melancolie
Variante
Etimologie
Din franceză mélancolie < latină melancolia. Provine din neogreacă μελαγχολία (melanholía, "fiere neagră").
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului melancolie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | melancolie | melancolii |
| Articulat | melancolia | melancoliile |
| Genitiv-Dativ | melancoliei | melancoliilor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare de tristețe, de deprimare, amestecată cu visare și cu dorința de izolare; p. gener. tristețe (ușoară).
- Melancolia cuiva.
- stare patologică care se manifestă printr-o continuă depresiune, prin tristețe morbidă, prin apatie, delir, halucinații, anxietate și obsesia sinuciderii.
- O melancolie de neînvins pentru vremurile copilăriei.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
stare de tristețe, de deprimare, însoțită de dorința de visare și singurătate