REFERAT FIZIOLOGIE

1. Compartimente lichidiene
2. Variatii ale comprtimentelor
lichidiene
3. Hemoliza osmotica
4. Aparitia edemelor
Apa in organism
 Apa este principalul component al organismului si reprezinta
aproximativ 60% din greutatea corpului la barbati si 50% la
femei.Aceste valori scad la varstnici si obezi.
 Apa totala e repartizata in 2 compartimente separate de membrana
celulara:
 - 2/3 din apa totala e localizata in compartimentul intracelular
 - 1/3 este reprezentata de apa extracelulara repartizata astfel:
 - sectorul extravascular care contine 15-20% din apa totala,sau 15% din
greutatea corporala si e reprezentat de limfa si lichidul interstitial;
 - sectorul vascular (volemia) reprezinta 7-8% din apa
totala,respectiv 5% din greutatea corporala.
 Apa trece liber si rapid prin toate aceste compartimente,ca raspuns la
modificarile in concentratiile de solviti,mentinand echilibrul intre
compartimente.In felul acesta,osmolalitatile in toate compartimentele
sunt egale.
Apa in organism
 Apa totala din organism reprezinta circa 60% din greutatea
corporala a unui adult sanatos ,ea depinzand de
varsta,sex,intensitatea metabolismului.
 Procentul este mai ridicat la tineri si scade la varstnici.
 In decursul primului an de viata se observa o scadere rapida a
apei totale si a apei extraceulare din organism,urmata de o
scadere mai lenta a apei extracelulare ulterior in copilarie.
 Proportia de apa ramane constana pe durata copilariei si a
pubertatii.
 Dupa pubertate procentul de apa difera in functie de sex:
 -barbati 60%;
 -femei 50%.
Apa in organism
 De ce mai multa apa la barbati?
 Procentul de apa este mai ridicat in cazul barbatilor,deoarece
acestia au masa musculara mai dezvoltata,muschiul fiind un
tesut bogat in apa.De asemenea,la barbati tesutul adipos este
mai redus,acest tesut continand un procent mic de apa.
 Procentul de apa si tipul de tesut:
 1) Tesuturi bogate in apa:
 -muscular:75%;
 -glandular:80%;
 -renal:80%;
 -cerebral:85%.
Tesuturi bogate in apa
Apa in organism
 2)Tesuturi sarace in apa:
 - smaltul:0,2%;
 - dentina:1%;
 - osos:22%;
 - adipos:35%.
 La adultul standard sanatos ( barbat de 25 ani,1.75 m si 75 kg )
apa totala din organism este de aproximativ 40L,reprezentand
60% din greutatea corpului.
Tesuturi sarace in apa
Rolul apei in organism
 Apa reprezinta un excelent dizolvant pentru multe substante si este
mediul in care se desfasoara cele mai multe reactii chimice legate de
metabolismul substantelor si deci de viata.Rolul apei in organismul
uman este foarte mare.
 In organismul uman au loc numeroase reactii chimice care dau nastere
la caldura, energie si la metabolismul necesar vietii.Aceste reactii au
nevoie de un mediu apos, altfel substantele nu se pot desface in ioni,
iar reactiile nu pot avea loc.
 Pe langa aceasta apa insasi este un lectrolit slab, care se
disociaza in ion de hidrogen (H+) si hidroxil (OH-).Aceiasi ioni
au proprietati catalitice, ei accelerand un numar considerabil de
reactii care in mod normal ar dura zile intregi, in prezenta
ionilor reactiile au loc in cateva secunde.
Rolul apei in organism
 Apa are si proprietatea de a acumula si de a degaja caldura
prin evaporare.Aceste insusiri ale apei au un rol foarte
important in fiziologia termoreglarii.La temperaturile ridicate ale
verii organismul uman primeste mult mai multa caldura decat
are nevoie.Daca caldura nu s-ar elimina organismul ar avea
mult de suferit.Din fericire organismul dispune de o serie de
mijloace de eliminare a caldurii.Schimbarea apei din stare
lichida in stare gazoasa presupune o pierdere de caldura de la
corpul unde se afla apa.In corpul omenesc fiecare gram de apa
evaporate de pe suprafata pielii (transpiratie) la temperatura
camerei inlesneste pierderea a 580 de calorii mici.
