Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii.

Introducere.
Ocrotirea patrimoniului prin normele dreptului penal a constituit dintotdeauna unobiectiv
prioritar al oricarui sistem de drept, patrimoniul reprezentand o componentaimportanta a vietii de
zi cu zi a oricarei persoane fizice sau juridice, de care depinde atatsatisfacerea cerintelor curente,
dar mai ales prosperitatea, la nivel individual, precum si microsau macro social.Legislatia penala
romana, in contextul legislatiilor penale moderne ale Europei, a plasat, indecursul timpului,
printre cele mai de seama reglementari juridico penale infractiunile contra proprietatii (Codul
Cuza) sau contra patrimoniului (Codul Carol al II lea).In Codul penal roman, intrat in vigoare la
1 ianuarie 1969 si cu publicarile ulterioare pana la
nivelul Legii nr. 140/1996, aceste infractiuni au fost comasate intr un titlu unic:
„Infractiunicontra patrimoniului”, dupa ce anterior subzistasera doua titluri distincte (infractiuni
contra
avutului personal sau particular si infractiuni contra avutului obstesc).In Noul Cod Penal sunt
incriminate faptele contra patrimoniului care se savarsesc prinnesocotirea increderii, categorie in
care au fost incluse, in primul rand, faptele incriminate inCodul penal in vigoare cum sunt:
abuzul de incredere, gestiunea frauduloasa, insusirea bunului gasit si inselaciunea.
Art. 236 Abuzul de incredere
(1) Insusirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de catre celcaruia i-
a fost incredintat in baza unui titlu si cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste
cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.(2) Actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 237 Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor
(1) Fapta debitorului de a instraina, ascunde, deteriora sau distruge, in tot sau in parte, valoriori
bunuri din patrimoniul sau ori de a invoca acte sau datorii fictive in scopul fraudariicreditorilor
se pedepseste cu inchisoare de 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta persoanei care, stiind ca nu va putea
plati,achizitioneaza bunuri ori servicii producand o paguba creditorului.(3) Actiunea penala se
pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 238 Bancruta simpla
(1) Neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori
dereprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a
proceduriiinsolventei intr-un termen care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut de
lege dela aparitia starii de insolventa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu
amenda.(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 239 Bancruta frauduloasa
(1) Fapta persoanei care, in frauda creditorilor:a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele
debitorului ori ascunde o parte din activul averiiacestuia; b) infatiseaza datorii inexistente sau
prezinta in registrele debitorului, in alt act sau in situatiafinanciara sume nedatorate;c)
instraineaza, in caz de insolventa a debitorului, o parte din active,se pedepseste cu inchisoare de
la 6 luni la 5 ani.(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Art. 240 Gestiunea frauduloasa
(1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrarii sau conservarii
bunuriloracestora, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii
acelor bunuri se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.(2) Cand fapta
prevazuta in alin.(1) a fost savarsita de administratorul judiciar, de lichidatorulaverii debitorului
sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este inchisoarea dela 1 la 5 ani.(3)
Faptele prevazute in alin.(1) si (2) savarsite in scopul de a dobandi un folos patrimonial
se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 7 ani.(4) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate.
Art. 241 Insusirea bunului gasit sau ajuns din eroare la faptuitor
(1) Fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut,
sau de a dispune de acel bun ca de al sau, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3luni sau cu
amenda.(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si insusirea pe nedrept a unui bun mobil ceapartine
altuia, ajuns din eroare sau in mod fortuit in posesia faptuitorului, sau nepredareaacestuia in
termen de 10 zile din momentul in care a cunoscut ca bunul nu ii apartine.
Art. 242 Inselaciunea
(1) Inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoasesau
ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul unfolos
patrimonial injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 6 lunila 3 ani.
(2) Inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte
mijloacefrauduloase se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani. Daca mijlocul fraudulos
constituie prin el insusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni .(3)
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 243 Inselaciunea privind asigurarile
(1) Distrugerea, degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare, ascunderea sau instrainareaunui
