repede, cu pas intins §i elastic de
sportiva, cu corpul zvelt dar inca nu pe deplin for
mat, pufin inclinat inainte.
Cifi ani sa aiba ? Paisprezece, treisprezece sau
poate §i mai pufin ?
E blonda, cu ochi alba^tri probabil, dar fafa ii e
aspra, grava, aproape minioasa. Are parul tuns
scurt §i merge in capul gol. Poarta o bluza tricotata
care i-a ramas vadit mica. Are genunchii goi, cio-
rapii ca de alpinista ii sint strinî cu un elastic sub
genunchi.
Fetifa asta e agent de legatura, ea transmite ulti-
mele informafii ale comandamentului apararii anti-
aeriene a raionului, nu-i greu sa-fi dai seama de asta
vazind-o de fiecare data parcurgind acelaî drum.
Nu pierde nici o secunda. Toate mi$carile ii sint
precise $i chibzuite, nici un gest inutil. Traversind
alene, fetifa i§i deschide geanta de pe $old, o geanta
de felul acelora in care i§i due po$ta$ii telegramele.
In timp ce se avinta (nu alearga) pe treptele de
piatra, i?i scoate din geanta un plic. Dispare pe u$a
comandamentului, peste zece minute reapare pe
scara, i$i inchide din fuga geanta si cu acela$i pas
uôr de sportiva traverseaza aleea in sens invers.
Daca situafia e mai grava si alarma se prelungeste,
fetita cu geanta apare sub fereastra mea de mai
multe ori.
Tunurile antiaeriene bubuie, de la marginea ora-
Sului rasuna exploziile tunatoare ale bombelor in-
cendiare, dar fetifa parca nici nu le observa. Nu
deslusesti decit o oarecare osteneala, poate, in
mersul ei, in felul in care isi da pe spate parul blond
de pe fruntea imbrobonita de sudoare.
Doisprezece pasi largi de-a curmezisul aleei, doua
sau trei trepte de piatra, o usa deschisa, aceeasi usa
deschisa din nou si incuindu-si din fuga geanta de
postas, scumpa mea Dolores Petuhova trece iarasi
in zbor prill dreptul ferestrei mele.
Apoi veni septembrie. In preajma orasului,
aproape de tot, incepusera luptele, Pe strazi se inal-
217
tau baricade. Du$manul se apropiase de portile ora-
ûlui, ne potopea cu bombe, obuze ?i afi$e in care
cu obraznicia $i ingimfarea care -1 caracterizeaza,
califica rezistenta noastra drept o acpune fara rost
$i ne propunea sa capitulam...
O luna §i jumatate am lipsit de acasa. Dar pe fe-
tita numita de mine Dolores n-am uitat-o. Orice
alarma aeriana, oriunde m-ar fi prins ea, imi amin-
tea de micuta mea vecina, iar prima alarma care ma
prinse acasa, trezindu-ma din somn, imi aduse
aminte in primul rind de ea.
Pe jumatate imbracat, temindu-ma sa n-o scap,
m-am repezit la fereastra. Era o zi cenu$ie de
toamna. Strada se golise. Un militian tinerel, cu
carabina la umar $i casca de tier la Centura, grabea