1) Compartimente lichidiene
 In corpul uman apa e distribuita in compartimente.
 Apa totala din organism e impartita in 2 mari compartimente
hidrice:
 1)Lichidul intracelular (LIC);
 2)Lichidul extracelular (LEC).

 * Regula de 60-40-20:
 - 60% din greutatea corpului este apa;
 - 40% din greutatea corpului este lichid intracelular;
 - 20% din greutatea corpului este lichid extracelular.
1) Compartimente lichidiene
 1)Lichidul intracelular(LIC)
 Compartimentul intracelular este unul virtual,dar cel mai
important cantitativ , fiind rezultat din insumarea numarului mare
de mici corelatii lichidiene intracelulare.
 Este o solutie de ioni de K+ si anioni organici,proteine - ,,supa
celulara”.
 Constituentii LIC sunt controlati de permeabilitatea selectiva a
membranei celulare si de metabolismul celular.
 Apa intracelulara e sub 2 forme:libera si legata(in matricea
celulara,gelul intracelular).
 Sursele LIC pot fi: -LEC;
 -apa endogena,rezultata din respiratia
celulara.
1) Compartimente lichidiene
 2) Lichidul extracelular (LEC)
 LEC cuprinde la randul sau 2 alte mari compartimente:
 - lichidul intravascular (LIV): 5%;
 - lichidul interstitial (LI): 14-15%;
 - apa transcelulara : 1%.
 Lichidul interstitial (LI)
 LI reprezinta apa din interstitiu (spatiul dintre celule plus cel dintre celule si
capilarele sangvine).Schimburile dinamice dintre apa intravasculara si cea
intracelulara au loc numai prin lichidul interstitial.
 Apa din lichidul interstitial reprezinta constituentul de baza al plasmei
interstitiale,mediul cu care coloniile celulare se afla in contact direct si fara de
care viata si reactivitatea celulara nu sunt posibile.
 Spatiul interstitial, reprezentand o importanta componenta a mediului
extracelular, poate fi considerat un adevarat organ de translocatie in care
concentratia constanta a unei substante este data de raportul dintre intarea si
eliminarea (clearance-ul) substantei in cauza.

Lichid interstitial
1) Compartimente lichidiene
 Spatiul interstitial este format din 3 faze:
 a) faza fluida, reprezentata de apa si substantele
micromoleculare adesea disociate;
 b) faza macromoleculelor fluide, reprezentata mai ales de
proteine serice a caror concentratie reprezinta aproximativ 30-
80% din concentratia lor plasmatica ,si care datorita
impermeantei lor prin membrana capilara, determina presiunea
osmotica (coloidosmotica) caracteristica spatiului interstitial
(4,5 mmHg);
 c) matricea spatiului interstitial este formata din lanturi lungi
protidice si polizaharidice de diferite forme,dimensiuni si tipuri
(de exemplu, acidul hialuronic).
1) Compartimente lichidiene
 Lichidul intravascular
 Apa extracelulara repartizata in compartimenul intravascular formeaza plasma
sangvina.Reprezinta aproximativ 40% din greutatea corpului.Prin circulatia
sa,constituie sistemul esential de legatura dintre mediul intern si cel extern.
 Apa transcelulara
 Apa transcelulara cuprine un grup de lichide cu compozitii diferite, produse de
secretia anumitor membrane :
 -lichidul cefalorahidian;
 -perilimfa si endolimfa in urechea interna;
 -secretile tractului gastrointestinal;
 -lichidul sinovial;
 -lihidele oculare: umoarea apoasa si corpul vitros;
 -lichidul pleural,pericardic si peritoneal,localizate intre membranele seroase
cu acelasi nume.
 In stari patologice,expansiunea acestor lichide conduce la aparitia unui
nou compartiment = compartimentul transcelular (in ascita,pericardita
lichidiana,pleurezie).
Apa transcelulara
Concentratiile electrolitilor in
lichidele organismului
 Concentratia ionilor se exprima in miliechivalenti/litru sau in
gram/litru.
