Sf. Ilarie Pictavianul

Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 12

SF.

ILARIE PICTAVIANUL
315-368
Viața
 Sf. Ilarie s-a născut pe la 315 la Pictavium (Poitiers), în
Aquitania, provincie de centru-vest a Galiei.

 Părinţii săi erau, foarte probabil, păgâni şi i-au dat o cultură


literară aleasă, poate în oraşul Burdigala (Bordeaux).

 Şi-a făcut personal o serioasă cultură filosofică şi religioasă.

 A ajuns retor.

 Spre 345, el a primit Botezul împreună cu soţia şi cu fetiţa


lui, numită Abra.

 Puţin după aceea el a intrat în cler şi a fost făcut episcop al


oraşului Pictavium, pe la 353-354.
 Ridicarea lui la episcopat coincidea cu apriga luptă a
arianismului, sprijinit de împăratul Constanţiu, spre a cuceri
Galia.
 Rezistenţa Sf. Ilarie contra arianismului şi contra împăratului
Constanţiu, care conducea întreaga lucrare de arianizare a
imperiului, a dus la convocarea de către Satumin - unealtă
imperială - a unui Sinod la Biterrensis (Beziers), care a
condamnat pe episcopul de Pictavium la exil în Frigia (356).
 Acest exil, care a durat 4 ani (356- 360) şi pe care unii
specialişti moderni îl numesc „providenţial“ a servit Sf. Ilarie
la însuşirea limbii greceşti şi a bogatei culturi patristice
orientale.

 Acum s-a iniţiat el în subtilităţile speculaţiilor ariene şi


ortodoxe, pe care le-a transmis occidentalilor, în special prin
lucrarea sa de mare valoare De Trinitate, redactată în timpul
acestui exil.
 Tot acum, Sf. Ilarie a luat parte la Sinoadele de la Seleucia şi
Constantinopol.

 El a sprijinit pe arienii moderaţi contra anomeilor, mai ales în


lucrarea sa Despre Sinocide scrisă tot în exil, pe la 358- 359.

 Cu ocazia Sinodului ţinut la Constantinopol, în 360, Sf. Ilarie a


cerut împăratului, printr-un memoriu special, Ad
Constantium liber, autorizarea unei confruntări doctrinare cu
duşmanul său care-l exilase, Saturnin, în prezenţa împăratu-
lui.

 Acesta nu a dat urmare cererii Sf. Ilarie, dar i-a autorizat


revenirea din exil în Galia, pentru a nu mai tulbura Orientul,
după cuvântul lui Sulpiciu Sever.
 Revenit în patrie, Sf. Ilarie a promovat credința de la Niceea şi
monahismul.
 S-a dus în Italia, unde împreună cu Eusebiu de Vercelli, a lucrat
la restabilirea credinței de la Niceea doi ani, timp în care, deși
neclintit în credință, a acordat în practică, unele concesii
arienilor, ceea ce-i atrase o critică aspră din partea lui Lucifer de
Cagliari.

 în lupta sa contra lui Auxenţiu, episcop homeian al Milanului,


el nu a reușit complet, adică nu a putut obține depunerea
acestui arian.

 în ultimii ani ai vieţii sale, Sf. Ilarie s-a ocupat de păstorirea


credincioşilor săi.

 El a murit la 13 ianuarie 368.


 Biserica romano-catolică l-a proclamat Doctor Ecclesiae în 1851.
Opera
Opera Sf. Ilarie e preţioasă din punct de vedere teologic şi
istoric.
Ea poate fi tratată după cele trei mari domenii ale activităţii
sale teologice:
• activitate de exeget,
• de luptător contra arianismului şi
• de imnolog.
 Opera exegetică e alcătuită din:

• Comentariul la Sf. Matei, fără introducere şi încheiere,


cuprinzând 33 capitole şi elaborat înainte de exil, la început sub
formă de omilii. în acest Comentariu, Sf. Ilarie se arată
necunoscător al formulei „homoousios“ de la Niceea. El îşi
întemeiază doctrina pe Sf. Scriptură şi pe Sf. Tradiţie, în speţă pe
Tertulian, Ciprian, Novaţian şi Sf. Irineu.
• Comentariul la Psalmi, scris după 364 şi tratând probabil toţi
psalmii, nu s-a păstrat în întregime.
• Tratatul Despre Taine, descoperit în parte la 1884, conţine
interpretări mesianice ale unor personaje din Vechiul Testament
ale căror fapte sunt raportate la Noul Testament. Interpretarea e
alegorică-tipologică.
• Comentariul la Iov s-a pierdut aproape în întregime.
Opere dogmatico-polemice:

