Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

“N. Testemiţanu” Chişinău

LARINGELE
NOTIUNI DE FIZIOLOGIE
Funcţional laringele participă la 3 funcţii fundamentale:

-Deglutiţia
-Respiraţia (cale respiratorie)
-Fonaţia (emiţător de sunete în timpul expirul ui)
I. Functia respiratorie
Controlul SNC al mișcărilor
respiratorii are natură duală:
-centre medulare: involuntare
-centre corticale superioare:
voluntare.

O persoană îşi poate ține respirația în

mod voluntar, dar cum
acumulează CO2, intervin centri
de control centrali şi medulare ca
urmare a unui proces coordonat
involuntar.
 Deschiderea glotei o fracțiune de secundă este suficientă ca aerul să fie atras
în plămâni prin coborârea diafragmei, reglând astfel cantitatea de aer care trece
prin laringe. În repaus glota este parţial deschisă, în inspiraţie se lărgeşte, iar
în expiraţie se îngustează.
Faza inspiratorie duce la contracția mușchiului cricotiroidian (adductor al
corzilor vocale și tensor izotonic), ceea ce crește diametrul AP al glotei.
Variațiile ratei respiratorii în principal se fac prin schimbarea duratei
fazei de expirație, mai degrabă decât de inspirație. Aceste schimbări
reflexe sunt declansate de receptorii de presiune din plamani, traheea
subglotică și laringe. Receptorii din periferia plămânului influențează în
primul rând diafragma glotei în timpul respirației.
 II. Funcția
fonatorie
 În expir: plămânii asigură un flux de aer cu amplitudinea
necesară şi suficientă învingerii rezistenţei opuse de corzile
vocale mai mult sau mai puţin apropiate. Corzile vocale sunt
mobilizate adecvat ca poziţie şi tensiune (gradele de apropiere
sau depărtare a corzilor vocale) de către aparatul muscular
fonator care ajustează astfel înălţimea şi tonul sunetelor emise.

Generarea sunetelor -vibraţia marginii interne a fiecărei

corzi vocale, orice modificare a acestora ducând la alterarea
producerii vocii şi calităţilor ei.
 Teoria neuro-cronaxică (Husson)

Frecvenţa vibraţiei corzilor vocale e determinată de

cronaxia nervului recurent ce le inervează. Fiecare
vibraţie izolată a corzilor vocale la trecerea coloanei de
aer s-ar datora unui impuls sosit prin nervii recurenţi
laringeali, iar centrul acustic cerebral reglează viteza
vibraţiei acestora.
 Teoria mio-elastică (Ewald)
Atunci cînd corzile vocale sunt apropiate şi în condiţiile în care este
aplicată în expir asupra lor o presiune a aerului în spaţiul subglotic, corzile
rămîn închise pînă cînd această presiune în creştere reuşeşte să le separe
permiţînd coloanei de aer să iasă. Ieşirea aerului reduce presiunea aplicată
asupra corzilor, implicit tensiunea musculară a muşchilor vocali şi revenirea
în poziţie apropiată a corzilor vocale datorită elasticităţii acestora şi
împingerii lor de către muşchii relaxaţi. În faţa revenirii obstacolului,
presiunea subglotică creşte din nou, corzile vocale sunt împinse pînă la o
nouă separare şi întreg ciclul se repetă.
 Teoria mucoondulatorie (Perello)

Sunetul ar fi determinat de ondularea

mucoasei generată de modificările
contractile ale corzilor vocale.
 Aerul toracic, sub presiunea muşchilor expiratori,
este împins printre corzile vocale apropiate şi în
tensiune, care prezintă şi mişcări vibratorii. Rolul cel
mai important revine mucoasei corzilor, care
vibrează şi imprimă curentului de aer modulaţia
necesară pentru frecvenţă şi timbru. Sunetul emis de
laringe este sunetul fundamental care suferă apoi
modificări importante în cavităţile de rezonanţă
supraglotice (faringe, cavitate bucală, fose nazale,
sinusuri), prin adăugarea de armonice care determină
timbrul propriu.
III. Funcția sfincteriană- de
protecție a CAI
Protecţia Arborelui Respirator de pătrunderea corpilor străini:

-Datorită m. adductori ai laringelui (închid glota şi vestibulul

laringian).
-Prin ridicarea şi ascunderea laringelui sub baza limbii în
timpul deglutitiei
-Contractarea repliurilor ariepiglotice, a benzilor ventriculare şi
a corzilor vocale (rol sfincterian)
-Ascensiunea laringelui, iar epiglota acoperă orificiul superior
al laringelui, astfel că alimentele trec prin părţile lui laterale
spre esofag.
Dacă alimentele solide, lichide sau corpii străini pătrund intempestiv în laringe, glota se
închide, apare un reflex de tuse, senzaţie de asfixie până când corpul str ăin este expulzat.
 3 nivele de protecție din laringe:

a. Repliurile ariepiglotice- nu realizează o închidere

valvulară adevărată, dar închiderea musculară
simplă pentru efectul lor de a se apropia în timpul
deglutiţiei, deturnează lichidele și alimentele
departe de tractul respirator și înspre sinusurile
piriforme și esofag.
b. Benzile ventriculare –funcționează ca nişte supape
pentru a preveni ieșirea de aer din trahee dar ajută şi în
funcția de expectoraţie

c. Adevăratele corzi vocale- protecţie împotriva

aspirației, împiedica pătrunderea de aer, rezistă
presiunii de mai sus
IV. Funcția de tuse și expectorație
Aceasta se produce prin:
1.închiderea glotei,