 Diferenta principala intre plasma si lichidul interstitial este ca
plasma contine o cantitate mai mare de proteine.
 Fiecare compartiment lichidian are un tipar distinct al
electrolitilor.
 Compartimentul LEC contine mai mult Na+ , in timp ce LIC are
un nivel mai crescut de K+.Permeabilitatea selectiva a
membranei si ATP-azele Na-K mentin aceasta distributie
neuniforma a ionior.
Electroliti mEq/L LICHID LICHID LICHID
EXTRACELULA INTERSTITIAL INTRACELULAR
R

Na+ 140 140 14

K+ 4 4 140
Ca2+ 5 3 0
Mg2+ 2 2 40

Cl- 105 105 5

HCO3- 24 7 10
Proteine 15 1 60
Glucoza(mg/dL) 100 100 -
Rolurile electrolitilor
 -Controlul schimburilor de apa intre compartimentele corpului;
 -Mentinerea echibilbrului acido-bazic necesar activitatii celulare
normale;
 -Controlul secretiei anumitor hormoni si neurotransmitatori;
 -Controlul proprietatilor fundamentale
celulare(excitabilitate,automatism);
 -Cofactori necesari activtatii optime a enzimelor.
2.Variatii ale compartimentelor
lichidiene
 In conditii normale exista o egalitate intre aportul si eliminarea de
lichide. Permanent exista un schimb de fluide si alte constituente
diluate in fluide intre mediul extern si corp, iar in interiorul corpului
schimbul apare intre diversele compartimente.
 Variatiile apei in organism sunt determinate de: clima,tipul
constitutional al individului in cauza,obiceiur de viata,intensitatea
activitatii fizice.
 Mai mult, pe parcursul unei zile se produc, in mod firesc, pierderi de
apa din organism, atat pe cale tegumentara cat si prin respiratie.
 In cazul pierderilor nedatorate unui efort vorbim despre perspiratia
insensibila, neperceputa de organism ca un dezechilibru, in primul
rand pentru ca se produce in mod firesc si constant, cantitatea de apa
pierduta fiind, de aproximativ 700 ml (respiratie si nivel tegumentar).
2.Variatii ale compartimentelor
lichidiene
 Pierderile tegumentare sunt variabile depinzand in mod direct de intensitatea activitatii glandelor sudoripare si de
integritatea tegumentelor.
 Astfel: –persoanele cu defect congenital (lipsa a glandelor sudoripare) vor avea pierderi putine, pe cand,
 – persoanele cu tegumentele „avariate”, in special prin arsura, vor avea pierderi foarte mari necesitand perfuzare
continua (3-5 litri / zi).
 La randul lor, pierderile respiratorii, care sunt de aproximativ 300-400 ml / zi, cresc, atunci cand temperatura
aerului scade, deoarece presiunea atmosferica a vaporilor de apa, scade, la randul ei, aproape de zero. Prin
urmare, in anotimpul rece se resimte o senzatie de uscaciune a cailor respiratorii.
 Totodata, transpiratia reprezinta, alaturi de calea renala, o principala „poarta” de pierdere a apei din organism,
nivelul pierderilor depinzand in mod sinergic, atat de temperatura ambientala cat si de intensitatea activitatii fizice
desfasurate.
 De aceea, cantitatea de apa pierduta poate avea o plaja de variatie foarte mare cuprinsa intre 100 ml / zi in cazul
unei activitati normal sedentare si ajungand pana la 1-2 litri / ora, in cazul unei activitati de o mare intensitate
precum cea presupusa de practicarea unui sport.
 Nu trebuie ignorat faptul ca se pierde apa, din organism, si prin intermediul fecalelor, plaja de variatie fiind, si in
acest caz, foarte mare, respectiv intre 100 ml / zi (valoare normala) si cativa litri / zi, in caz de diaree severa.
 Totusi, cea mai importanta si totodata cea mai cunoscuta cale de pierdere a apei din organism este calea renala.
De aceea, aceasta este considerata calea de echilibrare intre aportul si eliminarea de apa si electroliti.
