FACULTATEA 

DE
ISTORIE

Epoca bronzului pe Tipuri de

teritoriul Româ niei

locuințe, așezări
și fortificații​

Profesor coordonator: Anul I,

CS III dr Andrei Grupa H114,
Asăndulesei/ Echipa Roșie
CS III dr. Felix Adrian
Tencariu
 Scurt cuprins al prezentării

I. (1)Definiție, (2) caracteristici, (3)primele apariții

II. Periodizare, evoluția culturală, tipuri de locuințe și așezări

III.  Cercetări arheologice care au vizat așezările Epocii bronzului

IV.   Concluzii

V.  Biibliografie
 (1) Epoca bronzului este o perioadă cultural-
istorică caracterizată prin apariția și răspândirea
pieselor din bronz – primul metal creat artificial.
(2) În zona carpato-nistreană primele obiecte de bronz apar la
începutul mileniului al III lea. Cea mai largă răspândire s-a produs
in etapele finale ale epocii. De când cu piesele din bronz cultura
I. materială mai este reprezentată prin vase ceramice de diferite
forme, cu sau fără decor, dar și unelte de piatră, corn și os. Alte 
1. Definiție elemente distinctive pentru această epocă sunt complexele

 
funerare in formă de tumuli* (Movilă artificială, conică sau
2. caracteristici, piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din
3. primele apariții​ Antichitate o înălțau deasupra mormintelor.)
(3) Această perioadă – epoca bronzului ( cca. 2500 – cca. 1000 î
Hr. ) se caracterizează prin importante restructurări ale societății
în comparație cu perioada anterioară, a neo-eneoliticului.
Așezările epocii bronzului sunt de dimensiuni reduse, cel mai
adesea locuite pe parcursul unei perioade de timp scurte. Nu
lipsesc însă cele cu o îndelungată evoluție, precum așezarea de
la Derșida ”Dealul lui Balota” însă aceasta constituie o excepție în
zona Sălajului. 
 Epoca bronzului este constituită din trei
I. Periodizare etape, fiecare cu trăsături particulare ale
culturilor arheologice care le alcătuiesc.​

1. Etapa timpurie a bronzului 

• mijlocul mileniului III - începutul

mileniului II d.Hr. este reprezentată
de cultura mormintelor cu ocru 
purtătorii cărora sunt identificați
cu indoeuropenii arhaici . În această
etapă mai sunt incluse cultura
mormintelor în catacombe și
cultura Edineț .
• În cultura materială a populației se
remarcă prezența topoarelor de luptă
cu suprafața prelucrată impecabil.
https://www.google.com/imgres?imgurl=https%3A%2F%2Fwww.ziaruldeiasi.ro%2Fapp%2Fgethumb.details.php%3Fid%3D337653%26w%3D800%26h%
3D600&imgrefurl=https%3A%2F%2Fwww.ziaruldeiasi.ro%2Fstiri%2Fmorminte-de-acum-5-000-de-ani-descoperite-de-arheologii-din-prahova--22595
3.html&tbnid=FEpIl6ZxXlml9M&vet=12ahUKEwjK5dDAxePsAhWuwQIHHaxeAM4QMygOegUIARDdAQ..i&docid=9Pp01LlNcIZI5M&w=560&h=483&q=m
ormintelor%20cu%20ocru%20&ved=2ahUKEwjK5dDAxePsAhWuwQIHHaxeAM4QMygOegUIARDdAQ
Locuințe din Translvania în perioada timpurie

• Cultura Schneckenberg
• Grupul Jigodin
• Grupul tumular vest-transilvănean
• Grupul Copăceni
• Cultura Costișa
 Cultura Schneckenberg

• Deși cunoscută din perioada interbelică, conținutul,

răspândirea și periodizarea acestei culturi rămân fenomene
controversate și în prezent. Ariia de răspândire a acestei
culturi rămâne zona sud-estică a Transilvaniei.
• Așezările sunt situate, în marea majoritate a cazurilor pe
forme de relief dominante. Datorită caracterului redus al
cercetărilor, nu se cunosc prea multe date privind tipurile de
locuințe, natura stâncoasă a solului determinând, se pare, o
preferință pentru locuințele de suprafață, având
Aşezarea culturii Schneckenberg
suprastructura din material lemnos, lipit cu lutul.
de la Ariuşd, jud. Covasna
Grupul Copăceni

• Grupul Copăceni este o entitate culturală, recent definită, din perioada

timpurie a epocii bronzului, răspândită în zona vestică a Podișuluii
Transilvaniei.
• Pentru habitate sunt preferate locurile dominante (terase înalte, înălțimi
dominante, boturi de deal), locuințele sunt de suprafață cu plan
rectangular și de dimensiuni medii. Ele dispun de o suprastructură lejeră,
din împletituri de nuiele, acoperită, uneori, cu puțină argilă, dar cu mult
stuf și paie.
Locuințe din Podișul Sucevei în perioada timpurie

