Evaluarea cerințelor de

hrană la vacile de lapte

 Aparatul digestiv la vacă

Aparatul digestiv la vacă este alcătuit din:

-segmente prediafragmatice
cavitatea bucală, faringe, esofag;
-segmente postdiafragmatice
stomac, intestin subțire, intestin gros;
-organe anexe
ficat, pancreas, splină
Aparatul digestiv la vacă
 Aparatul digestiv la vacă
Stomacul la vacă este compartimentat în: Foiosul (omasumul) reprezintă un compartiment de
-prestomace (rumen, rețea foios); tranziție între rumen, rețea și cheag (deține 7% din complexul
-stomacul propriu-zis (cheag). gastric, are capacitatea de 11 l). Foiosul are dou orificii prin care
Compartimentele stomacale sau stomacele la vacă comunică cu rețeaua și cu cheagul.
ocupă în întregime cavitatea abdominală stângă; ele împing alte
Cheagul (abomasumul) reprezintă stomacul propriu-
organe spre dreapta.
zis, având capacitatea de 15 l, comunică cu foiosul prin orificuul
Rumenul reprezintă cel mai mare compartiment al
omazo-abomasic.
stomacului (ocupă 70-80%) din masa totală a stomacelor, având o
Intestinul are două segmente, respectiv:
capacitate de 150-250 l; are aspect de burduf.
-intestin subțire (duoden, jejun și ileon), 30-45 m;
Rețeaua (reticulum sau ciurul) reprezintă unul din
-intestin gros (cecum, colon și rect), 10 m.
prestomace, situat în partea stângă a abdomenului, care deține 5%
din complexul gastric, având capacitatea de 8 l, fiind situat între
rumen și diafragmă.Acest compartiment comunica cu rumenul și
cu esofagul.
Bazele fiziologice și biochimice
ale hrănirii vacilor de lapte
 Ingestia nutrețurilor la vaca de lapte
Ingestia reprezintă introducerea pe cale bucală a alimentelor, durând 5-8 ore/zi în cazul hrănirii la
discreție. Aceasta are la bază comportamentul de ingestie al vacii.
 Ingestia nutrețurilor la vaca de lapte
Ingestia nutrețurilor este condiționată de anumiți factori:
-capacitatea de ingestie;
- apetitul;
- gradul de sațietate al rației.
Capacitatea de ingestie este influențată de:
 dezvoltarea corporală a vacii (la vacile hipermetrice capacitatea de ingestie este în medie de cca 3 kg SU/100 kg masa
corporală);
 capacitatea rumenului ;
 cerințele energetice;
 starea rezervelor corporale (vacile fără rezerve corporale manifestă o capacitate de ingestie mai mare);
 stadiul lactației-gestației;
 felul hrănirii (alimentația rațională menține capacitatea de ingestie, iar cea restricționată determină creșterea CI după
perioada de restricție);
 individualitatea (animalele manifestă vitezze diferite de ingestie a hranei, variind de la 1,5 la 7,0 kg SU/100 kg greutate
vie);
 factori climatici (crește CI la temperaturi scăzute și scade la temperaturi ridicate).

Capacitatea de ingestie poate să se diminueze și în condiții de stres, hrănire necorespunzătoare sua adăpare
insificientă.
 Ingestia nutrețurilor la vaca de lapte

Apetitul vacii reprezintă dispoziția fiziologică a vacii manifestată prin pofta de