 Si in acest caz, plaja de variatie poate fi foarte mare fiind cuprinsa intre:
 0.5 litri / zi – in cazul persoanelor deshidratate;
 20 de litri / zi – in cazul unei ingestii exagerate de lichide.
 Prin intermediul caii renale, extrem de important de mentionat este faptul ca, se regleaza, pe langa nivelul apei, si
nivelul electrolitilor, a sodiului, a clorului si a potasiului .

2.Variatii ale compartimentelor
lichidiene
 -embrion :90-97% apa
 -copil 0-1 ani:75% apa
 -copil 1-12 ani:65% apa
 -adolescent:50-58% apa
 -adult 30-59 ani:60-70% apa
 -barbat:55-63% apa
 -femeie:47-52% apa
 -varstnic:<50% apa.
TULBURARILE ECHILIBRULUI
HIDRIC: deshidratari si
hiperhidratari.
 DESHIDRATAREA este un termen care reprezinta simpla pierdere de apa
si/sau pierdere de Na. Atat pierderea de apa cat si cea de Na sunt
asociate cu o scadere a volumui LEC
1.Deshidratarea izotona
Cauzele includ hemoragia, exsudarea plasmei prin pielea arsa (plasmoragie)
si pierderi de lichide gastrointestinale( de ex varsaturi, diaree).
2. Deshidratare hipertona
Cauzele includ deficitele de apa cauzate de consumul scazut, diabetul insipid,
diabetul zaharat, febra ( prin evaporare excesiva de sudoratie- sudoarea
este hipotona).
3.Deshidratarea hipotona
Cauzele include pierderea NaCl la nivel renal din cauza insuficientei
suprarenalei , de ex boala Addison-hipocorticismul primar.
 Hiperhidratarea
1.Hiperhidratarea izotona
Cauzele sunt administrarea orala sau parentala a unui volum mare de NaCl
izoton.Acest tip de hiperhidratare este caracterizat de expansiunea globala a LEC.
2.Hiperhidratarea hipertona
Cauzele sunt administrarea orala sau parentala a cantitatilor mari de lichid
hiperton. Perfuzia intravenoasa a unei solutii saline hipertone conduce la o
crestere a osmolaritatii plasmatice ceea ce face ca apa sa treaca de la interstitiu
in plasma, astfel crescand volumul plasmatic.
3.Hiperhidratarea hipotona
Exista de obicei din doua motive: ingestia unui volum mare de apa si retentie
renala a apei din cauza sindromului de secretia inadecvata de hormon
antidiuretic.
MECANISME DE SCHIMB INTRE
COMPARTIMENTELE LICHIDIENE
 Principalele mecanisme prin care au loc
schimburile lichidiene sunt:
1.Difuziunea
2.Filtrarea
3.Osmoza
1.DIFUZIUNEA

 Este cel mai important mecanism de schimb

intre lichidul interstitial si celula.
 Este un mecanism pasiv produs ca urmare a
miscarii browniene si conduce la egalizarea
concentratilor asigurand un echilibru dinamic.
 Forta motrice a difuziunii este gradientul de
concentratie creat de o parte si de alta a unei
membrane.
 Difuziunea facilitata :
-foloseste o molecula speciala (proteina carrier)
care transporta o substanta in sensul unui
gradient.
-este pasiva si are o capacitate limitata din cauza
cantitatii limitate de trasnportori/proteine.
-este implicata in transportul substantelor
liposolubile care difuzeaza prin bistratul lipidic si al
substantelor hidrosolubile care trec prin canale
ionice.
 Diferite substante difuzeaza pe cai
diferite:
-Apa, ionii si moleculele mici difuzeaza printre celulele endoteliale.
-Ionii(Na, K, Ca, Cl ) difuzeaza prin canalele membranare, proteine
specifice si selective ce permit trecerea unidirectionala a unui
ion.
-Compusii mari, hidrosolubili trec prin porii capilarelor.
-Lipidele si substantele liposolubile (inclusiv O2 si CO2) difuzeaza
prin membranele celulelor endoteliale
-Proteinele plasmatice traverseaza endoteliul doar in capilarele
sinusoide, unde porii sunt suficient de mari.
