HEMOPTIZIA

Definiţie
Hemoptizia (gr, haima = sânge, ptyein = a
scuipa)= eliminarea pe gură, prin tuse, de
sânge provenit din căile respiratorii subglotice.
Hemoptizia reprezintă o URGENŢĂ MEDICALĂ,
care impune un diagnostic etiologic rapid în
vederea elaborării unei conduite terapeutice
adecvate!
 Etiopatogenie
Cele mai frecvente cauze de hemoptizie
sunt:
1. Infecţiile (60-70% din cazuri)
2. Cancerul bronho-pulmonar
3. Hipertensiunea venoasă pulmonară
1.Infecţiile sunt reprezentate, în ordinea
prevalenţei lor, de:
 Bronşite acute şi cronice
 Pneumonii bacteriene (mai ales cele cu
bacterii invazive precum Staphilococcus
aureus şi Pseudomonas aeruginosa) sau
virale (virusurile gripale)
 TBC pulmonară
 Bronşiectazii suprainfectate
 Micoze pulmonare (Aspergillus spp)
Infecţiile bronho-pulmonare pot produce
hemoptizie prin:
 Eroziuni mucoase cu denudarea capilarelor
bronşice (bronşite acute virale sau bacteriene,
bronşiectazii suprainfectate)
 Exudare şi diapedeză sangvină intra-alveolară
(pneumonia francă lobară)
 Efracţia dilataţiilor arterelor bronşice şi
anastomozelor arteriale bronho-pulmonare din
peretele bronşic (bronşiectazii, TBC,
aspergiloză) sau peretele unei caverne TBC (=
anevrism Rasmussen)
 Necroza parenchimului pulmonar (TBC,
pneumonii cu Staphilococcus aureus,
Pseudomonas aeruginosa, Aspergillus
fumigatus)
2.Cancerul bronho-pulmonar poate produce
hemoptizie prin diverse mecanisme:
 Invazia mucoasei
 Eroziuni vasculare
 Tumori hipervascularizate
 Infecţii substenotice.
3.Hipertensiunea venoasă pulmonară este
produsă cel mai frecvent de:
 IVS
 Stenoza mitrală
 TEP
Mecanismul de producere a hemoptiziei este
reprezentat de efracţia capilarelor pulmonare
prin creşterea bruscă a presiunii intravasculare.
În funcţie de posibilităţile tehnice de diagnostic,
hemoptizia rămâne de cauză necunoscută
(idiopatică) în 7-35% din cazuri !
 Tablou clinic
 În hemoptizie, sângele este roşu, aerat şi
puţin coagulabil (rămâne lichid), cu pH
alcalin
 Hemoptizia se poate repeta cu frecvenţă
variabilă şi uneori de mai multe ori pe zi
 Spre sfârşit, cantitatea şi frecvenţa
hemoptiziei diminuă, iar sângele devine
negricios, reprezentând reziduul bronşic.
 Caractere semiologice
 Volumul
 Simptomele premonitorii
 Simptomele şi semnele clinice
asociate.
 Volumul hemoptiziei poate fi:
 Masiv > 200 ml / zi. În cadrul hemptiziilor
masive se descrie hemoptizia fudroaiantă (fr,
foudre = fulger) sau cataclismică, de volum
foarte mare, produsă rapid, care, prin inundaţie
bronşică şi şoc hemoragic se soldează cu
exitus.
 Non-masiv < 200 ml / zi. O formă particulară din
această categorie este sputa hemoptoică
(sangvinolentă, hemoptizia minimă),
caracterizată prin prezenţa de striuri sangvine
în materialul expectorat şi întâlnită adeseori în
cancerul bronho-pulmonar.
Hemoptiziile produse prin efracţia sistemului
arterei pulmonare, care funcţionează în
regim presional scăzut, tind să fie non-
masive, în timp ce hemoptiziile cu origine în
sistemul arterelor bronşice (cca 90% din
cazuri), care funcţionează în acelaşi regim
presional ca şi arterele sistemice, au
potenţial de a deveni masive.
Hemoptizie masivă
Volumul hemoptiziei nu are valoare semiologică
în ceea ce priveşte diagnosticul etiologic, dar
este hotărâtor în stabilirea conduitei
terapeutice!
