Povestea Porcului de I Creanga
Povestea Porcului de I Creanga
Povestea Porcului de I Creanga
– Apoi da, mai baba, ce putem noi face înaintea lui Dumnezeu?
– Așa este, moșnege, vad bine; dar, pana la una, la alta, știi ce-am
gandit eu asta-noapte?
– Iaca, mai babușca, ce odor ți-am adus eu! Numai sa-ți traiasca! Un
baiat ochios, sprancenat și frumușel de nu se mai poate. Îți
seamana ție, rupta bucațica! Acum pune de lautoare și grijește-l
cum știi tu ca se grijesc baieții: ca, dupa cum vezi, îi cam colbait,
mititelul!
– Bine, mai baba. Dar în gandul sau: „Da manca-l-ar branca sa-l
manance, surla, ca mult ma mai înaduși cu dansul. De-am avea
paine și sare pentru noi, da nu sa-l mai îndop și pe dansul cu
bunatați… Cand m-aș potrivi eu babei la toate cele, apoi aș lua
campii!”
– Ce sa știu, mai baba? Ia, nu prea bune vești: împaratul vrea sa-și
marite fata.
– Da ce vrei, moșule!
– Daca poate sa-l faca, faca-l, moșnege; și atunci fata și jumatate din
împarația mea ale lui sa fie. Iara de nu, atunci… poate-i fi auzit ce-
au pațit alții, mai de vița decat dansul?! Daca te prinzi așa, apoi
mergi de-ți ada feciorul încoace. Iara de nu, cauta-ți de drum și nu
umbla cu gargaunii în cap.
– Apoi da, ce-i scris omului în frunte-i este pus, și tot de-o moarte
are sa moara cineva.
– Hai! ia-ți porcul de-aici și ieși afara! Și daca pana maine dimineața
n-a fi podul gata, moșnege, are sa-ți stea capul unde-ți stau talpile.
Înțelesu-m-ai?
– Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostași îmi
trebuiesc?
Nunta n-a mai facut, caci cu cine era s-o faca? Fata împaratului,
cum a ajuns la casa mirelui, i-au placut palaturile și socrii. Iar cand
a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urma,
strangand ea din umeri, a zis în inima sa: „Daca așa au vrut cu mine
parinții și Dumnezeu, apoi așa sa ramaie”. Și s-a apucat de
gospodarie.
Purcelul toata ziua mușluia prin casa, dupa obiceiul sau, iara
noaptea, la culcare, lepada pielea cea de porc și ramanea un fecior
de împarat foarte frumos! Și n-a trecut mult, și nevasta lui s-a
deprins cu dansul, de nu-i mai era acum așa de urat ca dintai.
La vro saptamana, doua, tanara împarateasa, cuprinsa de dor, s-a
dus sa-și mai vada parinții; iara pe barbat l-a lasat acasa, caci nu-i
da mana sa iasa cu dansul. Parinții, cum au vazut-o, s-au bucurat
cu bucurie mare, și, întreband-o despre gospodarie și barbat, ea a
spus tot ce știa. Atunci împaratul a început s-o sfatuiasca, zicand:
– Ca bine zici, mama! iaca, mie nu mi-a venit în cap de una ca asta.
– Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau, atunci
sa plesneasca cercul acesta, și numai atunci sa se nasca pruncul
din tine, pentru ca ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit și
cazaturile ieste de batrani, m-ai nenorocit și pe mine și pe tine
deodata! Și daca vei avea candva nevoie de mine, atunci sa știi ca
ma cheama Fat-Frumos și sa ma cauți la Manastirea-de-Tamaie.
– Cine-i acolo?
– Eu sunt, un drumeț ratacit.
– Om bun, maicuța!
Și, sarmana, s-a chinuit așa pana despre ziua, dar înzadar, caci
împaratul parca era dus pe ceea lume!
– Acest lapte nu se mai bea și, cum a zis, l-a și aruncat pe furiș,
undeva, și pe loc s-a facut ca doarme dus.