ž Introducere

ž Celulele sistemului limfatic

ž Ţesutul limfatic
ž Organele limfatice
— Timusul
 INTRODUCERE
ž DEFINIŢIE
— IMUNITATEA
ž SISTEMUL IMUN
— Celule, ţesuturi şi organe care reacţioneză la agresiunea
substanţelor străine.
— Vasele limfatice leagă sistemul limfatic de sistemul vascular.
○ Celulele – limfocite, celule auxiliare
— Limfocitele- self/ nonself
- BOLILE AUTOIMUNE- LED, ANEMIA HEMOLITICĂ AUTOIMUNĂ,
TIROIDITA HASHIMOTO
○ Ţesutul limfoid difuz sau nodular- reprezintă locul unde
limfocitele proliferează, se diferenţiază şi se maturează.
○ În timus, MRH şi ţesutul limfoid ataşat mucoaselor
limfocitele sunt “ educate” pentru recunoaşterea şi distrugerea
antigenilor specifici.
ž Antigenii- molecule cu o anumită configuraţie
structurală, capabile să declanşeze o reacţie
imună.

ž Partea din molecula antigenului care răspunde

de această proprietate se numeşte determinant
antigenic. Acesta va fi recunoscut de receptori
specifici de pe suprafaţa limfocitului de care se
ataşează.
 Imunitatea specifică şi nespecifică
ž Imunitatea nespecifică
— Barieră fizică împotriva pătrunderii în organism a
substanţelor străine- tegument şi mucoase
— Barieră chimică împotriva microorganismelor- pH
scăzut
— Secreţia unor substanţe: tiocianat, lizozim,
interferon, fibronectină( neutralizează substanţele
străine)
— Activarea celulelor fagocitare: Macrofage, neutrofile,
monocite şi limfocite natural killer
ž Imunitatea specifică
— Limfocitele T şi B
— Limfocitele iau naştere dintr-o celulă stem
multipotentă limfoidă, la nivelul MRH

— Unele limfocite migrează în timus, devenind LT

— Alte limfocite se diferenţiază în MRH devenind LB

— După diferenţierea lor, limfocitele T şi B migrează şi

colonizează regiuni bine precizate, în organele şi
structurile limfoide periferice( ganglion limfatic,
splină, ţesut limfoepitelial).
— Limfocitele pot fi:
— limfocite mici( 4-7µ),
— limfocite medii( 7-11µ),
— limfocite mari( 11-15µ).
— În sângele periferic se găsesc limfocite mici, rar
limfocite medii.
— Limfocitele mari se găsesc în limfă şi sunt reprezentate
de:
— limfocite activate
— limfocite natural killer( NK)
— Limfocitele- 2 proprietăţi:
— Transformare blastică
— Capacitatea de recirculaţie
ž 70% din limfocitele organismului:
— Circulă prin sânge sau limfă
— Trec în ţesutul limfoid
— Responsabile de supravegherea imună
— Sunt celule mature
— Au durată de viaţă lungă

ž 30% din limfocitele organismului:

— Nu trec în ţesutul limfoid
— Părăsesc vasele sanguine- trec în ţesuturi( ţesutul
conjunctiv- mucoasele tractului dig, resp, urogenital)
— Au durată de viaţă scurtă
— Sunt celule imature sau celule activate, destinate unui
anumit ţesut
Limfocitele T
60- 80% din limfocitele circulante
Sunt implicate în imunitatea mediată celular.
Au durată de viaţă lungă.

Exprimă pe suprafaţă proteinele CD2, CD3, CD7,

şi CD4 sau CD8 si TCR

Limfocitele T CD4 recunosc antigenii legaţi de

Complexul Major de Histocompatibilitate de tip II.
Limfocitele T CD8 recunosc antigenii legaţi de
Complexul Major de Histocompatibilitate de tip I.
ž Limfocitele T prin transformare blastică( după ce
au întâlnit un antigen prezentat de un macrofag)
dau naştere la limfoblaste, care se divid şi produc:
— limfocitele T cu memorie
— limfocite T efectoare sau reglatoare.

