Esența și rolul contabilității în

sistemul informațional

A realizat: Andrieș Anastasia Con 202

Noţiuni privind contabilitatea şi rolul ei în sistemul
informaţional

 Sistemul informaţional economic reprezintă un ansamblu organizat de

informaţii economice complexe, care se obţin prin prelucrare de date
furnizate din anumite surse şi care sînt necesare pentru organizarea,
conducerea şi desfăşurarea activităţii economice.
 În prezent, luarea deciziilor la nivelul agenţilor economici se bazează pe
informaţia privind situaţia financiară şi rezultatele activităţii întreprinderii,
care este furnizată de sistemul informaţional de culegere, prelucrare,
generalizare şi transmitere a datelor numit contabilitate. Contabilitatea
culege informaţiile primare, le prelucrează aplicînd metodele şi procedeele
sale specifice şi le prezintă utilizatorilor sub formă de rapoarte financiare.
 Utilizatorii informației

Utilizatorii interni Utilizatorii externi

Utilizatorii cu Utilizatorii cu
interes financiar inters financiar
direct indirect
Evoluţia evidenţei contabile
Momentul apariţiei contabilităţii ca ştiinţă se consideră sec. XV odată cu apariţia
primelor lucrări consacrate contabilităţii în care erau descrise regulile înregistrărilor
în registrele contabile şi principiul dublei înregistrări. Autorii acestor cărţi au fost
Benedict Cotrulli (lucrarea “Cu privire la comerţ şi comerciantul onest”) şi Luca
Paciolo (“Tratat de contabilitate în partidă dublă”). Unele procedee ale
contabilităţii datează încă din antichitate însă aceşti autori au fost primii care au
sistematizat cunoştinţele despre contabilitate. Contabilitatea nu a apărut din
dorinţa cuiva, ci din necesitatea de a cunoaşte în expresie cantitativă şi valorică
operaţiile economice şi rezultatul economic ce se obţine din aceste operaţii. Iniţial
contabilitatea s-a manifestat ca un instrument de informare doar a proprietarului.
La acea vreme nu exista o delimitare strictă dintre patrimoniul întreprinderii şi
patrimoniul proprietarului, nu existau standarte conform cărora să fie organizată
evidenţa contabilă şi nu exista noţiunea de perioadă de gestiune. Treptat, odată cu
dezvoltarea manufacturilor şi a industriei, s-a lărgit cercul de utilizatori, s-au
diversificat metodele şi procedeele contabile, iar contabilitatea a căpătat titlul de
ştiinţă cu obiect şi metodă proprie şi totodată a apărut o nouă profesie – profesia de
contabil.
Funcţiile evidenţei contabile

Contabilitatea , ca mijloc de culegere, sintetizare şi prezentare a

informaţiei financiare, în cadrul sistemului de gestiune a întreprinderii
îndeplineşte următoarele funcţii:
 Funcţia de informare
 Funcţia de control 
 Funcţia analitică 
 Funcţia juridică
 Funcţia de informare , reprezintă funcţia de bază a contabilităţii şi
constă în culegerea, prelucrarea şi furnizarea informaţiei privind
fenomenele şi activităţile economice ce au loc la întreprindere.
Informaţia furnizată de contabilitate se utilizează pe larg pentru
planificarea, elaborarea de strategii şi tactici de acţionare în viitor,
analiza economico-financiară etc.
 Funcţia de control – este legată de prima funcţie şi constă în
verificarea modului de păstrare şi utilizare a resurselor întreprinderii.
Funcţia dată poate fi realizată în cazul în care sînt stabilite anumite
norme şi normative, bugete de care trebuie să se conducă personalul
întreprinderii în activitatea sa. Prin compararea indicatorilor efectivi
cu cei planificaţi se determină abaterile şi cauzele acestora.
 Funcţia analitică – se manifestă prin faptul că în baza informaţiei
furnizate de contabilitate se calculează un şir de indicatori care
caracterizează situaţia financiară a întreprinderii şi în baza cărora
conducerea întreprinderii adoptă deciziile respective sau întreprinde
anumite măsuri referitoare la politica de investire, politica de
dividende, politica de creditare a cumpărătorilor etc.În condiţiile
economiei de piaţă şi a concurenţei aspre această funcţie capătă o
importanţă deosebită în lupta concurenţială şi contribuie la sporirea
eficienţei afacerii. Totodată cunoaşterea operaţiilor economice ce au
avut loc permit efectuarea de prognoze şi evaluări privind tendinţele
de dezvoltare în viitor a proceselor şi fenomenelor economice.
 Funcţia juridică – reiese din funcţia de informare, deoarece în
procesul de evidenţă operaţiile economice se înregistrează în anumite
documente, care mai apoi, în caz de litigiu, servesc ca probă ce
confirmă realitatea înfăptuirii operaţiilor economice şi stabilesc
drepturile şi obligaţiile părţilor.
Principiile de bază ale contabilităţii
În scopul creării unei imagini fidele a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a
rezultatelor obţinute de către întreprindere este necesar de respectat
următoarele principii contabile:
 principiul continuităţii activităţii
 principiul permanenţei metodelor
 principiul specializării exerciţiului
 principiul prudenţei
 prioritatea conţinutului asupra formei
 principiul necompensării
 principiul concordanţei 
 esenţialitatea
Poziţia contabilităţii în cadrul ştiinţelor economice