pe ultimii trecatori sa se adaposteasca sub arcada
casei din colt.
A^teptam cu incordare aparipa micutei Dolores.
Am s-o vad, am s-o vad indata profilindu-se pe
fondul ulucii de scinduri, unde dintr-un afi? mare,
decolorat, un muncitor cu arma in mina spunea fra-
tilor ?i tovaraîlor sai :
,,Nu vcxm lasa vrajmaûl sa treaca ! ! !"
Dar fetita nu se arata. Mai trecura alte doua mi
nute. Pedalind din toate puterile, se apropia de trep-
tele comandamentului un biciclist, un baiat inalt §i
slab, intr-un maiou liliachiu de sport. Ajuns linga
scara, i$i trinti bicicleta §i, descataramindu-§i din
fuga geanta de piele, urea dintr-un salt treptele §i
intra in sediu. Peste un minut se intoarse, incaleca
pe bicicleta §i pleca mai departe.
In ziua aceea au mai fost citeva alarme aeriene.
Dolores nu se arata. In locul ei venea baiatul in
maiou liliachiu. Era un baiat foarte simpatic, cu o
figura deschisa $i barbateasca §i alerga foarte bine
pe bicicleta, dupa toate regulile artei, dar tin minte
ca -1 priveam cit se poate de neprietenos.
A doua zi, pe seara, am intrat in sediul comanda
mentului. Se aflau acolo multe femei, §i toate purtau
la mina brasarde ro?ii. Incaperea era plina de zgo-
mot. La inceput, lumea nici n-a inteles despre cine
218
intreb. Caci numele fetifei nu era Dolores nici Pe
tuhova n-o 'Chema. Numele adevarat nu i-1 $tiam.
De altfel nici la comandament nu-1 $tia nimeni. Era
una din multele tinere care, la chemarea Comsomo-
lului din Leningrad, s-iau inrolat fie in echipele sa-
nitare, fie in batalioanele de lupta locale, fie in
unitafile de transmisioni$ti. Numele nu-1 $tiau, dar
soarta fetitei era cunoscuta celor din sediu : o lo-
vitura groaznica. Aici, foarte aproape, chiar dupa
coif, in timp ce zbura sa transm its ultima telefono-
grama. Bomba o spulberase — nici n-au mai avut
ce inmorminta.
Femeile aveau ochii uscati, in epoca aceea se dez-
vatasera sa mai plinga.
— N-aveam nici un temei sa pun la indoiala spu-
sele lor : doua sau trei dintre ele vazusera cu proprii
lor ochi ce a mai ramas din micuta Dolores.
$i totu?i nu le-am dat crezare.
In anul din urma am vazut de toate : am umblat
printre cadavre $i am pa$it peste cadavre, am vazut
corpul omenesc strivit, sfiîat, pingarit. Dar sa mi-o
inchipui pe fetita aceea ucisa, moarta, nemi$cata,
asta nu puteam nicicum. Incerc sa mi-o imaginez
astfel, dar nu reu$esc. Inchid ochii §i o vad ca aievea
— u$oara, balaie, zvelta, micuta, viteaza, intot-
deauna avintata inainte $i numai inainte.
BATISTA
A cum citva timp am facut cuno$tinta in tren cu un

