CSEI Baia Mare

MATEI ROZICA
CLASA A IX-A
Istoria bogată a românilor legată de podoabe

Românii au, poate, una dintre cele mai bogate palete de podoabe tradiţionale dintre
popoarele europene. Farmecul costumului tradiţional românesc este foarte bine pus în valoare
de bijuteriile specifice, cu care româncele noastre neaoşe se mândresc din moşi-strămoşi!
Zestrea pe care ne-au lăsat-o bunicii noştri, arta de a împleti bentiţe sau zgărzi, de a purta
„nealcoş” un colier sau o brăţară colorată din mărgele este de nepreţuit în zilele noastre. Se
îmbină foarte bine tradiţia cu grija pentru detalii şi bjuterii de calitate din partea tinerilor de
azi.
Am ales, aşadar, să transmitem câte ceva despre bijuteriile cu motive tradiţionale
româneşti şi să arătăm câte lucruri frumoase se pot realiza cu o duzină de mărgele, panglici,
paiete, nasturi sau flori. Bineînţeles, se găsește în comerț deja, tot ce e necesar pentru a ne
transforma peste noapte în cel mai desăvârşit bijutier.

Fig. nr. 2.1 Brățară tradițională

1. Arta populară este foarte la modă

Podoabele, pentru că aşa erau numite pe vremea bunicilor noştri, făceau parte din
portul tradiţional de ceremonie şi mai rar erau purtate în zilele obişnuite. În vremuri străvechi
li se atribuiau puteri magice, nu doar estetice, iar purtarea lor nu avea ca scop doar
înfrumuseţarea persoanei care le purta, ci şi acela de a marca în cadrul societăţii statutul
social, avuţia, starea civilă, vârsta sau sexul.
În etnologia ţării regăsim tradiţii cu adevărat fascinante, ca de exemplu împodobirea
capului femeii cu flori, panglici, cununi, coroniţe, „păuniţe”, diademe ori ace de păr. Chiar şi
flăcăii îşi împodobeau căciulile şi pălăriile, aşa că am putea spune că suntem un popor în
esenţă „fashion”.

2. Laţitarul, strămoşul colierului-statement

Dacă ne referim, însă, la podoabele pentru gât şi piept, acestea se regăseau aproape
exclusiv în portul feminin. Câţi dintre voi ştiţi de ”Laţitar”, confecţionat din mărgele foarte
mici, înşirate pe aţe care se împletesc între ele imitând o ţesătură? Este, de fapt, o bentiţă cu
margini de colţi şi este, dacă vreţi, strămoşul actualului colier-statement. Laţitarul avea
elemente specifice fiecărei zone a ţării şi era decorat divers prin alternanţa culorilor (figuri
geometrice, chiar flori stilizate). Spre exemplu, în Maramureş, mărgelele folosite la
confecţionarea laţitarului sunt foarte mărunte iar culorile închise, îndulcite cu nuanţe de alb şi
de ocru. Dacă ajungem însă în Moldova, mărgelele laţitarului sunt mai robuste, predominând
roşu şi brun.

1
 Cu totul speciale în portul românesc erau cingătorile prinse în talie. Meşterii făureau
podoabe din metal care se purtau în jurul taliei şi pe şolduri, iar pe curelele de piele erau
aplicate ţinte de cositor.

3.Mărgelele de nisip fac minuni în creaţiile cu motive folclorice

Istoria podoabelor tradiţionale româneşti este pe cât de interesantă pe atât de colorată.
Un lucru bun este acela că tinerii pasionaţi de bijuterii „hand made” au păstrat multe
elemente în creaţiile contemporane.
Spre exemplu, acest pandantiv, denumit „Hora de fete” este brodat manual cu mărgele
de nisip gri şi roşii, cristale argintii şi mărgele firepolish Cehia. Are ca imagine centrală hora
de fete. Un mod atât de creativ de a readuce simbolurile din trecutul nostru cultural în zona
actuală, urbană!

O altă bijuterie cu motive tradiţionale care poate fi confecţionată este zgardana (colier
la baza gâtului), care se realizează din mărgele de nisip de 2 milimetri (albe, roşii, portocalii,
albastre, verzi, negre). După ce e confecționată, se poartă şi pe mână, ca brăţară.
Tot cu ajutorul mărgelelor de nisip se poate crea o brăţară cu motive tradiţionale
româneşti, ca cea din imaginea de mai jos.

Fig. nr. 2.3 Colier Zona Alba Fig. nr. 2.4 Zgarda Margele Nisip
Colier statement tradițional
Cine nu îşi doreşte să aibă în garderobă un colier tradițional? Se poate realiza unul ca
cel din imagine, dacă se ia că bază piele naturală neagră, mărgele Toho auriu şi verde patinat,
iar pe bandă aplicaţi din loc în loc cristale Swarovski de culoarea smarald şi topaz.
Toate accesoriile şi tipurile de pietre, mărgele şi cristale de care este nevoie pentru
confecționarea unui asemenea colier se găsesc în comerț.

