Amestecurile de gaze naturale

Amestecurile de gaze naturale sau sisteme de hidrocarburi gazoase sunt constituite din
gaze hidrocarburi şi gaze nehidrocarburi sau impurităţi de tipul, azotului, dioxidului de
carbon, hidrogenului sulfurat, oxigenului etc. Printr-un amestec de gaze se înţelege o
masă omogenă formată prin difuzie în care componenţii gazoşi îşi păstrează proprietăţile
chimice.
Compoziţia cromatografică a unui amestec de gaze se exprimă procentual sau fracţionar
prin concentraţii molare, masice şi volumice.
Convenim să notăm cu:
x – concentraţia sau fracţia fazei lichide;
y – concentraţia sau fracţia fazei gazoase.
a. Definim fracţia molară a unui component i dintr-un amestec format din j
componenţi, ca raportul dintre numărul de moli aparţinând componentului i şi
numărul total de moli ai amestecului.

b. Definim fracţia masică a unui component i dintr-un amestec format din j

componenţii ca raportul dintre masa componentului i şi masa totală a amestecului.
- pentru gaze,

1- 1
 - pentru lichide

c. Definim fracţia volumică a unui component i dintr-un amestec format din j

componenţi, ca raportul dintre volumul componentului i şi volumul total al
amestecului.
- pentru gaze,

- pentru lichide

1- 2
 Relaţii de transformare între fracţia molară, masică şi volumică.

Compresibilitatea

Curbele de compresibilitatea ale gazelor reale. Toate gazele reale se abat într-o
măsură mai mare sau mai mică de la legea Boyle-Mariotte, pV =ct., astfel abaterile
gazelor reale pot fi puse în evidenţă urmărindu-se variaţia produsului pV, la temperatură
constantă, funcţie de presiune, într-o diagramă pV-p, conform figurii 1.1.
Într-o astfel de diagramă izotermele gazului perfect se reprezintă prin linii drepte,
paralele cu axa absciselor.
Definim temperatura Boyle, TB ca temperatura deasupra căreia toate izotermele

1- 3
sunt monotone, deci nu au punct de extrem, rezultând că avem o compresibilitate a
gazelor aproape liniară, astfel un gaz real aflat deasupra acestei temperaturi are o
comportare asemănătoare cu cea a gazului ideal.

Fig. 1.1. Izotermele unor gaze reale.

Abaterea de la comportarea ideală a gazelor reale la temperatură constantă, este

pusă în evidenţă prin factorul de neidealitate Z. Pentru factorul Z se mai foloseşte şi
denumirea de factor de compresibilitate
Factorul de neidealitate Z este o mărime adimensională şi se defineşte ca raportul
între volumul real a n moli de gaz aflat la presiunea p şi temperatura T şi volumul ideal
pentru acelaşi număr de moli în aceleaşi condiţii de presiune şi temperatură.
În aceste condiţii ecuaţia termodinamică de stare a gazelor reale poate fi scrisă
astfel:
p V  n  Z  R  T
Pentru cazul în care Z = 1 din ecuaţia precedentă se obţine legea de stare a gazelor
perfecte, care admite că:
- volumul ocupat de molecule este nesemnificativ în raport cu
volumul sistemului;
- forţele de interacţiune dintre molecule şi pereţii exteriori sunt neglijabile;
- ciocnirile dintre molecule sunt perfect elastice, fără pierderi de energie.

1- 4
1- 5
1- 6
1- 7
 Variatia parametrilor fizici ai gazelor

Cu ajutorul termenilor pseudoreduși putem afla pe cale grafică, factorul de neidealitate.

1- 8
c Ecuatia polinominala de grad 2 si cea de grad 4

Coeficientul de compresibilitate al gazelor

9
10
11
 Umiditatea gazelor de sonda

Solubilitatea gazelor în apă

Determinarea cantităţii de apă aflată sub formă de vapori din gazele naturale se poate face prin metode
directe sau prin metode indirecte.

12
13
14
15
Determinarea umiditatii gazelor de sonda

16
17
18
19
20
21
22
PARTICULARITĂŢI LA DESCHIDEREA ŞI TRAVERSAREA PRIN
FORAJE A STRATELOR PRODUCTIVE DE GAZE

23
24
25
26
27
PUNEREA ÎN PRODUCŢIE A SONDELOR DE GAZE NATURALE

28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
Metode de evacuare a apei

43
44
45
46
47
48
Stabilirea ecuaţiei de curgere a gazelor prin duze

49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
2. Variaţia temperaturii gazelor printr-o conductă de aducţiune subterană

63
Măsurarea debitului de gaze cu ajutorul debitmetrului diferențial
cu diafragmă înregistratoare.

64
65
Separatoarele de gaze

66
Calculul hidrodinamic pt un separator vertical

67
Calculul hidrodinamic pt un separator orizontal.

Prelucrarea gazelor naturale – uscarea gazelor de sondă

Pentru realizarea uscării gazelor se cunosc următoarele metode:

1. Metodele de uscare prin comprimare şi/sau răcire.

68
2. Metoda de uscare prin absorbţie în lichide higroscopice, de exemplu: glicolii
(ETG, DEG, TEG ThEG), soluţiile de clorură de calciu şi litiu etc.

3. Metoda de uscare prin adsorbţie pe substanţe solide, de exemplu: silicagel,

alumină activată (aluminosilicați), site moleculare sau zeoliţi.

Prin adsorbţie pe alumină activată, silicagel, dar mai ales pe site moleculare se poate
reduce umiditatea (punctul de rouă), până la valori foarte mici cerute de unele
procese tehnologice, astfel sitele moleculare pot realiza depresiuni ale punctului de
rouă de peste 80 0C, în comparaţie cu glicolii care realizează depresiuni ale
punctului de rouă de 40…50C.

69
 Dezbenzinarea gazelor bogate.
Metodele de degazolinare a gazelor de sondă sunt:

1. Degazolinarea prin comprimare şi răcire;

2. Degazolinarea prin adsorbţie pe cărbune activ (degazolinarea cu cărbune activ în

instalaţii cu fracţionare continuă).

3. Degazolinarea prin absorbţie în ulei sau motorine.

70
În timpul treceri unui gaz bogat prin adsorber, în partea de jos a adsorberului, vor fi
adsorbite hidrocarburile cele mai grele.

71
72
73