Tartaria

Harta Tătariei independente (în galben) și a Tătariei chineze (în violet), în 1806.

Tartaria sau Tărtăria (în latină Tartaria, în franceză Tartarie, în germană Tartarei, în rusă Тартария, transliterat: Tartariia) sau Tataria / Tătaria (în rusă Татария, transliterat: Tatariia) a fost un termen general utilizat în literatura vest-europeană și cartografie pentru o mare parte din Asia delimitată de Marea Caspică, Munții Ural, Oceanul Pacific și granițele nordice ale Chinei, Indiei și Persiei, într-o perioadă în care această regiune era în mare parte necunoscută geografilor europeni.

Utilizarea activă a toponimului (numele locului) poate fi urmărită din secolele al XIII-lea până în secolele al XIX-lea. În sursele europene, Tartaria a devenit cel mai comun nume pentru Asia Centrală, care nu avea nicio legătură cu adevăratele politici sau grupuri etnice ale regiunii; până în secolul al XIX-lea, cunoștințele europene despre zonă au rămas extrem de rare și fragmentare. În tradiția modernă de limbă engleză, regiunea cunoscută anterior ca Tartaria este de obicei numită Asia Interioară sau Eurasia Centrală. O mare parte din această zonă este formată din câmpii aride, iar principala sa populație în trecut era nomadă și se ocupa cu creșterea animalelor.

Ignoranța în privința folosirii termenului Tartaria ca nume de loc a dat naștere unor teorii ale conspirației, inclusiv idei despre un „trecut ascuns” și „inundații de noroi”. Astfel de teorii afirmă că Tartaria (sau „Imperiul Tartarian”) a fost o civilizație pierdută, cu tehnologie și cultură avansate. Aceste teorii ignoră istoria bine documentată a Asiei, la care se referă Tartaria. În prezent, regiunea Tartaria se întinde din centrul Afganistanului până la nordul Kazahstanului, precum și zone din actuala Mongolie, China și Orientul Îndepărtat al Rusiei denumite ca „Tartaria Chineză”.

Geografie și istorie

Harta Tartariei si descrierea sa de  Giovanni Botero^⁠(d) în „Relationi universali” (Brescia, 1599).

Cunoștințele în Europa înainte de secolul al XVIII-lea despre Manciuria, Siberia și Asia Centrală erau limitate. Întreaga zonă era cunoscută pur și simplu sub denumirea de „Tartaria”, iar locuitorii săi ca „tătari”. În perioada modernă timpurie, pe măsură ce înțelegerea geografiei a crescut, europenii au început să subdivizeze Tartaria în secțiuni cu prefixe care indică numele puterii conducătoare sau locația geografică. Astfel, Siberia era Marea Tartarie sau Tartaria Rusă, Hanatul Crimeea era Mica Tartarie, Manciuria era Tartaria Chineză, iar vestul Asiei Centrale (înainte de a deveni Asia Centrală Rusă) a fost cunoscut ca Tătăria Independentă. Până în secolul al XVII-lea, în mare măsură sub influența scrierilor misionare catolice, cuvântul „tătar” a ajuns să se refere la poporul Manchu^⁠(d) și ținuturile pe care le stăpâneau ca „Tartaria”.

Opiniile europene despre zonă au fost adesea negative și reflectau moștenirea invaziilor mongole care au provenit din această regiune. Termenul a apărut în urma devastării pe scară largă realizată de Imperiul Mongol. Adăugarea unui „r” în plus la „Tătar” a dus la denumirea de Tartar, un tărâm asemănător Iadului în mitologia greacă. În secolul al XVIII-lea, concepțiile despre Siberia sau Tartaria și despre locuitorii săi ca „barbari” de către scriitorii din epoca iluminismului s-au legat de conceptele contemporane de civilizație, sălbăticie și rasism.

Europenii au avut însă și opinii mai pozitive. Unii au văzut în Tartaria o posibilă sursă de cunoaștere spirituală separată de societatea europeană contemporană. În Five Years of Theosophy, editat de teosoful și savantul G.R.S. Mead^⁠(d), polihistorul și „clarvăzătorul” Emanuel Swedenborg este citat cu sfatul: „Căutați Cuvântul pierdut printre hierofanții din Tartaria, China și Tibet”.