2
 Fig. nr. 2.5 Colier tradițional
Modele de mărgele, brățări și coliere
“Cristalele sunt copiii mariajului dintre Rai si Pământ. Sunt darul făcut de Gaia -
spiritul planetei noastre, pentru a spori puterea luminii si a iubirii”.
Folosind cristale Swarovski, perle de cultura şi diferite tipuri de margele, creatoarea
acestor bijuterii ne încântă, prin folosirea diferitelor tehnici ale acestei arte, cu adevarate
minunăţii ce ne pun in valoare ţinuta, ne încântă ochii şi inima.

Fig. nr. 2.6 Brățară îngustă și inel lucrate manual cu cristal Swarovski Aquamarine

Fig. nr. 2.7 Colier multicolor, model tradițional din Maramureș cu mărgeluțe

Fig. nr. 2.8 Bratara multicolora, model traditional din Maramureș cu mărgeluțe

3
 Fig. nr. 2.9 Brățări multicolore, model tradițional din Maramureș cu mărgeluțe

Fig. nr. 2.10 Gherghef special pentru coaserea de mărgeluțe

Fig. nr. 2.11 Brățară multicoloră, model tradițional din Maramureș cu mărgeluțe și acele cu
care se coase la ghergheful special pentru mărgele

Fig. nr. 2.12 Brățări multicolore, cu diferite modele

4
 Fig. nr. 2.13 Modele tradiționale din diferite zone geografice

Fig. nr. 2.14 Colier și brățări multicolore, model tradițional din diferite zone geografice

Fig. nr. 2.15 Brățară multicoloră, desenul modelului.

5
 Modele realizate din mărgele în stil maramureșean
Designul vestimentar maramureşean
Portul popular reprezintă un document de viaţă şi trebuie considerat ca atare. Strâns
legat de existenţa omului, costumul popular a reflectat în decursul timpului, aşa cum reflectă
şi astăzi, mentalitatea şi concepţia artistică a poporului. Costumul popular s-a dezvoltat odată
cu istoria, fiind expresie a tradiţiilor închegate de-a lungul veacurilor. Formele de viaţă
socială, politice în care a trait poporul român în general şi ţărănimea română în special - îşi
găsesc o oglindire plastică în felul de a se îmbraca şi mai ales în felul de a ornamenta artistic
vestimentația.
In confecționarea îmbrăcămintei, creatorul popular s-a supus anumitor „canoane” care
stau la baza formei (a croielii), a structurii costumului, a compoziției ornamentale, a
amplasării acestora în spaţiu și a coloritului. Relațiile bine stabilite intre aceste valori sunt
rezultatul unei îndelungate experienţe şi supuse unor discipline riguroase care se integrează în
tradiţie şi conferă costumului popular calitatea de „creație autentică” cu valoare de
document.
Peste întrega întindere a ţării noastre portul popular se încadrează într-o unitate de stil
generală, reprezentând tipologia costumului românesc, ale cărei caractere întrunesc trăsăturile
esenţiale de vestimentație purtată de ţărani pe suprafaţa României.
De la o regiune la alta însă, costumul a primit, pe parcursul istoriei, aspecte diferite.
Noțiunea de costum tradițional autentic se referă la creația populară structurată pe anumite
elemente de stil ce s-au perpetuat în zonele constituite etnografic. In sudul țării noastre,
realitățile istorice oglindite în etnografie ne-au dus la conturarea unei întinse regiuni de
cultură populară cu elemente comune care leagă portul. Portul popular din Maramureş are
numeroase note de sobrietate, frumusețe şi incontestabilă vechime şi s-a păstrat din fericire
bine în faţa valului modernismului.

1. Portul femeiesc
Cămașa pentru femei este țesută în casă în război manual, din pânza de in şi cânepa
pentru zilele de lucru şi numai din bumbac pentru zilele de sărbătoare. In fața are un decolteu
în formă de pătrat, dreptunghi sau rotund, brodată cu ornamente florale de culori vii, roșu,
verde, albastru, într-o bogată paleta de combinații, dovedind fantezia şi talentul înnăscut al
femeilor, transmise din generaţie în generaţie. Mânecile sunt trei sferturi, terminate cu o
manşetă mai largă încreţită în întregime şi brodată, iar pe margine cu acea “cipca” (dantela)
cu “coltişori”.
Poalele (fusta din pânză albă ţesută în casă, peste care se aşează cele două zadii) sunt
făcute din acelaşi material ca şi cămaşa, mai largi şi încreţite puţin la talie, iar jos pe margine
sunt tivite cu aceeaşi “cipcă” cu colţişori făcută cu acul de croșetă, care trebuie să se vadă pe
sub zadie, pentru a contura imaginea artistică a costumului.

