eleganță
Etimologie
Din franceză élégance < latină elegantia.
Pronunție
- AFI: /e.le'gan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului eleganță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eleganță | invariabil |
| Articulat | eleganța | invariabil |
| Genitiv-Dativ | eleganței | invariabil |
| Vocativ | eleganță | invariabil |
- calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație.
- distincție în limbaj, în stil etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online