bun asigurat impotriva distrugerii, degradarii, uzurii, pierderii sau furtului, in scopul de aobtine,
pentru sine sau pentru altul, suma asigurata, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5ani.(2)
Fapta persoanei care, in scopul prevazut in alineatul precedent, simuleaza, isi cauzeaza
sauagraveaza leziuni sau vatamari corporale produse de un risc asigurat, se pedepseste
cuinchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.(3) Actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila a persoanei vatamate.
Art. 244 Deturnarea licitatiilor publice
Fapta de a indeparta, prin constrangere sau corupere, un participant de la o licitatie publica,ori
intelegerea intre participanti pentru a denatura pretul de adjudecare se pedepseste cuinchisoare de
la unu la 5 ani.
Art. 245 Exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile
(1) Fapta creditorului care, cu ocazia darii cu imprumut de bani sau bunuri, profitand de stareade
vadita vulnerabilitate a debitorului, datorata varstei, starii de sanatate, infirmitatii, orirelatiei de
dependenta in care debitorul se afla fata de el, il face sa constituie sau sa transmita, pentru sine
sau pentru altul, un drept real ori de creanta de valoare vadit disproportionata fatade aceasta
prestatie, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.(2) Punerea unei persoane in stare
de vadita vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicatii cualcool sau substante psihoactive in
scopul de a o determina sa consimta la constituirea sautransmiterea unui drept real ori de creanta
sau sa renunte la un drept, daca s-a produs o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Art. 246 Sanctionarea tentativei
Tentativa la infractiunile prevazute in art. 237 alin. (1), art. 239 si art. 242-245 se pedepseste.Se
observa ca, fata de vechea reglementare, au fost adaugate si alte fapte impotriva patrimoniului
ale caror actiuni ilicite se intemeiaza pe nesocotirea increderii si anume: abuzulde incredere prin
fraudarea creditorilor, inselaciunea privind asigurarile, deturnarea licitatiilor publice si
exploatarea patrimoniala a unei persoane vulnerabile.La prima categorie de fapte (cele prevazute
si in Codul penal in vigoare), au fostoperate si unele modificari, menite a pune textele in situatia
de a raspunde mai bine necesitatiireprimarii unor modalitati de comitere a respectivelor fapte,
evidentiate de practica judiciara.Astfel, in cazul abuzului de incredere a fost consacrata o noua
modalitate de comiterea faptei, prin folosirea fara drept a unui bun incredintat cu un anumit scop,
de catre cel care l-
a primit. Textul are in vedere atat situatia in care persoana nu avea dreptul de a folosi bunul (spre
exemplu, un autovehicul este incredintat de catre proprietar mecanicului in vedereaefectuarii
unei reparatii, iar acesta din urma il foloseste pentru a face curse in interes personalori al unor
terti) dar si situatia in care cel ce a primit bunul are dreptul de a-l folosi, dar ilutilizeaza in alt
scop decat cel pentru care i-a fost incredintat ( de pilda, autorului ii esteincredintat un autoturism
pentru a face o plimbare, dar acesta il foloseste pentru a transporta bunuri a caror greutate
depaseste limita admisa pentru vehiculul respectiv).De asemenea, a fost introdusa o noua
incriminare, abuzul de incredere prin fraudareacreditorilor. Infractiunea se poate comise in doua
modalitati, fie prin fapta debitorului de ainstraina, ascunde, deteriora sau distruge, in tot sau in
parte, valori ori bunuri din patrimoniulsau ori de a invoca acte sau datorii fictive in scopul
fraudarii creditorilor, fie prinachizitionarea de bunuri ori servicii, debitorul stiind cu certitudine
la momentul incheierii tranzactiei ca nu va putea plati si producand astfel o paguba creditorului.
Ambele modalitatide comitere a faptei au fost semnalate de practica ultimilor ani, organele
judiciarenedispunand insa de un text legal care sa permita reprimarea acestor actiuni .Incriminari
similare regasim si in art. 150 si 164 C. pen. elvetian, art. 313-5 si 314-7C. pen. francez, 227
C. pen. portughez, 257-258 C. pen. spaniol, § 282 C. pen. norvegian
etc. Noile incriminari referitoare la inselaciunea
privind asigurarile, deturnarea licitatiilor publice si exploatarea patrimoniala a unei persoane vul
nerabile isi gasesc justificarea inrealitatea sociala, caci ele vin sa sanctioneze fapte care au
devenit din ce in ce mai frecventein ultimii ani. Astfel, in conditiile dezvoltarii sustinute a pietei
asigurarilor, a cresteriinumarului si ponderii asigurarilor obligatorii, a crescut si tentatia unor
persoane de a fraudaasiguratorii in scopul obtinerii unor foloase patrimoniale injuste. Incriminari
similare segasesc si in art. 642 C. pen. italian, art. 219 C. pen. portughez, § 272 C. pen.
norvegian etc.In ceea ce priveste deturnarea licitatiilor publice, practica ultimilor ani a
demonstratca, nu in putine cazuri, participantii la o licitatie publica au recurs a diferite
manoperefrauduloase, in scopul indepartarii de la licitatie a unor potentiali participanti, alterand
