Considerăm o unitate de creştere şi îngrăşare a porcinelor, cu

matcă proprie care are planificată o producţie de 1000 tone

greutate vie livrată pe an.
I.Indicatori tehnici pe care trebuie să-i realizăm :

 greutatea medie de livrare a tineretului porcin :110 kg;

 mortalitatea planificată la tineretul porcin : 15 %;
 prolificitatea medie a scroafelor :10 purcei;
 fătările nereuşite : 5 %;
 număr mediu de fătări pe an şi scroafă (i.f.s.) : 2
 numărul mediu de scroafe repartizate pe vier : 18/1;
 reforma anuală prevăzută la scroafe : 40 %;
 reforma anuală prevăzută la vieri : 50 %;
 rezerva suplimentară în cazul scrofiţelor şi a vieruşilor de înlocuire :
25 %;
 greutatea medie de livrare a reformelor : scroafe reformate 240 kg;
vieri reformaţi 260 kg; scrofiţe reformate 130 kg şi vieruşi reformaţi
140 kg.
Iniţial vom calcula necesarul anual de porci graşi ce trebuie livraţi,
plecând de la cifra planificată şi greutatea medie de livrare.

1.000.000. kg : 110 kg =>9091 porci graşi.

Pentru a realiza cei 9091 porci graşi unitatea trebuie să producă un

număr mai mare de purcei fătaţi ţinând cont de procentul de
pierderi realizat de la fătare şi până la livrare dacă mortalitatea
este de 15 % înseamnă că indicele de supravieţuire este de 85 %.

100---------------------85
X---------------------9091
X = 10.695 purcei fătaţi.

Pentru a obţine cei 10.695 purcei fătaţi avem nevoie de un număr

de fătări reuşite care se obţine prin împărţirea purceilor fătaţi la
prolificitatea medie.

10.695 purcei fătaţi : 10 = 1.070 fătări reuşite

Din păcate, nu toate fătările sunt reuşite, există scroafe care pot făta
purcei morţi, neviabili sau un număr mic de purcei la fătare. Dacă
procentul de fătări nereuşite reprezintă 5 % din fătări atunci numărul
la fătări nereuşite va fi:

100-----------------------5
1070---------------------X
X = 54 fătări nereuşite

Numărul total de fătări se obţine prin însumarea fătărilor reuşite plus

fătări nereuşite

1070 + 54 = 1124 fătări totale

Necesarul de scroafe se obţine prin împărţirea numărului total de fătări
la numărul mediu de fătări pe scroafă.

1124 : 2 = 562 scroafe de reproducţie.

Necesarul de vieri de reproducţie se obţine prin împărţirea numărului

de scroafe la raportul între sexe.

562 : 18 = 32 vieri de reproducţie.

Anual o parte din scroafe şi vieri se reformează, în funcţie de

procentele de reformă planificate.
100-----------------------------40
562-----------------------------X
X = 225 scroafe reformate anual

100-------------------------50
32---------------------------X
X = 16 vieri reformaţi anual.
Pentru înlocuirea scroafelor şi vierilor reformaţi se vor cumpăra
scrofiţe şi vieruşi de înlocuire cu 25 % în plus față de necesar,
deoarece nu toate scrofiţele şi vieruşii vor fi apţi de reproducţie.

125------------------------100
X---------------------------225
X = 282 scrofiţe înlocuire.

125-------------------------100
X-----------------------------16
X = 20 vieruşi înlocuire.

Prin diferenţa dintre necesarul de scrofiţe şi vieruşi de înlocuire şi

necesarul de scroafe şi vieri reformaţi se obţine numărul de scrofiţe
şi vieruşi reformaţi.

282 – 225 = 57 scrofiţe reformate

20 – 16 = 4 vieruşi reformaţi.
 Categoria Capete Greutatea Greutatea
medie (kg) totală (tone)

Porci graşi 9091 110 1.000,01

 La realizarea planului de
Scroafe 225 240 54
producţie se va ţine cont reformate
de numărul de porcine
livrate şi de greutatea Vieri 16 260 4,16
reformaţi
medie de livrare a
fiecărei categorii. Scrofiţe 57 130 7,41
reformate

Vieruşi 4 140 0,56

reformaţi

TOTAL 9393 113,5 1.066,14

Centralizatorul planului de producţie

Faţă de cifra planificată de 1000 tone greutate vie se realizează în plus
cu 66,14 tone, respectiv o depăşire cu 6,61 %. Dacă dorim să cădem pe
cifra planificată avem două posibilităţi :

- fie reducem greutatea de livrare a porcilor graşi fără să modificăm

efectivele,

- fie din cifra de plan scădem greutatea reformelor şi refacem de la

început calculul, în acest caz efectivul se modifică.

Faţă de valorile prezentate în acest model de calcul, fiecare crescător de

porcine poate să facă modificări în funcţie de planul pe care vrea să îl
realizeze, de potenţialul genetic al porcinelor, de condiţiile de
întreţinere şi furajare acordate şi de intensitatea de exploatare.
Pentru a stabili necesarul de spaţiu în sectorul de maternitate creşă
trebuie să ţinem cont de următoarele elemente:

- numărul total de fătări (Ntf)= 1124;

- durata de staţionare a unei serii (Ds), care se formează din: 4 zile

înainte de fătare, 32 zile perioada de alăptare, 60 zile perioada de
creştere, care rezultă prin împărţirea sporului total în perioada de
creşă la sporul mediu zilnic planificat de 383 g (greutate iniţială la
înţărcare 7 kg, greutatea la final 30 kg, de unde rezultă că sporul
total va fi de 30 – 7= 23 kg : la 0,383 kg spor mediu zilnic rezultă
cele 60 de zile ) şi 4 zile timpul necesar dezinfectării spaţiului

Ds = 4 + 32 +60 + 4 = 100 zile

Numărul de serii (Ns) de fătare ce se pot realiza într-un an în
aceeaşi boxă (indice de folosire a boxei) va fi:

365 365
Ns =   3,65 număr de serii;
Ds 100
Numărul total de boxe pe serie (Nbs) în maternitate creşă se
calculează raportând numărul de fătări la numărul de serii,

Numărul de boxe pe compartiment (Nbc) se află ţinând cont de

numărul de boxe ce se populează zilnic (Nbz) şi de perioada în zile
de formare a compartimentului(Z):
Nbc = Nbz x Z
Numărul de boxe ce se populează zilnic se află raportând numărul de
boxe pe serie (Nbs) la durata de staţionare (Ds)
Ntf 1124
Nbs =   308. boxe pe serie
Ns 3,65

rotunjit 3 boxe pe serie

Perioada în care se populează un compartiment se recomandă să nu fie
mai mare de 7 zile, pentru ca diferenţa de vârstă a purceilor din acelaşi
compartiment să nu fie prea mare.