om foarte simpatic §i cumsecade. Calatoream din
Krasnoiarsk spre M oscova $i intr-o noapte, dupa
oprirea intr-o halta mica, in compartimentul ocupat
pina atunci numai de mine, navali un uria? cu obrajii
rumeni, intr-o scurta imensa de urs, cu pislari albi
in picioare $i o caciula de pisla cu clape lungi.
Eram pe cale sa aîpesc. Dar cind navali el §i
umplu intreg compartimentul cu zgomotul valizelor
$i co?urilor sale trintite de colo pina colo, am tre-
sarit, am intredeschis ochii, ba {in minte chiar ca
m-am §i speriat.
„Aoleu ! mi-am spus. Ce-o mai fi $i cu ursul asta
care mi s-a pravalit pe cap ? ! “
Uria$ul insa §i-a aranjat fara graba catrafusele §i
a inceput sa se dezbrace.
Intii §i-a scos caciula $i i-am vazut parul complet
alb.
Apoi §i-a dat jo s scurta de urs §i de sub scurta a
aparut o bluza militara, fara epoleî, iar pe pieptul
bluzei, nu unul, nu doua, ci patru rinduri de panglici,
de ordine $i medalii.
Atunci mi-am spus in sinea mea :
,,Ehe ! Ia te uita, e umblat ursul, nu gluma !"
$i am inceput sa -1 privesc cu mult mai mult res
pect. E drept ca ochii tot nu mi i-am deschis, dar am
continuat sa -1 urmaresc cu multa luare-aminte prin
crapaturile pleoapelor.
Iar el s-a instalat intr-un colt, linga fereastra, a
220
gifiit ce-a gifiit, $i-a tras sufletul, apoi ?i-a descheiat
buzunarul de la bluza $i $i-a scos de acolo o batista
mica-mica. O batiscioara dintr-acelea pe care le
poarta fetifele tinere in prima lor po?eta.
Jin minte ca m-am mirat foarte mult.
,,La ce i-o fi trebuind asemenea batista? m-am in-
trebat eu. Ca pentru un uria$ ca el o batista ca asta
nu ajunge nici macar pentru o jumatate de nara !"
Dar omul meu n-a folosit in nici un fel batista, $i-a
intins-o doar pe genunchi, a netezit-o, apoi a rulat-o
frumos ca pe o jevi?oara $i ?i-a ascuns-o intr-alt
buzunar. Pe urraa a mai stat ce a mai stat pe ginduri
$i a inceput sa-?i traga pislarii din picioare.
Operaj;ia asta nu m-a mai interesat, a$a ca in cu-
rind am adormit de-a binelea, fara sa ma mai prefac
de loc.
Ei, î a doua zi cind ne-am trezit, am facut cu-
no^tinja, ne-am povestit unul altuia unde mergem
§i cu ce treburi,,.. Peste o jumatate de ora, $tiam ca
tovaraûl meu de compartiment e un fost tanchist,
colonel, care a facut tot razboiul, ca a fost ranit de
opt-noua ori, ca a suferit doua contuzii, ca odata
era cit pe ce sa se inece ?i alta data abia a reu§it
sa scape dintr-un tanc incendiat...
Colonelul venea dintr-o d ele g ate ?i se ducea la
Kazan, unde muncea in acea perioada §i unde se
afla $i familia lui. Era grozav de grabit sa ajunga
mai repede acasa, se agita, ie§ea mereu pe culoar
î intreba pe insofitor daca nu cumva intirzie trenul
sau daca mai sint multe opriri pina la stadia de trans-
bordare.
J in minte ca 1-am intrebat cit de mare ii este fa
milia.
— Cum sa-fi spun... Nu chiar mare de tot. In rezu-
m a t: tu $i eu, $i eu cu tine.
— Cam cit face asta ?
— Cred ca vreo patru.
— Nu prea. Dupa cite imi dau eu cu socoteala,
nu face patru, ci numai vreo doi.
— Deh, ce sa fac — a ris el. Daca ai ghicit, ai
ghicit, n-am incotro ! Doi sintem, e adevarat.
221
A recunoscut ?i, odata il vad ca-î descheie buzu-
narul de la bluza, i$i baga intr-insul doua degete $i>
scoate iara$i la lumina batista aceea de fetifa.
Mi-a venit sa rid §i nu m-am putut opri sa nu-1
intreb :
— Nu te supara, colonele, ce-i cu batista aia de
dama la dumneata ?
Paru totu?i cam suparat :
— Da-mi voie — zice — de unde ai dedus ca-i de
dama ?
— Prea e.mica !
— Aha, de aceea ? E mica zici ?