astfel pretul de adjudecare. Faptele de aceasta natura sunt incriminate si de alte legislatii,
cum estecazul art. 313-6 C. pen. francez, art. 230 C. pen. portughez, art. 262 C. pen. spaniol.In
fine, prin incriminarea exploatarii patrimoniale a unei persoane vulnerabile sedoreste reprimarea
unor fapte care au proliferat in ultimii ani si care au produs uneoriconsecinte sociale devastatoare
pentru persoanele care le-au cazut victima, fiind aproapezilnic semnalate in presa cazuri ale unor
persoane in varsta sau cu o stare de sanatate precaracare au ajuns sa isi piarda locuintele in urma
unor asemenea intelegeri patrimonialedisproportionate. Acest gen de fapte sunt incriminate in
majoritate legislatiilor europene. A sevedea art. 157 C. pen. elvetian, art. 226 C. pen. portughez,
care au inspirat redactarea textuluidin proiect, dar si art. 644 C. pen. italian, art. 313-4 C. pen.
francez, § 295 C. pen. norvegian.Tot in acest capitol au fost aduse si infractiunile bancruta
simpla si bancruta frauduloasa preluate din legislatia speciala.
Înşelăciune
-Studiu de caz faptic
Studiul de caz faptic are avantajul de
a fi mai credibil decât cele fictiv întrucât se bazează pefapte şi soluţii practice, reale, verificate şi
verificabile
, acesta fiind principalul motiv pentru care amales acest cadru. De asemenea, as dori sa
mentionez faptul ca sursa studiului de caz pe care l-amales o reprezinta site-ul oficial al
Judecatoriei Constanta. Ideile cele mai importante ce urmarescfirul narativ a ceea ce trebuia
demonstrat(
infracţiune de înşelăc
iune prev. de art. 215 din Codul deProcedura Penala) am ales sa le evidentiez.
Inducerea în eroare a cumpărătorului, cu ocazia încheierii contractului de vânzare
cumpărare a imobilului, prin prezentarea unui certificat de moştenitor, obţinut pe bazaunei
declaraţii false pe care a făcut
o în faţa notarului public, în care era trecut
caunic moştenitor, contrar adevărului, constituie infracţiune de înşelăciune prev. de art.
215 dinNoulCoddeProceduraPenala.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut că:
B.Gh., împreună cu fraţii săi B.C. şi V.F., avea vocaţie succesorală legală după părinţii
acestora, B.I.
decedat la 01.02.1989 şi B.G. –
decedată la 14.11.1999.
În masa succesorală se regăseau un imobil, constând în casă de locuit compusă din 3camere, dependinţe şi
200 m.p teren, situate în municipiul Constanţa,
str.D.
De la decesul autorilor comuni şi până în luna septembrie 2000, inculpatul şi cei doifraţi ai săi nu
au efectuat cerere de dezbatere a succesiunii, stăpânind în indiviziune bunuriledin masa
succesorală. În această perioadă ei au purtat discuţii privind înstrăinarea imobiluluişi împărţirea
de comun acord a preţului, discuţii care însă nu s
-au concretizat în realizarea
unui acord de voinţă comun.
În luna septembrie 2000, B.Gh., identificând prin intermediul unei agenţii imobiliareun
cumpărător p
entru imobil, în persoana numitului C.V., a solicitat verbal la serviciul
specializat din cadrul Primăriei Municipiului Constanţa, emiterea, în raport de fiecare defunct,a
înscrisurilor oficiale intitulate „Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale” –
anexa1. Înscrisurile care i-
au fost eliberate, conform „precizărilor făcute de acesta”, aveau unconţinut nereal, respectiv prin
omisiunea de înscriere la rubrica moştenitori legali şi anumiţilor B.C. şi V.F.Cu intenţie directă
, inculpatul a folosit aceste înscrisuri false, la dezbaterea
succesiunilor legale, în faţa notarului public V.P., urmărind şi obţinând eliberareacertificatului de
moştenitor nr.143 din 22.09.2000. Actul oficial a fost eliberat în baza unei
cauze ilicite, constând în doved
irea, în condiţiile legii, a calităţii de unic moştenitor alinculpatului B.Gh. în raport de
succesiunile defuncţilor B.I. şi B. G.
Cu ocazia îndeplinirii procedurii dezbaterii succesorale, notarul public, pentru
stabilirea calităţii de moştenitor, a masei succesorale şi a cotei succesorale, a audiat în calitatede
martor, după depunerea jurământului în cond.art.77 din Legea nr.36/1995, pe inculpatulC.N. şi
pe numita V.E.Cu ocazia acestei audieri, C.N., cu intenţie, a făcut afirmaţia mincinoasă potrivi
t cu
care inculpatul B.Gh a fost unicul copil al autorilor a căror succesiune era dezbătută.
În luna octombrie 2000, B.Gh.
lui C.V. prin actul de
succesiune nr.143/2000, cu preţul de 180.000.000 lei, dar în actul de vânzare
-cump
ărarenr.2422/2000 autentificat de notar public M.M. a fost consemnat preţul de 100.000.000
lei.Din preţul încasat efectiv de la C.V., inculpatul nu a dat vreo sumă de bani fraţilor
săi,succesori legali B.C. şi V.F.
Fapta inculpatului B.Gh. de a folosi,
cu intenţie, cele două înscrisuri emise de serviciulspecializat din cadrul Primăriei Constanţa,
având conţinut nereal, prin depunerea lor la notarul public P.V., în cadrul dezbaterii
succesiunilor părinţilor săi, întruneşte elementele constitutive
ale un
ei infracţiuni de uz de fals, prev.şi ped.de art.291 cod penal, urmând a atragerăspunderea penală a
acestuia.