• Aşezări de tip Horodiştea – Erbiceni – Gordineşti

• Mormântul de inhumaţie de la Suceava-Burdujeni
• Grupul cultural Suceava
• Cultura Amforelor Sferice
• Cultura Jamnaja
Aşezări de tip Horodiştea – Erbiceni – Gordineşti

• Una dintre importantele descoperiri de tip Tripolian Târziu din Podişul

Sucevei o constituie bordeiul de la Sfântu Ilie – Silişte (jud. Suceava)
• În locuinţă s-a constatat prezenţa unei vetre, parţial dezvelită (0,70 x 0,20
m) şi a unui material ceramic amestecat
Cultura Amforelor Sferice

• În mod poate neaşteptat, această civilizaţie preistorică, al cărei „părinte” în România este
regretatul arheolog ieşean Marin Dinu, cel care a pus-o în evidenţă şi i-a conturat
trăsăturile, este cel mai bine cunoscută în ansamblul descoperirilor pe care le atribuim
Bronzului Timpuriu din Podişul Sucevei.
• Populaţia Amforelor Sferice din Podişul Sucevei se caracterizează, în primul rând, printr-
un comportament funerar cu totul deosebit, şi anume prin inhumaţie în cutii de piatră
(ciste), la care se adaugă olăria cu totul aparte, fără tangenţe cu mediile culturale
„autohtone” din zonă.
• În chip fericit, cel puţin pentru Podişul Sucevei, încep, încet, să se contureze şi locuirile
Amforelor Sferice; aceste aşezări, modeste sub aspectul inventarului, constituind efectiv o
raritate, se manifestă sub forma unor aglomerări de fragmente ceramice, arheologii
bănuind că este vorba despre locuinţe uşoare, probabil de tipul colibeloordică a Moldovei.
2. Etapa mijlocie 

• Începutul mileniului II - mijlocul mileniului II a.Chr. este reprezentată de  cultura

Ceramicii ornamentate cu multe brâie de origine eurasiatică și cultura Komarno ,
ultima fiind o expresie periferică a culturilor epocii bronzului din Polonia și Ucraina
de Vest.
 Locuințe 

• Un loc deosebit în cadrul bronzului mijlociu îl ocupă așezările ,

care sunt concentrate în general pe terasele superioare ale
râurilor sub forma unor cetățui cu o suprafață locuibilă redusă,
dar fortificată natural și întărită cu șanț și val de apărare,
constituind o fortăreață care se detașează prin aspectul său de
celelalte așezări.
• În acest sens, putem menționa așezarea de la Mânăstioara,
comuna Fitionești, punctul "Cetățuia", a cărui șanț de apărare
ajunge la adâncimea de 4,30 m și întărit cu zid din piatră de
râu ce atingea probabil înălțimea de 1 ,50 m
Alte locuințe

• Cultura Ciomortan
• Cultura Gârla Mare
• Cultura Periam-Pecica
Cultura Periam-Pecica

• Aria ocupată de comunitățile Periam-Pecica se găsește pe

cursul inferior al Mureșului, de la ieșirea acestuia în câmpie
și până la confluența cu Tisa.
• Așezările acestei culturi sunt relativ întinse, cu mai multe
nivele de locuire, depunerea având, în unele cazuri, grosimi
remarcabile, cum este cazul la Pecica (depunere de 4 m).
• Practicile funerare se caracterizează printr-o puternică
standardizare a comportamentului în funcție de grupele de
sex și de vârstă, bărbații fiind depuși chirciți pe stânga, cu
capul spre nord, iar femeile chircite pe dreapta, cu capul spre
sud.
3. Etapa târzie 

• Mijlocul mileniului II – sfârșitul mileniului II a.Chr. se

caracterizează prin apariția complexului cultural Noua-
Sabatinovka-Coslogeni care a îmbinat elemente de
origine euroasiatică și carpato-balcanice, inclusiv vase
cu torți. Purtătorii acestui complex cultural ocupau un
teritoriu vast – din stepele nord-pontice până în Podișul
Transilvaniei. Ocupația de bază a acestor comunități era
păstoritul. O trăsătură distinctivă a etapei finale sunt
depozitele de bronzuri. În fondurile Muzeului se păstrează
mai multe piese cu valoare de unicat – topoare, pumnale,
seceri, ace, vase, podoabe și piese votive
Locuințe

• Cultura Noua
• Cultura Otomani
• Grupul Coslogeni-Yagnilo
• Grupul Zimnicea-Plovdiv-Cherkovna
Cultura Noua