În exemplul dat am stabilit Z = 4 zile. În acest caz numărul de boxe pe

compartiment va fi:

Nbc = Nbz x Z = 3 x 4 = 12 boxe pe compartiment;

Numărul total de compartimente(Ntc) se stabileşte prin împărţirea

numărului total de boxe pe serie (Tbs) la numărul de boxe pe
compartiment (Nbc):

Nbs 308
Ntc =   25,66 rotunjim la 26 compartimente;
Nbc 12
Verificare: 26 compartimente x 12 boxe pe compartiment = 312
boxe faşă de 308 rezultat din calcul de unde rezultă un plus de 4
boxe .

Schiţă boxă de fătare

Legendă:
1. zonă scroafă;
2. hrănitor scroafă;
3. adăpătoare;
4. paturi calde;
5. hrănitor purcei;
6. zonă mişcare purcei;
7. uşă.

Cele 12 boxe de pe un compartiment se pot amplasa pe 2,

3, sau 4 rânduri. În cazul în care amplasăm boxele pe 4
rânduri rezultă 3 boxe pe rând (12 :4 = 3)
 Schiţă de compartiment
L = 4,5 m
Uşă
Alee de serviciu

1 Boxă de fătare 2 Boxă de fătare 3 Boxă de fătare

l = 11,4 m 4 Boxă de fătare 5 Boxă de fătare 6 Boxă de fătare

Uşă
Alee de serviciu

7 Boxă de fătare 8 Boxă de fătare 9 Boxă de fătare

10 Boxă de fătare 11 Boxă de fătare 12 Boxă de fătare

Alee de serviciu Uşă

Lungimea compartimentului = 3 x 1,5 = 4,5 m

Lăţimea compartimentului = 4 x 2,25 + 3 x 0,8 = 11,4 m
Cele 26 de compartimente pot fi amplasate în două adăposturi a câte 13 compartimente fiecare.
Schiţă de adăpost.

L = 69 m

Lungimea adăpostului = 13 x 4,5 + 7 x 1,5 = 69 m

Lăţimea adăpostului = 11,4 m

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
 Acest sector preia anual din maternitate plus creşă un număr de 9091
capete tineret porcin la 30 kg şi îi livrează la greutatea planificată de
110 kg. În perioada de creştere şi îngrăşare a tineretului planificăm un
spor mediu zilnic de 800 g.

Durata de staţionare (Ds):

- perioada de timp necesară pentru realizarea sporului total

110kg  30kg
=  100 zile
0,8kg

- pentru dezinfecţie se alocă 4 zile

Ds = 100 + 4 = 104 zile

Numărul de serii (Ns)

Ns = 365  3,51
104
serii pe an.
-Număr locuri pe serie
9091capete
Nls = = 2590 locuri pe serie
3,51
2590
Nlz = = 25 locuri care se populează zilnic
104

Dintr-un compartiment de maternitate creşă se livrează la fiecare 4 zile 100 capete

tineret (4 x 25 = 100). Un compartiment de îngrăşare se poate forma din purceii
proveniţi din 1, 2, sau 3 compartimente de maternitate plus creşă, alegem varianta a II-a
şi în acest caz capacitatea unui compartiment de îngrăşare va fi de 2 x 100 = 200 locuri.
Numărul de compartimente (Nc):

2590
Nc = = 13 compartimente de îngrăşare pentru tineret.
200
Tot în sectorul de îngrăşare se cazează şi scroafele adulte reformate (225
capete) precum şi vierii adulţi reformaţi (16 capete). Numărul total de
animale adulte reformate anual va fi 225 + 16 = 241 adulte reformate.

Durata de staţionare:
- perioada de îngrăşare = 90 zile;
- perioada de dezinfecţie = 4 zile
Ds = 90 + 4 = 94 zile

Numărul de serii:
Ns = 365 : 94 = 3,88 serii pe an

Numărul de locuri pe serie

Nls = 241 : 3,88 = 63 locuri pe serie
Pentru cele 62 de animale adulte pe serie se mai prevede un
compartiment de îngrăşare. În acest caz, sectorul de îngrăşare se
formează din 13 compartimente pentru tineret şi unul pentru
adulte, în total 14 compartimente.

Cele 14 compartimente de îngrăşare se por amplasa în două

adăposturi a câte 5 compartimente fiecare şi un adăpost a 4
compartimente. Într-un compartiment de îngrăşare am stabilit că
asigurăm 200 locuri de cazare pentru tineret.

Amplasarea boxelor în compartiment se poate face pe patru

rânduri (200 locuri / 4 rânduri = 50 locuri pe rând. Pe boxă se pot
caza 10 capete de unde rezultă că pe un rând vom avea 5 boxe
(50 : 10 = 5)
 Schiţă boxă de îngrăşare
Suprafaţa boxei 10 cap x 0,75 m2 = 7,5 m2
l = 2,84 m
10 x0,3
Frontul de furajare (la discreţie) = 1,5m
2
2
St = 7,5 m
1,84 m

L = 13,2 m
Front de furajare
Uşa 1,5 m
0,8

Schiţă de compartiment de îngrăşare

L=13,2 m

Alee 0,8 m

l = 12,96 m

Alee 0,8 m

Lungimea compartimentului = 5 x 2,64 = 13,2 m

Lăţimea compartimentului = 4 x 2,84 + 2 x 0,8 = 12,96
Schiţă de adăposturi de îngrăşare
 L = 69m

l=12,96 m
C1 C2 C3 C4 C5

L=55,8m

l=12,96m
C1 C2 C3 C4 C5

Lungimea adăpostului = 5 x 13,2 + 2 x 1,52 = 69 m

Lăţimea adăpostului = 12,96 m

Lungimea adăpostului = 4 x 13,2 + 2 x 1,5 = 55,8 m

Lăţimea adăpostului = 12,96 m
În aceste sectoare se vor caza scroafele de reproducţie (562
capete), vierii de reproducţie (32 capete), scrofiţe de
reproducţie (282 capete) şi vieruşii de reproducţie (20 capete).

1. Calculul spaţiului de cazare în sectorul de gestaţie

Durata de staţionare = 110 zile + 4 zile = 114 zile
110 zile de gestaţie (ultimele 4 zile de gestaţie scroafele sunt
cazate în sectorul de maternitate), 4 zile perioada de
dezinfecţie. Deoarece într-un an de zile scroafele parcurg 2
cicluri de reproducţie înseamnă că durata de staţionare va fi
dublă.

