MITOCONDRIA

Organizare structurală
şi funcţii
 Consideraţii generale
• Mitocondriile sunt organite specializate în transformarea
energiei care rezultă din catabolizarea (degradarea enzimatică)
substanţelor cu valoare nutritivă (zaharuri, proteine şi lipide) într-o
formă adecvată reacţiilor celulare; acestă formă de conservare a
energiei eliberate în procesele catabolice este reprezentată de
adenozin trifosfat (ATP).
1997 - Premiul Nobel în Chimie
pentru descifrarea în detaliu
a mecanismului de stocare şi
eliberare a energiei de către ATP.

Legături fosfodiesterice
cu “înaltă energie” (legături Paul D. Boyer John E. Walker
macroergice)
Denumirea organitului
• Denumirea de ”mitocondrie” a fost
introdusă în 1903 de către cercetătorul
german Carl Benda, pe baza morfologiei
organitului, şi reprezintă etimologic un
cuvânt obţinut prin reunirea a două cuvinte din lb. greacă:
mito (mitos) – fir, aţă, filament şi ondrion (chondrion),
diminutiv de la ondro (chondros) – grăunţă, bucăţică,
granulă.

• Numărul mitocondriilor este relativ constant în diverse

tipuri de celule animale, fiind cuprins între 500 şi 2000
mitocondrii per celulă.
• În unele tipuri de celule mitocondriile constituie o fracţie
relativ mare din masa citoplasmatică (circa 22% în celula
hepatică şi 50% în celula miocardică).
Dimensiunea
mitocondriilor

Mitocondriile au dimensiuni cuprinse

între 0,5 – 1 μm;
Mărimea şi forma mitocondriilor
depind de tipul celular.
Localizarea intracelulară a mitocondriilor
Mitocondriile sunt localizate în vecinătatea unor componente
celulare ce utilizează cantităţi mari de ATP:
- în muşchiul cardiac în apropierea miofibrilelor contractile,
- în spermatozoid în jurul axonemei flagelului (“coada”).
 Mitocondriile nu sunt organite statice.
Mărimea şi forma se pot modifica rapid în funcţie de starea
metabolică şi sub influenţa unor diverşi factori.

Figure 14-15 Molecular Biology of the Cell (© Garland Science 2008)

Ultrastructura mitocondriilor
Ultrastructura mitocondriilor
a fost precizată prin studii de
microscopie electronică iniţiate
de către G.E. Palade şi F.S.
Sjöstrand (1953).
Mitocondria este înconjurată
de un sistem membranar
dublu, format din membrana
externă şi membrana internă.
Membranele mitocondriale
delimitează două
compartimente: spaţiul
intermembranar şi matricea
mitocondrială.
Mitochondrion from a rat lacrimal gland cell. 

,
From the work of Tanaka Eukaryotes: Scanning
Electron Microscopy of Intracellular Structures,
Intl. Rev. Cytology, Supplement 17, 1987, pp89-120
 Membrana mitocondrială externă
• Membrana externă conţine în proporţii egale lipide şi proteine şi
prezintă un conţinut ridicat de colesterol.
• În structura membranei externe există o proteină integrală de
membrană numită porină (formează canale pentru apă în bistratul
lipidic al membranei externe). Canalele proteice din membrana
mitocondrială externă au fost denumite porine mitocondriale prin
analogie cu porinele din membrana plasmatică a unor bacterii.

Porina – proteină integrală

din membrana mitocondrială
externă, cu structură β-pliată.

• Membrana externă este permeabilă pentru molecule mai mici de

10kDa. Din acest motiv se consideră că spaţiul intermembranar
este echivalent cu citosolul din punct de vedere al compoziţiei în
ioni şi molecule de dimensiuni reduse.
 • Membrana externă conţine proteine cu funcţie de receptor,
proteine implicate în transportul (importul) proteinelor din citosol
în mitocondrii (translocaze TOM), precum şi proteine cu funcţii
enzimatice (enzime implicate în sinteza lipidelor la nivel
mitocondrial şi enzime care transformă o serie de substrate
lipidice în compuşi ce sunt ulterior metabolizaţi în matricea
mitocondrială).
TOM – Translocase of the Outer Membrane

Complexul de translocare
al membranei externe (TOM)
 Membrana mitocondrială internă
• Membrana internă este cutată sub formă de criste, cu
aspect lamelar sau tubular, care îi măresc foarte mult
suprafaţa totală.

