STRATEGII,METODE, MODALITĂȚI DE PREGĂTIRE A COPIILOR PENTRU CITIT ȘI PENTRU SCRIS

-Scrisul ca mişcare grafică voluntară,

intenţionată, este o “acţiune conştientă”
iar transformarea ei într-o acţiune
automatizată se realizează prin exerciţii.
-Cunoaşterea prealabilă a unor reguli de scriere
corectă stă la baza formării şi dezvoltării la copii a
capacităţii de a se autoevalua, de a-şi autoregla
activitatea de scriere.
 Scrisul se realizează ca rezultat al unor
deprinderi senzoriomotorii, care constau în
formarea unor lanţuri de legături nervoase
temporare sau stereotipuri dinamice elaborate
şi consolidate prin exercitiu (intre cuvântul
citit, pronunţat, auzit şi mişcările mâinii care
scrie).
 Jocurile pentru dezvoltarea motricității fine
antrenează coordonarea bimanuală, oculo-
manuală şi globală, conduc la formarea unor
deprinderi; cresc coordonarea şi deprinderile
motrice fine, cresc forţa musculară la degete şi
exersarea prehensiunii, contribuie la formarea
deprinderilor de prescriere şi de organizare a
spaţiului grafic și la însuşirea deprinderilor de
îmbrăcare (acţiuni motorii succesive).
Exercițiile de motricitate fină vizează ameliorarea,
reglarea și instalarea unei fineți mai mari a tuturor
gesturilor copilului, permițându-i astfel să lucreze cu
mai multă precizie, cu mai multă ușurință și mai
multă relaxare. Printre acestea se numără:
 pictatul cu palma sau cu dosul palmei;
 pictatul cu pensula, desenarea unor linii groase,
apoi a unor linii din ce în ce mai subțiri;
 folosirea plastilinei pentru a face diverse forme;
 folosirea materialelor din natură(lâna, crupele,
ața, sârma);
 decuparea unor forme respectând exact
conturul imaginii;
 umplerea și golirea unor sticle cu apă;
 îmbrăcarea și dezbrăcarea- încercările de a se
dezbrăca singur încep să apară
 încă de când e foarte mic. Îmbrăcarea și
dezbrăcarea păpușilor sau chiar tentativele lui
de a se dezbrăca ajută foarte mult la
practicarea coordonării mâinilor și degetelor.
Este indicat să îl încurajezi și să îi areți mereu
cum să facă aceste lucruri și să îi facilitezi
efortul prin alegerea unor piese vestimentare
practice și ușor de manevrat (pantaloni cu
elastic, nasturi mari etc.)
 găurirea cu bețișoare a conturului unor
forme;
1.Modelajul/ joaca cu plastilina
2. Ștampliare/ Amprentare
3. Joaca cu elemente naturale
1. În primul rând, cititul trebuie descoperit într-o atmosferă de
joacă, relaxată și fără așteptări sau presiuni din partea
adulților. Se pot crea cartonașe care să conțină câte un cuvânt
scris cu litere de tipar și imaginea reprezentativă deasupra.

Jocul: ,,Ghicește cuvântul’’

Prima dată puteți crea un joc în care copiii să recunoască
imaginile (AC, MĂR, CASĂ, PAHAR). După ce se obișnuiesc cu
aceste imagini, le puteți acoperi imaginea și lăsați doar denumirea
obiectului, iar copiii trebuie să recunoască obiectul după forma
scrisă a cuvântului. O altă variantă a acestui joc este să asocieze
ei imaginea cu forma scrisă a cuvântului. Puteți aranja
cartonașele pe grade de dificultate și anume cuvinte formate din 2
litere, 3 litere, 4 litere și tot așa. Acest joc îl recomand încă de la
vârsta de 3 ani. Totul trebuie să fie realizat în atmosfera de joacă.
Maria Montessori oferă o modalitate prin care copiii
pot învăța cu ușurință și cu dorință să citească. Fără
ajutor, instruiri speciale, alfabete și aproape fără
creion și hârtie! Ea este convinsă că toţi copiii ar
trebui să învețe și să se dezvolte singuri, fără
îndemnurile și instrucțiunile adulților. Fiecare copil
trebuie să facă ceea ce îi place și în ritmul în care
poate. Montessori este convinsă că lectura ar trebui
să înceapă la vârsta de 4 ani. Însă exercițiile care
pregătesc mână pentru scris, ar trebuie să înceapă de
la 2,5-3 ani, 
1. Citirea începe cu scriere, iar scrierea – cu pregătirea
mâinii. În acest sens, “profesorii – Montessori” recomandă
să-i oferim copilului posibilitatea de a trasa linii. Astfel,
trasând linii de diferite lungimi și în diferite direcții, i se
formează libertatea de mișcare a mâinii și duritatea
degetelor. Atunci când un copil pregătit va lua un creion sau
stilou pentru a scrie prima sa literă, el o va face cu aceeași
ușurință cu care o face un om cu experienţă.