$i-a strins la loc batista, a tinut-o o vreme ins
palma lui uria$a, pe urma m-a intrebat :
— Dar ?tii dumneata ce batista e asta ?
— Nu, nu $tiu — zic.
— Pai vezi ! $i totuî, daca vrei sa $tii, asta nu-i
o batista obi$nuita.
— Dar cum e ? Ca doar n-o fi fermecata ?
— De fermecata, n-o fi ea fermecata, de$i... In-
tr-un cuvint, daca vrei, pot sa-ti povestesc ce-i cu ea.
— Te rog — zic. Trebuie sa fie foarte interesant.
— Cit despre asta, n-a? putea sa bag mina in foe,
dar pentru mine personal, istoria ei are o insemna-
tate nemaipomenit de mare... Intr-un cuvint, daca
n-ai ceva mai bun de facut, asculta. V a trebui sa
incep mai de demult. Istoria a inceput in anul 1943,
chiar la sfir$itul lui, in preajm a Anului Nou. Eram
maior pe atunci $i comandam un regiment de tancuri.
Unitatea noastra cantona linga Leningrad. Ai fost la
Leningrad in anii aceia ? Aha, va sa zica, ai fost 1
Ei, atunci nu mai e nevoie sa-|i spun ce era la
Leningrad in perioada aceea. Frig, foame, obuze,.
bombe. $i totu$i in ora? se traia, se muncea, se
invafa...
Ei bine, in zilele acelea unitatea noastra a luat sub
patronajul sau una din casele de copii din ora?.
In casa aceea erau crescufi copiii orfani, ai caror
paring cazusera pe front sau murisera de foame
chiar in ora?. Cum traiau copiii aceia, nu mai tre
buie sa-|i povestesc. Rafia micu|;a, de$i mai mare
222
ca a celorlalfi locuitori, era totu$i tare saraca. Ifi
dai seama, cred, ca copiii se culcau flaminzi. Noi,
In schimb, eram oameni avufi, aprovizionarea ne
distribuia rafii de front, bani aveam, a?a ca am mai
•cumparat cite ceva pentru copii. Mai intii de toate
le-am dat o parte din Tafia noastra : niscai zahar,
grasim i, conserve... Pe urma le-am luat doua vaci,
un caluf cu carucioara respective!, o scroafa cu pur-
cei $i oratanii : gaini, coco?i, in sfir$it, tot restul :
haine, jucarii, instrumente muzicale... Da, printre
altele, mi-aduc aminte, le-am mai cumparat $i o
suta douazeci de saniute : poftifi, adica, dafi-va cu
saniufa, copii, sa crape de groaza du^manul !...
In ajunul Anului Nou am organizat pentru ei un
pom de iarna. Fire$te ca ?i de data asta ne-am dat
toata osteneala: le-am facut rost de un braduf, vorba
ceea — cit casa. Numai podoabe de pom le-am tri-
mis vreo opt lazi.
Iar de 1 ianuarie, in plina sarbatoare, ne-am
dus sa ne vizitam casa de copii. Am luat cadouri fel
de fel, ne-am suit in doua ma§ini de front — o dele
g a t e intreaga — $i-am pornit spre ei, spre insulele
Kirov.
Ne-au intimpinat cu atita ealdura, de erau cit pe
ce sa ne rastoarne. A navalit toata hoarda peste
noi, in curte, rizind $i strigind „ura" ; se cafarau pe
noi care mai de care, sa ne imbrafi§eze...
Noi, delegafia, le-am adus pentru fiecare in parte
cite un dar. Dar sa vezi ca nici ei n-au vrut sa ra-
mina mai prejos. Ne-au pregatit ?i ei cite un dar,
o surpriza pentru fiecare. Pentru unul o punga de
tutun brodata, pentru altul un desen me$te$ugit, o
agenda, un carnefel de note, un stegulef cu secera
$i ciocanul...
Iar de mine se apropie tropa-tropa o fetifa cu
picioruê iufi, balaioara, timida, ro?e$te ca floarea
de mac, i$i inalfa ochii, speriata de statura mea im-
pozanta, ?i-mi spune :
— Te felicit, unchiule militar. $i-fi daruiesc, uite,
un cadou de la mine.
223
$i-mi intinde minuâ-i firava. Iar in minuta un
plic micut, alb, legat cruci? cu o aâ verde de lina.
Am dat sa iau darul, dar ea $i-a retras minuta, a
ro$it $i mai tare $i mi-a $optit :
— Te rog doar un singur lucru. $tii care ? Te rog