Întrucât fapta inculpatului B.Gh. de a înstrăina un bun din masa succesorală, fărăacordul fraţilor
săi, constituie o faptă ilicită de natură civilă, în concret, un act juridic civilafectat de condiţia
rezolutorie ca,în urma partajului succesoral, bunul să cadă în lotul atribuit
inculpatului,
instanţa, în baza art.11 pct.2 lit.”a” cod proc.penală, art.10 lit.”b”
cod proc.penală, a pronunţat achitarea inculpatului B.Gh. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de
art.215 al.1,3 cod penal.
Întrucât, în actul de sesizare a instanţei fapta lui B.Gh. dedusă judecăţii, a constat îninducerea în
eroare a fraţilor săi, B.C. şi V.F., prin înstrăinarea unui bun din masa succesoralăfără ca aceştia
să fie de acord, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a
acestei fapte.Întrucât, în co
nf. cu Legea nr.36/1995, simpla declaraţie a unei persoane cu vocaţie lasuccesiune, cu privire la faptul că
este unica persoană având această vocaţie, nu serveşte la producerea unei consecinţe juridice,
respectiv la emiterea certificatului de moştenitor,
potrivit
art.77 din Legea nr.36/1995, calitatea de moştenitor şi numărul acestora stabilindu
-
se de cătrenotarul public prin acte de stare civilă şi cu martori, instanţa, în baza art.11 pct.2, lit.”a”
cod proc.penală, rap.la art.10 lit.”d” cod proc.penală a achitat pe B.Gh. privind săvârşireainfracţi
unii de fals în declaraţii, prev.şi ped.de art.292 cod penal, întrucât fapta acestuia nuîntruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind cerinţa esenţială din latura
obiectivă, potrivit căreia declaraţia făcută serveşte legii sau obiceiului, la producerea unei consec
inţe
juridice.
Hotărârea primei instanţe a fost apelată de către procuror, inculpatul C.N. şi parteacivilă C.V, iar
Tribunalul Constanţa prin decizia penală nr.230 din 8 aprilie 2004 (
dosarnr.1976/2003) le-
a admis pe toate şi a dispus:
 În baza art.81 cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 anînchisoare
aplicată inculpatului B.Gh.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că, în raport de întreg materia