Fig. nr. 3.1 Port popular pentru femei din Maramureș

Cele două zadii vărgate cu dungi orizontale se prezintă într-o succesiune cromatică:
roșu cu negru, galben cu negru, portocaliu, verde etc., diferind de la un sat la altul. Ele se pun

6
peste poale, în față și în spate, fiind prinse cu baiere de lână (șnur împletit din lână, în mai
multe culori) împletite, iar culorile diferă în raport cu vârsta, în sensul că fetele tinere poartă
culori mai vii, iar pe măsură ce înaintează în vârsta trec la culori mai șterse.
Pieptarul este făcut din piele de oaie sau de miel cu blană înăuntru, scurt și strâmt,
fără mâneci, cu motive florale abundente, care cuprind toată suprafața într-o varietate
cromatică, se poartă indiferent de anotimp şi nu se încheie niciodată. Pielea de oaie este
tăbăcită acasă, de către țăranul român, după rețete străvechi, iar cusutul se face in totalitate
manual. Motivele florale sunt şi aici, la fel ca la zadii în funcţie de vârsta persoanei care îl
poartă.
Guba mițoasă folosită pentru sezonul rece, este cel mai vechi element al costumului
femeiesc şi a suferit cele mai puţine modificări in timp. ’Panura’, din care se face guba este
țesută manual din lână de oaie, albă natural, gri natural sau uneori este vopsită negru.
Opinca folosită ca încălţăminte tradiţională, este confecționată din piele de vițel
tăbăcită manual, iar glezna piciorului este înfășurată în obiele groase din lână albă sau ciorapi
croșetați din lâna albă cu diferite modele geometrice.
“Zgărdanul” ca element de podoaba, se poartă în jurul gâtului şi este făcut din
mărgeluțe foarte mici împletite in motive geometrice, in diferite culori. La fel ca alte obiecte
decorative, ține cont de vârsta pe care o are posesoarea prin culori si mărime.

2. Portul bărbătesc
Este mult mai simplu decât cel femeiesc.
Cămașa este țesută din pânza albă de bumbac, cusută simplu cu broderii la gât și la
mâneci, cu mătase albă sau galbenă. Mânecile sunt largi, lungi sau trei sfert și se termină cu
“cipca cu colțișori” la cămășile de sărbătoare.
Pantalonii numiți “gatii” se poartă vara, sunt largi și scurți până deasupra gleznelor,
sunt foarte comozi fiind țesuți din pânza de bumbac albă. Pentru iarna poartă “cioarecii”
simpli din lână albă sau gri, deosebit de călduroși.
Pieptarul este fastuos brodat, cu multe elemente ornamentale, ținte din metal, ciucuri
din lână, confecționați din piele, cu blană pe dinăuntru și se poartă neîncheiat.
Laibărul, lericul și guba confecționate din “panura”(țesătura) de lână albă, și tivite pe
margine cu catifea neagră, sunt de o eleganță și o sobrietate aparte.
“Straița” țesută în carouri sau “aleasă” în modele sofisticate, precum și “mânecările”
tricotate din lână colorată, fac de asemenea parte din costumul bărbătesc al moroșanului.

Fig. nr. 3.2 Port popular pentru bărbați din Maramureș

3. Influenta portului popular maramureșean în designul modern vestimentar

Frumusețea și diversitatea portului popular românesc au constituit o permanentă sursă
de inspirație pentru designeri. Portul popular din diferite zone ale țării este o sursă