2.cresterea presiunii intratoracice

3.apoi expulzarea bruscã a aerului

4.Care îndepãrtând corzile vocale, antreneazã în afarã şi

secretiile din trahee.
V. Funcția reflexă
Laringele e sediul unor reflexe vago-vagale, datorita
bogatei sale inervatii.
Iritatia mecanică sau chimică a endolaringelui poate
declansa aritmie, bradicardie, stop cardiac. Reflexul
vagal e foarte puternic la fumatori şi poate fi blocat cu
atropină.
Reflexul de închidere a glotei închidere laringiană
reflexă e produsă de contracția rapidă a mușchiului
tiroaritenoidian ca rs la stimularea n. laringeu super.
 Laringospasmul

a. exagerarea reflexului fiziologic laringian de închidere a glotei-puternic

și prelungit.
b. menținut mult dincolo de încetarea iritaţiei mucoasei.
c. cel mai probabil e să apară atunci când pacientul este în/în curs de
intubatie endotraheală şi e ft bine oxigenat și sub anestezie foarte ușoară.
d. apneea obstructivă produs poate provoca moartea prin hipoxie acută și
hipercapnie.
e. inhibat prin: creşterea pCO2 arterial, scăderea pO2 arterial, presiune
intratoracică pozitivă, și faza de inspirație a respirației.
f. frecvente cauze: inhalaţie de iritante, manipularea tractului superior
aerodigestiv, organisme străine, mucus sau sânge în pătrunse în glotă.
 Tusea reflexă

a. Se elimină mucusul şi materiile străine din plămâni și deci ajută la

menținerea permeabilității alveolelor pulmonare.
b. Poate fi voluntară, dar cel mai adesea apare ca rs la stimularea
receptorilor din laringe sau din TRI.
c. Are 3 faze: inspiratorie-inspirație rapidă și profundă; închidere
compresiune-strânsă glotei și activarea puternică a muschilor
expirator; expulsivă- laringe se deschide larg și o ieșire bruscă a
aerului în intervalul de 6-10 l / sec.
 Reflexul de apnee

a. Senzori chimici și termici pot irita limitat zona supraglotică,

și apnee poate apărea ca rs la stimuli nocivi, diverse produse
chimice.
b. Reflex de apnee ca rs la stimularea laringiană probabil a
evoluat pentru împiedica aspirarea materialului stimulator în
CRI.
c. Reflexele laringiene au fost implicate în patogeneza s dr
morții subite infantile deoarece reflexele trec printr-un proces
de maturizare in copilărie.
 Reflexele circulatorii

a. stimularea laringelui poate produce modificări ale ritmului cardiac , TA

b. este cel mai evident în timpul inducerii anesteziei și poate avea loc în
condiții naturale, cum ar fi apneea de somn obstructivă.
c. rezultatul direct de stimulare laringiană asupra TA e de HTA, dar în cazul
în care stimularea laringiană produce bradicardie semnificativă de stimulare
vagală, hipotensiune arterială poate să apară în mod indirect.
d. calea aferentă pentru acesta este nervul laringeu superior și secționarea
acestui nerv desființează răspunsul cardiovascular la stimularea laringelui și
stimularea lui efectivă afectează frecvenţa şi TA
e. efectul de stimulare a nervului laringeu superior este modulat de nivelurile
sanguine de CO2, deoarece supresia se observă în timpul hipocapniei.
VI. Functia de fixare toracicã
Închiderea glotei şi cresterea presiunii intratoracice în
urma unui inspir profund asigurã rigiditatea necesarã
pentru ca membrele superioare care executã un efort
fizic mai mare sã gãseascã un sprijin eficient. Are loc
prin inchiderea glotei, blocarea reflexa a sistemului
respirator, rigidizarea cutiei toracice, coborârea
diafragmului, ceea ce face posibilă desfasurarea actului
de defecaţie, de micţiune, expulzia fătului în timpul
naşterii şi desfăsurarea unor activităţi fizice intense ca
sapatul sau ridicarea de greutati.
 VII. Functia laringelui în
circulatia sângelui