Ds = 114 x 2 = 228 zile

Numărul de serii anual = 365 : 228 = 1,6 serii pe an
Numărul de locuri pe serie = 562 : 1,6 = 352 locuri pe serie
Cele 352 de locuri se pot amplasa într-un singur adăpost,
considerăm că amplasăm boxele pe 4 rânduri (352 : 4 = 88
locuri pe rând) ,iar pe boxă vom pune câte 4 scroafe (88 : 4 =
22 boxe pe rând.
 Schiţă de boxă gestaţie Schiţă adăpost gestaţie
L = 3,14 m L = 69 m

22 boxe
Alee 0,8 m
l = 3,06 m l = 13,84 m
St = 9,6 m
2 22 boxe

22 boxe

Front de furajare Alee 0,8 m

Uşa 2m
0,8 L = 2,34 m 22 boxe

2
Suprafaţa boxei = 4 cap x 2,4 m = 9,6 m
2 Lungimea adăpostului = 22 x 3,14 m = 69 m
Frontul de furajare = 4 cap x 0,5 m = 2 m Lăţimea adăpostului = 4 x 3,06 + 2 x 0,8 m = 13,84 m
 2. Calculul spaţiului de cazare în sectorul de pregătire pentru montă
În acest sector se vor caza scroafele în pregătire pentru montă, scrofiţele,
vierii şi vieruşii.
a) Calculul spaţiului de cazare pentru scroafele în pregătire pentru montă.
365 – (220 + 72 = 73 zile ), 220 zile scroafele staţionează în sectorul de gestaţie şi
72 de zile staţionează pe an în sectorul de maternitate, şi 4 zile alocăm pentru
dezinfecţie,
Ds = 73 + 4 = 77 zile
Numărul de serii = 365 : 77 = 4,74 serii
Numărul de locuri pe serie = 562 : 4,74 = 119 locuri pe serie
Dacă populăm cu 4 scroafe pe boxă rezultă 119 locuri : 4 = 30 boxe necesare pentru
scroafele în pregătire pentru montă.
b) Cazarea scrofiţelor de înlocuire .
Considerăm că scrofiţele se achiziţionează la vârsta de 6 luni şi se introduc la
reproducţie la vârsta de 8,5 luni. În acest caz durata de staţionare a lor va fi de 75 zile
+ 4 zile dezinfecţie = 79 zile.
Numărul de serii = 365 : 79 = 4,62 serii
Numărul de locuri pe serie = 282 : 4,62 = 61 locuri pentru scrofiţe
Cazarea scrofiţelor se face tot câte 4 pe boxă de unde rezultă 61 locuri /4 = 16 boxe
pentru scrofiţe
c) Cazarea vieruşilor de înlocuire se face după acelaşi principiu ca şi în cazul
scrofiţelor. Ds = 79 zile, numărul de serii = 4,62. Numărul de locuri pe serie = 20 :
4,62 = 5 locuri. Cazarea vieruşilor în boxe colective a câte 4 pe boxă (5 : 4 =2 boxe
pentru vieruşi)
d) Durata de staţionare a vierilor adulţi este de 365 zile de unde rezultă că
numărul de locuri va fi egal cu numărul de vieri (32). Numărul de boxe = 32 : 4 = 8
boxe pentru vieri.
Tot în sectorul de pregătire pentru montă şi montă se prevăd
câte 4 boxe de montă .

În final în sectorul de pregătire pentru montă avem nevoie de :

30 boxe pentru scroafe + 16 boxe pentru scrofiţe + 2 boxe
pentru vieruşi + 8 boxe pentru vieri + 4 boxe pentru montă, un
total de 60 de boxe.

Considerăm că cele 60 de boxe se vor amplasa într-un adăpost,

pe 4 rânduri revenind câte 15 boxe pe rând.
 Schiţă boxă de montă.
Schiţă boxă reproducţie L = 3,3 m
L = 3,33 m

2
l=3m St = 10 m2
St = 10 m

l=3m

Front de furajare Uşa

Uşa 2m
0,8
0,8
L = 2,53 m
L = 2,53 m

2 2
Suprafaţa boxei = 4 cap x 2,5 m = 10 m
Frontul de furajare = 4 cap x 0,5 m = 2 m

Boxă reproducție Boxă montă

 Schiţă de adăpost de pregătire pentru montă şi montă.

L = 49,5 m

15 boxe
Alee 0,8 m

15 boxe

l = 13,6 m
15 boxe

Alee 0,8 m

15 boxe

Lungimea adăpostului = 15 x 3,33 = 49,5 m

Lăţimea adăpostului = 4 x 3 + 2 x 0,8 = 13,6 m .
 Fluxul tehnologic

Filtru FNC

Cântar
Birouri

M +C ÎNGRĂŞĂTORIE

M +C
CASTEL ÎNGRĂŞĂTORIE
APĂ

GESTAŢIE
ÎNGRĂŞĂTORIE

P M STAŢIE
EPURARE
 Sectorul Nr. adă- Nr.comparti- Nr.total Dimen- Suprafaţa Suprafaţa Dimen- Supra- Suprafa- Coeficien-
posturi mente compar- siuni unui Adăpostu- Nr. de boxe siunile faţa ţa utilă tul de
timente adăpost adăpost rilor Pe compar- Pe Pe toate boxei boxei (m) utilizare
L/ l m (m2 ) S.T timente adăpost adă (m) (m) a spaţiului
(m) postu %
rile
Maternitate 2 13 26 69/11,4 786,6 1573,2 12 156 312 2,25/1,5 3,38 1054,56 67,03
creşă
Gestaţie 1 1 1 69/13,84 954,96 954,96 88 88 88 3,06/3,14 9,6 844,8 88,46
Pregătire ptr. 1 1 1 49,5/13,6 673,2 673,2 60 60 60 3,33/3 10 600 89,13
montă
Îngrăşătorie 2 5 14 69/12,96 894,24 2691,65 20 100 280 2,84/2,64 7,5 2100 78,02
1 4 55,8/12,96 723,17 20 80
Total 5893,01 4599,36 78
 Aceşti factori pot fi împărţiţi în 3 categorii: factori dependenţi de
animal; factori dependenţi de furaje şi factori dependenţi de condiţiile de mediu
în care trăieşte animalul.
Având în vedere faptul că aceşti factori au fost prezentaţi detaliat în
cursul general „Tehnologia creşterii suinelor” în prezentele note de curs
Proiectare tehnologică la suine” ne rezumăm doar a-i enunţa:

a) Factori dependenţi de animal: particularităţile morfologice ale aparatului

digestiv; potenţialul genetic al suinelor, individualitatea; sexul; forma de
producţie şi starea fiziologică.

b) Factori dependenţi de furaje: nivelul diferitelor substanţe nutritive din raţie;

raporturile dintre substanţele nutritive; densitatea nutritivă a raţiei; calitatea
furajelor; biostimulatori introduşi în hrană, fineţea măcinişului; amestecarea
corectă a componentelor raţiei; tehnologia de hrănire; trecerea treptată de la un
furaj la altul; respectarea programului de furajare.

c) Factori dependenţi de condiţiile de mediu: factorii

de microclimat; organizarea internă din adăpost.
 Furaje concentrate

Baza hrănirii tuturor categoriilor de porcine o constituie nutreţurile concentrate reprezentate în primul rând
de cerealele şi leguminoasele cultivate. Rezultă deci, că, cultura cerealelor reprezintă principalul factor
determinant în dezvoltarea creşterii porcinelor.
Pe lângă furajele concentrate cultivate, în hrana suinelor se mai utilizează ca furaje concentrate diferite
subproduse industriale, nutreţuri proteice de origine animală, nutreţuri energetice etc.

