Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 16
STRATEGII,METODE, MODALITĂȚI DE PREGĂTIRE A COPIILOR PENTRU CITIT ȘI PENTRU SCRIS
-Scrisul ca mişcare grafică voluntară,
intenţionată, este o “acţiune conştientă” iar transformarea ei într-o acţiune automatizată se realizează prin exerciţii. -Cunoaşterea prealabilă a unor reguli de scriere corectă stă la baza formării şi dezvoltării la copii a capacităţii de a se autoevalua, de a-şi autoregla activitatea de scriere. Scrisul se realizează ca rezultat al unor deprinderi senzoriomotorii, care constau în formarea unor lanţuri de legături nervoase temporare sau stereotipuri dinamice elaborate şi consolidate prin exercitiu (intre cuvântul citit, pronunţat, auzit şi mişcările mâinii care scrie). Jocurile pentru dezvoltarea motricității fine antrenează coordonarea bimanuală, oculo- manuală şi globală, conduc la formarea unor deprinderi; cresc coordonarea şi deprinderile motrice fine, cresc forţa musculară la degete şi exersarea prehensiunii, contribuie la formarea deprinderilor de prescriere şi de organizare a spaţiului grafic și la însuşirea deprinderilor de îmbrăcare (acţiuni motorii succesive). Exercițiile de motricitate fină vizează ameliorarea, reglarea și instalarea unei fineți mai mari a tuturor gesturilor copilului, permițându-i astfel să lucreze cu mai multă precizie, cu mai multă ușurință și mai multă relaxare. Printre acestea se numără: pictatul cu palma sau cu dosul palmei; pictatul cu pensula, desenarea unor linii groase, apoi a unor linii din ce în ce mai subțiri; folosirea plastilinei pentru a face diverse forme; folosirea materialelor din natură(lâna, crupele, ața, sârma); decuparea unor forme respectând exact conturul imaginii; umplerea și golirea unor sticle cu apă; îmbrăcarea și dezbrăcarea- încercările de a se dezbrăca singur încep să apară încă de când e foarte mic. Îmbrăcarea și dezbrăcarea păpușilor sau chiar tentativele lui de a se dezbrăca ajută foarte mult la practicarea coordonării mâinilor și degetelor. Este indicat să îl încurajezi și să îi areți mereu cum să facă aceste lucruri și să îi facilitezi efortul prin alegerea unor piese vestimentare practice și ușor de manevrat (pantaloni cu elastic, nasturi mari etc.) găurirea cu bețișoare a conturului unor forme; 1.Modelajul/ joaca cu plastilina 2. Ștampliare/ Amprentare 3. Joaca cu elemente naturale 1. În primul rând, cititul trebuie descoperit într-o atmosferă de joacă, relaxată și fără așteptări sau presiuni din partea adulților. Se pot crea cartonașe care să conțină câte un cuvânt scris cu litere de tipar și imaginea reprezentativă deasupra.
Jocul: ,,Ghicește cuvântul’’
Prima dată puteți crea un joc în care copiii să recunoască imaginile (AC, MĂR, CASĂ, PAHAR). După ce se obișnuiesc cu aceste imagini, le puteți acoperi imaginea și lăsați doar denumirea obiectului, iar copiii trebuie să recunoască obiectul după forma scrisă a cuvântului. O altă variantă a acestui joc este să asocieze ei imaginea cu forma scrisă a cuvântului. Puteți aranja cartonașele pe grade de dificultate și anume cuvinte formate din 2 litere, 3 litere, 4 litere și tot așa. Acest joc îl recomand încă de la vârsta de 3 ani. Totul trebuie să fie realizat în atmosfera de joacă. Maria Montessori oferă o modalitate prin care copiii pot învăța cu ușurință și cu dorință să citească. Fără ajutor, instruiri speciale, alfabete și aproape fără creion și hârtie! Ea este convinsă că toţi copiii ar trebui să învețe și să se dezvolte singuri, fără îndemnurile și instrucțiunile adulților. Fiecare copil trebuie să facă ceea ce îi place și în ritmul în care poate. Montessori este convinsă că lectura ar trebui să înceapă la vârsta de 4 ani. Însă exercițiile care pregătesc mână pentru scris, ar trebuie să înceapă de la 2,5-3 ani, 1. Citirea începe cu scriere, iar scrierea – cu pregătirea mâinii. În acest sens, “profesorii – Montessori” recomandă să-i oferim copilului posibilitatea de a trasa linii. Astfel, trasând linii de diferite lungimi și în diferite direcții, i se formează libertatea de mișcare a mâinii și duritatea degetelor. Atunci când un copil pregătit va lua un creion sau stilou pentru a scrie prima sa literă, el o va face cu aceeași ușurință cu care o face un om cu experienţă.
