Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 73 vizualizări

    Istoria Medicinii Veterinare La Arabi

    Încărcat de

    Dora Cenusa

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Istoria Medicinii Veterinare La Arabi

    Încărcat de

    Dora Cenusa
    73 vizualizări10 pagini

    Titlu original

    Istoria medicinii veterinare la arabi

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca pptx, pdf sau txt
    73 vizualizări10 pagini

    Istoria Medicinii Veterinare La Arabi

    Încărcat de

    Dora Cenusa

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca pptx, pdf sau txt
    din 10

    ISTORIA MEDICINII

    VETERINARE LA ARABI
    Realizat de catre: Cenusa Dora
    Verificat de catre: Savva Balanescu
    Cuprins

    ■ Medicina veterinara la arabi


    ■ Abu Zacaria
    ■ Practica medicinii veterinare
    ■ Bibliografie
    Medicina Veterinară la arabi
    In scrierile arabice se spunea: "Alah
    a dat arabilor calul, iar Mahomed,
    profetul cel mare, l-a perfecționat
    astfel încât caii arabi aparțin celor
    mai nobile rase de cai". In Coran se
    spunea: "când Creatorul atotputernic
    a vrut să creeze calul, a grăit către
    vânt: Tu vei naşte o ființă care este
    desemnată să-mi poarte credincioșii.
    Ei trebuie să iubească şi să respecte
    această ființă. Toți care nu-mi
    îndeplinesc poruncile să-i poarte de
    frică.
    Arabul fără cal e de neconceput. Era firesc, ca
    cel puțin acestui animal să i se acorde o
    deosebită atenție. Numeroasele lupte medievale
    cereau recuperarea cailor raniți sau bolnavi.
    Arabii de la sfărşitul primului mileniu d. Chr.,
    cunoşteau o parte din textele Hippiatricei
    bizantine. Traducerea lor era plătită la fel de
    bine ca şi a textelor de medicină umană. Şi dacă
    până la anul 1 000 nu se remarcă opere
    originale arabe, în sec. XI incep să apară
    capitole în enciclopedii sau chiar cărți de
    hipologie și de hipipiatrie scrise de arabi.
    Cea dintai încercare este capitolul dedicat
    calului din lucrarea enciclopedică scrisă de
    KABUS (sec. XI) unde sunt strânse numeroase
    cunoștințe despre cal și bolile sale.
    ABU ZACARIA (sec. XII) în
    tratatul său de agricultură Kitab al
    Felahah se ocupă în 4 mari capitole
    de animale utilizate în muncile
    agricole (magari, cămile, cai) şi de
    animalele destinate sacrificării
    (taurine, ovine, caprine).
    Sunt inserate aici, o serie de boli,
    inclusiv indigestia la cămile şi sunt
    oferite numeroase remedii
    chirurgicale şi de medicină internă,
    unele originale.
    ABU BEKR (sec. XIII) a scris și el un tratat
    dedicat calului: El Naceri.
    Dacă în partea care se ocupă de exterior,
    dresaj, harnaşament, se aduc numeroase date
    originale, în parte de patologie, textul e doar
    o compilație din diferiți autori greci, arabi și
    latini, în special Segetius.

    Arabii din califatul de apus au influențat


    puternic și pe practicienii veterinari spanioli
    ai vremii. Astfel un anume JUAN ALVAREZ
    SALAMILLAS a scris și publicat în sec. XII
    38 de volume din lucrarea enciclopedică
    Libro de manescalcia urmată de Libro que
    hablo de los infermitades de los cavalos e de
    ses curas (Carte în care se spune despre
    bolile cailor şi despre tratamentul accstora).
    Practica medicinii veterinare

    La arabi cel ce se ocupa de tratamentele veterinare se numea


    ALBEYTAR. Sub numele de albeytar şi albeytaria (profesiune
    vterinară), practicienii au profesat nestingheriți și onorați în lumea
    arabă și în cea spaniolă.
    Recâștigarea prestigiului social pierdut odată cu dispariția
    hippiatrilor, a făcut ca în lumea arabă şi apoi în cea spaniolă
    medicina veterinară să cunoască o înflorire în sec. XI- XV. Nu
    oricince putea practica "albcytaria". Se făcuseră școli, atât pentru
    potcovari puşi pe o treaptă socială inferioară față de veterinari, cât și
    pentru "albeytari". Profesiunea veterinară nu se putea exercita, chiar
    dacă tānărul era absolvent al şcolii, decât numai după un examen,
    destul de sever, dat cu un protoalbeytarato. Greşelile profesionale
    erau sancționate în bani sau chiar interzicerea practicii profesionale
    pe întreaga viață.
    Lumea arabă a dat un mare medic, care poate fi aşezat alături de
    Hipocrat şi Galen în galeria creatorilor acestei ştiințe. Este vorba de
    Ibn-Sina, cunoscut sub numele latinizat - Avicena (980-1037), umanist,
    medic, om de cultură, numit și "Prințul medicinei". La 16 ani studiaza
    medicina, devenind un practicant vestit. A scris „Al Quanun" (Canonul
    ştiinței medicale), catalogat drept cea mai frumoasă carte a Evului
    Mediu. Lucrarea cuprindea toate cunoștințele existente până atunci din
    domeniul anatomiei, fiziologiei, diagnosticului și terapeuticii. A descris
    pentru prima dată antraxul, diabetul şi gastrita, făcând diagnosticul
    diferențial față de ulcerul duodenal.

    Meritul Arabilor la progresul medicinei veterinare este că


    au reuşit să preia și să transmită posterității cunoştințele
    anticilor (persani, hinduşi, romani, greci) din domeniu. În
    plus au îmbunătățit modalitatea de expunere a bolilor
    făcând-o mai metodică și au dezvoltat farmacopeea.
    Bibliografie

    ■ Ciupe M.S., Muntean M.O. : Incursiuni in istoria medicinii


    veterinare. Editura AcademicPres Cluj-Napoca 2010
    ■ Iftimovici Radu: Istoria Medicinii. Editura All-1994, ISBN
    973-9156-592.
    FIN

    S-ar putea să vă placă și