-Constă în asigurarea variatiilor de presiune

endotoracice cu efect de pompã.
Sindroamele laringelui
 Sindromul fonator
Caracterizat de o modificare patologică a sunetului
fundamental emis de corzile vocale, cu aparitia disfoniei sau a
raguselii.
Disfonia poate avea un caracter permanent/ intermitent,
conditionata de afectiuni acute/cronice laringiene, de
pareze/paralizii ale corzilor vocale, posttraumatic dupa arsuri
locale, corpi straini, tumori benigne sau maligne, malformatii.
Disfonia este perturbarea sunetului fundamental emis de laringe. Se poate
manifesta sub mai multe forme:
Fonastenia /oboseala vocii vorbite e consecinta unei miozite a
muschiului vocal, dupã laringite netratate sau suprasolicitãri fonatorii.
Rãguseala - vocea are sunet aspru, crepitant, este neclarã şi insonorã.
Apare la bolnavi cu laringite acute şi cronice, traumatisme, tumori,
paralizii ale corzilor vocale. În cancerul de laringe este lemnoasã, durã şi
progresivã.
Afonia -pierderea completã a tonalitãtii vocale şi apare în diferite
laringopatii, inclusiv în cursul paraliziilor adductorilor corzilor vocale.
Diplofonia/vocea bitonalã apare în paraliziile monolaterale ale corzilor
vocale.
Vocea eunucoidã - caracteristicã pentru tineri în perioada pubertãtii.
 Sindromul senzitiv
Hiperestezia mucoasei faringiene aparute in cadrul afectiunilor acute faringo-laringiene,
sau dupa aspiratia de gaze sau vapori toxici; de asemenea la persoane cu nevroze abuziv
fobice sau cancerofobice.
Anestezia laringelui are repercursiuni asupra potentialului de aparare local; favorizeaza
patrunderea corpilor straini in caile respiratorii inferioare. Apar secundar unele boli
reumatologice. Poate sa apara secundar unor boli neurologice sau in leziunile atrofice ale
mucoasei.
Paresteziile pot fi secundare inflamatiilor acute sau cronice de la nivel faringo-laringian,
aparute adesea pe un fond nevrotic. Se manifesta sub forma senzatiilor de constrictie sau
arsuri locale, senzatia de corp strain.
Durerea laringiana prezinta o intensitate variabila in functie de gradul leziunilor. Ea
poate sa apara in inflamatiile acute posttraumatice, dupa arsuri, in cadrul tumorilor
maligne sau in leziunile de tip neurologic. Ea se accentueaza in cursul deglutitiei şi prin
palparea laringelui poate iradia spre regiunea otica (otalgie reflexa)
 STRIDORUL

Sunet strident cauzat de fluxul de aer turbulent în căilor

respiratorii superioare obstructionate de o anumita
cauză. Aceasta este o situație de urgență ce impune
asigurarea libertaţii căilor respiratorii cât mai repede,
în scopul de a salva pacientul de la moarte prin asfixie.
 Clasificarea stridorului:

stridor inspirator-în caz de obstrucție a căilor aeriene

de la corzile vocale in sus
expirator vocal-în caz de obstrucție la nivelul
bronhiilor (astm bronșic )
stridor bifasic- prezent în ambii timpi respirator
inspirator și expirator, cauzat de obstrucție traheală
 Dispneea laringiană
Perturbarea functiei
respiratorii a laringelui, în
sensul reducerii debitului de aer
care trece prin laringe, cauza
fiind de naturã laringianã. Acest
sindrom este denumit şi
Insuficientã respiratorie de tip
obstructiv superior laringian.
 Cauze:

Malformaţii laringiene ( glotă palmată, chisturi juxtalaringiene)

Corpi străini laringieni

 Traumatismele laringelui şi sechelele acestora (fracturi cu

prăbuşire, hematoame, arsuri, stenoze)
Inflamaţii acute (laringită acută edematoasă subglotică, crup
difteric, laringite edematoase şi cronice (sclerom, lepră, ozenă)
Tumori benigne (papiloame, polipi mari) sau maligne (cancerul
laringelui)
Tulburări neuromotorii (paralizia recurenţială bilaterală în
adducţie, spasmele laringelui)
Evolutie
Faza compensatã-bolnavul este agitat şi speriat, dar
coloratia tegumentelor şi mucoaselor este normalã.
Faza decompensatã se poate instala în orice moment.
Debutul decompensãrii este anuntat de hipercapnie
(tegumente roze, calde, vasodilatatie perifericã,
cresterea presiunii partiale a CO2) şi apoi de anoxie
(cianozã). Respiratia devine tahipneicã şi superficialã,
apare somnolentã, tahicardie şi moartea prin asfixie
mecanicã.
 Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul trebuie efectuat rapid în orice conditii.
Când este posibil, se pune şi diagnosticul etiologic şi se
stabileste gradul de compensare (prin examene
biochimice sanguine).
 Tratamentul
îndepãrtarea cauzei (când etiologia este cunoscutã şi
când este posibil) sau tratament etiologic
oxigenoterapie

sedative care nu deprimã centrul respirator

intubatie oro-sau nazotrahealã

traheostomie clasicã sau de extremã urgentã, dupã

situatie
 TUSEA
 poate fi seaca/uscata in laringitele acute (debutul), in
laringitele cronice hipertrofice, in laringitele cronice
atrofice.
 umeda, productiva in laringo-traheo-bronhico acute
sau cronice.
 latratoare in laringitele edematoare subglotice,
virotice sau difterice, tuse chintoase in tusea
convulsiva.
Multumesc pentru atenție!