sa nu deschizi acum plicul. $tii cind sa-1 deschizi ?
— Cind ?
— Dupa ce ai sa cucere$ti Berlinul.
Inêlegi ? ! Eram abia la inceput ; nemîi mai erau
la Detskoe Selo $i linga Pulkovo, pe strazi mai ex-
plodau obuze de artilerie, in casa copiilor, chiar in
ajun, bucatareasa fusese ranita de o schija... Iar
copiliâ asta, ginde^te-te, ne ?i vedea la Berlin ! $i
era convinsa, nu se indoia citu$i de pu|in ca mai
devreme sau mai tirziu ai no^tri vor lua Berlinul.
Ei, spune $i dumneata, in asemenea imprejurari se
putea sa nu facem pe dracu-n patru ca sa cucerim
afurisitul de Berlin ? !
Am luat-o in bra|e, am sarutat-o pe amindoi
obrajii $i i-am spus :
—■ Bine, fetifa mea. fyi fagaduiesc sa ma due la
Berlin $i sa-i snopesc pe fasci$ti, iar pina atunci,
orice ar fi, n-am sa deschid plicul pe care mi 1-ai
daruit.
$i, noteaza bine, mi-am iinut fagaduiala !
— Ai fost oare intr-adevar $i la Berlin ?
— Da, inchipuie-ti, s-a intimplat sa lupt ?i la
Berlin. Dar ceea ce-i mai important e ca pina a
ajunge acolo, chiar ca n-am deschis plicul acela
micui- L-am purtat cu mine un an §i jumatate. Cu
el in buzunar era sa ma inec, cu el era sa ard de
viu in tanc. Cu el am zacut prin spital. Trei sau
patru bluze am rupt in rastimpul asta. Dar plicul a
ramas neatins. Fire§te ca uneori eram curios sa vad
ce-i inauntru. Dar ce era sa fac ? Imi dadusem cuvin-
tul §i cuvintul unui osta§ e sfint.
In sfir$it, mult, puîn cit am mai luptat, $i iata-ne
§i la Berlin. L-am cucerit. Am infrint ultima rezis-
tenfa a inamicului ?i am patruns in ora$. Am pa-
truns in Berlin $i am luat-o in lungul strazilor.
225
Inaintea coloanei, pe tancul din frunte — eram
$i eu.
$i deodata, tin minte ca acum, la o poarta, in fata
unei case distruse, imi apare o nemtoaica. Tinerica
inca. Slabufa, palida, sta in poarta cu o fetifa de
mina.
Atmosfera Berlinului, trebuie sa ti-o spun deschis,
nu prea era potrivita pentru copii. Peste tot incen-
dii, pe alocuri mai pufnea cite un obuz, in jur mai
latrau mitraliere. Iar fetifa, inchipuie^te-ti, sta lini§-
tita, se uita cu ochii larg deschi$i la noi, zimbe$te...
Ca sa v e z i! E, draga doamne, curioasa : tree ni§te
unchi straini, calare pe tancuri, cinta ni?te cintece
noi, necunoscute...
$i, nu §tiu zau prin ce anume, dar aceasta micuta
nemtoaica blonda mi-a amintit dintr-o data de prie-
tena mea de cinci ani§ori din C asa de copii de la
Leningrad.
§i mi-am amintit §i de plioul cu pricina.
„Ei — mi-am spus eu in sinea mea — acum pot
sa-1 deschid. Mi-am indeplinit sarcina. Fasci$tii sint
infrinti. Berlinul e luat. Am tot dreptul sa ma uit
ce-i inauntru..."
Imi bag mina in buzunar, scot plicul. Fire?te ca
din culoarea lui alba, imaculata, n-a mai ramas nici
urma. E minjit, mototolit, ros pe la colûri, afumat
de pulbere...
Deschid plicul ?i inauntru... Ei, da, la drept vor-
bind, nu era nimic extraordinar inauntru. Nu era
nimic decit o batista obi^nuita. Cea mai obi$nuita
batista, cu un tiv ro$u $i verde. Un tiv cusut cu a£a
subtire, sau mai §tiu eu cu ce. Nu prea ma pricep in
treburi dintr-astea. Intr-un cuvint, chiar batista asta
mica pe care dumneata ai numit-o batista de dama.
$i colonelul §i-a scos iara$i batista, $i $i-a netezit-o
pe genunchi, ca sa-i vad ?i eu tivul cusut cu cruciu-
lite verzi ?i ro$ii.
De data asta m-am uitat la ea cu al$i ochi.
Ca doar, intr-adevar, nu era o batista ca toate cele-
lalte. Ba am intins chiar $i mina ca s-o ating u§urel
cu buricele degetelor.
226
— Da — continua surizind colonelul. Uite, peticul