lul
probator administrat, situaţia de fapt stabilită este în deplină concordanţă cu acesta,
încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute
cu
privire la care s-
a dispus condamnarea acestora, rezultă
în mod neîndoielnic din acteledosarului.
Judicioasa apreciere a probelor a condus instanţa fondului la concluzia corectă că
inculpatul B.Gh. s-
a folosit de cele două înscrisuri oficiale emise de Primăria MunicipiuluiConstanţa –
Serviciul de Stare Civilă
intitulate „Sesizare pentru deschiderea proceduriisuccesorale” (anexa nr.1) cu conţinut nereal,
prin omisiunea înscrierii în rubrica moştenirilegale a numiţilor B.C. şi V.F., depunându
-le la Biroul notarului public P.V., în contuldezbaterii succesiun
ii părinţilor săi şi că fapta astfel săvârşită întruneşte elementeleconstitutive ale infracţiunii de
uz de fals prev.de art.291 cod penal.

În mod corect prima instanţă a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiuneade fals în
declaraţii, prev.
de art.292 cod penal, fundamentându-
şi soluţia de apreciere că nu
sunt îndeplinite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, deoarece simpla
declaraţie făcută în faţa notarului public, precum că este unicul moştenitor al defuncţilor
săi părinţi, cu consecinţa eliberării certificatului de moştenitor nr.143/22.09.2000, deşi mai aredo
i fraţi numiţii B.C. şi V.F., nu este de natură să servească la producerea consecinţei juridice,în
lipsa mijloacelor de probă (acte de stare civilă, martori), în baza cărora notarul publicstabileşte
calitatea de moştenitor.
Nu s-a putut reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 al.3 cod penal
în sarcina aceluiaşi inculpat, constând în aceea că după ce a obţinut certificatul de moştenitor,
prin contractul de vânzare-
cumpărare autentificat sub nr.2422/octombrie 2000, a înstrăinatimobilul situat în Municipiul
Constanţa str.D., părţii civile C.V., inducându
-l pe acesta în
eroare cu privire la împrejurarea că ar fi unicul moştenitor al defuncţilor săi părinţi şi
decisingurul deţinător al bunului ce a format obiectul contractului.
Infracţiunea de înşelăciune presupune o acţiune de inducere în eroare, care poate fisăvârşită prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a
unei fapte
adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul, un folos material şi dacă s
-a pricinuit o pagubă.
 În speţă, cerinţele acestor dispoziţii legale nu sunt îndeplinite, deoarece la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare, părţile vătămate V.F. şi B.C. nu au fost induse în eroarede
către inculpatul B.Gh., iar o eventuală înţelegere cu privire la înstrăinarea imobilului nu afost
dovedită.

Cum inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune faţă de

partea civilă C.V., cererea de schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii formei
agravate prev.de art.215 al.2,3 cod penal, ca urmare a folosirii mijlocului fraudulos, constând
în certificatul de moştenitor care atestă în fals calitatea de unic moştenitor, aşa cum s
-a solicitat în apelul formulat de parchet este nefondată.