Computer models generated from 3D tomograms of a

 Particularităţi biochimice ale
membranei mitocondriale interne
• Membrana internă are un conţinut ridicat de proteine
(70%) care sunt implicate în:
• (i) Reacţiile de oxido-reducere ale catenei respiratorii
(lanţului transportor de electroni);
• (ii) Sinteza de ATP la nivelul complexului enzimatic numit
ATP sintaza;
• (iii) Transferul metaboliţilor din spaţiul intermembranar în
matricea mitocondrială şi invers;
• (iv) Importul de proteine din citosol, mediat de proteine
numite translocaze TIM (Translocase of the Inner
Membrane), prin cooperare cu translocazele TOM;
• Membrana internă are un conţinut ridicat de cardiolipină
(difosfatidilglicerol), caracteristică ce îi conferă rezistenţă
la şocul osmotic.
Formula structurală a cardiolipinei

Cardiolipina este un difosfatidil

glicerol; are o regiunea hidrofilă
puternic electronegativă (2-).

Spre deosebire de celelalte

fosfogliceride care au în structura lor
câte două lanţuri alifatice,
cardiolipina prezintă patru “cozi”
hidrofobe.

Cardiolipina este sintetizată la nivel

mitocondrial.
Cardiolipina reprezintă circa 20-25% din conţinutul de fosfolipide
al MIM și favorizează plierea (curbarea MIM sub formă de criste).
 Matricea mitocondrială
• Matricea mitocondrială conţine enzime
ce participă la procese metabolice spe-
cifice acestui organit:
– Ciclul Krebs
– Oxidarea acizilor graşi
– Reacţii de transaminare
• În matricea mitocondrială există ADN mitocondrial (dublu catenar
circular), ribozomi mitocondriali şi proteine necesare expresiei
genelor mitocondriale.
• Ribozomii mitocondriali prezintă asemănări cu ribozomii de la
bacterii (70S).
• Matricea mitocondrială are o consistenţă vâscoasă, similară unui
gel, datorită concentraţiei mari de proteine (500 mg/ml).
• Sinteza proteică din matricea mitocondrială este relativ restrânsă,
fiind sintetizate numai 13 tipuri de proteine.
• Marea majoritate a proteinelor mitocondriale sunt codificate de
gene nucleare şi sunt importate din citosol prin intermediul
complexelor de translocare Tom şi Tim.
 Enzime care participă la
Matricea procese metabolce
specifice mitocondriei:
mitocondrială • Ciclul Krebs
• Oxidarea acizilor graşi
• Reacţii de
transaminare
ribozomi 70S

ADN mitocondrial
 Biogeneza mitocondriilor
• Aceste organite citoplasmatice
au apărut în urmă cu circa 1,5
miliarde de ani prin asocierea
simbiotică dintre o celulă
protoeucariotă anaerobă
(strămoş al eucariotelor) şi o
bacterie aerobă.
• Mitocondriile organismelor
actuale păstrează o serie de
trăsături care reflectă originea lor
endosimbiotică: structura
membranară dublă şi existenţa
genomului mitocondrial cu
sisteme specifice de replicare,
transcriere, translaţie şi
asamblare a proteinelor.
• Genomul mitocondrial este
complet separat de genomul
nuclear.
 Genomul
mitocondrial
 Genomul mitocondrial
• Genomul mitocondrial este reprezentat de
molecule de ADN circular dublu catenar
de dimensiune mică (16.569 pb în cazul
genomului mitocondrial uman).
• Genomul mitocondrial are o pondere de
aproximativ 1% din cantitatea totală de
ADN din celulă.
• Genomul mitocondrial uman conţine 37
de gene dintre care 13 codifică proteine
(componente ale catenei respiratorii
mitocondriale şi ale ATP sintazei), iar
celelalte codifică diferite tipuri de ARN:
- 2 tipuri de ARN ribozomal,
- 22 tipuri de ARN de transport (tARN)
Aceste molecule sunt esenţiale pentru
funcţionarea aparatului de biosinteză a
proteinelor la nivel mitocondrial.
Organizarea şi particularităţile ADN-ului mitocondrial
• ADN-ul mitocondrial (mtADN), spre deosebire de ADN-ul
cromatinei eucariotelor, nu se asociază cu histone, ci cu alte
proteine specifice.
• Moleculele de mtADN, spre deosebire de ADN nuclear, se
găsesc într-o celulă sub formă de copii multiple (de ordinul
miilor).
• Replicarea mtADN nu se limitează la faza S a interfazei ci
se desfăşoară pe tot parcursul ciclului celular (nu este
sincronă cu replicarea ADN nuclear).
• În moleculele de mtADN aproape toate nucleotidele fac
parte din secvenţe codificatoare.
• Frecvenţa substituţiei nucleotidelor pe parcursul evoluţiei a
fost de 10 ori mai mare în genomul mitocondrial comparativ
cu genomul nuclear.
Genomul mitocondrial uman
Genomul mitocondrial uman a fost caracterizat şi
secvenţiat în anul 1981 de către Anderson.
Organizarea genomului mitocondrial din diverse celule
animale este similară organizării genomului mitocondrial
uman (codifică aceleaşi gene, cu o localizare identică).
 Diviziunea mitocondriilor
• Diviziunea mitocondriilor se realizează prin fisiune.
• Observaţiile realizate pe celule vii prin tehnici de microscopie
au evidenţiat procese de fisiune, dar şi procese inverse, de
fuziune a mitocondriilor.
 Starea metabolică influenţează dinamica
proceselor de fisiune/fuziune a mitocondriilor