Furaje concentrate cultivate

- cereale = furaje energetice;
- leguminoase = furaje proteice

Porumbul - este furajul principal în hrana suinelor în majoritatea ţărilor datorită faptului că se produce în
cantităţi mari şi are valoare energetică ridicată. Deci este un furaj energetic, cu un conţinut scăzut de
proteină, iar proteina are valoare biologică scăzută datorită conţinutului scăzut în lizină şi triptofan.
Intră în amestecul de concentrate în proporţie de 50 - 80 %. Atenţie mare trebuie acordată hibrizilor de
porumb cu perioada de vegetaţie lungă care datorită umidităţii ridicate la recoltare şi a păstrării
necorespunzătoare mucegăiesc.

Orzul - constituie de asemenea un furaj energetic de bază în hrana suinelor. Are un conţinut în celuloză mai
ridicat datorită paleelor, motiv pentru care în hrana purceilor se cere a fi decortificat sau prăjit; influenţează
pozitiv calitatea grăsimii şi a cărnii din carcasă motiv pentru care se utilizează la îngrăşarea pentru bacon.
Intră în amestecul de concentrate în proporţie de până la 20-50 %.
Ovăzul - este un nutreţ bogat în substanţe nutritive uşor digestibile dar datorită
conţinutului ridicat în celuloză şi producţilor mai mici la hectar, în hrana suinelor se
utilizează în cantităţi mai mici.
În hrana tineretului şi mai ales a purceilor se recomandă să se administreze ovazul
decortificat.
Este recomandat în hrana vierilor de reproducţie în proporţie de circa 30 %,
influenţează favorabil spermatogeneza şi apetitul sexual. Se utilizează, de asemenea,
în hrana tineretului de reproducţie şi în hrana scroafelor.
Grâul – în hrana suinelor se utilizează în proporţie de 10-30 % mai ales grâul furajer
care are un cost de productie mai scăzut. Se administrează măcinat sub formă de
uruieli, făina fină formând cocoloaşe care influenţează negativ digestia.
Secara - Se utilizează mai ales în zonele producătoare. Administrată în cantităţi mari
poate produce accidente: diaree, afecţiuni respiratorii şi nervoase.
Sorgul – se cultivă pe suprafeţe mai restrânse la noi, dar cu tendinţe de extindere.
Poate înlocui cu succes porumbul în hrana suinelor, dar în cantităţi mai mici, având o
acţiune iritantă asupra tubului digestiv.
Soia - se utilizează în hrana suinelor ca furaj proteic completând foarte bine raţiile pe
bază de porumb. Se utilizează atât sub formă de şroturi (în cantităţi mai mari) dar şi
sub formă de boabe uruite la care s-a făcut inactivarea factorului antitriptic prin
tratament termic. Boabele sunt bogate în grăsime şi proteină şi au o valoare nutritivă
ridicată. Soia netratată nu se recomandă în hrană mai ales la tineret, unii autori o
recomandă netratată doar în hrana animalelor adulte. Tratată termic corespunzător
poate intra în structura de nutreţ combinat în proporţie de până la circa 10 %.
Mazărea – se foloseşte frecvent în hrana suinelor. Poate fi folosită în amestec până la
10-15 % la porcii supuşi îngrăşării: influenţează pozitiv calitatea cărnii şi a grăsimii dar
are gust amar şi efect constipant.
Subproduse industriale
Tărâţele de grâu – reprezintă un furaj bun pentru toate
categoriile de suine. Este un furaj favorabil producţiei de
lapte la scroafe. Tărâţele posedă proprietăţi emoliente,
laxative, fiind indicate în hrana scroafelor gestante înainte
şi după fătare pentru prevenirea constipaţiei. Proporţia de
participare în amestecul de concentrate este de 10-15 %.
Şroturile de floarea soarelui - au un conţinut ridicat în
proteină. În hrana tineretului se recomandă a fi cernute
datorită conţinutului ridicat în celuloză. Se recomandă în
amestec în proporţie de 5-10 %.
Şroturile de soia – furaj cu un conţinut ridicat în proteină
bogată în lizină.
Pot fi introduse în amestec în proporţie de 10-20 %
putând constitui unicul component pentru echilibrarea
raţiilor în proteină, bogată în lizină. În hrana suinelor se
mai pot utiliza şroturile de in, turtele şi şroturile de
arahide şi alte subproduse industriale.
c) Nutreţuri proteice (de origine animală şi microorganică)

Făina de carne – provine în cea mai mare parte din prelucrarea animalelor
sau porţiuni de animale confiscate, improprii pentru consum uman. Se
recomandă în amestec de concentrate în proporţie de circa 5-6 %. Se
păstrează greu dacă are umiditate ridicată.
Făina de sânge.- are un conţinut foarte ridicat în proteine, peste 80 % P.B.
cu valoare biologică ridicată. Se păstrează foarte greu fiind higroscopică şi
intrând repede în putrefacţie.
Făina de peşte – se prepară din peşte de calitate inferioară şi din resturi de
peşte. Are un conţinut ridicat în proteină cu valoare biologică ridicată.
Participă în amestecul de concentrate în proporţie de circa 7 %, limita
maximă fiind de 10 %.
Laptele ecremat praf – este foarte uşor digestibil, motiv pentru care se
introduce obligatoriu în nutreţul combinat pentru purcei (10%) şi pentru
tineretul suin (2-4 %).
Zerul praf – este de asemenea uşor digestibil. Atenţie însă la conţinutul în
sare, când provine de la fabricarea brânzeturilor sărate.
Drojdiile furajere – au valoare nutritivă ridicată. În amestecul de
concentrate pot intra în proporţie asemănătoare ca făina de carne-oase, de
regulă introducându-se 3-5 %.
d) Nutreţuri energetice (de origine animală şi vegetală).