asta de pinza statuse inchis in plicul de hirtie cu
patratele. Iar de el, prins cu un ac, se afla un bile-
tel. Un biletel pe care era ,,scris" cu litere uria$e
§i rahitice, plin de nemaipomenite greêli :
,,La mulfi ani, draga unchiule osta? ! Mulî ani
fericifi ! I|i daruiesc o batista ca amintire. Cind ai
sa ajungi la Berlin, te rog s-o fluturi spre Mine. Iar
eu, cind am sa aflu ca ai no$tri au luat Berlinul, am
sa scot capul pe geam sa flutur $i eu cu mina spre
tine. Batista asta mi-a dat-o mama cind mai traia.
Nu mi-am suflat nasul decit o singura data intr-insa,
dar sa nu te temi, pe ufma am spalat-o bine. !|i
urez sanatate ! Urra ! ! Spre Berlin, inainte ! Lida
Gavrilova".
Ei, da.,. Ce mai calea-valea, m-au podidit lacrimile.
Nu mai plinsesem de cind eram de-o ^chioapa, habar
n-aveam ce-i aia sa plingi, imi pierdusem sotia $i
fiica in razboi $i n-am putut varsa o lacrima, pe cind
acum, poftim ! osta$ biruitor, intram victorios in
capitala du^manului ?i afurisitele de lacrimi imi tot
?iroiau pe obraz. Nervii, fire§te... Oricum, singura
nu se facuse victoria ! Am mai avut destul de furca
pina cind au razbatut tancurile noastre prin ulicioa-
rele §i fundaturile Berlinului...
Peste doua ore eram sub zidurile Reichstagului.
Intre timp, oamenii no$tri apucasera sa inalê stea-
gul ro$u sovietic deasupra ruinelor lui.
Bineinteles ca m-am catarat ?i eu in virlul cupolei.
De sus, priveli?tea era, drept sa spun, destul de
infioratoare. Peste tot incendii, fum, ba pe alocuri
se mai auzeau $i lupte izolate. Dar fetele oamenilor
erau fericite, sarbatore§ti. Ostaiîi i$i stringeau mii-
nile, se imbrati$au...
$i atun'ci, acolo, pe acoperi$ul Reichstagului,
mi-am amintit iara?i de porunca Lidei Gavrilova.
„Nu — mi-am spus eu — orice ar fi, dar rugamin-
tea Lidei trebuie s-o indeplinesc neaparat".
$i-ntreb pe un ofiter tin erel:
— Asculta — zic — locotenente, incotro e aici
rasaritul ?
227
— Da' cine le mai §tie pe aici ! zice. Aici nu-fi mai
deosebe§ti nici mina dreapta de stinga, daramite
punctele cardinale...
Noroc de un osta$ care avea un ceasornic cu bu-
sola. El mi-a aratat unde-i rasaritul. M-am intors cu
faâ intr-acolo §i am fluturat de citeva ori cu batis-
cioara cea alba. $i zau daca nu mi s-a nazarit ca
undeva, departe-departe, pe malurile Nevei, sta la
fereastra o fetifa mica, Lida, §i-mi flutura §i ea mi-
nufa firava $i se bucura $i ea de marea noastra
victorie §i de pacea pe care am cucerit-o...
Colonelul mai netezi o data batista de pe ge-
nunchi, zimbi $i spuse :
— C a sa vezi, §i dumneata care spuneai ca-i o ba
tista de dama ! Nu, n-ai avut dreptate. Batiscioara
asta e foarte draga sufletului meu de soldat. De
aceea o $i port pretutindeni cu mine ca pe un
talisman...
M-am scuzat cu toata sinceritatea in fata tovara$u-
,lui meu de compartiment §i 1-am intrebat daca nu
$tie unde se afla §i ce face acum Lida Gavrilova.
—• Ma-ntrebi daca $tiu ce face Lida acum ? Da.
$tiu oarecum. Locuie^te in oraûl Kazan, pe strada
Kirov. E eleva in clasa a opta. Invafa foarte bine.
E comsomolista. La ora actuala, cred ca-î a^teapta
tatal plecat la drum.
— Cum asta ? ! $i-a regasit tatal ?
— Da, $i-a regasit un tata...
— Ce-nseamna asta ,,un tata" ? $i pe unde s-o fi
gasind acum ?
— Pai uite-1 ca se gase^te chiar in fafa dumitale !
Te miri ? Nu-i nimic de mirare. Am infiat-o pe Lida
inca din vara lui patruzeci $i cinci, $i trebuie sa-fi
spun ca n-am regretat niciodata. Am o fiica
minunata...
NOTA
Leonid Panteleev (Aleksei Ivanovici Eremeev) s-a