În speţă, este lipsită de temei solicitarea părţii civile, făcută în calea de atac, în sensulde a fi
angajată răspunderea penală a inculpatului B.Gh., pentru infracţiunea de înşelăciune
deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea acestei infracţiuni faţă de partea
civilă C.V.Potrivit art.317 cod proc.penală, judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată
înactul de sesizare şi prin urmare, instanţa a fost obligată numai cu privire la fapta reţinută
înrechizitoriu şi la persoana trimisă în judecată.

Ambele hotărâri au fost recurate de către procuror, care le-a criticat pentru greşitaachitare a
inculpatului B.Gh. pentru infracţiunile de înşelăciune, fals în declaraţii şi evaziunefiscală, iar
partea civilă C.V. pentru greşita soluţionare a acţiunii civile (vezi practicaua
deciziei).
Curtea, faţă de probele administrate în cauză, constată întemeiate criticile, mai puţincea
referitoare la existenţa infracţiunii de evaziune fiscală, (art.12 din Legea nr.87/1994), lacare de
altfel procurorul de şedinţă a renunţat şi, în consecinţă va admite ca fondate
recursurile.
Din certificatul fiscal, certificatul de cadastru şi anexa 1 (filele 32, 43-44 dos.urm.pen.)
rezultă că B.Gh. a declarat organelor care au eliberat aceste documente, că este uniculsuccesor al
părinţilor săi B.I. şi B.G., decedaţi la 03.02.1989, respectiv 15.11.1999, deşi maierau în viaţă doi
copii (B.C. şi V. (B.) F.) la data solicitării înscrisurilor menţionate.

Cel de mai sus a continuat să facă declaraţii false şi la biroul notarial public V.P., unde
a deschis dezbaterea succesiunii ce a format obiectul dosarului 157-158/2000. În faţanotarului,
inculpatul a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului, referitor la succesoriisoţilor B.I. şi
B.G. Pentru a întări aceste declaraţii false, inculpatul a solicitat ajutorul lui C.N.
şi V.E., care ascultaţi de notar, în conformitate cu art.77 Legea nr.36/1995, au declarat
mincinos în cauza de dezbatere a succesiunii (dos.157-158 ).
Cum pe baza declaraţiilor false şi mincinoase făcute în faţa notarului public de ceinominalizaţi,
inculpatul a obţinut certificatul de moştenitor nr.143/2000, fapta acestuiaconstituie infracţiunea
prev.de art.292 Cod pen.
Motivarea instanţei de fond însuşită de tribunal că declaraţiile false ale inculpatuluiconstituie
doar un ilicit civil şi nu sunt de natura a produce consecinţe juridice, estenetemeinică atâta vreme
cât aceste declaraţii, coroborate cu afirmaţiil
e mincinoase ale
coinculpatului, au şi codus la obţinerea certificatului de moştenitor nr.143/2000, numai penumele
său, deşi aveau calitatea de succesori legali şi fraţii săi B.C. şi V.F.
Potrivit art.34 din Legea nr.36/1995, notarul public „este investit să îndeplinească unserviciu de
interes public, iar actul îndeplinit de acesta este de autoritate publică”, ceea cecorespunde
cerinţelor textului incriminator amintit.

Cât priveşte infracţiunea de înşelăciune în dauna lui C.V., Curtea constată că în cu