2. Copiii memorează mai bine tactil, decât auditiv sau

chiar vizual. Palparea literelor moi şi pufoase le oferă
copiilor o mare plăcere și într-un timp relativ scurt vor
cunoaște tot alfabetul.
3. Când copiii recunosc mai multe vocale (trei, patru)
și tot atâtea consoane, ei încep să compună cuvinte cu
ajutorul alfabetului mișcător.
4. Copiii încep etapa de scriere. Fiecare o face diferit: unii
palpează mult timp literele, alcătuind cuvinte și încep să
scrie doar atunci când alcătuirea cuvintelor pentru ei este
ceva ușor – atunci scriu cuvinte și fraze întregi dintr-o
dată.
Alții scriu literele alfabetului una după alta sau repetă
aceeași literă, același cuvânt. De obicei, copiii care au
început să scrie – o fac necontrolat și cu entuziasm. Cum
spune Montessori, li se naște o “manie de scriere”.
5. Paralel cu scrisul începe și lectura. Copilul care compune singur cuvinte
din alfabetul mișcător începe să citească. De la cuvinte, trece la fraze și de la
scris de mână, la cel de tipar.

6. Pe o foaie de hârtie se pune un cadru, iar copilul trasează cu creionul

colorat ferestre în care se pun figurile. Apoi, pe figura deja trasată pe hârtie,
se pune inserţia corespunzătoare (de exemplu, un pătrat) şi se trasează din
nou cu o altă culoare. Figura care apare pe hârtie este colorată mai întâi cu
linii mari, largi, apoi cu linii mai înguste. Colorarea se face întotdeauna de la
stânga la dreapta.

7. Oferă-i copilului un creion şi imagini cu puncte împrăștiate. Lasă-l să

aleagă orice imagine și să unească punctele cu creionul, la discreția sa.

8. Pregătește seturi de carduri colorate pe care sunt scrise cuvinte pe un

fundal alb. Ţine cont că din carduri de aceeași culoare trebuie să faci o
propoziție. Copilul aduce la masă cutia cu carduri, le scoate și le aranjează
după culori. Apoi citește cuvintele pe cardurile de aceeași culoare și le pune
astfel încât cuvintele să formeze o propoziție. În acest caz, nu atât ordinea
cuvintelor este importantă, cât sensul propoziției alcătuite.
 POZIȚIA CORECTĂ A CORPULUI ÎN
TIMPUL SCRISULUI ȘI CITITULUI
Încă din perioada în care era bebeluș, se punea mare
accent pe pozițiile corecte în care acesta era așezat
copilul. Sub nicio formă nu era încurajat să stea în șezut
mai devreme de vârsta de 6 luni, nu era forțat să se
ridice, dacă acesta nu dădea semne, se corectau de
fiecare dată pozițiile incorecte ale membrelor pentru ca
a lor creștere să nu fie afectată.

Spatele trebuie să fie lipit de spătarul scaunului!

Șoldurile, gleznele și genunchii trebuie să formeze un
unghi de 90 de grade cu solul!

Poziția adoptată atunci când copilul stă pe scaun,

unghiul din care privește, felul în care este aplecat
asupra caietului, cărții îi poate afecta pe termen lung
sănătatea, de aceea orice greșeală de postură trebuie
corectată!
 VĂ
MULȚUMESC
PENTRU
ATENȚIE!