distincție
Variante
Etimologie
Din franceză distinction < latină distinctio, distinctionis.
Pronunție
- AFI: /dis.tink'ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului distincție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | distincție | distincții |
| Articulat | distincția | distincțiile |
| Genitiv-Dativ | distincției | distincțiilor |
| Vocativ | distincție | distincțiilor |
- deosebire, diferență.
- A face distincție.
- Fără distincție.
- finețe, eleganță în înfățișare și comportări.
- decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online