Grăsimile animale – se utilizează ca sursă de energie în hrana suinelor,

introducându-se obligatoriu în nutreţurile combinate prestarter (0-1)
şi starter (0-2) în proporţie de 2-4 %.

Uleiurile vegetale au un conţinut ridicat în acizi graşi nesaturaţi. Cel

mai indicat este uleiul de germeni de porumb care se introduce în
amestecul de concentrate în proporţie de circa 1 %.

Melasa – se utilizează ca sursă de energie şi pentru a corecta gustul

unor furaje, iar în industria nutreţurilor combinate se utilizează ca liant
pentru facilitarea granulării.

Zahărul – este utilizat în nutreţurile pentru purceii sugari şi înţărcaţi în

proporţie de circa 5 %, se utilizează foarte bine şi în proporţie de 10 %
dar are costul ridicat. Se utilizează ca sursă de energie şi pentru
creşterea palatabilităţii furazelor, ca şi corector de gust.

e) Nutreţurile combinate reprezintă amestecuri complexe, complete şi
omogene obţinute prin amestecul unor furaje de origine vegetală (cereale,
leguminoase, reziduri industriale etc.) şi animală (făinuri de : carne, peşte,
lapte praf) la care se adaugă substanţe minerale, vitamine, aminoacizi
sintetici, preparate enzimatice şi alţi biostimulatori în doze diferite, ceea ce
permite obţinerea unui nutreţ complet, echilibrat, satisfăcând cerinţele
nutritive ale unei anumite categorii de animale. De regulă, nutreţurile
combinate poartă denumirea fazei de creştere sau îngrăşare pentru care
sunt destinate, sau pentru starea fiziologică a animalelor de reproducţie.

Acestea sunt nutreţuri combinate complete, care satisfac integral cerinţele

de hrană a unei categorii de animale.
În structura acestora, concentratele energetice au o pondere de 40-
80% fiind reprezentate de porumb, orz, grâu, sorg ş.a. Concentratele
proteice vegetale au o pondere de 10-30% reprezentate de şroturi de soia,
floarea soarelui, mazăre; concentratele proteice de origine animală şi
microorganică au o pondere de cca. 5-15% fiind reprezentate de făina de
carne, făina de peşte, laptele praf, drojdie furajeră.
Pentru ridicarea nivelului energetic al furajelor la unele categorii se
introduc şi grăsimi în proporţie de 2-4%; sărurile minerale au o pondere de
2-3%, fiind reprezentate de carbonat de calciu, făină de oase, fosfat
dicalcic, sare de bucătărie. Vitaminele şi microelementele până la 1%.
 Nutreţul combinat 0-1(prestarter sau de prepornire) se foloseşte în
hrana purceilor sugari şi în perioada înţărcării până la vârsta de 60 de zile.
Se caracterizează prin următoarele: digestibilitate ridicată, nivel energetic
ridicat cca. 3200-3400 Kcal EM / Kg nivel proteic ridicat, (20-21% P.B.)
nivel vitaminic ridicat; valoarea biologică a proteinei ridicată (1,1% conţinut
în lizină) datorită faptului că pe lângă nutreţurile de bază se introduce în
amestec laptele ecremat praf şi alte nutreţuri proteice uşor digestibile;
furajele amidonoase sunt supuse tratamentului termic pentru o
predigestie, iar şroturile de floarea-soarelui se cern pentru eliminarea
celulozei; conţine şi zahăr, ca şi corector de gust şi cu scop energetic. Se
administrează purceilor la discreţie (exceptând perioada crizei de înţărcare)
sub formă de granule sau uruieli.

Nutreţul combinat 0-2 (Starter sau de pornire) se foloseşte hrana

purceilor înţărcaţi, în continuarea prestarterului până la greutatea de 25-
30 kg care se realizează la vârsta de cca. 80-100 zile. Se caracterizează
printr-un nivel proteic de cca.18 % P.B. şi un nivel energetic de cca. 3100
Kcal EM / Kg şi un conţinut de 0,9-1% lizină. Proporţia de participare a
furajelor proteice de origine animală şi îndeosebi a laptelui praf este mai
redusă; datorită faptului că tineretul fiind mai în vârstă, cerinţele privind
digestibilitatea şi valoarea biologică a proteinei sunt mai reduse. Se
administrează la discreţie.
 Nutreţul combinat 0-3 (Grower sau de creştere) se utilizează
în hrana tineretului suin supus îngrăşării de la greutatea de 25-30
Kg, până la 50-60 Kg. Se caracterizează printr-un nivel proteic de
16% P.B. un nivel energetic de cca. 3000-3100 Kcal EM / Kg şi un
conţinut în lizină 0,65-0,75%. Se administrează la discreţie.
Nutreţul combinat 0-4 (Finisher sau de finisare) se
utilizează în ultima parte a îngrăşării, de la 50-60 Kg până la
livrare (100-120 Kg). Se caracterizează printr-un nivel proteic de
cca. 13% P.B., nivel energetic cca. 3000 Kcal EM / Kg.
Nutreţul combinat 0-5 este destinat vierilor, scroafelor în
lactaţie şi tineretului de prăsilă în perioada de pregătire pentru
montă. Are un nivel proteic de 14,5% P.B. şi un nivel energetic de
cca. 3000-3100 Kcal EM / Kg.
Nutreţul combinat 0-6 este destinat scroafelor gestante. Are
un nivel proteic de 13,5% P.B. şi un nivel energetic de cca. 3000-
3100 Kcal EM / Kg. Se administrează restricţionat.
Pe lângă acestea se mai prepară nutreţuri combinate
speciale destinate tineretului în perioada de testare şi nutreţuri
combinate destinate tineretului supus îngrăşării pentru bacon.
Cartoful – ocupă o poziţie principală în hrana suinelor. Porcii hrăniţi cu
cartofi produc o slănină albă şi consistentă. Cartofii se administrează fierţi
şi terciuiţi caz în care apa de fierbere se îndepărtează conţinând solanină.
Cantităţi mari de solanină conţin cartofii încolţiţi motiv pentru care colţii se
îndepărtează. Cantităţile care se pot administra: 7 % din greutatea vie a
animalelor de 40-70 kg putând ajunge până la 8-9 % din greutatea
corporală la animalele de peste 80 kg greutate vie. Pentru realizarea unor
performanţe bune raţia pe bază de cartofi trebuie suplimentată cu
nutreţuri concentrate bogate în proteine.
Sfecla furajeră sau sfecla semizaharată – se poate administra în hrana
tuturor categoriilor de porci cu excepţia porcilor în ultima perioadă de
îngrăşare când rezultatele sunt nesatisfăcătoare datorită conţinutului
ridicat în apă. Se poate administra proaspătă, tocată sau fiartă în amestec
cu concentrate. Apa rezultată din fierbere se poate utiliza în hrană fiind
bogată în zahăr.
Porcii supuşi îngrăşării pot consuma sfecla în cantităţi de 4-10 kg pe zi în
funcţie de greutatea corporală. În general sfecla reduce sporul de creştere
în greutate datorită faptului că produce diaree repetată şi în general
grăbeşte tranzitul digestiv.
Sfecla se recomandă pentru scroafele în lactaţie şi pentru cele gestante
(exceptând ultima lună de gestaţie) în cantităţi de 4-5 kg pe zi.
Morcovul furajer – se administrează tuturor categoriilor de suine ca supliment de
hrană el prezentând o importantă sursă de provitamine A.