mâncare. Factorii de influență sunt:
-ingestibilitatea nutrțului (cantitatea de nutreț sau de substanță uscată ingerată atunci
când rația se dă la discreție);
-apetența (preferința animalului pentru un anumit nutreț) și apetabilitatea (capacitatea
nutrețului de a stimula pofta de mâncare);
-stadiul lactației și gestației (apetitul este minim la sfârșitul gestației și începutul
lactației)
-palatabilitatea componentelor rației (palatabilitatea cea mai mare o au rădăcinoasele
și cea mai mică grosierele).
 Ingestia nutrețurilor la vaca de lapte
Sațietatea reprezintă însușirea rației (cantitatea și consistența nutrețurilor) de a determina senzația de saturare la
animale. Sațietatea este dată de de conținutul de substanță uscată a nutrețurilor. Un consum zilnic de 2,5-4,0 kg Su/100 kg masă
corporală și 05 kg SU/l lapte poate asigura vacilor senzația de sătul.
Normele de asigurare a sațietății se exprimă prin doi indicatori:
- coeficientul de încărcare a rumenului (SU/UN);
-unități de sațietate USV (valoarea de sațietate a unui kg de SU a nutrețului de referință -iarba de pășune
crudă exprimată în grame SU raportată la 1 kg greutate metabolică este de 12,0 g) sau UID (unități de încărcare digestivă).
Asigurarea sațietății vacilor de lapte depinde de o serie de factori (structură fizică, conținut de substanță uscată,
conținut de celuloză).
Abaterile de la normele de sațietate au consecințe grave asupra confortului, producției și sănătății vacilor, astfel:
-neasigurarea normei optime conduce la senzația de flămânzire –înfometare (subnutriție, slăbire, neliniște, muget,
consum de paie din așternut, scăderea producției de lapte);
-depășirea semnificativă a normelor de sațietate poate provocare supraîncărcarea tubului digestiv, îngrășarea,
diminuarea producției de lapte, risc de acidoză și cetoză, alterarea nutrețurilor rămase în iesle neconsumate, pierderi economice
prin risipăde furaje.
 Digestia nutrețurilor
Digestia reprezintă un proces fiziologic complex în cursul căruia nutrețurile sunt transformate în
substanțe nutritive asimilabile, care traversează bariera tubului digestiv.
În tubul digestiv se disting 7 stadii de digestie și anume: cavitatea bucală (maticație și salivație);
rumen-rețea (fermentație microbiană); foios (absorbția apei și sărurilor minerale); cheag (digestie acidă);
intestin subțire (digestie și absorbție); cecum și intestin gros (absorbția apei și formarea materiilor fecale).
Digestia se desfășoară sub incidența a trei fenomene: mecanic (motor), chimic și microbian
(biochimic).
Digestia pregastrică –mecanică are rolul de a fragmenta mecanic nutrețurile și a le amesteca cu
secrețiile glandelor digestive.
Digestia gastrică mecanică necesită rumegarea și regurgitarea și reglutiția.
Digestia chimică are loc sub incidența secrețiilor digrstive (salivă, secreția gastrică, secreția pancreatică,
secreția bilei și secretiilor intestinale).
Digestia biochimică presupune procese fermentative în urma cărora se descompun substanțele
organice, în special zaharurile datorită microorganismelor din rumen.
Schema simplificată a metabolismului la
rumegătoare
Microorganismele din rumen
 Microorganismele din rumen
Populația de microrganisme din rumen este lacătuită din: bacterii, protozoare
(infuzori) și ciuperci.
Bacteriile
Acestea asigură frosul muncii de digestie și prezintă particularitățile următoare:
- complexitate (peste 200 specii);
-densitate mare (1010 /ml conținut ruminal);
-masă totală ridicată (2 kg SU sau 10 kg substanță brută la o vacă de 600 kg cu
producție de 25 kg lapte/zi);
-activitate fermentativă intensă;
Numărul de bacterii diferă în funcție de hrănire (furajarea bogată în concentrate
și și nutrețuri versi sporește numărul bacteriilor)
 Bacteriile
În rumen, bacteriile realizează fermentații diferite, în funcție de natura lor și
de nutrienți, astfel:
-fermentație celulozolitică –este ceam ia importantă, fiindca atacă pereții
celulari intacți;
-fermentație glucozolitică și amidonolitică;
-fermentație succinlitică;
-fermentație proteolitică;
-fermentație vitaminolitică.
 Protozoarele