nascut in anul 1908 la Petersburg. Ramas de timpuriu
orian, a dus o via(a grea, plina de lipsuri. In timpul
l&zboiulUi civil $i-a pierdut familia $i vreme de ci/iva
ani a vagabondat pe intinsul farii. A intrat apoi in
colonia de munca „D ostoievski", unde a ramas trei
ani. A id lucreaza, dar $i cite$te mult, cu aviditate,
romanele lui Dostoievski, Maupassant, Leonid An
dreev $i altii. Gustul pentru lectura, vadit inca de la
o virsta irageda, se va pastra la Panteleev, de-a
lungul anilor ce vor urma, chiar in perioadele de
zbucium, cind dupa ce iese de la $coala Dostoievski,
i$i cauta lebril un drum. A schimbat astiel mai multe
meserii, dar $i-a gasit pina la urma adevarata che-
mare $i in anii 1925—26 a inceput sa colaboreze la
diverse ziare $i reviste scriind articole, loiletoane,
cronici literare. Cam in aceea$i perioada il gasim
redactor al suplimentului umoristic al ziarului
Smena. Prima sa carte „Republica $kizilor" (1927)
s-a bucurat de aprecierea lui Gorki. Urmind sfalul
acestuia, Panteleev s-a hotarit sa urmeze cursurile
unei iacultafi muncitorepti. Intre timp, scrie schifele
Portretul Scamatoria lui Karbu^ka, dar nuvela
care il consacra ca scriitor este Ceasul. Urmeaza
apoi o serie de schife ?i povestiri variate ca tema-
tica, inchinate copiilor, pe care-i iube$te ?i-i infe-
lege ? j in care gasepte cei mai entuzia$ti $i devotafi
cititori. In 1940 scrie tot pentru copii un ciclu de
povestiri intitulat Belocika $i Tamarocika, reeditalc
229
apoi sub titlul „Tramvaiul vesel'1, una din cele mai
cunoscute yi apreciate carfi ale sale.
In timpul Marelui Razboi pentru Apararea Patiiei
Leonid Panteleev se alia la Leningrad $i apoi pe
front ca voluntar. Acestei perioade ii aparfine ciclul
de povestiri Din jurnalul Leningradului, din care fac
parte $i povestirile : Inginerul-$ef, Marinka, Dolo
res, Cu barca, incluse $i in volumul de fa}a. Tot cam
in acest timp apare $i povestirea Prima biruinâ,
inclusa $i ea in volum, precum $i o povestire ceva
mai ampla, cu caracter autobiografic, intitulata
Leonka.
Adinc cunoscator al sufletului copilului, preocupat
de problemele educafiei, scriitorul Panteleev a dat
de-a lungul anilor micilor sai cititori pagini de o
rara frumusefe, in care infelegerea, dragostea pen
tru cei mici se impletegte cu problemele majore ale
educafiei copilului: disciplina, dragostea pentru pa-
tria sovietica, devotamentul pentru cauza celor
mulfi. Scrise de un maestru al genului scurt, volu-
mele acestea de schife $i povestiri intra in iondul de
aur al literaturii sovietice pentru copii.
Astazi, Leonid Panteleev se afla in plina forfa
creatoare, iar noua g en erate de mici cititori a$-
teapta de la el noi $i noi pagini care sa le incinte
co pilaria.
CUPRINS
Nopticica . . . 5
M esajul , . . . 35
Cu barca . . , . . . 98
Prima biruinâ . , . 114
Inginerul-êf . . . . . . 133
Eleva cea n o u a ............................... . . 149
Ordin de zi pe divizie . . 172
Un osta? de rind . 178
Marinka . . . . 206
Dolores . . . . 214
Batista . . . . . . . 220
Nota . . . . ......................... .................... 229
R edactor respon sabil : $1$MANIAN ECATERINA
Tehnoredactor : MIHAI §TEFANIA
D at la c u le s 1 7 .0 6 .1 9 6 1 . Bun de lip a r 0 4 .0 8 .1 9 6 1 .
A p a r u t 1 9 6 1 . C o m a n d a n r . 4 3 5 6 . T i r a j 1 5 .1 6 0 . B r o $ a t c
1 3 .0 8 0 + L e g a t e 2 0 8 0 . H i r t i e s e m i v e l l n d d e 65 g / m : ,
8 4 0 X 1 0 8 0 / 3 2 . C o l i e d i t o r i a l e 1 1 ,5 . C o l i d e t i p a r 1 4 ,5 .
A . 0 3 2 1 /1 9 6 1 . C . Z. p e n t r u b i b l i o l e c i l e m i c l 8 ( A ) = zR .
Tiparul executat sub com anda nr. 11.003. la