Declin

Utilizarea termenului a scăzut pe măsură ce regiunea a devenit mai cunoscută geografilor europeni; cu toate acestea, termenul a fost folosit mult timp în secolul al XIX-lea. Datele etnografice culese de misionarii iezuiți din China au contribuit la înlocuirea „Tartariei chineze” cu Manciuria în geografia europenilor până la începutul secolului al XVIII-lea. Călătoriile lui Egor Meyendorff și Alexander von Humboldt în această regiune au dat naștere termenului de Asia Centrală la începutul secolului al XIX-lea, precum și termeni suplimentari precum Asia interioară și expansionismul rusesc a dus la inventarea termenului „Siberia” pentru jumătatea asiatică a Imperiului Rus.

În secolul al XX-lea, Tartaria ca termen pentru Siberia și Asia Centrală a devenit învechit. Cu toate acestea, a dat titlul cărții lui Peter Fleming din 1936, News from Tartary („Știri din Tătaria: O călătorie din Peking în Kașmir”), care detalia călătoriile sale în Asia Centrală.

Teoria conspirației

Interpretările greșite ale Tartariei ca un imperiu distinct de Imperiul Mongol sau ca un nume arhaic pentru Asia Centrală au dat naștere unei teorii a conspirației care pretinde existența unui „Imperiu Tartarian” avansat în trecut.

Bibliografie

• Connell, Charles W. (2016). Ryan, James D., ed. „Western Views of the Origin of the 'Tartars': An Example of the Influence of Myth in the Second Half of the Thirteenth Century”. The Spiritual Expansion of Medieval Latin Christendom: The Asian Missions. The Expansion of Latin Europe, 1000–1500. New York: Routledge: 103–125. ISBN 978-0754659570. 
• Dong, Shaoxin (2020). „The Tartars in European Missionary Writings of the Seventeenth Century”. În Weststeijn, Thijs. Foreign Devils and Philosophers Cultural Encounters between the Chinese, the Dutch, and Other Europeans, 1590–1800. Leiden: Brill. pp. 82–103. ISBN 978-9004418929. 
• Elliott, Mark C. (august 2000). „The Limits of Tartary: Manchuria in Imperial and National Geographies”. The Journal of Asian Studies. 59 (3): 603–646. doi:10.2307/2658945. JSTOR 2658945. 
• Sela, Ron (aprilie 2016). „Svetlana Gorshenina. L'invention de l'Asie centrale: Histoire du concept de la Tartarie a' l'Eurasie. (Rayon histoire de la librairie Droz, no. 4.) Geneva: Droz, 2014. pp. 702”. American Historical Review^⁠(d): 542–543. doi:10.1353/imp.2015.0005. 
• Wolff, Larry (septembrie 2006). „The Global Perspective of Enlightened Travelers: Philosophic Geography from Siberia to the Pacific Ocean”. European Review of History^⁠(d). 13 (3): 437–453. doi:10.1080/13507480600893148. 
• Vermeulen, Han F. (2018). Before Boas: The Genesis of Ethnography and Ethnology in the German Enlightenment. Albany, NY: University of Nebraska. 
• Gorshenina, Svetlana (2014). L'invention de l'Asie centrale: histoire du concept de la Tartarie à l'Eurasie. Droz. ISBN 978-2600017886. ISSN 2235-1353. 
• Gorshenina, Svetlana (2019). Izobreteniye kontsepta Sredney / Tsentral'noy Azii: mezhdu naukoy i geopolitikoy Изобретение концепта Средней / Центральной Азии: между наукой и геополитикой [The invention of the concept of Middle / Central Asia: between science and geopolitics] (PDF) (în rusă). George Washington University. ISBN 978-0-9996214-4-8. 

Vezi și

• Tartaria chineză
• Cazaci
• Hoarda de Aur
• Hanatul Crimeii
• Imperiul Mongol
• Tătari
• Tatarstan
• Continent pierdut

Legături externe

Materiale media legate de Tartaria la Wikimedia Commons

• Harta Tartariei din 1704
• Harta din 1736 a Tartariei cu Tătaria moscovită, Tătaria independentă și Tătaria chineză
• Naționalitatea religiei? Arhivat în 26 februarie 2021, la Wayback Machine. Vederi asupra islamului din Asia Centrală Arhivat în 26 februarie 2021, la Wayback Machine.
• Tatary – Dicționar mondial englezesc