Topinamburul sau napul porcesc – are valoarea nutritivă mai mare decât sfecla şi se
consumă cu plăcere de suine având gust dulce. Se poate utiliza şi prin păşunare chiar
toamna şi iarna. Cantităţile recomandate sunt de 8-10 kg pentru suinele adulte.

Dovleacul – se administrează crud sau fiert, ca un supliment de hrană fiind bogat în

apă şi sărac în substanţe nutritive. Alte suculente: napul de mirişte, gulia furajeră şi
varza furajeră.

Porumbul boabe cu umiditate ridicată deşi este un furaj concentrat poate fi încadrat
şi la suculente datorită conţinutului ridicat în apă (circa 30-35 %).

Porumbul cu umiditate ridicată poate fi folosit în hrana suinelor şi astfel:

- porumbul cu umiditate de peste 30% batozat şi dat în consum imediat în amestec
cu alte concentrate;
- porumbul cu umiditatea boabelor de până la 30% însilozat sub formă de făină pe
platforme prevăzute cu celule demontabile executate din prefabricate; se dă în
consum pe parcursul anului până primăvara, în amestec cu alte concentrate. În hrana
suinelor se mai pot folosi: lapte ecremat zerul, zara, resturile de la bucătărie şi din
industria alimentară şi altele.
Nutreţurile verzi - recoltate în fază tânără de vegetaţie (înainte de înflorire)
sunt consumate cu plăcere de toate categoriile de suine. Valoarea lor
nutritivă variază în funcţie de specie şi faza de recoltare.
Utilizarea nutreţurilor verzi de către suine este în general slabă. Limita
superioară de consum după unii autori este de 15-20 % din S.U. a raţiei,
neputând depăşi 7 % din greutatea animalului. Cele mai bune nutreţuri
verzi care se pot folosi în hrana suinelor sunt: lucerna, tifoiul, loliumul,
mazărea, precum şi alte plante (ştirul, loboda, urzicile).

Făina de fân de lucernă – se foloseşte în hrana diferitelor categorii de suine

datorită conţinutului său ridicat în caroten şi alte vitamine, săruri minerale
şi proteine, fiind consumată cu plăcere. Făina de lucernă se poate obţine
prin uscare artificială (deshidratarea lucernei verzi) sau prin măcinarea
fânului uscat. Dacă se obţine din lucernă tânără, înainte de îmbobocire sau
la îmbobocire are un conţinut în proteine de circa 20-22 % P.B. şi o valoare
energetică de circa 1800 de kcal. EM/kg, iar conţinutul în celuloză nu
depăşeşte 20-25 %.
Se utilizează în hrana scroafelor gestante în proporţie de 4-5 % din
structura de concentrate, în hrana scroafelor lactante până la 10-15 % iar
în hrana tineretului de prăsilă şi a celui supus îngrăşării în proporţie de 2-
3 %.
În general la suine se aplică o alimentaţie diferenţiată pe
categorii de vârstă şi greutate corporală, în cazul tineretului
(inclusiv cel supus îngrăşării) şi în funcţie de starea
fiziologică, în cazul animalelor de reproducţie.

Nutreţurile concentrate pot fi administrate sub formă uscată

(uruileli sau granule) sub formă umedă aplicând un raport de
furaj : apă de 1 : 1 sau: 1 : 1,5.

Furajarea se poate face de regulă la următoarele categorii:

purcei sugari, tineret porcin, porci supuşi îngrăşării până la
50-60 kg sau în anumite cazuri până la livrare şi scroafe
lactante exceptând primele şi ultimele zile de lactaţie.

Furajarea restricţionată se aplică, de regulă, la următoarele

categorii: scroafe gestante, scroafe în pregătire pentru
montă, vieri, tineret de prăsilă şi în unele cazuri la porcii
supuşi îngrăşării de la 50-60 kg până la livrare.
Administrarea furajelor în hrănitori sau jgheaburi este mai
avantajoasă comparativ cu administrarea pe pardoseală,
deoarece risipa de furaje este mai mare, mai ales în cazul
când pardoseala continuă nu se întinde pe întreaga
suprafaţă a boxei.

În general, în unităţile intensiv-industriale administrarea

furajelor se face astfel:
- la purceii sugari în jghebuleţe şi numai rareori pe
pardosea;
- la tineret şi porcii supuşi îngrăşării în hrănitori
semiautomate;
- la scroafele lactante în jgheaburi- hrănitori individuale.

În cazul în care furajarea nu se face la discreţie,

administrarea furajelor se face de regulă în mai multe tainuri
pe zi. În acest caz hrana se administrează în două sau trei
tainuri pe zi, la tineret în trei tainuri pe zi, iar la scroafe,
vieri şi porci supuşi îngrăşării în două tainuri.
Purceii sugari se furajează suplimentar cu furaj prestarter
echivalent la noi cu nutreţ combinat (NC 0-1)

Se cunoaşte că pe perioada de alăptare cu durata de 32 de

zile se consumă pe purcel circa 2,5 kg nutreţ combinat.
Din totalul de purcei fătaţi 10695 capete în primele zile de
viaţă considerăm că mor 13 % faţă de 15 % cât am planificat
iniţial, diferenţa de 2 % mortalităţi considerăm că se produc
după înţărcare.
Numărul de purcei furajaţi 10695 x 0,87 (indice de
supravieţuire ) = 9305 capete.

Cantitatea de furaj necesară pentru purceii sugari este egal

cu 9305 capete x 2,5 kg = 23 262,5 kg = 23,3 t (NC 0-1)
În perioada de tineret se utilizează două structuri de nutreţ
combinat, de la înţărcare şi până la atingerea greutăţii de 15-16 kg
se utilizează NC 0.1, iar de la 15-16 kg până la 30 kg se utilizează
furaj de tip NC 0-2.
Considerăm că diferenţa de 2 % la mortalităţi se înregistrează
imediat după înţărcare şi ca atare la calculul necesarului de furaje
vom ţine cont de purceii care se livrează în număr de 9091.