2.FILTRAREA
 Este un proces pasiv, produs de existenta unui gradient de presiune de o parte
si de alta a peretelui capilar. Ea a asigura trecerea substantelor dizolvate prin
peretele capilar poros, sub actiunea presiunii hidrostatice.
 In 1896 Ernest Starling a descris fortele care regleaza schimbul de fluide dintre
sange si interstitiu, astfel au fost demonstrate 4 presiuni: 2 in interiorul vasului
si 2 afara (in interstitiu) ce actioneaza diferit.
1.Presiunea hidrostatica din capilar-reprezinta presiunea cu care intra sangele in
capilar. Aceasta este presiunea restanta generarat de contractia ventriculului
stang, avand o valoare de aprox 30/40 mmHg.
2. Presiunea coloid osmotica (oncotica) din capilar- este generata de proteinele
plasmatice, in special de albumine. PRESIUNEA COLOID OSMOTICA A
PLASMEI ESTE CONSTANTA IN CORPUL UMAN FIIND DE 28 mmHg.
3.Presiunea hidrostatica interstitiala – este exercitata de lichidul din spatiul
interstitial.Guyton a masurat presiunea fluidului interstitial utilizand metoda
micropipetelor si a obtinut o valoare negativa (- 3mmHg).
4.Presiunea interstitiala coloid osmotica- este generata de proteinele din interstitiu.
Aceasta are valoarea de 8mmHg.
3.OSMOZA
 Este un mecanism pasiv si reprezinta transferul de apa intre doua
medii separate de o membrana semipermeabila.
 O membrana semipermeabila nu permite ionilor sa treaca, dar permite
transferul apei. Astfel apa va trece din mediul cu o cantitate mai mare
in mediul cu o cantitate mai mica de apa, unde este atrasa osmotic de
particule.
Cele mai multe substante dizolvate in fluidele corpului sunt electroliti,
compusi care disociaza in ioni. Ionii atrag apa, deoarece sunt particule
osmotic active. Alte substante osmotic active dar nedisociabile sunt
glucoza, ureea, proteinele, etc.
Presiunea osmotica exercitata de proteinele plasmatice se numeste
presiune coloid osmotica si este o constanta importanta a sangelui
avand valoarea de 28mmHg.
 Hemoliza osmotica
 Solutia care are o presiune osmotica egala cu a plasmei (300mOsm/l) se
numeste mediu izoton.
Hematiile pot fi pastrate intr-un mediu izoton mai multe ore, fara a se modifica.
Mediul izoton folosit este serul fiziologic, o solutie de NaCl de concentratie
0.9g%.
 Solutia care are o presiune osmotica mai mare decat a plasmei
se numeste mediu hiperton.
Eritrocitele puse in mediu hiperton pierd apa, pentru ca apa trece prin membrana
eritorcitara din mediul cu presiune osmotica mai mica (interiorul hematiei), in
mediul extern hiperton. Hematiile se ratatineaza (se zbarcesc).
 Solutia care are o presiune osmotica mai mica decat a plasmei se
numeste mediu hipoton.
In mediu hipoton apa intra in hematie, volumul eritrocitar creste si cand atinge
dimensiunea critica de 135 μ3 hemoglobina incepe sa iasa din hematii.
 APARITIA EDEMELOR
 Edemul este umflarea vizibila a pielii ca urmare a retinerii apei in
anumite tesuturi ale organismului. Adesea, edemul este localizat la
nivelul picioarelor, gleznelor, desi ar putea afecta si fata, mainile si alte
organe si parti ale corpului. Femeile insarcinate si adultii in varsta sunt
adesea afectati de aceasta conditie, dar poate fi intalnita la persoanele
de orice varsta. 
Umflarea, termen care va fi asociat cu edemul, este determinata de
acumularea excesiva de lichid sub piele, in spatiile interstitiale sau in
compartimentele dintre tesuturile corpului, exterioare vaselor
sangvine.
 Excesul de lichid de la nivelul zonelor inferioare ale corpului (glezne,
picioare) poarta denumirea de edem periferic.
Edem unilateral Edem bilateral
Ascita reprezinta acumularea anormala de lichid in cavitatea
abdominala. Cea mai frecventa cauza a ascitei este ciroza
ficatului, iar tratamentul depinde de cauza de baza.
