Mediha Nazikeda Kadın[*][[Mediha Nazikeda Kadın (First consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II)|]] Nurefsun Kadın[*][[Nurefsun Kadın (Consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II (c.1851–c.1908))|]] Bedrifelek Kadın[*][[Bedrifelek Kadın (Consort of Abdülhamid II)|]] Bidar Kadın[*][[Bidar Kadın (fourth consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II (1855–1918))|]] Azize Dilpesend Kadın[*][[Azize Dilpesend Kadın (Fifth consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II)|]] Mezidemestan Kadın[*][[Mezidemestan Kadın (Sixth consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II)|]] Emsalinur Kadın[*][[Emsalinur Kadın (Seventh Consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II (c.1866–c.1950))|]] Müşfika Kadın[*][[Müşfika Kadın (Consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II)|]] Sazkar Hanım[*][[Sazkar Hanım (Consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II)|]] Peyveste Hanım[*][[Peyveste Hanım (Consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II)|]] Fatma Pesend Hanım[*][[Fatma Pesend Hanım (Consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II (c.1876–1928))|]] Behice Hanım[*][[Behice Hanım (Consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II (1882–1969))|]] Saliha Naciye Kadın[*][[Saliha Naciye Kadın (Consort of Ottoman Sultan Abdul Hamid II (1887 – 1923))|]]
Copii
Ulviye Sultan[*][[Ulviye Sultan (princess of the Ottoman Empire)|]] Şehzade Mehmed Selim[*][[Şehzade Mehmed Selim (Ottoman prince, son of Sultan Abdülhamid II)|]] Zekiye Sultan[*][[Zekiye Sultan (Ottoman princess, daughter of Abdul Hamid II (1872–1950))|]] Naime Sultan[*][[Naime Sultan (Ottoman princess, daughter of Abdul Hamid II (1876–c.1945))|]] Naile Sultan[*][[Naile Sultan (Ottoman princess, daughter of Abdul Hamid II (1884–1957))|]] Şehzade Mehmed Burhaneddin[*][[Şehzade Mehmed Burhaneddin (Ottoman prince, son of Abdülhamid II)|]] Şadiye Sultan[*][[Şadiye Sultan (Ottoman princess, daughter of Sultan Abdul Hamid II (1886–1977))|]] Hamide Ayșe Sultan Refia Sultan[*][[Refia Sultan (Ottoman princess, daughter of Abdul Hamid II)|]] Şehzade Abdürrahim Hayri[*][[Şehzade Abdürrahim Hayri (Ottoman prince and son of Sultan Abdul Hamid II)|]] ...încă 5
Abdul-Hamid al II-lea sau Abdülhamid al II-lea (în turca otomană: عبد الحميد ثانی `Abdü’l-Ḥamīd-i sânî, în turcăİkinci Abdülhamit) (n. , Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Üsküdar(d), Istanbul Vilayet(d), Turcia) a fost al 34-lea sultan al Imperiului Otoman. A domnit de pe 31 august1876 până la detronarea sa la 27 aprilie1909. Pe 23 decembrie1876, sub presiunea aliaților europeni ai Imperiului, revoltați de cruzimea suprimării revoltelor din Bosnia-Herțegovina și Bulgaria, a decretat prima Constituție a Imperiului Otoman, consfințindu-se astfel trecerea de la monarhia absolutistă la monarhia constituțională. În constituția publicată la 23 decembrie 1876, România era prevăzută printre provinciile imperiului, fapt ce a provocat protestele guvernului român[11]. Prima perioadă constituțională s-a încheiat în urma tulburărilor istorice la 13 februarie 1878 prin dizolvarea Parlamentului.
A condus Imperiul în războiul ruso-turc din 1877-1878. Războiul a avut ca urmări pierderea a două treimi din teritoriile din Balcani ale Imperiului Otoman, în urma tratatelor de pace de la San Stefano și Berlin. În 1882 Egiptul s-a desprins cu totul de Imperiul Otoman, intrând sub dominația Marii Britanii. În 1895-1896 a permis săvârșirea unor masacre comise de turci și kurzi împotriva armenilor. A fost înlăturat în 1909 de mișcarea Junilor Turci, murind exilat și încarcerat la Thesalonic.
Abdülhamid s-a folosit de panislamism pentru a-și consolida dominația absolutistă internă și pentru a mobiliza opinia musulmană din afara imperiului, creând astfel dificultăți pentru puterile imperiale europene în coloniile lor musulmane. Calea ferată din Hejaz, finanțată prin contribuții musulmane din întreaga lume, a fost o expresie concretă a politicii sale.
În demersul său de aderare la tron, a colaborat cu tinerii otomani pentru a realiza o anumită formă de aranjamente constituționale. Această nouă formă, în spațiul său teoretic, a fost concepută astfel încât să contribuie la realizarea unei tranziții liberale cu argumente islamice, care ar putea echilibra normele occidentale.
^Adamescu, Gh. Dicționarul Enciclopedia Ilustrat „Cartea Românească”. Partea a II-a. Dicționarul istoric și geografic universal. București: Editura „Cartea Românească”. p. 1476.