ž Toate aceste celule aparţin aceleiaşi clone, dar au

funcţii diverse:
— Limfocite T citotoxice,
— Limfocite T helper,
— Limfocite T supresoare,
— Limfocite T gama/ delta
ž Limfocitele T citotoxice
— Exprimă pe suprafaţă CD8.
— Aceste celule provoacă
distrugerea:
○ Celulelor infectate cu virusuri
○ Celulelor transformate malign
○ Celulelor infectate cu microorg
intracelulare, paraziţi
○ Celulelor transplantate

Intră în contact cu
celulele invadate de antigeni,
determinând liza lor, probabil printr-o
modificare de permeabilitate
a membranei.
 Limfocitele T helper

— Exprimă pe suprafaţă CD4

— Stimulează răspunsul imun la diferiţi antigeni.

— LT helper- 5 grupuri:
— TH1
○ Sintetizează IL-2, interferon γ, TNFα
○ Interacţionează cu LT citotoxice, limfocitele NK şi macrofage- IMC.
○ Controlează patogenii intracelulari, virusuri sau microorg
— TH2
○ Sintetizează IL4, IL5, IL10 şi IL13
○ Interacţionează cu LB
○ Esenţiale pentru iniţierea răspunsului imun mediat de atc.

— Macrofagele acţionează ca celule prezentatoare de antigen pentru aceste

limfocite, pe care le activează.
— Limfocitele T „helper" cooperează cu macrofagele, pentru a prezenta
antigenul limfocitelor B, intensificând sinteza plasmocitelor şi secreţia de
imunoglobuline.
Limfocitele T supresoare

— Exprimă pe suprafaţă CD8

— sunt limfocite reglatoare care diminuă atât

răspunsul imun umoral cât şi pe cel celular

— formarea lor din din precursori este urmarea

contactului cu Ag, fără implicarea CMH.
 Limfocitele T gama/ delta

ž O populaţie celulară care nu exprimă nici CD4,

nici CD8.
ž Se dezvoltă în timus
ž Migrează în ţesuturile epiteliale din tegument,
mucoasa orală, intestinală şi vaginală
ž Nu au capacitate de recirculaţie
ž Poziţionate la limita între mediul extern şi intern
ž Prima linie de apărare
Limfocitele T cu memorie

ž Vor produce un răspuns imun foarte rapid şi

foarte eficace la o nouă expunere la acelaşi
antigen.
ž Aceste limfocite T cu memorie au o durată
de viaţă foarte lungă (câţiva ani) şi păstrează
memoria contactului cu antigenii.
 Limfocitele B

Au rol în imunitatea umorală sau imediată.

— Au durată de viaţă variabilă.
— Limfocitele B mature din sânge, exprimă pe suprafaţă
Ig M şi Ig D. Markerii lor specifici sunt:
○ CD9,
○ CD19,
○ CD20,
○ CD24.
ž La un prim contact cu
antigenul, limfocitele B
activate, suferă un
proces de transformare
blastică, în urma căruia
rezultă :
- limfocite B cu memorie
- plasmocite( secretatoare
de imunoglobuline).
— Prin transformarea blastică a unui limfocit B, ia
naştere o clonă de celule B specifice unui antigen
( număr mai mare de celule cu capacitatea de a
reacţiona la determinantul antigenic, care a iniţiat
reacţia), fenomen numit EXPANSIUNE CLONALĂ.

— Stimularea limfocitelor B de către antigeni este

ajutată de limfocitele T helper.

— Limfocitele B cu memorie la al doilea contact cu

acelaşi antigen, au capacitatea de a recunoaşte
antigenul specific, determinând un răspuns rapid prin
proliferare, activare şi ciclul se reia.
ž Secreţia de anticorpi de către plasmocite are
loc fie în organele limfoide, fie la locul stimulării
antigenice. Anticorpii sunt transportaţi unde sunt
necesari, prin sistemul limfatic şi sanguin.

ž În reacţia antigen - anticorp se formează un

complex, care provoacă distrugerea antigenului
prin diferite mecanisme (neutralizare,
opsonizare, activarea complementului).
Limfocitele NK
ž Sunt programate să distrugă
— celulele tumorale
— celulele invadate de virusuri

ž Markerii specifici sunt CD16, CD56,

CD94.
ž Atât limfocitele B cât şi limfocitele T pot
reintra în circulaţia sanguină din organele
limfoide periferice, CAPACITATEA DE
RECIRCULAŢIE fiind specifică acestor
celule.
ž Ţesutul limfoid:
— reprezintă substratul morfologic al proceselor
imune.
— este alcătuit din populaţii celulare heterogene şi
structurat în organe limfoide centrale şi periferice.

