colorit
Etimologie
Din franceză coloris, italiană colorito.
Pronunție
- AFI: /ko.lo'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului colorit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colorit | colorituri |
| Articulat | coloritul | coloriturile |
| Genitiv-Dativ | coloritului | coloriturilor |
| Vocativ | coloritule | coloriturilor |
- totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori.
- efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; colorație.
- culoare.
- (fig.) (despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) nuanță expresivă, strălucire deosebită.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online