• Despre Sf. Treime, în 12 cărţi, este opera principală a Sf. Ilarie şi


tot ce s-a scris mai bun pentru apărarea dumnezeirii şi
deofiinţimii Fiului contra arienilor (B. Altaner, op. cit., p. 230);

• Despre Sinoade, adresat episcopilor din Germania, Galia şi


Britania, pentru a le aduce la cunoştinţă formulele trinitare
apărute în Orient după Sinodul de la Niceea, îndeosebi cele două:
homoousios şi homoiousios.
Opere istorico-polemice:

• Contra lui Valens şi Ursaciu, păstrată fragmentar şi alcătuită din


părţi izolate ale unui întreg unitar primitiv;

• Cartea II către împăratul Constantin, prin care cere împăratului o


audienţă la Constantinopol pentru a dovedi minciunile
adversarului său Saturnin;

• Contra împăratului Constantin critică pe împărat pentru că nu i-a


dat această satisfacţie, dar critică şi formulele arianizante;

• Contra arienilor sau Contra lui Auxenţiu povesteşte eforturile


făcute împreună cu Eusebiu de Vercelli pentru a depune pe
episcopul arian Auxenţiu de la Milan şi eşecul lor în această
privinţă din cauza atitudinii nehotărâte a împăratului
Valentinian.
Opere poetice.

Sf. Ilarie a fost primul scriitor de imne în Biserica apuseană,


probabil sub influenţa Răsăritului.
• Cartea imne lor, pomenită de Ieronim, s-a pierdut în întregime.

• Numai trei imne, susţine critica, descoperite de curând (1887) îi


aparţin.

• I s-au atribuit, se pare pe nedrept, Imne ca: Gloria in excelsis


Deo, Te-deum şi alte piese poetice.

A scris şi scrisori. A tradus din scriitorii greci, mai ales din Origen.
Doctrina
 Sf. Treime. Sf. Ilarie învaţă că e Un singur lisus Hristos, prin
Care au venit toate la fiinţă. E Un singur Duh Sfânt.
Dumnezeu e Tată şi anume numai Tată. El nu e Tată în felul
oamenilor; El este nenăscut.

• Faţă de Dumnezeu avem trei datorii: credinţa, înţelegerea şi


adorarea. Fiul e Fiul desăvârşit al Tatălui desăvârşit, Fiu Unul-
născut al Tatălui nenăscut, Dumnezeu din Dumnezeu, Duh
din Duh, Lumină din Lumină.

• Sf. Ilarie învaţă perihoreza Persoanelor divine: Fiul Se află în


cele care sunt în Tatăl, adică întreg Fiul S-a născut din întreg
Tatăl. Ceea ce e în Tatăl, aceea e şi în Fiul.
Doctrina
 Hristologia Sf. Ilarie a format obiectul unor critici severe,
pentru că textul său ar spune că „lepădând forma lui
Dumnezeu“, Fiul Şi-ar fi pierdut firea Sa divină. în fond,
autorul nostru susţine că Fiul a lepădat starea slavei Sale
divine, nu firea Sa divină. Sf. Ilarie vorbeşte de „trupul ceresc“
al lui Hristos, iar explicaţiile pe care le dă el nu rezistă prea
mult în faţa altor afirmaţii ale sale. Starea naturală a Trupului
lui Hristos, chiar înainte de înviere, era aceea de transfigurare.
Deci, Schimbarea la Faţă şi umblarea pe mare n-au fost
minuni, ci stări naturale ale existenţei şi Trupului lui Hristos.
 Păcatul originar se transmite tuturor prin naştere. Chiar după
actul mântuirii prin Hristos, fiecare om are nevoie de ajutorul
harului divin.
 Harul se dă prin Sf. Taine, îndeosebi prin Botez şi Euharistie.
 în Euharistie se află Trupul şi Sângele Domnului.

S-ar putea să vă placă și