ž Principalele populaţii celulare ale ţesutului limfoid

sunt reprezentate de:
— celulele imuno-competente( limfociteleT, limfocitele
B şi limfocitele natural killer- NK)
— celulele auxiliare sau de suport
Celulele auxiliare( suport)
ž Sunt celule prezentatoare de antigen
ž Sunt celule care fagocitează materialul
antigenic şi prezintă fragmente limfocitelor.
ž Sunt celule de origine monocitară, se găsesc în
diferite ţesuturi şi îmbracă forme diferite:
— Populaţie celulară adaptată pentru fagocitoză,
macrofage, -sunt stimulate de limfokine secretate de
limfocitele T.
○ Celulele Langerhans, microglia, celulele Kupffer

ž Monocite, neutrofile, bazofile, eozinofile, cel

reticulare, cel dendritice, celule foliculare
dendritice, celule reticulo-epiteliale
ŢESUTUL LIMFOID
ž Îmbracă două forme:
— ţesut limfoid lax
— ţesut limfoid dens
○ nodular
○ difuz

ž Ţesutul limfoid lax

— Este alcătuit din capilare sinusoide tapetate de
celule endoteliale şi macrofage.
— Este adaptat pentru filtrarea limfei în ganglionul
limfatic, filtrarea sângelui în splină şi pentru filtrarea
lichidului interstiţial la nivelul corionului mucoaselor.
— Ţesutul limfoid dens poate fi
— Nodular
— Difuz

— Ţesutul limfoid dens nodular este reprezentat

de unităţi morfo - funcţionale numite foliculi
limfoizi.
— Foliculii limfoizi
— Primari
— Secundari
○ Se găsesc în mod caracteristic în organele
limfoide periferice:
— ganglionul limfatic
— splină
— amigdale
— corionul mucoaselor
○ Sunt alcătuiţi preponderent din limfocite B.
ž Foliculul primar
— MO:
○ arie sferică, bazofilă,
omogenă în coloraţia HE
○ conţine numeroase
limfocite B mici, cu
nuclei mari, hipercromi,
citoplasmă redusă,
bazofilă.

ž Foliculii primari sunt prezenţi

în perioada embrionară şi în
primele zile după naştere,
când organismul nu a ajuns
în contact cu antigeni.

ž După contactul cu antigenii,

foliculii devin treptat
secundari.
ž Foliculul secundar sau activ
— zonă centrală mai clară numită centru clar sau
germinativ
— zonă periferică intens bazofilă, coroana limfocitară.
Centrul clar sau germinativ :
Polul clar.:
○ Limfocite B transformate blastic
○ Celule mari de tip macrofagic
○ Celule dendritice (APS)
Polul întunecat.
○ Limfocite B mici( cu memorie)
○ Precursori ai plasmocitelor.
○ Macrofage, care fagocitează resturile de
celule. Macrofagele se dispun dispersat.
Ele apar sub forma unor celule mari,
cu citoplasmă palid colorată, care conţin fragmente fagocitate.
ž Coroana limfocitară
— Se dispune periferic, în jurul centrului clar germinativ,
sub forma unui strat îngust de limfocite mici
bazofile( B şi T).

— Uneori coroana limfocitară este mai bine exprimată

deasupra polului clar, formând o structură numită
capişon.
— Ţesutul limfoid dens difuz
— Apare sub forma unei zone(pături) dense,
difuze, fără contur net, alcătuită în special din
limfocite T.

— Se găseşte în:
— ţesutul interfolicular din corticala superficială şi
în paracorticala din limfoganglion,
— tecile limfoide periarteriale din splină,
— zonele interfoliculare din ţesutul limfoepitelial al
mucoaselor tubului digestiv sau tractului respirator.
 ORGANELE LIMFOIDE

ž Organele limfoide sunt formate din ţesut limfoid.