În această perioadă de creştere se poate realiza un consum specific

de 2,8 kg NC / kg de spor. În acest caz necesarul de furaj se
stabileşte astfel:
- sporul total pe individ va fi de 30 kg – 7 kg = 23 kg .
- sporul total pe categorie 23 kg x 9091 capete = 209093 kg
Cantitatea totală de furaj (0-1 + 0-2 ) va fi:
209903 kg x 2,8 kg = 585460 kg = 585,5 t.
Cantitatea de furaj 0-1 consumată în această perioadă reprezintă
circa 20 % iar diferenţa de 80 % 0-2. Cantitatea de furaj 0-1 va fi:
585,5 t x 0,2 = 117,1 t NC 0-1.Cantitatea de furaj 0-2 se poate
obţine prin diferenţă
585,5 t – 117,1 t = 468,4 t NC 0-2.
Greutatea medie de intrare la îngrăşătorie 30 kg iar greutatea
medie de ieşire 110 kg, de unde rezultă că sporul total pe
individ va fi:
110 – 30 = 80 kg
Sporul total la tineretul la îngrăşat va fi de:
9091 capete x 80 kg = 727280 kg
Consumul total de furaje depinde de consumul specific realizat,
considerăm un consum specific de 4,2 kg. În acest caz
cantitatea total de furaj combinat (0-3 şi 0-4) la tineretul la
îngrăşat va fi:
727280 kg x 4,2 kg = 3054576 kg = 3054,6 t
Din cantitatea totală de furaj consumat circa 30 % este
reprezentată de 0-4.
Cantitatea de furaj 0-3 va fi:
3054,6 t x 0,3 = 916,4 t NC 0-3
Cantitatea de furaj 0-4 va fi:
3054,6 t – 916,4 t = 2138,2 t NC 0-4
scroafe reformate = 225 capete; vieri reformaţi=16
capete Total reforme = 241 capete

Spor mediu zilnic planificat 1 kg, perioada de

recondiţionare 90 de zile de unde rezultă că sporul
total pe individ este de 1 x 90 = 90 kg

Sporul total de greutate pe categorie animale adulte

reformate va fi de: 241 capete x 90 kg = 21690 kg.
Consumul specific planificat de 6 kg, de unde rezultă
că, cantitatea totală de furaj de tip 0-4 necesară
reformelor va fi: 21690 kg x 6 kg = 130140 kg =
130,1 t NC 0-4.
În prima etapă se stabileşte numărul de zile furajate
la categoria scroafe gestante.
562 scroafe x 114 zile x 2 cicluri = 128136 zile
furajate.
Consumul mediu de furaj pe perioada de gestaţie
este de circa 2,5 kg NC 0-6
Cantitatea totală de furaj 0-6 necesară scroafelor
gestante va fi de :
128136 zile furajate x 2,5 kg = 320340 kg =
320,3 t NC 0-6
Zile furajate la scroafele în lactaţie vor fi:
562 scroafe x 32 zile x 2 cicluri =35968 zile

Consumul mediu de furaj în perioada de lactaţie este

de circa 4,5 kg NC 0-5

Necesarul de furaj pe perioada de lactaţie va fi de:

35968 zile furajate x 4,5 = 161856 kg =161,9 t NC
0-5
Zile furajate = 562 scroafe x 36,5 zile x 2
cicluri = 41026
Consumul mediu pe ziua furajată la scroafele
în perioada de pregătire pentru montă este de
3,5 kg NC 0-5
Necesarul de furaj pentru categoria scroafe în
pregătire pentru montă va fi de: 41026 zile
furajate x 3,5 kg = 143591 kg = 143,6 t NC 0-
5
Zile furajate = 32 vieri x 365 zile =11680 zile

Consumul mediu de furaj la vieri pe ziua furajată

este de 3 kg

Cantitatea totală necesară de furaje la vieri va fi:

11680 zile furajate x 3 =35040 kg = 35 t NC 0-5
Zile furajate la scrofiţe de înlocuire
282 scrofiţe x 75 zile = 21150 zile

Consumul mediu zilnic 2,5 kg NC 0-5

Cantitatea totală de furaj pentru scrofiţe:

21150 zile x 2,5 kg = 52875 kg = 52,9 t 0-5
Zile furajate vieruşi: 20 vieruşi x 75 zile = 1500 zile

Consumul mediu de furaj 2,5 kg NC 0-5

Cantitatea totală de furaj pentru vieri de înlocuire.

1500 zile x 2,5 = 3750 kg = 3,8 t NC 0-5.
 Centralizatorul cu necesarul de furaje în (t)
Categoria de Nutreţ combinat Total
animale 0-1 0-2 0-3 0-4 0-5 0-6
Purcei sugari 23,3 23,3
Tineret porcin 117,1 468,4 585,5
Tineret porcin la îngrăşat 916,4 2138,2 3054,6
Adulte reformate 130,1 130,1
Scroafe gestante 320,3 320,3
Scroafe lactante 161,9 161,9
Scroafe în pregătire pentru 143,6 143,6
montă
Vieri 35 35
Scroafe de înlocuire 52,9 52,9
Vieri de înlocuire 3,8 3,8
Total 140,4 468,4 916,4 2268,3 397,2 320,3 4511
A. Venitul realizat din vânzarea suinelor
Sursa principală de venit rezultă din vânzarea porcilor
graşi la intreprinderile pentru industrializarea cărnii.

Venitul realizat se calculează înmulţind cantitatea de

carne livrată în viu cu preţul de vânzare pe kg sau pe
tonă. Preţul de vânzare variază în funcţie de structura de
greutate a animalelor livrate (care reflectă calitatea
carcasei) dar şi în funcţie de cerere şi ofertă.

În cazul în care unitatea este integrată şi îşi valorifică

producţia sub formă de carne şi preparate din carne,
venitul realizat este mai mare comparativ cu venitul
realizat din vânzarea animalelor vii.

La venitul realizat din vânzarea animalelor se mai adaugă

venitul realizat din valorificarea dejecţiilor ca producţie
secundară.
B.Cheltuieli necesare realizării producţiei de carne

În cadrul cheltuielilor pe baza cărora se stabileşte preţul de cost

intră următoarele elemente: furaje, materiale, salarii, prestări
servicii, amortismente şi cheltuieli comune şi generale. Ponderea
acestor elemente în preţul de cost variază de la unitate la unitate,
în funcţie de mai mulţi factori printre care sistemul de creştere şi
exploatare (intensiv-industrial, semiintensiv sau extensiv).

În prezent, în unităţile intensiv-industriale de creştere a pocinelor,

costurile de producţie sunt reprezentate de :
- Furajele reprezintă 70 – 80 % din totalul cheltuielilor.
Preţul furajelor în general, deci şi a nutreţurilor combinate variază
în funcţie de mai mulţi factori, dar în principal de cerere şi ofertă.