7
inepuizabilă de inspirație. Totul constă în modul în care știi să valorifici această sursă,
aducându-i un plus de originalitate și transpunând-o în contemporaneitate.
Materialele naturale, croiul minimalist, soluțiile ingenioase de închidere, accentele de
culoare, florile țesute, jocurile de alb-negru și suprapunerile sunt lucruri care descriu perfect
moda sezonului dar, în același timp, nu sunt altceva decât citate din costumul popular
românesc. După 1989, când ne-am căutat inspirația pe meleaguri mai colorate, am preluat,
aproape fără discernământ, toate liniile și formele designerilor francezi sau italieni, în mod
ironic ignorând exact influența românească exercitată asupra creației unora dintre ei. Kenzo,
la începutul carierei şi-a căutat inspirația în zona Maramureșului. Tom Ford a încins mijlocul
manechinelor, atât la Gucci cât și la YSL, cu brâuri late din piele, nimic altceva decât
cunoscutele noastre chimire. Maestrul Yves Saint Laurent a avut și el ca "muza", în unele
dintre cele mai reprezentative colecții ale sale, tot ia românească.
Și designerii din România au redescoperit costumul popular țărănesc, cel autentic,
nemanelizat, pe care îl folosesc ca sursă principală de inspirație în colecțiile lor. Creatorii
români de modă Adrian Oianu, Lena Criveanu, Doina Levintza şi Dork au bifat, mai mult sau
mai puțin subtil, din catalogul costumelor populare din zona Maramureșului sau
Transilvaniei, ținute și accesorii. Lena Criveanu nu "ascunde" deloc că iubește costumul
popular. Pălăriile din paie trase ștrengărește peste ochi, purtate peste basmale înnodate în
jurul capului, imprimeurile manuale şi accesoriile tricotate din rafie te duc cu gândul la
costumul din Maramureș; iar paleta cromatică aduce aminte de covoarele țesute şi brodate
care se atârnau pe peretele de deasupra lăzii de zestre, în camera cea bună a casei.
Colecţia unei fime celebre "Mara Mi" încearcă o reinterpretare a motivelor folclorice,
astfel încât acestea să devină parte integrantă, fie a unei ţinute de zi sau de seară. Ea a
apreciat în mod special trench-urile cu decupaje atipice, din stofa și țesătură brodată manual,
precum și bolerourile cu umeri supradimensionați ce au avut ca element decorativ o
interpretare a unui element floral specific zonei Maramureșului.
Fiecare detaliu în parte a fost la locul său, finisajele impecabile iar croiul extrem de
precis. Un alt plus al colecției: pantalonii slim din bumbac satinat cu elemente decorative
realizate din stofa și inserate în modelul acestora. Silueta devine astfel alungită și perfect
balansată prin jocul de volume.
Deși se disting cel puțin 9 zone mari de folclor: Bucovina, Moldova, Dobrogea,
Muntenia, Oltenia, Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania, portul popular românesc este
unitar în toate aspectele sale esențiale și anume: material, croială, decor și colorit. Românii își
fac costumele din țesături albe de cânepă, in, bumbac, lână și borangic, produse în gospodăria
proprie.
4. Modele din colecția proprie
Realizarea de mărgele și accesorii pentru femei, poate fi un hobby care devine
meserie, care aduce plusvaloare și financiară și estetică, artistică și spirituală. Atunci când
cineva are un talent artistic, acesta ar trebui cultivat și adus la viață. Meseria de dascăl, are
rolul foarte important de a descoperi și îndruma aceste talente. Așa că, pe lângă meseria de
dascăl, vine cea de maistru popular, care transmite și noilor generații, ce a învățat de-a lungul
carierei și de la bătrâni.
Se prezintă în următoarele imagini, câteva din pleiada de modele realizate din pasiune
pentru arta decorativă și a frumosului.

8
Fig. nr. 3.3 Modele de brățări cu motive tradiționale

Fig. nr. 3.4 Modele de Colier și brățară

Fig. nr. 3.5 Modele de Zgardă și Mărgele

Fig. nr. 3.6 Modele de Zgardă tradiționale

9
 Fig. nr. 3.7 Modele de Colier și brățară culori pastel

Fig. nr. 3.8 Modele de Colier și brățară cu motiv tradițional

Concluzii
În zilele de azi, din fericire, poporul român a început să conştientizeze zestrea de aur a
portului popular, să aprecieze şi să promoveze tot mai mult valorile noastre proprii, portul
popular, artizanatul şi tradiţiile româneşti.
Diverşi artişti şi nu numai, au creeat capodopere de artă inspirate din portul popular
românesc, tocmai în ideea de a atrage atenția asupra originalului port românesc.
În acest asentiment a fost creeat colecția de coliere, brățări, zgardă și mărgele, în
scopul de a atrage atenţia asupra importantei înțelegerii şi conservării valorilor culturale
îndeosebi de către tânăra generație care a pierdut tot mai mult din ceea ce înseamnă
cunoaşterea portului popular şi semnificaţia acestuia.
Dar viitorul sună bine, fiindcă mai sunt maiștri populari care transmit tinerilor dornici
de frumos, arta și meșteșugul creării podoabelor tradiționale.

Bibliografie
[1] Tănăsescu Dorina, Antoaneta – „Estetica mărfurilor”, Ed Stolnicul Cantacuzino,
Targovişte, 1999

[2] Pamfilie , R. , Procopie, R. – “Estetica mărfurilor”, Ed Academia de Studii Economice,

Bucuresti, 1997

[3] http://www.hotcity.ro/cum-aratam/rubrica/pasarela-2009/andra-clitan-mara-mi

[4] http://maramures.romaniaexplorer.com/page_10970.html
[5] http://www.ladadezestre.com/others/despreMaramures.php

10