Aspect tubular, fuzionat Aspect fragmentat

Fisiune

Fuziune

Carenţă (moderată) Exces de nutrienţi

de nutrienţi
Fibroblaste de embrion de şoarece în cultură
Wai T., Langer T. (2016) Trends Endocrinol. Metab. 27(2):
105-117.
Transmiterea mitocondriilor de la părinți la descendenți
• Mitocondriile se moştenesc pe linie maternă (la cele mai
multe specii inclusiv omul).
• Au fost evidenţiate mecanisme de distrugere a mtADN din
spermatozoid în cursul fertilizării ovocitului care să asigure
transmiterea monoparentală.

Mitocondriile spermatozoidului
(conţinând mtADN patern) sunt în
număr mic și sunt distruse în
cursul fertilizării.
 Tehnica fertilizării in vitro “3 Parent Baby”
Tehnică utilizată pentru evitarea riscului de transmitere a
maladiilor mitocondriale. Embrionul poartă informaţia genetică
primită de la 3 părinţi.
 Funcţiile mitocondriilor
1. Mitocondriile generează energie sub formă de ATP
în cursul procesului de fosforilare oxidativă.
2. Mitocondriile joacă un rol important în apoptoză
(formă de moarte celulară programată). Moartea
celulară programată este un proces de "sinucidere" în
care celula activează un program intern de
autodistrugere. Mitocondria intervine activ în
declanşarea şi controlul apoptozei. La nivelul
mitocondriilor sunt localizaţi atât factori inductori ai
apoptozei cât şi factori antiapoptotici.
3. Mitocondriile sunt implicate în metabolizarea
neurotransmiţătorilor.
4. Mitocondriile pot genera energie termică (în ţesutul
adipos brun).
 Sinteza ATP

Studiile de microscopie electronică au evidenţiat

pe faţa dinspre matrice a MIM prezenţa unor
proeminenţe responsabile de sinteza ATP ce poartă
numele de ATP sintază (sau FoF1 ATP-aza).

ATP sintaza
 Apoptoza
• Este o formă fiziologică de moarte celulară.
• Are un rol important în dezvoltarea embrionară,
menţinerea homeostaziei tisulare la organismele adulte şi
în mecanismele de apărare mediate de sistemul imunitar.
• Mitocondria intervine activ în declanşarea şi controlul
apoptozei.

Apoptoza pe parcursul metamorfozării

mormolocului în broască (pierderea
cozii).

Leucocit normal Leucocit în apoptoză

Formarea degetelor la vertebrate presupune

eliminarea prin apoptoză a celulelor interdigitale.
Generarea de energie termică în ţesutul
adipos brun

Depozite de ţesut adipos

brun la nou-născut

În celulele ţesutului adipos brun mitocondriile produc căldură

(termogeneză) în loc să sintetizeze ATP.
Mecanismul este important pentru nou-născuți și pentru
animalele hibernante și pentru animalele din zonele polare
(se generează căldură pentru protecția organelor vitale).