- Materialele reprezintă 10–15% din totalul cheltuielilor. Ele includ

diferite materiale pentru reparaţii curente, medicamentele,
dezinfectantele şi alte materiale.
- Salariile, care reprezintă circa 7 - 8 % (inclusiv impozitul şi C.A.S.) din
totalul cheltuielilor.
Trebuie menţionat că în cazul fermelor mici de sistem semiintensiv proporţia
salariilor din cheltuielile totale este mai mare, datorită faptului că
productivitatea muncii este mai mică, dotările pentru mecanizarea lucrărilor
fiind mai reduse şi deci numărul de salariaţi, raportat la unitatea de produs este
mai mare.
- Prestările de serviciu efectuate de terţi în cazul unităţilor reprezintă 0,5 – 1 %
din totalul cheltuielilor, acestea cuprind curentul electric, apa şi alte servicii. În
cazul când unitatea nu dispune de mijloace proprii de transport, proporţia
acestor cheltuieli este mai mare.
- Amortismentele reprezintă circa 4 – 5 % din totalul cheltuielilor şi cca. 4-5 %
anual din valoarea construcţiilor şi utilajelor considerând durata de exploatare a
acestora de 20-25 ani.
Valoarea totală a investiţiilor se calculează pe baza costurilor efective a
acestora. Ea se mai poate calcula şi pe baza numărului de locuri din fiecare
sector şi a investiţiei specifice pe loc de cazare.
Valoarea investiţiilor totale cuprinde investiţiile în construcţiile productive la
care se adaugă valoarea investiţiilor în construcţii anexă (centrală termică,
castel de apă, staţii de epurare şi altele) care reprezintă circa 10-20 % din
valoarea construcţiilor productive
- Cheltuielile comune şi generale reprezintă
5 –10 % din totalul cheltuielilor. Ele cuprind
salariile personalului tehnico-adminstrativ
precum şi alte cheltuieli care se fac pentru
mai multe ferme din cadrul aceleiaşi unităţi
cum ar fi de exemplu întreţinerea staţiilor de
epurare, a construcţiilor şi utilajelor pentru
aprovizionarea cu apă etc.
În vederea calculării eficienţei economice trebuie să
ţinem cont de veniturile realizate de unitate prin
vânzarea diferitelor categorii de animale, a
dejecţiilor, precum şi de cheltuielile de producţie.
1. Venituri
A) Venituri realizate din vânzarea tineretului supus
îngrăşării.
- preţul de vânzare 5 lei/kg respectiv 5000 lei /t;
- 1000,01 t x 5000 lei = 5.000.050 lei;
- venituri obţinute prin subvenţie (1200 lei/t)
- 1000,01 t x 1200 lei = 1.200.012 lei;
- venituri totale din vânzarea tineretului;
- 5.000.050 lei + 1.200.012 lei = 6.200.062 lei;
B) Venituri realizate din vânzarea animalelor adulte
reformate
- greutatea totală a scroafelor reformate = 54 t;
- greutatea totală a vierilor reformaţi = 4,16 t;
- total greutate adulte reformate = 58,16 t
- preţul mediu de vânzare 3000 lei /t;
- preţul de vânzarea animalelor adulte reformate
- 58,16 t x 3000 lei =174.480 lei.
C) Venituri realizate din vânzarea scrofiţelor şi vieruşilor reformaţi
- greutatea totală a scrofiţelor reformate = 7,41 t;
- greutatea totală a vieruşilor reformaţi = 0,56 t;
- total greutate tineretului reformat = 7,97 t
- preţul mediu de vânzare 4000 lei /t;
- preţul de vânzarea animalelor adulte reformate
- 7,59 t x 4000 lei =31.880 lei.
D) Venituri realizate din vânzarea gunoiului de grajd;
Cantitatea totală de gunoi de grajd se poate obţine prin scăderea
din cantitatea totală de furaje folosit în hrana animalelor a greutăţii
de livrare a acestora diferenţa înmulţind-o cu 2.
- 4506,5 t furaj – 1066,14 t greutate vie livrată = 3440,16 t
- 3440,16 t x 2 = 6880,32 t gunoi de grajd;
- preţul de livrare pe tona de gunoi - 10 lei/t;
- venituri din vânzarea gunoiului;
- 6880,32 t x 10 lei = 68.803 lei;
- venituri totale realizate (A + B +C +D )
- 6.200.062.+174.480 +31.880 +68.803,2 = 6.475.225 lei
Costul furajelor se obţine prin înmulţirea cantităţilor de nutreţ combinat cu preţul pe tona de
nutreţ.
NC 01 140,4 t x 1000 lei = 140.400 lei;
NC 02 648,4 t x 900 lei = 583.560 lei
NC 03 916,4 t x 800 lei = 733,120 lei
NC 04 2268,3 t x 650 lei = 1.474.392 lei
NC 05 397,2 t x 700 lei = 278.040 lei
NC 06 320,3 t x 680 lei = 217.804 lei
Total costuri furaje = 3.427.316 lei
Considerăm că, costurile cu furajele reprezintă 70 % din ponderea totală a cheltuielilor
100 ----------------------- --------- 70
x ------------------------ 3.427.316 lei
x = 4.896.166 lei costul total
Defalcarea costurilor:
1) Cheltuieli cu furajele (70 %) = 3.427.316 lei
2) Cheltuieli materiale (12 %) = 587.540 lei
3) Cheltuieli cu salariile (8 %) = 391.693 lei
4) Prestări servicii (1 %) = 48.962 lei
5) Amortismente (4 %) = 195.847 lei
6) Cheltuieli generale (5 %) = 244.808 lei
Total cheltuieli (100 %) = 4.896.166 lei
3.Beneficiu
Beneficiu brut este egal cu diferenţa dintre
veniturile totale minus cheltuielile totale.
- 6.478.225 lei – 4.896.166 lei =
1.582.059 lei;
- Beneficiu net este egal cu beneficiu brut
minus impozitul pe profit (16 %);
- 1.582.059lei – 253.129 lei = 1.328.930
lei
TEMĂ

Să se întocmească un proiect de fermă de porcine în care să se

calculeze: efectivele de porcine, spaţiile de cazare, necesarul
de fureje şi eficienţa economică, ferma avand un plan de productie
anual de :

- 500 tone greutate vie livrată anual

- 750 tone greutate vie livrată anual

- 1250 tone greutate vie livrată anual

- 1500 tone greutate vie livrată anual

- 1750 tone greutate vie livrată anual

- 2000 tone greutate vie livrată anual

(Se va alege un plan de producţie din cele şase variante).