Sunt organisme inferioare unicelulare, ciliate, adesea cu viață independentă, care

sunt capabile să se miște rapid și pot descompune glucidele și să transforme proteina
vegetală în propriile lor proteine.
În rumen se întâlnesc peste 30 specii și 120 tipuri, în număr de cca 5 mil./ml
conținut ruminal.
Numărul infozorilor/protozoarelor în rumen este mai mare atunci cînd vacile sunt
hrănite cu rădăcinoase, fân, iarbă și boabe de proumb.
Protozoarele asigură 30-60% din activitatea fermentativă, în special acidul
lactic (60-70% din totalul acizilor grași volatili) și foarte puțin acid propionic, precum
și proteine de calitate superioară (au concentrație mare de aminoacizi, cu excepția
metioninei și serinei).
 Ciupercile
Ciupercile sunt microorganisme anaerobe, care aparțin la 3 specii.
Ciupercile se întâlnesc la animalele care au consumat rații cu pondere mare a
nutrețurilor de volum, fiind fixate pe suporturi olide. Acestea sunt capabile să
degradeze celuloza și hemicelulozele, chiar în prezența ligninei.
Metabolismul ruminal
Strategia hrănirii vacilor de
lapte
 Strategia de hrănire rațională a vacilor de lapte trebuie să țină seama de o
serie de elemente:
-particularitățile morfo-fiziologice;
-starea fiziologică;
-stadiul lactației;
-nivelul performanțelor.
Particularitățile morfo-fiziologice ale vacilor de lapte acționează prin:
-capacitatea de ingestie;
-apetit.
 Capacitatea de ingestie (CI) reprezintă cantitatea de hrană ce poate fi ingerată voluntar
de o vacă hrănită la discreție, măsurată prin unități de sațietate specifice (USV) –cantitatea
maximă de pajiște naturală ingerată de o vacă, exprimată în grame SU raportată la 1 kg greutate
metabolică.
Capacitatea de ingestie este dată de cantitatea de substanță uscată consumată în 24
ore, dintr-o rație de hrană, cu compoziție chimică constantă, bazată pe aceleași nutrețuri de volum
și concentrate administrate ad libitum.
Evoluția capacității de ingestie. Aceasta nu este constanta, se modifică în funcție de de
starea fiziologică a vacii și stadiul lactației.
Capacitatea de ingestie este minimă imediat după fătare, crește relativ rapid către
săptămânile 3-4 de lactație și apoi mai lent, atinge maximum către săptămânile 8-10 de lactație.
După atingerea maximului, CI se menține în platou până în lunile 3-4 de lactație, iar apoi intervine
declinul de cca un kgSU/lună, atingând în luna a 10-a de lactație nivelul apropiat de debutul
lactației, respctiv 80-85%, față de 70-85%.
În perioada de repaus mamar (ultimele 2 luni de gestație), capacitatea de ingestie scade,
atingând minimum în ultimele săptămâni de gestație (60-75% din capacitatea maximă).
CI nu permite realizarea unui echilibru între aportul nutritiv și necesar în toate fazele
ciclului productiv (bilanțul energetic este negativ în debutul lactației și ușor pozitiv în partea a
doua a lactației).
 Factorii de influență ai CI