• Se constată încă de la începutul culturii Noua adoptarea unui nou tip de

așezare, sesizat pe întreaga sa arie de dispersiune (cu unele oscilații în
zona sa vestică). Noile așezări, denumite cenușare, sunt constituite din
grupuri de locuințe (3, maximum 5) situate la distanțe de 50-180 m unele
de altele. Locuințele mari, cu podine lutuite, cu pereți având un schelet
lemnos solid și refăcut de 2-3 ori sunt o dovadă a caracterului stabil al
populației. În locuințe au fost semnalate vetre și cuptoare de tip “țest”,
precum și unele amenajări pentru păstrarea hranei (gropi lutuiute etc.).
Tipul de așezare și structura sa internă se menține și în etapa Noua II,
pentru ca, spre sfarșitul culturii, să apară în unele așezări locuințe de
suprafață, fără podină.
Grupul Coslogeni-Yagnilo

• Descoperită la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, cultura Coslogeni a

fost încadrată în perioada târzie a epocii bronzului de la Dunărea de Jos.
• Este cert că tipul de economie, habitatul, precum și materialele de
construcție, în general cu combustie rapidă, au determinat atât tipul de
așezare, cât și structura formelor de locuire.
• Cele mai multe așezări sunt concentrate de-a lungul cursurilor de apă și
ocupă poziții mai ridicate față de nivelul terenului înconjurător. Acestea se
prezintă sub forma unor movile aplatizate, cu diametre variabile de până la
50 m și au un conținut ridicat de cenușă, olărie și fragmente osteologice de
animale, regăsite în straturi cu grosimea cuprinsă între 0,90–1,50 m
 Cei mai mulți cercetători sunt de acord că epoca bronzului a fost
precedată de o perioadă premergătoare, denumită perioadă de
tranziție de la eneolitic la epoca bronzului.
Etapele acestui proces istoric de indo-europenizare au fost sesizate
pe teritoriul României prin apariția unor culturi arheologice cu un
evident caracter de mixtură, în care, pe lângă elemente de veche
tradiție eneolitică, se observă și amprenta clară a unor elemente
pătrunse din afara spațiului carpato-dunărean. Acestea se
caracterizează în special prin morminte plane sau tumulare, cu
schelete chircite, presărate de regulă cu mult ocru roșu. Este vorba
despre descoperiri încadrate în culturile Foltești Cernavoda II,
Evoluția culturală Cernavodă I și III.
Din amestecul acestora au luat naștere triburile tracice făuritoare
ale epocii bronzului pe  teritoriul românesc.
În funcție de centrele metalurgice, se constată apariția unor
drumuri comerciale – cele mai intense relații de schimb
sesizându-se în zona baltică ,de aici venind podoabele de
chihlimbar, dar și în zona est-mediteraneeană de unde se procurau
în special perlele din faianță. De asemenea, obiecte provenite din
metalurgia tracică din Transilvania au fost descoperite la mare
distanță teritorială.
III.   Cercetări arheologice care au vizat așezările      Epocii bronzului

• Aceste cercetări au fost efectuate la Derșida, Șimleu Silvaniei, Giurtelecu Șimleului,

Crasna, Cehei, Pericei, Recea. La Recea, pe ”Valea Solduba” un întreg sat compus
din 8 construcții, (locuințe, atelier metalurgic, anexe gospodărești) a fost  cercetat .
• Cercetările arheologice efectuate in ultimii douăzeci de ani în zona Carpaților de
curbură - județul Vrancea, zonă flancată la est de Valea Siretului, la nord de râul
Trotuș și la sud de râul Râmnic, au dus la descoperirea a peste o sută de așezări și
necropole aparținând epocii bronzului și in special cultura Monteoru (Aparține unui
grup sedentar de uniuni tribale format din cultivatori si păstori, cu o
puternică organizație de războinici. bine individualizat din punct de vedere cultural
rezultat al sintezei populației locale a neoliticului târziu cu triburile indo-europene),
care a fost identificată sub toate aspectele sale cronologice
 • Așezările epocii bronzului sunt de dimensiuni
reduse, cel mai adesea locuite pe parcursul unei
perioade de timp scurte. Totodată, apar schimbări
în societate, aceasta devine una ierarhizată, iar

IV.    Concluzie aristocrația își afișează poziția prin arme sau

însemne ale puterii, ori prin controlul impus
asupra căilor de acces, grație așezărilor plasate în
poziții dominante. Ritul funerar cel mai des
întâlnit în această epocă este incinerația, însoțită
de monumentele funerare impunătoare(tumulul).
V. Bibliografie

• Ministerul Culturii, Comori ale epocii bronzului din România/Treasures of

the bronze age in Romania
• Bogdan Petru Niculică, Epoca bronzului în Podișul Sucevei
• Neculai Bolohan, Bronzul târziu la Dunărea de Jos Componente și relații
interculturale/ Late Bronze Age at the Lower Danube Components and
Intercultural Relations
• Comori ale epocii bronzului din România (coord. M. Petrescu –
Dâmbovița, Eug. Zaharia, M. Rotea), București, 1995