2. Copiii memorează mai bine tactil, decât auditiv sau
chiar vizual. Palparea literelor moi şi pufoase le oferă copiilor o mare plăcere și într-un timp relativ scurt vor cunoaște tot alfabetul. 3. Când copiii recunosc mai multe vocale (trei, patru) și tot atâtea consoane, ei încep să compună cuvinte cu ajutorul alfabetului mișcător. 4. Copiii încep etapa de scriere. Fiecare o face diferit: unii palpează mult timp literele, alcătuind cuvinte și încep să scrie doar atunci când alcătuirea cuvintelor pentru ei este ceva ușor – atunci scriu cuvinte și fraze întregi dintr-o dată. Alții scriu literele alfabetului una după alta sau repetă aceeași literă, același cuvânt. De obicei, copiii care au început să scrie – o fac necontrolat și cu entuziasm. Cum spune Montessori, li se naște o “manie de scriere”. 5. Paralel cu scrisul începe și lectura. Copilul care compune singur cuvinte din alfabetul mișcător începe să citească. De la cuvinte, trece la fraze și de la scris de mână, la cel de tipar.
6. Pe o foaie de hârtie se pune un cadru, iar copilul trasează cu creionul
colorat ferestre în care se pun figurile. Apoi, pe figura deja trasată pe hârtie, se pune inserţia corespunzătoare (de exemplu, un pătrat) şi se trasează din nou cu o altă culoare. Figura care apare pe hârtie este colorată mai întâi cu linii mari, largi, apoi cu linii mai înguste. Colorarea se face întotdeauna de la stânga la dreapta.
7. Oferă-i copilului un creion şi imagini cu puncte împrăștiate. Lasă-l să
aleagă orice imagine și să unească punctele cu creionul, la discreția sa.
8. Pregătește seturi de carduri colorate pe care sunt scrise cuvinte pe un
fundal alb. Ţine cont că din carduri de aceeași culoare trebuie să faci o propoziție. Copilul aduce la masă cutia cu carduri, le scoate și le aranjează după culori. Apoi citește cuvintele pe cardurile de aceeași culoare și le pune astfel încât cuvintele să formeze o propoziție. În acest caz, nu atât ordinea cuvintelor este importantă, cât sensul propoziției alcătuite. POZIȚIA CORECTĂ A CORPULUI ÎN TIMPUL SCRISULUI ȘI CITITULUI Încă din perioada în care era bebeluș, se punea mare accent pe pozițiile corecte în care acesta era așezat copilul. Sub nicio formă nu era încurajat să stea în șezut mai devreme de vârsta de 6 luni, nu era forțat să se ridice, dacă acesta nu dădea semne, se corectau de fiecare dată pozițiile incorecte ale membrelor pentru ca a lor creștere să nu fie afectată.
Spatele trebuie să fie lipit de spătarul scaunului!
Șoldurile, gleznele și genunchii trebuie să formeze un unghi de 90 de grade cu solul!
Poziția adoptată atunci când copilul stă pe scaun,
unghiul din care privește, felul în care este aplecat asupra caietului, cărții îi poate afecta pe termen lung sănătatea, de aceea orice greșeală de postură trebuie corectată! VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!