 rasa -Holstein Friza are CI mai mare față de alte rase de lapte, precum și față de rase mixte ;
 vârsta –vacile primipare și secundipare au CI mai mică decât cele multipare;
 individualitatea induce o mare variabilitate a CI (1,5-4,5 kg SU/100 kg);
 greutatea corporală mare influențează pozitiv CI și invers (în medie fiind de 2,5 kg Su/100kg masă
corporală);
 nivelul producției de lapte –vacile recordiste au cea mai mare capacitate de ingestie și digestie;
 concentrația rației în substanță uscată și energie este corelată cu CI putând crește de peste 3 ori, când
rațiile conțin nutrețuri mai bogate în SU și energie (concentrate, fibroase, reziduuri din industrie)
 Apetitul reprezintă dispoziția fiziologică a unei vaci, manifestată prin pofta de mâncare sau viteza de ingestie a hranei.
Acesta are o bază nehormonală –centrii foamei din hipotalamus, reglat de SNC, din cauza scăderii glucozei din plasma
sanguină, stimulării lipolizei, scăderii temperaturii corporale.
Evoluția apetitului. Apetitul are o evoluție asemănătoare cu capacitatea de ingestie. Astfel, acesta este minim la
inceputul lactației și sfârșitul gestației, crește ușor după fătare, atinge maximum în luna a 5-a de lactație, după care scade până la
înțărcarea vacii.
Factorii de influență:
- palatabilitatea componentelor rației (vacile preferă nutrețurile cu gust dulce și sărat și refuză pe cele cu gust amar);
- greutatea metabolică, producția de lapte și stadiul lactației (apetitul este mai scăzut cu 2-3 kg SU/zi în debutul lactației
–primele 10 săptămâni);
- natura nutrețurilor, concentrația în energie metabolizată, stadiul de vegetație la recoltare, modul de conservare/modul
de preparare (apetit mai scăzut prezintă nutrețurile cu energie metabolizată mai redusă –grosierele recoltate mai tardiv, conservate
prin însilozare față de stadiul optim de vegetație);
- categoria de nutrețuri –nutrețurile suculente au viteză mai mare de consum, comparativ cu fibroasele și în special cu
grosierele care sunt mai bogate în celuloză, iar dintre concentrate –granulate și umectate sunt mai apetisante, iar cele măcinate mai
puțin.
 Utilizarea nutrienților. Aceștia se folosesc într-o anumită ordine, în funcție
de factorii următori:
-cerințele nutriționale pentru întreținere (1), producția de lapte (2),
dezvoltarea produsului de concepție (3) și creșterea proprie corporală prin
depunerea de rezerve corporale (4)
-evoluția curbei de lactație (necesarul de nutrienți urmărește curba de
lactație)
 Dinamica greutății corporale a vacii și a produsului de conceptie

Greutatea corporală a vacii. După fătare greutatea corporală scade cu 500-1000 g/zi, deoarece în
faza de debut a lactației, bilanțul nutritiv este negativ la vacile performere, indiferent de regimul de
hrănire. În aceste condiții masa corporală a vacii se diminuează cu până la 80 kg, deoarece pentru a
susține efectul lactogen, vaca apelează la rezervele corporale.
După atingerea vârfului de lactație, greutatea corporală se menține scăzută încă 2-3 săptămâni.

Greutatea produsului de concepție. Procesul de creștere a produsului de concepție nu este uniform

pe parcursul perioadei intrauterine, intensificându-se spre sfârșitul gestației.

În primele 7 luni de gestație, creșterea este lentă, înregistrând sub 25% din dezvoltarea finală, iar în
ultimele două luni se acumulează peste 75% din greutatea de la naștere. În acestă perioadă vaca este
înțărcată și rezervele corporale de substanțe hrănitoare se diminuează.

În relația dintre organismul matern și făt, organismul matern are prioritate în folosirea vitaminelor,
iar fătul în cea a mineralelor, deficitul conducând la boli de carențe minerale și vitaminice.
Starea fiziologică, stadiul lactației, nivelul producției și strategia de hrănire

Strategia de hrănire a vacilor de lapte trebuie

să țină seama de două perioade critice:
lactație și gestație.
Fazele lactației sunt:
-lactație
-lactație-gestație
-gestație-lactație
Perioada de lactație
Faza de lactație (faza de mobilizare a rezervelor
corporale):
-durează 3 luni (începe imediat după fătare și se
încheie la circa o lună după ce s-a atins producția
maximă de lapte);
-diminuarea greutății corporale cu 5-8% față de
cea avută la fătare (pierderile de greutate au loc pe
seama grăsimilor corporale și mai puțin a
proteinei);
-apetitul este scăzut și capricios (ingesta este mai
slabă cu 45%), dinamică lenta de creștere (4-5
luni), în cazul furajelor de slabă calitate și mai
accentuată (2-3 luni) în cazul furajelor de bună
calitate;
-bilanțul nutritiv, în special cel energetic negativ,
în primele două luni după fătare (-0,23 UN);
-curba de lactație este în ascensiune (se realizează
40% din producția de lapte a lactației);
-activitatea de reproducție este nulă în primele 2
luni, instalându-se gestația spre sfârșitul fazei.
Faza de lactație
Obiectivele strategiei de hrănire: Erori de hrănire:

-rații cu nivel energetic, proteic, mineral și -deficit energetic inevitabil –se compromite
vitaminic optim (raportul nutritiv -1,0/4,5, ideea de 100 zile de debut de lactație în care se
energie/proteină -1UN/100 g PD, poate realiza aproape jumătate din producție și
zahăr/albumină -1/6, zahăr/fosfor -150 este afectată reproducția vacilor, inducând
g/4,5 g, fosfor/calciu -1,0/1,4, sodiu/potasiu infertilitate;
-0,7/1,0); -apar carențe și dezechilibre nutriționale din
-asigurarea unui tip de alimentație cauza subalimentației, care provoacă tulburări
concentrat (peste 50% din valoarea metabolice și de reproducție (acidoză, slăbire
nutritivă a rației); excesivă, steatoză hepatică, cetoză, febră
-folosirea unor nutrețuri de foarte bună vituleră, infecunditate);
calitate;
-administrarea de nutrețuri în tainuri mai
dese, în special concentrate, dar sa nu
depășească 2-2,5 kg/tain;
-o bună pregătire a vacilor în perioada de
de repaus mamar, prin hrănire rațională.
 Faza de lactație-gestație
Această fază corespunde etapei de refacere și
stabilizare a masei corporale după debutul lactației.
Se caracterizează prin:
-durată relativ mare-5 luni (din luna a 4-a până în
luna a 8-a de lactație);
-curba de lactație se află în platou și declin lent;
-se instalează gestația, care necesită o hrănire
calitativă (echilibrată în substanțe nutritive) pentru a
evita mortalitatea embrionară;
-dezvoltarea embrionului este redusă în prima lună
(0,00045 kg și 9 mm lungime), fătul crește lent,
ajungând la sfârșitul fazei la 1,63 kg și 30 cm
lungime, când necesită un supliment de hrană;
-începerea depunerilor de rezerve în organism, care
se măresc spre sfârșitul fazei;
-apetitul este maxim, crește capacitatea de ingestie,
ceea ce permite modificare structurii rațieiîn favoarea
nutrețurilor de volum de calitate medie;
-stare bună de sănătate și întreținere a vacii.
 Faza de lactație-gestație

Obiectivele strategiei de hrănire:

-nivelul de hrănire este mai scăzut,

stabilindu-se în funcție de masa corporală,
producția de lapte și cerințele metabolice
pentru dezvoltarea fătului și intensificarea
depunerilor de rezerve corporale;
-raporturile nutriționale din rație sunt mai
largi;
-tipul de hrănire este voluminos sau puțin
concentrat (se recomandă folosirea unui
nutreț concentrat alcătuit din 40% porumb,
35% orz, 18% tărâțe, 5% melasă, 2%
premix vitamino-mineral;
-tehnologia de hrănire este diferențiată
sezonier (nu din stoc);
-nutrețurile folosite sunt de calitate bună și
medie.
 Faza de gestație-lactație