ž După anumite, caractere morfo-funcţionale se
împart în:
○ organe limfoide centrale
○ organe limfoide periferice

ž Organele limfoide centrale sunt timusul,

compartimentul nemieioid al măduvei
hematogene (cu populaţia stem) şi o parte a
ţesutului limfoepitelial din mucoasa respiratorie
şi digestivă.
 TIMUSUL

ž Organ limfoepitelial de tranziţie

ž Localizat în mediastinul superior
ž Atinge greutatea maximă la pubertate, după care
involuează
ž Este alcătuit din doi lobi mari, uniţi prin ţesut
conjunctiv.
— Fiecare lob conţine sute de lobuli.
— Lobulii constituie unităţile morfofuncţionale.
— Lobulii sunt uneori incomplet separaţi unul de altul,
comunicând prin intermediul zonei medulare.
 Structura histologică a timusului

Timusul este un organ parenchimatos format din:

— capsulă
— stromă
— parenchim
ž Capsula - ţesut conjunctiv fibrilar, cu
— fibre colagene şi elastice
— fibroblaste, granulocite, limfocite, mastocite,
macrofage, celule adipoase.
— la nivelul capsulei se găsesc vase sanguine,
limfatice, nervi.
 Stroma
ž septe conjunctive - lobuli
ž celule stelate reticulo-epiteliale (de origine
endodermică)
— nu au proprietăţi fagocitare
— nu sunt asociate cu fibre de reticulină
— sunt celule de formă stelată, cu prelungiri, ce formează
o reţea
— au nuclei mari, ovoizi, eucromi, nucleolaţi
— citoplasma prezintă lizozomi, vacuole şi granule
electronodense, de natură secretorie, delimitate de
membrană, ce reprezintă suportul morfologic al secreţiei
timozinei sau timopoetinei.
— se descriu 6 tipuri de celule reticulo- epiteliale, 3
localizate la nivelul corticalei şi 3 în medulară.
Corticala conţine:
— Tipul I de celule reticulo- epiteliale
— localizate în vecinătatea capsulei şi a septelor conjunctive.
— dispuse şi în jurul adventiţiei vaselor sanguine situate în
corticală.
— separă parenchimul timic de ţesutul conjunctiv al organului
— (funcţia lor de barieră).

— Tipul II de celule reticulo- epiteliale

— localizate în interiorul corticalei
— delimitează la nivelul corticalei arii, în care se vor dezvolta
timocitele
— celulele exprimă molecule ale Complexului Major de
Histocompatibilitate (CMH) I şi II.

— Tipul III de celule reticulo- epiteliale

— situate la limita între corticală şi medulară
— rol de barieră între corticală şi medulară
— au molecule ale Complexului Major de Histocompatibilitate
(CMH) I şi II.
ž Medulara conţine:

— Tipul IV de celule reticulo- epiteliale

○ localizate la limita între corticală şi medulară, alături de
tipul III de celule reticulo- epiteliale. Prelungirile
celulelor sunt solidarizate între ele, precum şi cu tipul III
de celule reticulo- epiteliale prin joncţiuni ocluzive,
reflectând astfel funcţia lor de barieră între corticală
şi medulară.
— Tipul V de celule reticulo- epiteliale
○ situate în zona medulară
○ delimitează la nivelul medularei arii, în care sunt
situate limfocitele.
— Tipul VI de celule reticulo- epiteliale
○ formează la nivelul medularei corpusculii Hassall.
 Parenchimul
ž Este structuralizat în două zone:
— o zonă superficială, corticala,
— o zonă profundă, medulara.
ž PARENCHIMUL CONŢINE:

1. Macrofage- situate în corticala timusului intervin

în înlăturarea timocitelor degenerate, care suferă
procesul de apoptoză.

ž Macrofagele corticalei pot fi evidenţiate prin

coloraţia cu acid periodic Schiff( PAS), motiv
pentru care sunt numite şi „celule PAS”. Conţin
numeroşi lizozomi.
2. Limfocite T- care trec printr-un proces lung de
diferenţiere.
ž Limfocitele T provin din celula stem multipotentă
limfoidă, din măduva hematogenă, care prezintă
markerul CD7 şi câştigă încă înainte de a ajunge în
timus şi CD2.
ž În corticala lobulului timic, limfocitele exprimă
receptorii antigen-specifici CD1, luând denumirea
de timocite. În drumul lor spre profunzime,
proliferează şi câştigă markerii CD3, CD4 şi CD8 .
ž CD4 pe limfocitele T helper şi CD8 pe limfocitele T
citotoxice.
ž Pe măsură ce se maturează, timocitele
ocupă poziţii mai profunde în corticală.

ž 90- 98% din limfocitele corticalei mor şi sunt

fagocitate de macrofage.

ž Corticala timusului conţine un număr

mare de limfocite imature (timocite) cu
nuclei mari, denşi, hipercromi, astfel
încât pe preparatele microscopice
colorate hematoxilină- eozină, această
zonă apare întunecată, intens bazofilă.
Timus- col HE
ž În medulară ajung aproximativ 10% din
limfocitele corticalei.