Deoarece hemoptizia este un semn clinic extrem
de anxiant atât pentru pacient, cât şi pentru
anturaj şi medic, volumul acesteia este de cele
mai multe ori supraevaluat. De aceea, pentru
cuantificarea corectă, se impune colectarea
sputei într-un recipient gradat.
 Simptomele premonitorii sunt
reprezentate de:
 Senzaţie de căldură
 Cefalee
 Ameţeli
 Dispnee
 Senzaţie de tensiune toracică
 Senzaţie de iritaţie (gâdilitură) laringiană
Simptomele premonitorii nu au valoare
semiologică în ceea ce priveşte diagnosticul
etiologic, dar sunt elemente importante în
diagnosticul diferenţial al hemoptiziei!
 Simptomele şi semnele asociate:
 Paloarea facială, transpiraţiile reci, dispneea cu
tahipnee, tahicardia şi anxietatea însoţesc hemoptizia
indiferent de etiologia ei
 Febra / subfebrilitatea sugerează o etiologie
infecţioasă, cancerul bronho-pulmonar, TEP sau
vasculitele cu atingere pulmonară
 SPIV ridică suspiciunea de TBC, bronşiectazie sau
cancer bronho-pulmonar
 Durerea toracică unilaterală însoţeşte hemoptizia din
TEP şi uneori cancerul bronho-pulmonar
 Asocierea, la femeie, cu menstra, reprezintă
hemoptizia catamenială (gr, katamenios = lunar) sau
vicariantă (lat, vicarius = substitut, înlocuitor), semn al
endometriozei pulmonare.
 Diagnostic diferenţial
 Epistaxisul posterior
 Stomato-gingivoragia
 Pseudo-hemoptizia
 Hematemeza
 Hemoptizia factitia.
 Epistaxisul posterior urmat de scurgerea
sângelui în rino-faringe şi eliminarea acestuia
prin tuse poate fi exclus în urma examenului
local
 Stomato-gingivoragia din stomatite, gingivite,
abcese amigdaliene, difterie, diateze
hemoragice este şi ea uşor de diagnosticat prin
lipsa tusei şi simpla inspecţie a cavităţii bucale
 Pseudo-hemoptizia = eliminarea pe gură, prin
tuse, de sânge provenit de la nivelul căilor
respiratorii supra-glotice. Coexistenţa
epistaxisului sau a expectoraţiei sangvinolente,
dar neprecedată de tuse, pot fi evocatorii.
 Hematemeza poate fi diferenţiată de
hemoptizie prin:
 Existenţa afecţiunilor gastrice sau hepatice în
antecedente
 Eliminarea sângelui pe gură, dar nu prin tuse, ci
prin vărsătură
 Sângele eliminat este neaerat, negru (în zaţ de
cafea), cu pH acid, amestecat cu mucus filant şi
alimente şi coagulează rapid.
Diagnosticul diferenţial între hemoptizie şi
hematemeză nu este întotdeauna facil
deoarece:
 În hematemeza masivă, exteriorizată rapid,
sângele este roşu deschis şi are pH alcalin
 Hematemeza poate conduce la aspiraţia
sângelui în căile respiratorii, urmată de
evacuarea acestuia prin tuse, mimând o
hemoptizie
 În hemoptiziile mari, o parte din sânge poate
fi înghiţit şi eliminat ulterior ca hematemeză.
 Hemoptizia factitia = hemoptizia simulată.
Simularea se face de obicei prin plăgi muşcate
ale limbii sau mucoasei jugale sau prin sugerea
gingiilor. Diagnosticul în aceste cazuri este
facilitat de către:
 Existenţa profilului psihologic particular
(nevropaţi, isterici)
 Eliminarea sângelui fără tuse
 Aspectul roşu al sângelui, amestecat cu salivă
 Prezenţa la examenul microscopic a celulelor
epiteliale plate şi a florei bacteriene polimorfe
caracteristice cavităţii bucale.
 Semnificaţie clinică
Deşi majoritatea hemoptiziilor au etiologie şi
evoluţie benignă, hemoptizia trebuie
considerată întotdeauna o manifestare
clinică gravă, cu potenţial letal.