Această fază are ca scop refacerea rezervelor

corporale, care reprezintă peste 100 kg în plusfață de
nivelul minim atins în debutul lactației.
Eficacitate transformării este mai bună decât în faza
de gestație (70-75%, față de 58%); producția de lapte
și cerințele nutriționale scad, însă apetitul rămâne
ridicat.
Trebuie acordată atenție ca vacile să nu se îngrașe,
iar energia și proteina să fie folosite în debutul
lactației.
 Faza de gestație-lactație
Strategia de hrănire în această fază:
Această fază se caracterizează prin:
- stabilirea necesarului de hrană în funcție de masa
-durată scurtă -2 luni (lunile 9 și 10 de lactație);
corporală, se adaugă cel pentru producția de lapte și
-necesarul de nutrienți pentru refacerea rezervelor
procentu mai mare de grăsime;
este încă redus;
- nivelul de hrănire înregistrează o ușoară tendință de
-curba de lactație se află în faza de declin, marcând o
scădere, cu excepția substanței uscate, însă trebuie
scădere accentuată a producției de lapte, care
să se asigure în rație 10-13 UN, 900 g PD, 115 g Ca,
reprezintă 2/3 din cea maximă;
70 g P, 90 g sare și 700 mg caroten;
-apetitul se menține accentuat, dar apare tendința de
- tipul de hrănire este moderat-voluminos (70%
scădere;
nutrețuri de volum și 30% concentrate);
-ritmul de creștere al fătului este mai mare (0,131
- se menține tehnologia de hrănire diferențiată
g/zi), determinînd la sfîrșitul fazei greutatea de 9,5 kg,
sezonier;
consecutiv unui spor ce ajunge la 500 g/zi;
- păstrarea efectivului de vaci indem de boli și
-cresc cerințele metabolice, ca urmare a greutății
asigurarea unei alimentații igienice pentru evitarea
uterului, care ajunge în final la 24 kg;
avortului.
-se intensifică depunerile de rezerve în organism,
ajungând la 280 g/zi.
 Perioada de înțărcare (gestație sau repaus mamar)

Aceasta constituie a doua perioadă critică a vacii, având rol crucial în finalizarea gestației, desfășurarea
parturiției și debutul lactației.
În faza de gestație se elimină concentratele, cu excepția ultimelor 2-3 săptămâni înainte de fătare și se
raționalizează nutrețurile de volum. Această fază trebuie să aibă o durată de 2 luni (50-70 zile), însă nu mai
puțin de 30 zile, deoarece producția de lapte în în lactația următoare scade foarte semnificativ și nu mai mult
de 70 zile pentru că devine costisitoare și poate provoca sindromul vacii grase.
În această fază se realizează regenerarea țesutului mamar, se asigură dezvoltarea normală a fătului,
completarea rezervelor și o bună pregătire pentru fătare și debutul lactației.
Caracteristici:
-durata de cca 2luni și absența lactației;
-ritmul de creștere a fetusului este mare, ajungând până la 1000 g/zi și realizând sporirea greutății de peste
3,5 ori;
-intensificarea depunerii de substanțe hrănitoare de rezervă în săptămâna a 8-a înainte de fătare (300g/zi),
după care scade treptat, încetând cu o săptămână înainte de fătare;
-metabolismul vacii se intesifică, consecutiv sporirii greutății totale (uter+fetus) la aproape 70 kg, necesitând
o ingestie mai mare de substanțe nutritionale, cu 40%;
-apar manifestările comportamentale specifice pregătirii pentru fătare și edemul antepartum.
 Perioada de repaus mamar
Strategia de hrănire în această fază:
-stabilirea unui necesar de energie cu cca 60% mai
mare față de cel pentru întreținere, respectiv 10
UN/cap/zi, 600-700 g PD/zi, 50 g Ca, 35 g P, 50 mii
UI vitamina A și 140 mg vitamina E;
-asigurarea unor raporturi nutriționale adecvate
(Rn 1/6, raport energie/proteină -1UN/75 g PD,
raport fosfor/calciu -1/1,4);
-tipul de hrănire este moderat voluminos;
-nutrețuri indicate –fibroase de foarte bună calitate,
concentratele se recomandă să se administreze în
ultimele 2-3 săpt. de gestație pentru a pune vaca sub
presiune pentru debutul lactației și evitarea edemului
mamar;
-apa potabilă trebuie să se administreze la
temperatura optimă.
 Perioada de repaus mamar
Nerespectarea elementelor de bază ale strategiei de
hrănire poate avea consecințe grave:
Riscuri privind apariția avorturilor și edemelor
ante și postpartum, care reduc secreția laptelui și
favorizează mamitele;
Provoacă fătări dificile, retenții placentare, febră
vituleră, sindromul vacii culcate sau vacii grase;
Induce tulburări metabolice (cetoză), de
reproducție (infertilitate), mortalitate și morbiditate
neonatală.