ž Datorită numărului mai redus de celule,

medulara apare palid colorată bazofil.

ž Printre celulele medularei, unele sunt "confuze";

nu pot deosebi ce este propriu (self) şi străin
(non self). Proliferarea acestor celule confuze
determină apariţia bolilor autoimune.
ž Limfocite T: contractează molecule HLA
(human leukocyte antigen) clasa I sau II,
expresia genelor Complexului Major de
Histocompatibilitate (CMH).

ž Limfocitele T mature părăsesc timusul prin

venulele postcapilare.
ž CORPUSCULII HASSALL

ž MO
— formaţiuni intens eozinofile
— structuri sferice sau ovoide, formate din celule turtite
concentrice, rezultate din transformarea celulelor
reticulo-epiteliale
— celulele centrale degenerează într-o masă amorfă,
care se poate calcifica şi cheratiniza, fiind înconjurată
de celule dispuse concentric

ž ME
— evidenţiază în citoplasma acestor celule granule de
keratohialin, picături lipidice şi filamente intermediare.
Celulele sunt solidarizate prin desmozomi.
Corpusculul Hassall
ž Corpusculii Hassal sunt foarte bine
exprimaţi în perioada de distrugere intensă
de timocite şi în timpul involuţiei.

ž Semnificaţia lor nu este încă cunoscută.

— Studiile histochimice susţin că aceşti

corpusculi produc hormoni timici( timozina şi
timopoetina).

— Produc IL4 şi IL7 cu rol în diferenţierea şi

educarea LT
Timus- corpuscul Hassal
 Vascularizaţia timusului
ž Arterele intră în timus prin capsulă, urmând septele
ţesutului conjunctiv.
ž Arteriolele părăsesc septele pentru a pătrunde în
parenchim de-a lungul marginii dintre corticală şi
medulară. Aceste arteriole dau naştere la capilare,
care se ramifică atât în corticală, cât şi în medulară.

ž Capilarele corticalei drenează în venule postcapilare

şi în final se deschid în venule la nivelul septelor.

ž Ramurile capilare ale medularei drenează în venule.

ž În jurul capilarelor din corticală există un ţesut
conjunctiv cu macrofage, pe care se aplică un
manşon epitelial constituit din prelungirile
aplatizate ale celulelor reticulo-epiteliale.

ž Se constituie bariera timus-sânge, care

protejează populaţia limfoidă imatură a
cortexului de influenţa antigenilor circulanţi şi
tot astfel, se explică inerţia imunologică a
timusului, absenţa foliculilor limfoizoi în timus.
Astfel, bariera timus-sânge este un complex
structural, prezent numai în corticală,
format din:
— peretele capilar cu celulele endoteliale şi
membrana bazală,
— o cantitate redusă de ţesut conjunctiv cu
macrofage
— lamina bazalis a celulelor reticulo-
epiteliale tip I şi citoplasma acestora, ale
căror prelungiri sunt legate prin
desmozomi.
 Funcţiile timusului

ž Limfopoeza
— Timectomia imediat după naştere, determină deficitul de
limfocite şi reacţii imunitare slabe.
— Limfocitele T migrează spre organele limfoide periferice,
unde formează zonele timus-dependente:
○ paracorticala limfoganglionului,
○ tecile limfoide periarteriale ale splinei,
○ ţesutul limfoid al plăcilor Peyer din intestin.

ž Timusul involuează la pubertate, dar niciodată total,

când se constată creşterea numărului corpusculilor
Hassal, iar la nivelul stromei apar celule adipoase.
Involuţia timusului
ž Timusul elaborează factori umorali, care
stimulează dezvoltarea ţesutului limfoid în general.
— Timopoetina este elaborată de celulele reticulo-
epiteliale, având acţiune trofică asupra sistemului limfoid
şi realizând diferenţierea limfocitelor T.
— Timoproteina, o substanţă care induce maturarea
limfocitelor T;
— Factorul timic umoral, care favorizează reacţia grefă
contra gazdă
— Factorul timic seric, care induce dezvoltarea
markerilor în limfocitele T.
RECAPITULARE
Aorta HE
Artera musculara- HE
Vena- HE
Maduva rosie hematogena- HE
Aorta- RFW
Cartilaj elastic - RFW