Unde pot aparea edemele?
Edemele apar in locuri anumite, acolo unde densitatea tesuturilor si calitatile lor permite
acumularea de lichid extravascular. Iata cele mai frecvente locuri unde apar:
- Edemul Cerebral - acumularea extracelulara de lichid in creer. Apare in stari toxice
sau cind este dereglat metabolismul. Semnul de baza este cefaleea - presiunea
crescuta intracraniana apasa peste receptorii de durere si acestia dau senzatia de
migrena puternica. Edemele cerebrale sunt intilnite la majoritatea persoanelor care fac
abuz de alcool - anume la ei se deregleaza permeabilitatea vasculara cerebrala, insa nu
numai si nu obligatoriu.
- Edemul pulmonar - o stare deosebit de grava care apare cnd presiunea in vasele
sangvine ale pulmonilor creste datorita faptului ca este dereglata evacuarea singelui
venos prin venele pukmonare. Singele stagneaza in capilare, presiunea creste si apa
este impinsa in afara capilarelor, acumulindu-se in cavitatea toracica. Acesta este si
mecanismul prin care apare insuficienta ventriculara stinga duce la edem pulmonar:
inima nu evacueaza suficient de rapid singele din plamini si staza impreuna cu
preriunea crescuta a singelui duc la evacuarea apei din capilare direct in cavitatea
toracica.
Unde pot aparea edemele?
 - Edemul corneei ochiului ca urmare a glaucomei, conjunctivitei
severe, keratitei sau post-operator.
- Edemul care inconjoara ochii este numit edem periorbital.
Tesuturile din jurul ochilor sunt de obicei umflate imediat dupa trezire,
cel mai probabil din cauza redistribuirii lichidului atata timp cat ne
aflam in pozitie orizontala culcat.
- Muscaturile de insecte, animale veninoase, paiangeni, contact cu
plante (urzica) tot duc la aparitia edemului, insa acesta este o reactie
fiziologica de raspuns a organismului la factorii din exterior ce prezinta
pericol si provoaca inflamarea.
- O stare asemanatoare cu cea a edemelor este mixedemul. Acesta
reprezinta o acumulare de lichid in tesuturi, dar care este favorizata de
modificarile ce au loc la nivel celular: tendinta tesutuirlor de a retine
apa in spatiul extracelular.
Mecanismele formarii edemelor
interstitiale
 1. Cresterea presiunii hidrostatice din capilar, asa cum se intampla
in insuficienta cardiaca, in staza venoasa atunci cand presiunea
hidrostatica creste datorita gravitatiei)
 2.Presiunea oncotica scazuta (in hipoalbuminemia din boli de ficat,
boli de rinichi sau malnutritie)
 3. Permeabilitate capilara crescuta( cauzata de bradikinina,
histamina) sau de deteriorarea integritatii capilarelor (sindrom de
strivire, arsuri, inflamatii)
 4.Obstructie limfatica, in infestarea cu parazitul filaria (filarioza) ce
produce inflamatia si blocarea vaselor limfatice cu edeme uriase
ajungand pana la aspect de piele de elefant (elefantiazis). Blocajul
vaselor limfatice apare de asemenea prin invazia neoplazica a unor
colectoare limfatice mari, in cancerul de san, pulmonar.
BIBLIOGRAFIE:
 https://www.google.ro/search?
q=EDEM+PICIOR&espv=2&biw=1366&bih=662&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=
0ahUKEwiZzY3LpMDSAhVFVBQKHRH-AHIQ_AUIBigB#tbm=isch&q=edema&*
 http://www.sfatulmedicului.ro/Diverse/edemul_7818
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Edem
 https://www.google.ro/search?
q=hemoliza+osmotica&espv=2&biw=1366&bih=662&source=lnms&tbm=isch&sa=X&
ved=0ahUKEwiTr4vYrcDSAhVKORQKHVg7AiwQ_AUIBigB&dpr=1#imgrc=_
 https://ro.scribd.com/doc/185671135/Testul-de-Fragilitate-Osmotica
 FIZIOLOGIE NOTE DE CURS