rsul
urmăririi penale şi al judecării faptelor, au fost administrate probe cu privire la inducerea
îneroare a părţii civile cu ocazia cumpărării de către aceasta a imobilului situat înstr.Democraţiei
nr.80 Constanţa. Este fără nici un dubiu faptul că B.G
h. s-a prezentat lui C.V.
ca unic moştenitor al imobilului în cauză, calitate susţinută cu certificatul nr.143 din
22.09.2000 eliberat de notarul public V.P. (file 64-
65 dos urm.pen.), prin fals în declaraţii aşacum arătam anterior.
În contractul de vânzare-
cumpărare autentificat de notar public M.M. prin încheiereanr.2422/2000 dintre cei doi, a fost
menţionat faptul căvânzătorul a dobândit imobilul în bazacertificatului de moştenitor
nr.143/2000 eliberat de notar public V.P.
(fila 69 dos.urm.pen.).
Susţinerea instanţei de fond şi a celei de apel, că inculpatul n
-
a fost trimis în
judecată pentru înşelarea lui C.V. nu este fondată, deoarece în actul de sesizare a judecătoriei, pr
ocurorul a menţionat „La data de 22.09.2000 B.Gh. a obţinut certificatul de moştenitornr.143, iar
luna următoare a înstrăinat imobilul părţilor vătămate C.V. şi M., contra sumei de180.000.000
lei” (fila 101 dos urm.pen.). În acelaşi act (pag.4) procurorul consemnează„părţile vătămate B.C.
şi V.F., precum şi C.V. au învederat că
-
şi vor cuantifica pretenţiile înfaţa instanţei de judecată”.

În raport de sublinierile făcute în rechizitoriu, în care procurorul a expus (descris) şimodul cum
inculpatul a vândut imobilul în litigiu, B.Gh. a fost trimis în judecată şi pentru

Bîrcă Marius
-CristianAnul III-Drept ID
înşelarea lui C.V., iar judecătoria şi tribunalul trebuiau să
-l judece, potrivit art.317 Cod
proc.penală şi pentru această faptă, mai ales că a şi administrat probe.

Astfel, în cursul cercetării judecătoreşti, martorii T.A., O.N., P.M., O.E., B.C. şi V.F.
(file 84-87 cod.inst.), respectiv inculpatul (file 113-
114) au fost întrebaţi şi au declarat căB.Gh. a vândut singur „casa rămasă după decesul soţilor
B.I. şi B.G.”, iar C.V. a fost ascultatca parte vătămată (fila 151 dos.inst.).

De reţinut este că,deşi martorii O.N. şi P.M. l

-
au atenţionat pe inculpat că nu poatevinde singur imobilul, deoarece mai are doi fraţi, acesta a
persistat în activitatea infracţionalăşi folosindu
-
se de certificatul de moştenitor, în care apare ca unic succesor al părinţilor săi,
l-
a indus în eroare pe C.V. cu privire la proprietarul bunului ce a făcut obiectul tranzacţiei, pentru
a obţine o sumă de bani în interes propriu.

Se impunea judecarea lui B.Gh. şi pentru această înşelăciune întrucât a fost sesizatăinstanţa prin
rechizitoriu, având în vedere şi faptul că, la termenul din 10.09.2001 primainstanţă a pus în
discuţie calitatea procesuală a lui C.V., termen la care a hotărât că acesta arecalitatea de parte
civilă pentru suma de 180.000.000 lei, preţul imobilului cumpărat de
la
B.Gh. În această calitate, C.V. a făcut cereri (filele 76
-
77 dos.inst.), şi a pus concluzii cuocazia dezbaterilor în fond şi în apel. O asemenea calitate
procesuală nu poate fi dobândită
într-un proces penal decât în urma comiterii unei fapte penale cauzatoare de prejudicii, ceea
ce a determinat tribunalul să
-
l oblige pe inculpat la restituirea preţului vânzării către parteacivilă.

Deci, B.Gh. a săvârşit infracţiunea de înşelăciune în convenţii, în dauna lui C.V.,infracţiune prev.
şi ped.de art.215 al.1 şi 3 cod penal.

Faţă de expunerea făcută, Curtea va casa în parte hotărârile instanţe de fond şi de apelîn ce
priveşte soluţionarea acţiunii civile, în sensul că va menţine ca valabil contractul de
vânzare-
cumpărare dintre inculpat şi partea civilă C.V., înlăturând din hotărârile amintitemenţiunile
privind anularea acestui act şi obligarea lui B.Gh. la restituirea sumei de100.000.000 către partea
civilă.

Decizia penală nr. 750/08.10.2004