Com binatul Poligrafic C asa Scinteii, ,,I. V. Stalin ",
Piaâ Scinteii nr. 1. Bucure?ti — R.P.R.

Leonid Panteleev - Nopticica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Leonid Panteleev - Nopticica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Leonid Panteleev - Nopticica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

N -aveam pe atunci mai mult de doisprezece ani.

A v e a m o vaca frumoasa ?i cuminte. Una la fel nu

K adevarat, ca sa ma sperie, fetele imi spuneau

E r a toamna. Ispravisem de mult cu treburile

A m alergat pina la comitet, dar acolo se §i aau-

M -am dat la o parte $i, fara sa vreau, i-am auzit

N -am apucat sa ajung pina la coltul strazii, ca

M a gindeam ca poate voi avea inca timpul sa tree

»Ei — ma gindeam — am pierdut-o pe Nopticica

C e era sa fac ? Sa alerg acasa ? - Nu ! A casa nu

Ajungem sail nu la timp ?

C in d am sarit in apa nu mi-a fost frica, dar cind

E u plingeam tot drumul. $i atita plingeam $i

M -am bucurat $i am raspuns :

D a r nici de data asta nu mi-a mers.

N -am ajuns nici pina la primele tufe, ca am

L a asta nu m-am a^teptat de loc.

I-am speriat pe banditi

L a un singur lucru ma gindeam insa tot timpul. „0

D e la o vreme au incetat sa mai rida. Nu le mai

M i-aduc aminte ca apucasem sa ma gindesc :

In acest timp, ma gindeam :

Banditii vor sa ma taie

Banditii n-avusesera timp sa se indeparteze prea

N u mai puteam nici sa tip. Incremenisem toata.

JU ar n-am avut timp sa ajungem pina la ora$.

C in d mi-am venit in fire, cineva ma mingiia

C e - a fost pe urma, nu mai e nevoie sa va po-

N u , dragi tovara$i, nu-mi amintesc sa fi facut

o barca lunga $i incapatoare se apropia de ma-

Linga micul debarcader unde trebuia sa se

Dar nu ne a$ezasem bine pe bancile noastre, $i

Bateriile noastre antiaeriene din Ostrovul de Pia-

Treburile care ma adusesera la Ostrovul de Piatra,

Cind am ajuns la debarcader, barca abia se des-

C o lon elu l Merejanov, comandantul unei Divizii

I-am comunicat $efului banuielile mele. El a ra­

Pe scurt, candela care ardea in fafa ieoanei se

F riederich Busch, locotenent in aviafia germana

Dupa cum am mai spus, Leo 5a Mihailov e de

Era intr-o frumoasa zi de iam a. Zapada cazuse

Toata ziua, pina seara, Leo^a Mihailov a umblat

Drumul n-a durat mult. Abia avu vreme Leo$a

Colonelul, un om intre doua virste, cu parul tuns

Ce a urmat nu v a pot povesti cu de-amaniuntul.

A f a r a nu se luminase cu totul de ziua ?i becurile

A doua zi dimineafa, V alia Morozova sosi la

N u — spunea generalul intorcindu-^i profilul

In fiecare seara, cind orologiul Kremlinului suna

...Aceasta solemnitate are loc $i in compania unde

Cu pu^in inainte de revarsatul zorilor, batalionul

Intr-un lumini? nu prea mare, la intrarea unui

Drumuri nu erau. Compania inainta fara cadenfa.

Artiuhov se opri in spatele unui copac §i cerceta

Artiuhov il iubea pe Sa§a. Ii facea placere sa

De viteaz orice glonf se fere$te,

li placea lui sa cinte, de§i nu prea avea voce $i

Mulfi voluntari se oferira sa m earga cu Sa$a.

...Toata vara regimentul se afla in prima linie ;

I-am comunicat $efului banuielile mele. El a ra