 Contabilitatea este o ştiinţă socială cu aplicarea practicii economice. Din

aceste considerente francezul Leo-Paul Lauzon consideră că prin natura şi
funcţiile ei contabilitatea este în acelaşi timp o ştiinţă socială şi o ştiinţă
aplicativă.
 Contabilitatea reflectînd fenomenele economice şi mişcarea elementelor
patrimoniale, ea devine o ştiinţă a gestiunii şi controlului economic, un
instrument al administrării şi conducerii întreprinderii. După cum
menţionează Emil Horomnea „Contabilitatea nu se poate substitui
managerului, dar oferă acestuia informaţiile esenţiale pentru procesele
decizionale. Mai mult, ea exprimă într-o maneră obiectivă calitatea
conducerii, gradul de legitimitate al acesteia”.
 Contabilitate totodată influenţează alte ştiinţe. După cum afirmă
suedezul Iohan Galtung „din punct de vedere istoric, nu încape nici o
îndoială că din contabilitate sau dezvoltat ulterior toate celelalte
ştiinţe economice”.
 Contabilitatea este legată în primul rînd cu ştiinţele economice.
Contabilitatea se sprijină, în primul rînd, pe aşa ştiinţe cum
este matematică, dreptul şi economia politică.
 Contabilitatea este strîns legată de matematică, deoarece în
evidenţa contabilă se aplică o serie de procedee împrumutate de la
această ştiinţă (operaţiile aritmetice, statistica matematică etc.).
 Contabilitatea utilizează instrumentul matematic la calculele privind
întocmirea conturilor contabile, calcularea costurilor de producţie,
determinarea rezultatului financiar ş.a.
 Contabilitatea are tangenţă şi cu disciplinele de drept, deoarece toate
operaţiunilor economice efectuate la întreprindere se reglementează de legislaţia
în vigoare. Efectuarea operaţiunilor economice dă naştere la anumite raporturi de
drept ce sînt reglementate de ramurile dreptului cum sînt dreptul civil, dreptul
muncii, dreptul vamal, drept economici etc.
 Contabilitatea consemnînd în expresie cifrică fenomenele economice se bazează
pe normele speciale stabilite de dreptul economic. La baza teoretică a
contabilităţii se găseşte Economia Politică. Contabilitatea preia de la economia
politică noţiunile economice, inclusiv categoriile economice, pe care aceasta le
fundamentează. Contabilitatea se află într-o legătură strînsă şi cu alte ştiinţe.
Contabilitatea reprezintă o parte componentă al sistemului informaţional
managerial al întreprinderii. Orice management modern utilizează în mod frecvent
informaţia obţinută şi sistematizată în contabilitate, reieşind din necesităţile
acestuia. În aşa mod contabilitatea reprezintă cea mai importantă sursă de
informare a unei entităţi economice. Funcţia de informare a contabilităţii
realizează legătura dintre această ştiinţă şi managementul, prognoza economică,
marketingul, deoarece în baza informaţiei furnizate de contabilitate se ia decizii
întemeiate privind gestiunea şi conducerea activităţii economice.